- Ce atârnă la X? (nu mai știu numele băiețelului)
- E cocoșel, a zis tatăl.
- Vreau și eu!
- Vei avea când vei fi mare - i-a răspuns tatăl, foarte serios.
Fetița mai comentase ceva, tatăl răspundea, iar toți cei care am auzit răspunsul la prima întrebare a fetiței aproape că ne-am stricat de râs. Și azi mă amuză faza.
*
Tot zicea Suzana - la o postare anterioară - de ceva amuzant auzit pe stradă sau pe aiurea. Nu era pe stradă, ci pe plajă, și-am zis că de ce nu? dacă tot îmi aminteam faza de câte ori vedeam, pe plajă, la "iarbă verde", copilași în pielea goală; și mă distrez de câte ori în amintesc. Fără legătură: o fi sănătos să ții copiii despuiați total, la soare, dar tare nu-mi place - gândindu-mă la toți dezaxații care circulă liber pe te miri unde, dar, in special, in locuri unde ar putea vedea copii în pielea goală.
Uy te deja sin palabras. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereSí, dado que la pequeña no entiende el significado de la respuesta, pero también es gracioso.
ȘtergereTe mando un beso.
Amuzantă întamplarea, dar aparent nu este unică. Freud a dezvoltat o teorie despre "Invidia de penis" a fetițelor atunci când descoperă că sunt diferite de baieți. Mă gândesc că poate a auzit și el o fetiță dorindu-și un ...cocoșel.Ș)) Poate chiar pe fetele lui.
RăspundețiȘtergerePotrivit lui Freud, în stadiul falic (aproximativ între 3 și 6 ani), fetele ar putea dezvolta o invidie inconștientă față de băieți din cauza absenței unui penis, perceput ca simbol al puterii și superiorității în concepția freudiană. El susținea că această invidie ar putea influența dezvoltarea psihologică a fetelor, ducând la sentimente de inferioritate sau la dorința de a compensa această "lipsă" prin alte mijloace, cum ar fi dorința de a avea un copil (ca substitut simbolic).
Totuși, astăzi teoria este mai degrabă văzută ca o relicvă istorică a psihanalizei și nu este acceptată pe scară largă în psihologia modernă.
Sunt sigură că nu e unică. In vremea adolescenței mele circula o glumă, să zic așa - probabil că circulă și azi ("tâmpeniile" se transmit din generație în generație): "ți-ar plăcea să fii băiat? întreba câte un tip o tipă. Ea, repede: "da!" Răspunsul: "fă- ți rost de ouă că restul îți dau eu" (limbajul era pe șleau, dar nu vreau să deranjez pe cineva) 😊
ȘtergereNu am înțeles de ce voiau, unele, să fie băieți (nu înțeleg, cu adevărat, nici azi) 😊 iar când am ajuns să cunosc ideile lui Freud m-am cam "enervat" in multe puncte - când am aflat că cei mai mulți îl contrazic argumentat m-am bucurat în mod deosebit. 😃 ca un copil tâmpițel.
Mulțumesc pentru completare. 🌹
:)) Nu am auzit de gluma respectiva pana acum. Dar daca m-ar fi intrebat un baiat daca vreau sa fiu baiat in adolescenta, as fi raspuns raspicat NU. N-am vrut si nici nu vreau. Imi place sa fiu femeie.
ȘtergereCat despre fetitele de 3-6 ani, cred ca mai degraba vor doar sa posede si un "cocosel", nu sa se transforme efectiv in baieti. Adica sa fie fetita cu cocosel. :) Cand au 3 ani, nu e nicio contradictie. Adultii din jur interpreteaza dorinta lor drept dorinta de a fi baieti, cred ca asta a facut si Freud. Dorinta de a poseda cocosel nu e diferita de dorinta de a poseda jucaria altui copil, parerea mea, nu era cazul sa se dezvolte o teorie din cauza asta. Iar interpretarea lui Freud spune mai multe despre el decat despre fetite.
Ce bine că n-o știai! 😊 Mă gândesc că ai zâmbit, și asta-i fain. 😃
ȘtergereȘi mie.
Aproape sigur că nu vor să fie băieți, la vârste așa de mici - nu conștientizează (să zic așa) exact care-i ideea cu sexele - dar - cum tocmai ai observat - unii adulți (unii "specialiști" chiar) consideră că acel "vreau și eu" e despre "adevărată natura" a copilului respectiv.
Haha! Bună observația privitoare la Freud. 😊
hahaha! Prietena mea din copilarie, mi-a povestit o intamplare asemanatoare. Avea un fratior mai mic, dar ea avea aceeasi varsta cu verisorul lor si asa cum se intampla in familii, bunica ii lua deseori pe nepotei la ea. O data, dupa baita, prietena mea a observat la verisorul ei si la fratior, "cocoselul" si... asa ca fetita din povestea ta, a vrut si ea! A vrut neaparat si pentru ca nici bunica nici bunicul nu au putut " sa-i dea" ☺☺☺ a plans amarnic! abia au putut sa o linisteasca!
RăspundețiȘtergereInsa povestea ta, mi-a amintit de un alt gen de poveste, petrecuta la plaja. Eram cu fetitele mele si prietenul meu la Marea Neagra in vacanta. Noi adultii, savuram baia de soare si fetitele se jucau in nisip, langa noi. La un moment dat striga un barbat: "nesimtito! ai aruncat cu nisip pe mine! asa te-au educat parintii?! sa-ti fie rusine!" Fetitele au venit imediat pe cearceaful nostru si ne-am abtinut sa comentam ceva...nu ne-am cerut nici scuze, pentru ca un asemenea mitocan, care vorbeste unui copil in acest mod, trebuie ignorat. Raluca, ea era "nesimtita" era speriata saraca... Prietenul meu a luat-o pe in brate si a inceput sa-i sopteasca la ureche: nu-i nimic, se mai intampla, nu ai facut ceva rau! daca era un om bun, mergeam impreuna si ne ceream scuze, insa acesta e un om rau! oamenii rai vor fi pedepsiti de soarta... mai devreme sau mai tarziu. pentru ca numai un om rau poate sa vorbeasca asa urat cu un copilas..." Fiica-mea se linistise. Stateam toti patru la plaja, nemiscati, cand... ce crezi! Urlete si agitatie langa noi... Individul, bause ceva beri si soarele nu i-a facut deloc bine, cand a vrut sa se ridice... a cazut ametit. Cei din jurul lui au chemat salvamarul si imediat a venit salvarea... l-au dus. Raluca draga de ea, cu lacrimi în ochi ne-a spus "nu vreu sa-l pedepseaca soarta, nu-i nimic ca a fost om rau, eu l-am iertat, va rog, vreau sa nu-i mai fie rau!" Greu am putut sa o lamurim ca intamplarea nu are legatura cu ea... Tja... Nu vom uita faza niciodata!
Dar o alta intamplare, tot la plaja... tot Raluca a fost cea patita. Se juca in nisip, cu lopatica si galetusa, aducea apa si sapa... Langa noi, undeva, era o familie cu un copil cu sindrom down. Acest copil, cu un cap mai mare ca Raluca, a venit langa ea...Raluca m-a privit si eu am incuvintat din ochi, ca e bine sa se joace cu acel copil. Era prima data cand lua contact cu o persoana cu handicap. Isi ascundea foarte bine teama/curiozitatea... Copilul strica tot ce Raluca construia in nisip. Raluca ma privea de fiecare data si eu ii dadeam de inteles ca trebuie sa fie toleranta... Pana cand copilul i-a tras Ralucai un pumn direct in fata!!! Doamne ce faza urata!!! Mi-am luat copilul in brate si cu lacrimi in ochi, am inceput sa o sarut, simtindu-ma vinovata ca mi-am expus copilul la acest pericol! Bineinteles ca si parintii copilului handicapat au sarit si si-au luat copilul care tipa, si-au cerut scuze. Am explicat Ralucai ca asemenea copii nu sunt vinovati, ca nu isi pot controla sentimentele, ca... Na, a trecut! Raluca a avut cateva zile o vanataie zdravana. Si ... Raluca a ramas cu o trauma pe viata! Ea cand întâlneste persoane cu figura tipica sindromului Down, trece pe trotuarul celalalt! Este om matur dar, ea zice "paza buna, trece primejdia rea"...
Culmea este ca vecina noastra are o fiica cu aceasta boala. Ea este foarte bine educata, canta la harfa, are maniere la masa, este dragalasa... Fiica mea însa o evita cat poate!
Na, ca m-am lungiiiiiiiit! ☺☺☺ scuze!
Pupici si imbratisari, de la trio pentru quattro 🥰🐾😘🤗💞🍀🔆
Tare de tot faza cu "nemulțumirea" micuței tale prietene! 😃
ȘtergerePărinții mei nu își amintesc să fi avut și eu astfel de "dorințe" sau curiozități (i-am întrebat) 😊 Mai in glumă, mai în serios, în tinerețe mă mai întreba câte cineva dacă mi-ar fi plăcut să fiu băiat și mereu am considerat că întrebarea e absurdă! 😊
Sunt mulți oameni cu capsa pusă, iar dacă sunt și cu alcoolul in nas nu se pot controla (sau nu le pasă). Pe plaja cu nisip poate ajunge pe noi nisip pentru că oamenii nu sunt mereu atenți, chiar adulți fiind, și nu înseamnă - in toate cazurile - că sunt nesimțiți de felul lor. Copiii mici sunt neatenți prin definiție, dar chiar și când sunt foarte atenți (prin educație sau fire) sunt mari șansele să "comită" câte una - serioasă sau ba - iar unii adulți răspund cu furie... Astfel de furii pentru fleacuri pot traumatiza un copil.
Draga ta a fost "timorată" dublu: reacția individului și leșinul lui ulterior, după ce auzise despre pedeapsa sorții, simtindu-se vinovată pentru răul de care a avut parte acel om... Chiar că astfel de întâmplări pot fi greu de uitat.
Sărmana Raluca! 💗 Așa experiență.... Uf... Ce-o fi fost în sufletul ei, al tău, al părinților acelui copil... E o boală grea, și părinții află treptat ce manifestări au copiii lor, in ce condiții samd. N-a incercat să depășească trauma stând in apropierea vecinei? La o distanță "sigură", apoi micșorând distanța, in timp? Părinții fetei cu acest sindrom cred că știu deja cam care sunt reacțiile copilului lor și când, plus că, probabil, știu multe despre aceasta boală și i-ar putea explica. Sigur, nu întâlnim pe stradă prea mulți oameni cu această boală, dar când e să fie nu ar mai simți teama.
Îți mulțumesc pentru relatarea acestor întâmplări din care avem ce învăța. Îmi place când cineva scrie comentarii lungi. 😊
Îmbrățișări și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💞🌹💕☕💖🍀