O după-amiază liniștită, într-o răcoroasă zi de primăvară. Pe la ora 15 am ieșit să fac ceva cumpărături. La colțul blocului, lângă un parapet care protejează trecătorii de subsolul unde sunt garaje, era un tip înalt, solid, bine îmbrăcat (sport) și cu o șapcă trasă pe ochi, care se agita făcând pași pe alee și butonând telefonul, destul de nervos. Am avut o tresărire, pentru că e un loc unde se opresc unii să consume alcoolul cumpărat în magazinul de la parterul blocului, dar m-am liniștit repede pentru că am văzut pe parapet un pahar de cafea, cu capac. Sigur că putea fi orice in acel pahar... Când am trecut pe lângă el i-am observat tenul ușor roșiatic și avea acea... aparență de om care bea des, dacă nu chiar zilnic.
Când am revenit de la alimentara tipul nu mai era acolo. In casă, fac ce fac apoi mă așez la masă, să lucrez ceva. Nu știu cât timp a trecut și-am auzit afară un glas plângăcios care zicea ceva nedeslușit. Când e fereastra deschisă - și mereu e, măcar oberlihtul - n-am cum să nu aud. Mi-am zis că iar au venit puștanii care trag prenadez din pungă și am ignorat. Dar glasul continua să se audă - puștanii amintiți sunt, de regulă, in trecere - așa că am vrut să știu ce se întâmplă, să nu fie cineva care să aibă nevoie de ajutor imediat. M-am dus la fereastră și l-am văzut, pe trotuar, pe tipul întâlnit la colțul blocului. Acum avea o pungă de nailon și vorbea la telefon cu iubita - sau fosta iubită. Ce-i spunea ea am dedus din cuvintele lui - a avut bun-simț și nu a deschis difuzorul, cum mai fac, de regulă, cei care vorbesc la telefon din mașină și străinii ascultă intimitățile interlocutorilor nevăzuți.
Glasul lui părea încărcat de lacrimi și mă durea sufletul pentru el, deși eram conștientă că interlocutoarea avea, sigur, motivele ei pentru care refuza să-l întâlnească, plus că sigur băuse ceva. Din când în când întreba: Mai ești? Mă mai auzi? semn că femeia tăcea. M-a întristat acel... monolog și nu-mi iese din minte - poate scap acum, scriind (deseori se estompează ceva ce povestesc in scris, sau se șterge, cel puțin temporar).
Nu m-am mai putut concentra la lucru, deși nu mai eram atentă la acel tânăr - habar nu am când a plecat... Am rămas, însă, cu un gust amar în suflet, gândindu-mă că e posibil ca preferința lui pentru alcool să-i distrugă viața. Poate va înțelege, la un moment dat, că alcoolul nu e rezolvare pentru nimic, deși nu știu cât ar putea să o facă fără ajutor.
Făceam in minte zeci de scenarii. Poate e agresiv când e beat și e bine ca femeia să nu-i mă acorde nicio șansă, dar chiar dacă nu e agresiv, dar bea des, tot e aiurea să-i mai dea vreo șansă dacă nu are de gând să consume timp ajutându-l să renunțe la consumul exagerat de alcool (semnele i se văd deja pe chip).
Poate veți crede ca-s sărită total de pe șine, dar mă durea (mă doare) sufletul pentru acel om (pentru astfel de oameni). Mi l-am imaginat copil... Ceva, cineva l-a stricat pe acest tânăr. Poate că părinții îl iubesc și s-au străduit să îl educe bine, să îi ofere ce are nevoie și l-a stricat anturajul nepotrivit; poate e din fire timid, anxios, și alcoolul l-a ajutat să depășească astfel de stări... Poate că nu a avut parte de părinți grijulii... Zeci de poate! Și o singură certitudine: viața îi va fi distrusă dacă nu renunță la consumul excesiv de alcool. Teoretic, acești oameni pot fi ajutați; practic, însă, numai ei se pot salva (cu ajutorul altora).
Cred că singurătatea și sărăcia îi așteaptă, la un moment dat, (și) pe cei care consumă alcool in exces.
(imaginea e de pe pixabay)
Me dio pena la historia porque todos podemos convertirnos en adictos a algo y es duro salir de eso. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereLa adicción a cualquier cosa es muy mala... pero la adicción a sustancias que, con el tiempo, destruyen el cerebro es terrible.
ȘtergereTe mando un beso.
Trista situatie, intr-adevar, ti se face mila de un om prins intr-o asemenea dependenta. Nu e usor de scapat de ea si ii trebuie multa voita si o motivatie puternica.
RăspundețiȘtergereTotusi, cei din jur nu il pot "strica" pe acesta decat cu consimtamantul lui. Si desi societatea ofera tot felul de explicatii pentru dependenta de alcool, majoritatea aruncand "vina" pe ceilalti - parinti, anturaj, evenimente etc. - in ultima instanta vina ii apartine persoanei in cauza.Pana nu va intelege si nu isi va asuma asta, nici nu se va schimba.
Voința, in special, trebuie să fie puternica, dar mă întreb: daca n-a avut puterea de a nu se lasă influențat, omul dependent va avea voința de a se opri? Unii au reușit/reușesc, dar întreaga lor viața vor avea de luptat cu tentația.
ȘtergereSigur că fiecare e liber să aleagă și anturajul, și ce imita in anturaj.
Cred că nu e vorba despre vreo vina, ci despre căutarea unui motiv/ unei explicații pentru ceea ce-i conduce pe unii pe panta dependentelor grele. Cei mai mulți dependenți au început consumul in adolescență - când discernământul nu e tocmai deplin - sau "in prima tinerețe", când începe "concurența socială".
Multi înțeleg că au o problema, dar nu găsesc sprijinul de care au nevoie pentru a schimba lucrurile; in cele mai multe cazuri e nevoie și de "sprijin specializat".
Din punctul meu de vedere, e o chestiune complicata și, in multe cazuri, renunțarea nu ține numai de voință.
Mulțumesc pentru interes! 🌹
Problema este ca la dependenta se ajunge in timp, nu de la primul, nici macar de la doilea Pahar, e un proces gradual si omul se afla mai degraba in situatia broastei in vasul cu apa rece care se incalzeste treptat, pana devine fierbinte. Broasca se tot adapteaza treptat pana ajunge sa moara fiarta.
ȘtergereCred ca tocmai de aceea nici alcoolicii nu lupta de la inceput: niciunul nu crede ca va ajunge sa aiba o problema grava cu alcoolul de la un pahar, doua...noua. Si cand isi dau seama ca devin dependenti, deja e tarziu.
Si da, au nevoie de ajutor specializat, exista grupuri de AA in toata lumea am inteles, exista terapii, chiar faptul ca apeleaza la un ajutor specializat e un act de vointa in sine. Dar parerea mea este ca abordarea abstinenta totala este gresita, ideea este sa invete sa aiba autocontrol si sa se opreasca dupa primul pahar, altfel va merge din extrema in extrema.
ȘtergereBuna comparația cu broasca fiarta! 😊
ȘtergereExactă acolo e "capcana": un pahar nu dăunează, ci începe problema când un pahar un mai e suficient pentru a avea aceeași "satisfacție" (sau "liniștire" etc.) ca la început.
Cunosc pe cineva care s-a dat mare cu privire la fumat! 😃 Subsemnata. Azi o țigară, peste două zile alta, săptămâna următoare alta... și, după lungi pauze intre țigări... Hop! Devenise un obicei zilnic - acum "merg invers", până voi - sper! 😃 - ajunge la "zero definitiv".
Ce chestie! 😊 Fix așa gândesc și eu cu privire la abstinență - mi s-a confirmat opinia (și) cu privire la tutun. Controlul poate părea mai greu, dar nu e - ba chiar as zice că satisfacția e mai mare când sunt sub control "impulsurile".
ȘtergereAceste grupuri AA exista - deși nu știu dacă chiar în toată țara - dar cam greu de găsit fără "recomandare", tocmai pentru că sunt anonime.
Diana draga, postarea ta este deosebita, insa nu cred ca iti fac bine atatea scenarii mentale. Cred ca sunt multe cazuri de acest gen iar oamenii din pacate gandesc prea putin pentru a-si putea gestiona astfel de emotii, cu atat mai mult cu cat exista si vreo dependenta.
RăspundețiȘtergereStii, am percutat la un moment dat, ascultand pe cei pe care ii urmaresc pe blog, ca daca vom continua sa gandim prin prisma lipsei, oricare ar fi aceasta, asta primim. E cam complicat, insa merita cercetat subiectul. Sa speram ca va avea un declic si se va trezi.
Si mai sper ca data viitoare vei descoperi si vreo discutie mai optimista si vesela!
Pupici si seara buna!❤️😘
Sunt scenarii întâlnite în realitate. Îmi zic că, scriind una, alta de gen, mai află și alții. In plus, prin aceste scenarii transmit către diverși oameni gânduri de bine, de compasiune și, poate, de la unii dintre cei care citesc s-ar mai transmite câteva gânduri bune și, tot poate, vor incerca sa îi ajute pe cei de langa ei - desigur, daca au in anturaj oameni cu astfel de probleme.
ȘtergereAltfel, uit la un moment dat, un "caz particular", dar rămâne un gând bun către oamenii cu probleme.
Dacă declicul nu se face din proprie inițiativă, dacă declicul nu e provocat de cineva apropiat poate e declanșat prin... puterea gândului. In virtutea ideii de "puterea gândului" mai mulți oameni care se concentrează pe aceeași idee ar putea "declanșa" ceva bun. 😊
Am auzit destule discuții hazlii, dar cele mai multe n-ar avea haz transcrise aici, pentru că nu rețin identic poantele, nu pot reproduce tonul etc.. Sunt și unele hazlii numai pentru ascultători, nu și pentru cei implicați. 😃
Mulțumesc, Suzana draga! 💗😘 Seară bună și pentru tine! Pupici!