Ornamente din carton și ață

Le-am numit ornamente pentru că nu știu cum altfel să le zic, neavând o „temă”, să le numesc „mărțișoare”. Am rămas cu „fixul” de când cu tema de la Calendarul ReCreativ: felicitări și mărțișor cu ață. Atunci m-am jucat cam la repezeală, dar am vrut să aflu dacă pot reuși și obiecte ceva mai frumoase prin „metoda spirelli”.

Am decupat șabloanele, și mi-au ieșit de fiecare dată, pe margine, semicercuri în număr impar, așa că am „cioplit” să fie în număr par „petalele” – pentru a avea, din prima, un număr par de petale ar fi trebuit să calculez aria cercului, să aflu mărimea unui arc de cerc și tot așa (numai scriind despre acest calcul și simt cum neuronul e pe cale să leșine).

Tot desenând și decupând mi-am amintit că în școala generală (în clasele I-IV, cândva) ne-a învățat învățătoarea să facem rame pentru fotografii, din carton și ață. Habar nu am care era, exact, metoda, dar am făcut ceva-ceva.

Nu prea arată cum îmi amintesc că erau ramele din copilărie, dar dacă tot am făcut-o am împopoțonat-o.

Florile (le zic flori) de mai jos sunt încercările despre care scriam mai sus.

Am înfășurat în ață și un carton albastru în formă de stea – am găsit un șablon în cutia cu șabloane și-am vrut să aflu cum ar arată o stea înfășurată în ață.

Fluturașul din mijlocul stelei e decupat dintr-un cercel; perechea am rătăcit-o cu mulți ani în urmă; cercelul rămas l-am purtat un timp ca pandantiv; a venit vremea să devină „ornament pentru diverse”.

Am început să „meșteresc” la ele luni seară (28 februarie), printre picăturile cotidianului, în timp ce afară cerul scutura pufi albi, de zăpadă. A doua zi urma să fie prima zi de primăvară, calendaristic – se putea să nu ningă un pic?! Dacă n-a nins la timp! Acum, la miezul nopții, ninge mărunt și liniștit, stratul de zăpadă e de vreo doi centimetri în zonele asfaltate. Adevărat decor de iarnă. 

Flori din plastic. Provocări verzi

Am ajuns la tema cu numărul unu: in grădină. Am grădină in balcon - un fel de a spune.

Pentru Provocări verzi - mai 2019 am lipit de zor romburi colorate pe tije decolorate (adică alburii); tijele sunt bride (nu citiţi in engleză) ☺ cărora le-am tăiat “gaica” sau fasete le mai spune, sau coliere, sau benzi zimţate din plastic (n-am idee care e denumirea lor dar sunt folosite pentru prindere una alta: cabluri, de exemplu).

Am confecţionat trei floricele înalte de circa 20 de cm - înălţimea totală este de circa 25 cm, dar 5 cm sunt înfipţi in pămant şi nu-i iau in calcul pentru că nu se văd. Floricelele au rezistenţă - nu se îndoaie (la vânt mai puternic nu ştiu cum se comportă - dacă nu sunt smulse.

Romburile ar fi trebuit să devină cercei, coliere, brăţări, dar n-a mai fost să fie. Pentru că s-au cam plictisit in cutia lor le-am folosit la floricelele decorative pentru grădină (balcon). Le-am lipit şi pe o parte şi pe cealaltă a colierului din plastic, să arate frumos floricelele, din orice unghi ar fi privite.

Am aşezat câte una in ghivece. O floare este mov:

Alta este albă:

A treia este portocalie:

Fază de comentat: una dintre persoanele care le-a vazut s-a oferit sa le cumpere… cu 10 lei bucata. Evident ca nu le-am vandut, dar… m-am oferit sa ii fac altele. 

Tablou de primăvară. Provocări verzi

Deja, ziua începe să crească; şi iarba a-nceput să crească, doar timpul nu vrea să crească, adică să-şi facă rost de ore mai lungi. Cândva, in anii trecuţi - trecuţi de mult! - am citit pe undeva că ziua n-ar mai avea 24 de ore, ci vreo 23 şi un pic. O fi, n-o fi aşa, habar n-am, pot doar să-i cred pe cuvânt pe aşa-numiţii oameni de ştiinţă. Hm! Pe care dintre ei? Pe cei care afirmă că ziua are mai puţine ore sau pe cei care afirmă că ziua are tot 24 de ore?

De fapt, cu această introducere vă spun pe ocolite că n-am avut timp să meşteresc ceva mai elegant, mai… altfel (că n-am avut inspiraţie vă daţi singuri seama) dar plăcerea (cred că şi nevoia) de a-mi ocupa mintea şi mâinile cu ceva de gen o am din plin - îmi antrenez şi imaginaţia (încerc să o dezvolt, mai corect spus).  

A doua temă propusă de Rux pentru jocul Provocări verzi -martie 2019 este tablou mixed media de primvară, adică un tablou care să ilustreze primăvara, şi materialele folosite să fie diverse. Am adunat materialele - trei floricele aveam de când m-am chinuit să confecţionez lalele. 

Pe cartonul - dublu (înalt de 17 cm, lat de 10) - de la nişte şosete abia cumpărate (văzând cartonul mi-a venit ideea de “dublu”) am lipit un pom pe care, in prealabil, l-am desenat pe o cutie de ciocolată; din “foaie-spumă” am tăiat frunzuliţele şi firele de “iarbă” (am completat iarba cu creionul colorat - nu prea se vede in poză, aşa cum nu se vede nici albastrul cerului). Un fluturaş şi două floricele sunt decupate din cartonul unei cutiuţe in care nu-mi amintesc ce-a fost; “rama” e o dungă trasată cu un creion cerat verde. Mie-mi place cum a ieşit, dar nu trebuie să ziceţi ca mine. ☺

Pe cartonul doi am lipit un fluturaş decupat de pe cutiuţa amintită, o frunză uscată anul trecut, trei fire de levănţică, un fir de grâu şi floricele decorative dintr-un buchet de trandafiri; “rama” e din paie date cu auriu. Stop! Vine sor’mea pe aici şi-mi vede tabloul într-un raft de bibliotecă. Întreabă, îi zic că-i “de primăvară”, o întreb dacă-i place, ea înclină capul spre un umăr şi zice ceva ce seamănă a da, şi-apoi zice: “Grâul şi frunza arată aşa toamna”. 

Privesc luuuung aranjamentul şi-i dau dreptate: pe o parte e primăvară, pe cealaltă parte e toamnă in toată regula. L-am lăsat aşa, Uf! Zău dacă ştiu unde-mi era plecat neuronul când lipeam simbolurile toamnei pe carton, la o temă despre primăvară!! Şi-a trecut ziua momentelor penibile! 

Trei lalele. Provocări verzi

Am senzaţia că abia am clipit de câteva ori şi deja e luna martie! Primăvara se străduieşte să îşi intre-n drepturi dar iarna nu şi-a retras, încă, întreaga-i trenă.

Rux ne invită la joc din nou, la Provocările primăverii - martie 2019. Sunt propuse două teme: 1. Lalele şi 2. Tablou mixed media de primăvară. (pentru detalii vizitaţi, vă rog, blogul amintit mai sus).

M-am străduit să desenez un tipar pentru lalea dar n-am reuşit mare lucru. Am decupat un material pe care nu ştiu cum să-l denumesc - un fel de foaie din spumă poliuretanică, subţire, foarte moale şi uşor de lucrat. După ce am montat florile am întrebat pe unii-alţii: “ce flori sunt acestea?” Pentru că toţi au zis “lalele” am mers mai departe şi am lipit florile pe un rotund (9 cm diametrul) din carton verde, lucios, căruia i-am montat şi un “suport”, tot din acelaşi fel de carton, recuperat de la o cutie de bomboane.

Etimologii par a fi de părere că termenul “tulipa” (din franceză) îşi are originea in turcescul “tulbend” care ar deriva din cuvântul persan “delbend”, care înseamnă turban.

E numită şi Floarea inimii, fiind asociată cu Iubirea. O legendă persană spune că unul dintre sultanii Persiei îşi arăta dragostea pentru aleasa inimii dăruindu-i lalele de un roşu aprins, ca simbol al iubirii lui puternice. Punctele mici şi negre de la baza florii arătau că inima sultanului se transforma in cărbune de la focul iubirii sale.

Laleaua are mai multe semnificaţii, dar mesajul principal este de iubire sinceră şi nelimitată; e un simbol al declaraţiei de iubire - mai ales laleaua roşie. Laleaua galbenă “zice”: in zâmbetul tău se ascunde lumina soarelui (dar poate fi şi simbolul unei iubiri disperate); laleaua portocalie simbolizează simţămintele de înţelegere şi apreciere reciprocă între doi oameni.

Felicitări, zambile şi motani. Fleur and Color on Wednesday

Zăpada se topeşte in oraş cam cum se topeşte timpul din zilele mele: văzând cu ochii! (cu nasul nici nu se poate vedea, e sigur). Nu-mi amintesc când am mai avut aşa o perioadă aglomerată! Şi nu-mi place deloc!

Azi, la Miercurea fără cuvinte, Suzana a postat şi un videoclip gen DIY - decoraţiuni de primăvară - şi chiar la început e vorba despre zambile. Haaa-ha! Am confecţionat şi eu zambile. Asta trebuie să vedeţi in paharul umplut cu nasturi albaştri: zambile. Le-am facut din hârtie creponată şi sârmă (pentru tulpini) – nu ştiu unde greşesc, dar îmi ies cam… ofilite.

Duminică noaptea am “pictat” felicitări. Haaa-ha, din nou! Le-am arătat unei prietene care e grafician, între altele, şi… nu reproduc aici criticile. Oricum, mi-a zis să perseverez. Uşor de zis, greu de făcut. Mă pricep prea puţin (si) la felicitări, dar insist.

Văzând cum mă chinuie talentul, mama mi-a arătat ce am făcut pentru ea, de 8 Martie, in clasa întâia: un calendar! Desenele sunt decupaje – ceea ce e pe hârtia din partea de jos e opera mea. Bine, tot eu am decupat şi lipit – dar ce mare lucru o fi?! Oricum, nu ştiam că mama a păstrat “minunile” mele… De regulă, mie nu-mi place să am astfel de amintiri – obiecte ce-mi amintesc de mine in trecut (nici fotografii nu am prea multe). Dar mă bucur că a păstrat unele dintre “creaţiile” mele (cele care au “scăpat” când mă apucasem eu să golesc “podul”).

Pufitică e aproape anesteziat de ce-s in stare se fac.

Johnny e plictisit…

©©©

La mulţi ani de 8 Martie!

©©©

Fleur and Color on Wednesday