Istoriceste discutand, se pare ca sarutul nu dateaza de cand
este omenirea, fiind "inventat" in urma cu "numai" cateva
mii de ani cand, de la caz la caz, a simbolizat fie o dovada de respect fie o
dovada de prietenie. Cert este ca nu se stie exact cand a aparut primul
"sarut de iubire".
Pentru antici sarutul era un semn de prietenie, in timp ce
englezii, cu 500 de ani mai tarziu, chiar daca se cunosteau sau nu se sarutau
pe obraz. Secolul al XVII-lea si marea ciuma aveau sa inlocuiasca obiceiul
sarutului cu ridicarea respectuosa a palariei. Intr-un dictionar din secolul al
XVIII-lea apare o definitie nostima a sarutului: "sarutare (sau lins pe
bot, sau plescait de buze) fiind o izbire sau unire inflacarata provenita din
iubire in care gura unuia apasa atat de tare pe gura celuilalt incat la
dezlipirea buzelor se aude un zgomot de placere".
In evul mediu o sotie care ar fi sarutat alt barbat decat
sotul ar fi fost supusa oprobiului public, desi se cunosc multe cazuri din
secolul al XIII-lea in care atunci cand un barbat pleca in calatorie femeia
nu-l saruta la despartire numai pe sotul ei ci si pe insotitorul acestuia. Fapt
divers: un tribunal englez din secolul al XVI-lea a condamnat un sot care-si
batea nevasta la a o… saruta de doua ori pe zi; in caz de nerspectare a
sentintei respectivul urma sa execute o pedeapsa intr-o tabara de munca.
Ghiciti? Barbatul a ales munca!
Sarutul a fost pentru prima data studiat la inceputul
secolului XX, de istoricul Ernest Crawley. El il considera “o expresie
universala a sentimentelor de afectiune, iubire sau venerare”, categorisind in
acelasi timp simtul tactil ca pe “mama simturilor“.
Kristoffer Nyrop categoriseste saruturile in mai multe
tipuri, desi specifica faptul ca acestea depind de la o cultura la alta
sau de la o tara la alta. Ca exemple:
Sarutul adolescentin
In majoritatea culturilor se considera total inofensiv
sarutul intre adolescenti la petreceri, intalniri sau jocurile acestora care il
implica. Sondajele arata ca sarutul este a doua forma de intimitate fizica
practicata de adolescentii din Statele Unite, dupa tinutul de mana.
Sarutul erotic
Considerat o cale importanta de a ne transmite sentimentele
si dragostea. Kristoffer Nyrop il descrie in cartea sa “Sarutul si istoria sa”
ca pe “un mesaj exaltant de dragoste, dragoste pururi tanara, rugaciunea
arzanda a dorintei fierbinti, care se naste pe buzele indragostitilor, iar de
acolo creste”. Este nevoie de ceva mai mult de simpla apropiere. Este
nevoie de intimitate, tocmai de asta indragostitii tind sa se retraga in locuri
ferite de aglomeratie, dupa cum remarca psihologii.
Sarutul ritualic
De-a lungul timpului, oamenii au folosit sarutul ca pe un
gest ce arata devotamentul, supunerea sau respectul. Diverse culturi l-au
ridicat la rang de ritual de venerare, iar altele l-au pastrat ca gest
simbolic, cum ar fi traditiile religioase, care exista inca din Islamul sau
Crestinismul timpuriu si care se pastreaza pana astazi, in forme aproape
nemodificate. Sarutam icoane, mana preotului sau anumite obiecte. Unele secte
au interzis, astazi, sarutul de despartire catre persoanele decedate.
**
Oamenii din zona de Sud a Oceanului Pacific, pe teritoriul
insulei Mangia, nu au cunoscut sarutul pana pe la inceputul anului 1700, la
sosirea europenilor.
Mentionarea primului sarut intr-un document istoric dateaza
de prin 1500 i. Chr.
In jurul anului 350 e.n., sarutul este din nou mentionat in
poemul epic indian "Mahabharata" ca fiind un semn de afectiune intre
oameni.
Dupa Christos, in sec. al VI-lea, Kama Sutra vorbeste deja
de binecunoscutul sarut, sub forma a trei variante in functie de reactia care
se asteapta la acest act.
Aceste trei feluri de sarut sunt amintite si de vechii greci
si romani.
In Imperiul Roman, fiecare asemenea sarut avea alta
denumire, in functie de bagajul de senzatii: osculum, basium, saviolum. In Evul
Mediu, biserica catolica l-a interzis, fiind acceptat doar ca marturisire a
iubirii fata de Christos.
Potrivit antropologilor, grecii antici au invatat despre
sarut abia dupa ce Alexandru cel Mare a invadat India in 326 e.n.
In Imperiul Roman, oamenii obisnuiau sa-si sarute prietenii, membrii familei si
partenerii de viata. Se pare ca odata cu ei a aparut si sarutul pasional care
l-a inlocuit pe cel platonic.
De-a lungul istoriei, diferitele culturi au facut din sarut
un gest solemn. De exemplu, sarutul pe care tinerii casatoriti si-l dau la
sfarsitul oficierii slujbei religioase a fost considerat inca din perioada
Imperiului Roman ca un legamant pe care cei doi il faceau unul fata de celalalt
si amandoi in fata lui Dumnezeu. Un obicei care se pastreaza si azi.
In China
si Japonia, saruturile erotice nu aveau loc niciodata in public. Desi
existau, ele trebuiau ascunse in spatele unei cortine, contrar a ceea ce se
intampla in Europa sau Statele Unite. Pana dupa Razboiul Pacific, statuia lui
Rodin, intitulata “Sarutul” a fost interzisa expunerii in public.
In tarile mediteraneene sarutul pe obraz indeplineste rolul
de salut atat pentru femei, cat si pentru barbati, fara a conta sexul celuilalt
si este folosit chiar si atunci cand participantii fac cunostiinta pentru prima
data.
In Italia si Franta oamenii sunt extrem de relaxati
cand vine vorba de sarutul conventional. Ei stiu cand sa sarute si de cate ori.
Pentru ei sarutul nu este o actiune de care sa se rusineze si, prin urmare,
nici ceva care trebuie camuflat.
In state precum Marea Britanie si Germania,
gestul sarutului pe obraz se practica intre femei, dar si intre acestea si
barbati, daca se cunosc foarte bine sau sunt rude. In aceste regiuni, regula
cere ca barbatii sa nu se sarute pe obraz - pana acum cativa ani, sarutul pe
obraz intre barbati era un adevarat tabu in Anglia.
Prin 2008 s-a dorit interzicea sarutului in gara, intr-o localitate din Marea
Britanie.
Numarul de saruturi pe obraz variaza de la o regiune la
alta. Pentru scandinavi, un singur sarut este suficient, in timp ce francezii
sunt renumiti pentru sarutul dublu (unul pe obrazul stang, altul pe cel drept).
Olandezii si belgienii prefera sarutul multiplu, cuprinzand cel putin trei saruturi.
Francezii sunt campioni europeni in domeniul sarutului atat
in ceea ce priveste rolul pe care il joaca acesta in viata lor, dar si cand ne
gandim la interesul pe care il arata subiectului.
A existat o vreme in care lucrurile stateau altfel: pe cand
francezii treceau drept retrasi englezii erau considerati ca fiind cei mai
pupaciosi din Europa.
In 1466, un nobil boemian, Leo von Rozmital a consemnat ca
in Anglia se obisnuia ca atunci cand oaspetii ajungeau la un han, hangita
si toti membrii familiei sale sa mearga si sa-i intampine - si oaspetii
trebuiau sa-i sarute pe toti; a mai observat ca la englezi acest gest avea
acelasi rol pe care il are in alte parti stransul mainilor.
Pe cand a vizitat Anglia in 1499, olandezul Desiderius
Erasmus i-a scris prietenului sau Fausto Andrelini (poet italian) sa vina
repede in Anglia pentru ca aici sunt
fete cu chip de inger, atat de supuse si de blajine incat le vei prefera de
departe muzelor tale. In plus, exista aici un obicei niciodata suficient
laudat. Ori de cate ori vii, toata lumea te intampina cu un sarut; cand pleci,
se despart de tine cu alte sarutari; daca te intorci, te saruta din nou. Vin sa
te viziteze, iar pupaturi; cand pleaca, trebuie sa-i pupi tu. Oriunde te-ai
intalni cu ei, sarutari din plin; in fine, oriunde te-ai intoarce, nimic
altceva decat sarutari.
Nicander Nucius, un calator grec, scria, tot despre
englezi: Dovedesc o mare naturalete si absenta oricarei gelozii in
comportamentul lor fata de femei. Nu numai ca membrii aceleiasi familii se
saruta pe gura, dar o fac la fel de bine si cu oamenii care le sunt complet
straini.
In Anglia, declinul
sarutului – sa-l numesc astfel - a inceput in secolul al XVI-lea, dar a
continuat sa supravietuiasca pana la Restauratie. Considerat invechit, obiceiul
sarutului fusese abandonat de ceva vreme de catre francezi, iar cand Iacob II
s-a intors in Anglia a introdus si aici
eticheta franceza, inclusiv repulsia fata de sarut.
Foarte curand, curtenii si nobilii britanici au inceput sa
abandoneze obiceiul sarutului in favoarea plecaciunii, adoptand “atitudinea
rafinata si rezervata” a… francezilor.
Dupa parerea lui Vaughn Bryant (profesor de antropologie la
Universitatea din Texas),
popularitatea sarutului se explica prin incarcatura emotionala pe care o
induce.
Buzele si limba sunt parti ale corpului nostru care datorita
numeroaselor terminatii nervoase de aici sunt cele mai sensibile.
Pe de alta parte, in timpul sarutului se elibereaza
endorfine si hormoni. Acelasi profesor afirma ca prin miros ne testam
partenerul, il evaluam ba, mai mult, unii compusi ai salivei au rol in
cresterea libidoului.
Tot astfel, in cazul eschimosilor, frecarea nasului si
mirosul specific al fiecarui ten ajuta la ”examinarea” partenerului.
Rachel Herz, profesor de psihologie: "Mirosul
organismului nostru poate furniza date legate de starea imunitatii lui. Se
poate imagina, deci, ca rolul sarutului nu este sarutul in sine ci acela de a
simti, intr-o forma oarecare, mirosul natural al partenerului".
Sarutul are si dezavantaje: mai multe sute de feluri de
bacterii se pot schimba dintr-o gura in alta, in timpul unui sarut cu limba.
Definitii ale sarutului:
- punctul pe “I” din “a iubi” ((Edmond Rostand);
- actul de nastere al idilei (Balzac);
- graiul fara cuvinte al inimii (Shakespeare);
- picatura ce umple cupa iubirii (Tolstoi);
- inceputul si sfarsitul dragostei (Goethe);
- inima adusa pe buze (Gorki);
- scanteia ce aprinde focul amorului (Musset);
- rendez-vous-ul a doua perechi de buze (Tristan Bernard);
- maruntisul cu care dragostea isi face platile (B. Show)
Statistici:
In "Guiness" se pomeneste un "pupic" de
185 de secunde dintr-un film facut la Hollywood,
precum si despre P.P.Hobson (1870-1937), fost ofiter de marina americana,
care la Chicago
a fost sarutat de 10 mii de femei in timpul paradei care omagia curajul lui in
razboiul americano-spaniol.
Primul film in care a fost filmat un sarut a fost "The
Kiss", in 1896, iar protagonistii au fost John C. Rice si May Irwin.
Cel mai mare numar de persoane sarutate de un singur om s-a
inregistrat in 1990, la un festival din America. Atunci Alfred Wolfram a
sarutat 8001 persoane in 8 ore (cam 16 persoane pe minut).
Chile detine recordul cu cel mai mare numar de oameni care
s-au sarutat in acelasi timp si in acelasi loc. Evenimentul a avut loc in
2004, cand, in capitala Santiago, 4.000 de cupluri s-au sarutat in acelasi
timp.
O femeie saruta, in medie, 29 de barbati pe tot parcurul
vietii si fiecare persoana petrece, in medie 20.160 minute (doua saptamani)
sarutandu-se.
Cel mai lung sarut din lume a durat 130 ore si 2 minute.
66% la suta dintre oamenii inchid ochii atunci cand saruta.
Un sarut obisnuit ajuta la arderea a 2 calorii, pe cand un
sarut "frantuzesc" elimina 5 calorii.
Varsta medie la care o persoana experimenteaza primul sarut
este 14 ani.
Resurse: diverse articole, wikipedia, Istoria secreta a
sarutului, de Julie Enfield
(autoarea e de parere ca "un sarut ne poate spune totul despre iubire”),
Ed Elena Francisc Publishing
