2012-06-02

Afirmatii care in general sunt adevarate:

Niciodata nu ne maturizam cu adevarat. Invatam doar sa ne purtam in public. 

Daca ma vorbesti pe la spate, inseamna ca nu esti in pozitia in care sa-mi poti da peste nas.

A avea un spatiu pentru fumat e ca si cand ai avea un spatiu pentru urinat intr-o piscina.

S-a dovedit stiintific ca femeile sunt multumite cu o lungime de 8,5 cm. Nu conteaza ca e Visa sau Mastercard.

Traim niste vremuri in care pizza se livreaza mai repede decat ajung politistii. 

Dumnezeu a creat cerul si pamantul. Restul a fost fabricat in China. 

Daca femeile ar conduce lumea, n-ar mai exista razboaie. Doar niste tari invidioase, care nu-si vorbesc. 

Vreau sa stiu de ce Noe nu a omorat tantarii pe vremea cand erau doar doi.

Cenusareasa e dovada vie ca pantofii iti pot schimba viata. 

Gandesc, deci exist. Toata lumea care exista gandeste?

Prietenii exista pentru ca in cazul in care ai o zi proasta, sa ii poti vizita si sa le strici si lor ziua. 

Soacra e ca un amestec de condimente - se amesteca in orice. 

Unele femei sustin ca toti barbatii sunt la fel. Nu e cam multa experienta?

*
Cand Dumnezeu a facut femeia a promis acesteia ca va gasi  barbatul ideal in fiecare colt al pamantului.

Apoi Dumnezeu a facut pamantul... rotund!!!

Nota: text primit pe mail; nu stiu autorul/autorii

2012-06-01

Reteta pentru slabit: gasca umpluta olteneste

Inchiderea editiei, de Bedros Horasangian
Gasca umpluta olteneste (din povestirea Zece delicatese f. pe scurt)

O gasca, 500 gr castane, 200 gr carne de vitel, 1 ficat de gasca, 50 gr unt, 1 ceapa, patrunjel verde sau piper ½ pahar vin, ½ pahar apa, 1 paharel cu smantana sau caimac.
Se curata si se spala gasca apoi se sterge inauntru cu o carpa curata si se sareaza. Se coc castanele pe o tava in cuptor, se curata  de coaja si apoi se sfarama bine miezul. Carnea de vitel se da prin masina de tocat, impreuna cu ficatul si apoi se pune intr-o cratita cu unt pe foc mic, sa se inabuse, acoperit cu capac, in apa ce o lasa carnea. Cand a scazut apa se mai lasa carnea, amestecand pana incepe a se rumeni. Se ia de pe foc, se pune sare si piper, patrunjel verde tocat, castanele pisate, o lingura cu unt, smantana sau caimac si se amesteca bine totul. Cu aceasta compozitie se umple gasca pe la baza pieptului: se coase, apoi se aseaza in tava, se toarna vinul si apa si se pune la cuptor sa se friga incet, incet, la foc mic pana se patrunde bine. Cand e gata se lasa sa se racoreasca, apoi se taie picioarele, se scoate pieptul si se taie felii subtiri. Se taie umplutura si se aranjeaza frumos pe un platou si se serveste cu un sos picant.
Se poate servi si cu felii de ananas rumenite in unt in loc de sos.
- Ei, ce facem, iti mai citesc din carte sau vrei sa dormi nitel? Ai auzit ce-a spus doctorul, trebuie sa dormi la pranz macar doua ore… Daca nu respecti toate prescriptiile, regimul alimentar n-o sa dea roade… Cum vrei tu sa dai jos 30 de kile daca nu respecti litera cu litera tot ce a indicat domnul doctor? Ia spune! Si daca nu esti tu acolo se duce magazinul de rapa… Stii ca Unghianu ti-o coace…
- Bine, bine, ma culc… Dar e un cosmar, un cosmar… Visez tot timpul branza de vaci… Ar mai fi cum ar mai fi… Dar sucul de spanac este infiorator, te rog sa ma crezi, am senzatia ca beau tot timpul suc de spanac… De-aia transpir atata… De spaima, de nervi…
- Hai, dragul meu, stai cuminte, un mic efort… Mai ai putin si o sa fii ca-n prima zi… Tanar si frumos… Si sanatos pe deasupra… Nu de la suc transpiri, ci de la regim… Poftesti cine stie ce n-ai voie… Trebuie sa te abtii… Grasut ai fost de cand te stiu…
- Te pomenesti ca te-a deranjat… Mai citeste-mi ceva si pe urma ma culc…
- Gasca cu fasole boabe…
- Nu, altceva, nu mai vreau gisca!

Editura “Cartea Romaneasca” 1984

Orb prin Gaza, de Aldous Huxley

Aldous Leonard Huxley (26.07.1894, U.K. - 22.11.1963, Los Angeles, SUA) - scriitor, eseist, publicist, scenarist; face parte din acea familie Huxley care a dat multi oameni de stiinta cu minti stralucitoare; a fost nepotul lui Thomas Huxley, cel mai fervent aparator al lui Charles Darwin.
Cancerul laringian i-a pus capat vietii; pe patul de moarte si-a rugat sotia, in scris, sa ii faca o injectie intramusculara cu LSD; ea ar fi acceptat si a doua zi A. H. a murit linistit.

Actiunea romanului Orb prin Gaza se desfasoara intre anii 1902 -1935.
Anthony Beavis este personajul central - un intelectual din clasa de mijloc macinat de sentimentul inutilitatii, in jurul caruia se contureaza totul.
Romanul, scris in 1936, surprinde criza spirituala a societatii londoneze intre cele doua razboaie mon­diale.
*
Fericirea, fiind un bun specific unei naturi dotate cu inteligenta, trebuie sa lege natura dotata cu inteligenta de ceea ce ii este specific. Dar dorința nu e caracteristică unei naturi dotată cu inteligență, ea putând fi găsită în orice lucru, deși în diferite grade la diferite ființe. Deoarece voința face parte din categoria dorințelor nu e un atribut caracteristic naturii dotate cu inteligență, dar inteligența in sine e specifică naturii dotate cu inteligență. Iată de ce fericirea constă în mod esențial într-o acţiune ce depinde mai degrabă de intelect decât de voință… Chiar în cea mai adâncă tainiță a sufletului meu, nu am fost în stare să concep iubirea, decât ca o luptă, luptă ce începe prin ură și care se termină cu aservire morală...

Ultima infirmitate a unei minți de elită este în același timp și cauza primordială și, poate chiar, unica origine a păcatului.

Moartea. Este singurul lucru pe care n-am reusit sa-l vulgarizam in totalitate.
Aldous Huxley

Un roman sclipitor, cinic, dar si sentimental, despre cautarea identitatii intr-o lume rigida si plina de dogmatism (The New Statesman)

2012-05-31

Invata sa te regenerezi. Forta Naturii

cer senin de primavara
Cu inceputul fiecarei primaveri, pe planeta noastra isi reincepe actiunea forta, care porneste si iradiaza de la soare. Ea patrunde in tot ceea ce este organic si in primul rand in om – cel mai inalt, cel mai complex si totodata cel mai susceptibil organism intelectual. […] La ivirea primaverii se produce si in noi un fel de “naparlire”! Atunci eliminam vechea substanta care nu mai poate fi asimilata acum si intuim o alta noua, in cazul in care, se intelege, acordam fortei regeneratoare posibilitatea de a actiona binefacator asupra noastra. In acest timp e bine ca trupul nostru sa inceteze a mai lucra, asa cum inceteaza la animale, pentru ca tot ce e viu are nevoie si de odihna.

Dar cum sa faca omul modern asa ceva? Cum sa-si neglijeze indeletnicirile, sa se priveze de painea cea de toate zilele pentru a se da pe sine “reparatiei primaverii”? Hotararile omenesti nu sunt intotdeauna cele mai firesti. Atunci cand natura ordona “la odihna”, omul raspunde “la munca”, aruncandu-se singur in oceanul suferintelor.

Nu exista granita intre spirit si materie! Materia este expresia gandului accesibil simturilor noastre externe.

Nu trebuie sa fim mereu “in plina uniforma de parada”; cateodata, ba chiar adeseori, trebuie sa ne luam libertatea de a lasa sa se mai odihneasca bunele noastre maniere, ale corectitudinii si ale cerebralului si a spune tot ce ne trece prin cap, prostii, trivialitati chiar, fara sa ne fie teama ca vom fi supusi unei critici oarecare, unei atitudini dispretuitoare.

Trebuie sa vrem sa ne pastram nepasarea inerenta tineretii, tinuta, vioiciunea, gratia si puterea trupului nostru.
(In zarea nemuririi, Prentice Mulford, Ed Lotus, Bucuresti 1992; traducere de Alexandru E. Russu)

Invata sa te regenerezi! :)

2012-05-30

Un fel de istorie a sarutului

Istoriceste discutand, se pare ca sarutul nu dateaza de cand este omenirea, fiind "inventat" in urma cu "numai" cateva mii de ani cand, de la caz la caz, a simbolizat fie o dovada de respect fie o dovada de prietenie. Cert este ca nu se stie exact cand a aparut primul "sarut de iubire".
Pentru antici sarutul era un semn de prietenie, in timp ce englezii, cu 500 de ani mai tarziu, chiar daca se cunosteau sau nu se sarutau pe obraz. Secolul al XVII-lea si marea ciuma aveau sa inlocuiasca obiceiul sarutului cu ridicarea respectuosa a palariei. Intr-un dictionar din secolul al XVIII-lea apare o definitie nostima a sarutului: "sarutare (sau lins pe bot, sau plescait de buze) fiind o izbire sau unire inflacarata provenita din iubire in care gura unuia apasa atat de tare pe gura celuilalt incat la dezlipirea buzelor se aude un zgomot de placere".
In evul mediu o sotie care ar fi sarutat alt barbat decat sotul ar fi fost supusa oprobiului public, desi se cunosc multe cazuri din secolul al XIII-lea in care atunci cand un barbat pleca in calatorie femeia nu-l saruta la despartire numai pe sotul ei ci si pe insotitorul acestuia. Fapt divers: un tribunal englez din secolul al XVI-lea a condamnat un sot care-si batea nevasta la a o… saruta de doua ori pe zi; in caz de nerspectare a sentintei respectivul urma sa execute o pedeapsa intr-o tabara de munca. Ghiciti? Barbatul a ales munca!

Sarutul a fost pentru prima data studiat la inceputul secolului XX, de istoricul Ernest Crawley. El il considera “o expresie universala a sentimentelor de afectiune, iubire sau venerare”, categorisind in acelasi timp simtul tactil ca pe “mama simturilor“. 

Kristoffer Nyrop categoriseste saruturile in mai multe tipuri, desi specifica faptul ca acestea depind de la o cultura la alta sau de la o tara la alta. Ca exemple:
Sarutul adolescentin
In majoritatea culturilor se considera total inofensiv sarutul intre adolescenti la petreceri, intalniri sau jocurile acestora care il implica. Sondajele arata ca sarutul este a doua forma de intimitate fizica practicata de adolescentii din Statele Unite, dupa tinutul de mana.
Sarutul erotic
Considerat o cale importanta de a ne transmite sentimentele si dragostea. Kristoffer Nyrop il descrie in cartea sa “Sarutul si istoria sa” ca pe “un mesaj exaltant de dragoste, dragoste pururi tanara, rugaciunea arzanda a dorintei fierbinti, care se naste pe buzele indragostitilor, iar de acolo creste”. Este nevoie de ceva mai mult de simpla apropiere. Este nevoie de intimitate, tocmai de asta indragostitii tind sa se retraga in locuri ferite de aglomeratie, dupa cum remarca psihologii. 
Sarutul ritualic
De-a lungul timpului, oamenii au folosit sarutul ca pe un gest ce arata devotamentul, supunerea sau respectul. Diverse culturi l-au ridicat la rang de ritual de venerare, iar altele l-au pastrat ca gest simbolic, cum ar fi traditiile religioase, care exista inca din Islamul sau Crestinismul timpuriu si care se pastreaza pana astazi, in forme aproape nemodificate. Sarutam icoane, mana preotului sau anumite obiecte. Unele secte au interzis, astazi, sarutul de despartire catre persoanele decedate.
**
Oamenii din zona de Sud a Oceanului Pacific, pe teritoriul insulei Mangia, nu au cunoscut sarutul pana pe la inceputul anului 1700, la sosirea europenilor.
Mentionarea primului sarut intr-un document istoric dateaza de prin 1500 i. Chr.
In jurul anului 350 e.n., sarutul este din nou mentionat in poemul epic indian "Mahabharata" ca fiind un semn de afectiune intre oameni.
Dupa Christos, in sec. al VI-lea, Kama Sutra vorbeste deja de binecunoscutul sarut, sub forma a trei variante in functie de reactia care se asteapta la acest act.
Aceste trei feluri de sarut sunt amintite si de vechii greci si romani.
In Imperiul Roman, fiecare asemenea sarut avea alta denumire, in functie de bagajul de senzatii: osculum, basium, saviolum. In Evul Mediu, biserica catolica l-a interzis, fiind acceptat doar ca marturisire a iubirii fata de Christos.
Potrivit antropologilor, grecii antici au invatat despre sarut abia dupa ce Alexandru cel Mare a invadat India in 326 e.n.
In Imperiul Roman, oamenii obisnuiau sa-si sarute prietenii, membrii familei si partenerii de viata. Se pare ca odata cu ei a aparut si sarutul pasional care l-a inlocuit pe cel platonic.
De-a lungul istoriei, diferitele culturi au facut din sarut un gest solemn. De exemplu, sarutul pe care tinerii casatoriti si-l dau la sfarsitul oficierii slujbei religioase a fost considerat inca din perioada Imperiului Roman ca un legamant pe care cei doi il faceau unul fata de celalalt si amandoi in fata lui Dumnezeu. Un obicei care se pastreaza si azi.
In China si Japonia, saruturile erotice nu aveau loc niciodata in public. Desi existau, ele trebuiau ascunse in spatele unei cortine, contrar a ceea ce se intampla in Europa sau Statele Unite. Pana dupa Razboiul Pacific, statuia lui Rodin, intitulata “Sarutul” a fost interzisa expunerii in public.
In tarile mediteraneene sarutul pe obraz indeplineste rolul de salut atat pentru femei, cat si pentru barbati, fara a conta sexul celuilalt si este folosit chiar si atunci cand participantii fac cunostiinta pentru prima data.
In Italia si Franta oamenii sunt extrem de relaxati cand vine vorba de sarutul conventional. Ei stiu cand sa sarute si de cate ori. Pentru ei sarutul nu este o actiune de care sa se rusineze si, prin urmare, nici ceva care trebuie camuflat.
In state precum Marea Britanie si Germania, gestul sarutului pe obraz se practica intre femei, dar si intre acestea si barbati, daca se cunosc foarte bine sau sunt rude. In aceste regiuni, regula cere ca barbatii sa nu se sarute pe obraz - pana acum cativa ani, sarutul pe obraz intre barbati era un adevarat tabu in Anglia. Prin 2008 s-a dorit interzicea sarutului in gara, intr-o localitate din Marea Britanie.
Numarul de saruturi pe obraz variaza de la o regiune la alta. Pentru scandinavi, un singur sarut este suficient, in timp ce francezii sunt renumiti pentru sarutul dublu (unul pe obrazul stang, altul pe cel drept). Olandezii si belgienii prefera sarutul multiplu, cuprinzand cel putin trei saruturi.
Francezii sunt campioni europeni in domeniul sarutului atat in ceea ce priveste rolul pe care il joaca acesta in viata lor, dar si cand ne gandim la interesul pe care il arata subiectului.
A existat o vreme in care lucrurile stateau altfel: pe cand francezii treceau drept retrasi englezii erau considerati ca fiind cei mai pupaciosi din Europa.
In 1466, un nobil boemian, Leo von Rozmital a consemnat ca in Anglia se obisnuia ca atunci cand oaspetii ajungeau la un han, hangita si toti membrii familiei sale sa mearga si sa-i intampine - si oaspetii trebuiau sa-i sarute pe toti; a mai observat ca la englezi acest gest avea acelasi rol pe care il are in alte parti stransul mainilor.
Pe cand a vizitat Anglia in 1499, olandezul Desiderius Erasmus i-a scris prietenului sau Fausto Andrelini (poet italian) sa vina repede in Anglia pentru ca aici sunt fete cu chip de inger, atat de supuse si de blajine incat le vei prefera de departe muzelor tale. In plus, exista aici un obicei niciodata suficient laudat. Ori de cate ori vii, toata lumea te intampina cu un sarut; cand pleci, se despart de tine cu alte sarutari; daca te intorci, te saruta din nou. Vin sa te viziteze, iar pupaturi; cand pleaca, trebuie sa-i pupi tu. Oriunde te-ai intalni cu ei, sarutari din plin; in fine, oriunde te-ai intoarce, nimic altceva decat sarutari.
Nicander Nucius, un calator grec, scria, tot despre englezi: Dovedesc o mare naturalete si absenta oricarei gelozii in comportamentul lor fata de femei. Nu numai ca membrii aceleiasi familii se saruta pe gura, dar o fac la fel de bine si cu oamenii care le sunt complet straini.
In Anglia, declinul sarutului – sa-l numesc astfel - a inceput in secolul al XVI-lea, dar a continuat sa supravietuiasca pana la Restauratie. Considerat invechit, obiceiul sarutului fusese abandonat de ceva vreme de catre francezi, iar cand Iacob II s-a intors in Anglia a introdus si aici eticheta franceza, inclusiv repulsia fata de sarut.
Foarte curand, curtenii si nobilii britanici au inceput sa abandoneze obiceiul sarutului in favoarea plecaciunii, adoptand “atitudinea rafinata si rezervata” a… francezilor.

Dupa parerea lui Vaughn Bryant (profesor de antropologie la Universitatea din Texas), popularitatea sarutului se explica prin incarcatura emotionala pe care o induce.
Buzele si limba sunt parti ale corpului nostru care datorita numeroaselor terminatii nervoase de aici sunt cele mai sensibile.
Pe de alta parte, in timpul sarutului se elibereaza endorfine si hormoni. Acelasi profesor afirma ca prin miros ne testam partenerul, il evaluam ba, mai mult, unii compusi ai salivei au rol in cresterea libidoului.
Tot astfel, in cazul eschimosilor, frecarea nasului si mirosul specific al fiecarui ten ajuta la ”examinarea” partenerului.
Rachel Herz, profesor de psihologie: "Mirosul organismului nostru poate furniza date legate de starea imunitatii lui. Se poate imagina, deci, ca rolul sarutului nu este sarutul in sine ci acela de a simti, intr-o forma oarecare, mirosul natural al partenerului".
Sarutul are si dezavantaje: mai multe sute de feluri de bacterii se pot schimba dintr-o gura in alta, in timpul unui sarut cu limba.

Definitii ale sarutului:
- punctul pe “I” din “a iubi” ((Edmond Rostand);
- actul de nastere al idilei (Balzac);
- graiul fara cuvinte al inimii (Shakespeare);
- picatura ce umple cupa iubirii (Tolstoi);
- inceputul si sfarsitul dragostei (Goethe);
- inima adusa pe buze (Gorki);
- scanteia ce aprinde focul amorului (Musset);
- rendez-vous-ul a doua perechi de buze (Tristan Bernard);
- maruntisul cu care dragostea isi face platile (B. Show)

Statistici:
In "Guiness" se pomeneste un "pupic" de 185 de secunde dintr-un film facut la Hollywood, precum si despre P.P.Hobson (1870-1937), fost ofiter de marina americana, care la Chicago a fost sarutat de 10 mii de femei in timpul paradei care omagia curajul lui in razboiul americano-spaniol.

Primul film in care a fost filmat un sarut a fost "The Kiss", in 1896, iar protagonistii au fost John C. Rice si May Irwin.

Cel mai mare numar de persoane sarutate de un singur om s-a inregistrat in 1990, la un festival din America. Atunci Alfred Wolfram a sarutat 8001 persoane in 8 ore (cam 16 persoane pe minut).

Chile detine recordul cu cel mai mare numar de oameni care s-au sarutat in acelasi timp si in acelasi loc. Evenimentul a avut loc in 2004, cand, in capitala Santiago, 4.000 de cupluri s-au sarutat in acelasi timp.

O femeie saruta, in medie, 29 de barbati pe tot parcurul vietii si fiecare persoana petrece, in medie 20.160 minute (doua saptamani) sarutandu-se.

Cel mai lung sarut din lume a durat 130 ore si 2 minute.

66% la suta dintre oamenii inchid ochii atunci cand saruta.

Un sarut obisnuit ajuta la arderea a 2 calorii, pe cand un sarut "frantuzesc" elimina 5 calorii.

Varsta medie la care o persoana experimenteaza primul sarut este 14 ani.


Resurse: diverse articole, wikipedia, Istoria secreta a sarutului, de Julie Enfield (autoarea e de parere ca "un sarut ne poate spune totul despre iubire”), Ed Elena Francisc Publishing

2012-05-29

Amorul e mai tanar decat umanitatea

Amorul nu s-a nascut odata cu umanitatea, ca foamea, setea sau placerea carnala. In caverna primitiva masculul era supus dorintei elementare, satisfacuta de posesiunea femelei care era supusa si nu suferea de pe urma acestei sclavii fiindca omul – la fel ca si celelalte animale – nu-si maltrata femela, cu exceptia violentei de ritual cand o rapea. Masculul proteja femela insarcinata. A fost necesar – fara indoiala – un grad mai avansat de civilizatie pentru ca femeia sa fie batuta de barbatul ei – cand se spune ca ne "intoarcem la natura". Dar tigrul nu e brutal cu tigroaica, nici leul cu leoaica, iar pisica indragostita e cea care zgarie motanul pe nas. Cata vreme stramosii nostri din caverne au ramas brute relatiile dintre sexe erau simple: urmarire, impreunare, gestatie, nastere. Tatal proteja copii si mama – sau mamele (aceste femei erau un fel de cireada sacra de vite, viitorul clanului, al tribului depindea de ele). S-ar putea crede ca "sotul" lor le iubea ca pe niste bunuri de pret, jinduite de vecini. Calatorii pretind ca gorila africana e remarcabila prin virtutile sale de bun sot si bun tata. El construieste "cuibul" intre crengile cele mai inalte, unde isi adaposteste familia, in vreme ce el insusi vegheaza jos, la radacina pomului. Stramosul nostru ar fi putut avea aceeasi solicitudine. Dar nefiind gorila ii era interzisa fericirea simplicitatii – el reflecta, rationa, schimba, degusta lucrurile, dorea mai mult decat avea, fara sa stie prea bine de ce. Nenorocitul era prea inteligent pentru a fi intr-adevar un intelept. El visa sa cunoasca atat cauzele prime cat si telurile ultime, ridica altare pentru zeii sai, inventa artele, scobind lemnul. Si tot el a inventat amorul.

In ziua cand in loc sa rapeasca o femela barbatul i-a oferit un colier de os sau de scoici, in scopul de-a o face sa vina singura la el – ca si cand n-ar fi fost deloc fortata – in ziua in care a dorit de la ea un suras, o mangaiere, ca simulacrul unui liber consimtamant, in acea zi s-a nascut amorul din bestialitate.
Voiai sarman salbatic sa obtii prin salbaticia ta placerea noua de-a apare chiar in fata ta victorios, cu prestigiul sporit, mai frumos si mai robust decat fratii tai. Voiai ca neputand sa spuna "nu" ea sa se prefaca a spune "da"? Intelegand lectia si simtind avantajul pe care i-l daruiai ea scoate, sigur, si de aici un beneficiu. Ce a facut oare salbaticiunea ta? A lasat sa-i cada colierul. A fugit spre salcii – daca existau salcii pe atunci – si trecand prin frunzisuri ea te-a vazut venind furios si nelinistit in furia ta. Cand in sfarsit ai prins-o, ea a indraznit sa se poarte ca pisica: te-a zgariat pe nas. Apoi a cedat spunandu-ti: "Tu esti cel mai frumos, mai puternic si mai bun decat toti ceilalti". Tu ai gandit ca ea gandeste chiar asa. E posibil sa fi gandit asa.

Posibile definitii ale amorului:
"Poezie a simturilor" – Balzac;
"Copil gata sa se nasca" – Louis Menard;
"Cursa a geniului speciei" – Schopenhauer.

Dar nu am putea spune ca amorul e imaginatie adaugata instinctului? Placerea senzuala va fi suficienta sa formeze capcane in care barbatul si femeia se prind. Copilul nu are nevoie de amor pentru a se naste, iar iubirea nu are nevoie de copil pentru a exista. Amorul nu se confunda cu institutia casatoriei, care a fost instituita pentru scopuri sociale, morale si religioase – casatoria poate fi poarta de aur, dar nu e o conditie esentiala. Legislatorii si moralistii stiu bine acest lucru cand incearca sa legitimeze amorul, fixandu-l in cadrul familiei si opunandu-i franele legii, ale moravurilor si ale religiilor. Dar niciodata ei nu l-au transformat pe acest anarhist. Amorul nu are ce face cu sanctiunile si actele de blamare pe care societatea i le propune sau i le aplica. El nu se sinchiseste daca e autorizat de familie, inregistrat de ofiterii starii civile, binecuvantat de cler. El e cuprins de ingrijorare cand vrea sa se fixeze, schimbandu-si caracterul si devenind familie. Omul il va numi miracol si mister si va crede ca i-a descoperit pecetea divina. Zeu sau demon, amorul cu fatza dubla ii va aparea ca un reflex al unui paradis pierdut, ca umbra unei invizibile frumuseti, mereu urmarita dar niciodata atinsa printre frumusetile vizibile ale lumii materiale. Placerea pur carnala nu-l va mai multumi pe om. El va amesteca si aici ideea de eternitate cu aceea de infinit. El va face din iubire culmea pe care visul sau se va inalta la cer. Sublim sau vrednic de mila, cateodata de-a dreptul ridicol, omul va ajunge prin stimularea uluitoare a senzualitatii si a imaginatiei sa se depaseasca pe sine. Efortul, durerea, sacrificiul vor spori. Omul isi va imbogati viata cu visuri fara pereche, lipsite de masura in raport cu cauza lor, iar suferinta generata de deceptie nu-l va vindeca de visare. Pe un alt plan, el va trai drama eterna a omului care-l cauta pe Dumnezeu.

(sursa: Istoria iubirii, Marcell Tinayre, Casa de Editura si Presa “Viata Romaneasca”, 1992)

Vezi si: Un fel de istorie a sarutului

2012-05-27

Lucian Blaga - cateva date biografice

La 9 Mai 1895 se naste Lucian Blaga, la Lancrăm (comitatul Sibiu), un sat asezat intre orasele Sebes-Alba si Cetatea Bălgradului (Alba-Iulia).

Tatal sau, Izidor Blaga, fiu de preot, a fost un reprezentant al intelectualilor din Ardeal. Format la scoala germana, il citea pe Fr. Schiller, I. Kant, A. Schopenhauer, D. Strauss si era preocupat sa le dea copiilor sai o educatie aleasa (Lucian era cel de-al noualea copil al lui).

Mama, Ana, nascuta Moga, descendenta a unei familii care a dat neamului multi preoti si un episcop…

Abia la varsta de 5 ani, dupa multe insistente ale mamei, incepe sa vorbeasca, dar de la inceput in propozitii inchegate si intr-o inlantuire logica, in graiul satului natal.

La 11 ani, in 1906, e inscris la Liceul Andrei Saguna din Brasov (a urmat cursurile din 1906 in 1914; acolo era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de teoria dramei).

In 1910 debuteaza literar cu poezia Noapte in cotidianul “Românul” din Arad. In luna Septembrie a anului 1910 Lucian Blaga il cunoaste pe Aurel Vlaicu, pionierul roman al zborului; acesta a trecut prin Brasov unde a facut o demonstratie cu aparatul sau.

Noapte
Pe luna, cand ne scapara-n argintul noptii
pocalele de vin ca niste ochi de fiara,
cu un suras ametitor tu-mi rascolesti
tot furnicarul de porniri,
cari nu-si mai afl-apoi odihna.
Sub ocrotirea limpede a zarii
biruitoare ma privesti
si-n ochii mei te oglindesti
stralucitoare, mandra si pagana.
Iar eu incet, nespus de-ncet
pleoapele-mi inchid,
imbratisand cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surasul tau, iubirea si lumina ta -
pe luna, cand ne scapara-n argintul noptii
pocalele de vin ca niste ochi de fiara.

In primavara anului 1914, la Brasov, Lucian Blaga isi pregateste bacalaureatul. Atunci a conceput un foileton Despre intuitie in filosofia lui Bergson, in care a incercat sa realizeze...

…o punte intre intuitia intelectuala la Schelling, metoda fenomenelor originare la Gotehe, si unele variante ale intuitiei bergsoniene.

Lucrarea constituie debutul publicistic al lui Lucian Blaga si a aparut in “Românul” din Arad sub semnatura Ion Albu - Blaga temandu-se ca de s-ar afla ca lucrarea apartine unui licean ar lua drumul cosului.

In Iunie 1914 isi ia bacalaureatul, impresionând comisia si colegii printr-o expunere, mai mult filosofica, a Teoriei relativitatii a lui Einstein si a Geometriei non-euclidiene a lui Poincare.

La 20 Septembrie 1914 se inscrie la Seminarul teologic din Sibiu, cu toate ca ii marturiseste fratelui sau Lionel:
Stii prea bine cât de profund imi displace teologia!
A fost constrans sa faca acest pas deoarece voia cu orice pret sa scape de recrutare.

In Noiembrie 1960 e internat la Clinica Medicala I din Cluj, pentru dureri in membrul inferior drept, insomnie, iritabilitate, palpitatii.

In 1961, 6 Mai, dimineata, se stinge din viata la clinica din Cluj. Cauza mortii: neoplasm al coloanei vertebrale. E inmormantat la 9 Mai - ziua nasterii sale - in cimitirul din satul natal.

**

Filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar si diplomat roman. Personalitate impunatoare si polivalenta a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea sa in universalitate.

In anul 1926 a intrat in diplomatie, ocupand succesiv posturi de atasat cultural la legatiile Romaniei din Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926 - 1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936 - 1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938 - 1939).

Prin Blaga mai mult decat prin oricare dintre poetii de dupa primul razboi mondial, poezia noastra regaseste amploarea extraordinara a viziunii asupra naturii, deschiderea spre totul cosmic si spre sensul lui metafizic, pe care le cucerise prin Eminescu.

Inclinarea de a trece dincolo de lucruri, in cautarea unui fond absolut, o aflam si la Blaga, al carui spirit descopera si el idealitatea goala ori de cate ori se apleaca peste margine. Tendinta este insa contrazisa la el de o mare iubire pentru natura, de o aderenta senzoriala, afectiva, spirituala - la fenomenalitatea ei.

Comparat cu poetii moderni de descendența baudelairiana si, mai ales, mallarmeana, Lucian Blaga păstrează inca naivitatea clasica, un puternic instinct al naturii, care-l impiedica sa se desprinda de formele ei vizibile, ori sa le dispretuiasca, să le ignore. Lucian Blaga se straduieste sa faca “locuibila” pentru spirit lumea data. Aspiratia metafizica se satisface la el prin transfigurarea in sensul absolutului a universului sensibil.

Ceea ce-l defineste pe Lucian Blaga este asimilarea marii traditii, nu refuzul ei, integrarea in ea, nu singularizarea ostentativa ori situarea ex-centrica.

Cultura si istoria sunt marturiile existentei omului, dovezile puterii lui creatoare si ale permanentei lui. Acesta e mesajul operei lui Blaga, implicat in toate scrierile, formulat in propozitii cu un caracter axiomatic (destinul omului este creatia, fixat in poeme de autodefinire:

[…] S-a intamplat să port candva faclia / din vale-n deal, din noapte-n zi, / pe drumuri ce mereu vor fi, / calauzindu-va până la pragul / unde-n azur domnește măreția. / S-a întâmplat să cânt prin vreme pământească / tot ce-i înalt, tot ce-i frumos…

(Prolog, de Lucian Blaga) Un mesaj al luminii si al creatiei rezumand una dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii romane si hotarand destinul in posteritate al autorului ei.


Resurse:
Tabel cronologic – Maria Sittner-Prica, Mesterul Manole (texte comentate, Ed Albatros 1983;
Wikipedia;
Scriitori romani, colectiv de autori, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978;