Crăciunul este ca un autobuz care soseşte năvalnic în staţie, în vreme
ce semaforul arată roşu; dar traversezi şi te miri că te loveşte o maşină.
Decembrie vine în fiecare an. Şi în fiecare an, în decembrie, se apropie ameninţător
data de 24. Şi în fiecare an te arăţi uluit: cum aşa, din nou sărbătorile? Aşa
că începi cu doar două zile înainte, să spargi cardul de credit şi să cumperi,
panicat şi angro, cadouri pentru tanti Frida, pentru noul prieten al surorii şi
pentru cei mici şi dragi. […] Noul joc de computer pe care şi-l doreşte Max
(trei ani) pentru moment nu mai există în stoc, din păcate. N-ai habar dacă
potenţialul cumnat s-ar simţi stânjenit de un exemplar ilustrat din Kamasutra, lăsat pentru el pe măsuţa de
cadouri. Dar să nu zică nimeni că n-a fost prevenit la timp, şirurile de Moş
Crăciuni din ciocolată păzesc încă din august rafturile supermarketurilor, ca
un avertisment mut. Vitrinele sunt împodobite de pe la mijlocul lui septembrie
cu ghirlande argintii şi ramuri de brad din plastic. […] Iar semaforul arată roşu,
cât se poate de limpede. De vină eşti doar tu! Moşul stă la volanul autobuzului de Crăciun şi
râde – şi are dreptate când opreşte exact în dreptul zebrei pline de pietoni.
Însă în centrul sacru al terorii, dacă îmi este îngăduit oximoronul, se
află sărbătoarea propriu-zisă de Crăciun, când obligatoriu se adună grupuri de
oameni altfel străini şi plini de aversiune unii faţă de alţii, dar cu legături
de rudenie, ca să stea alături sub brazii împodobiţi şi să sărbătorească, în
armonie. Iar evenimentul ia o turnură cât se poate de neplăcută în Germania . Pentru că, spre deosebire de Anglia, unde
scopul principal este să te ghiftuieşti, spre deosebire de America Latină sau
de creştinii arabi, unde Crăciunul rămâne o sărbătoare populară şi zgomotoasă,
multicoloră şi veselă, germanii aşteaptă sa fie dominaţi de pace şi de
sentimente profunde; o reţetă sigură pentru crime cu toporul şi alte asemenea
tragedii domestice. Cele mai mari catastrofe au loc când 24 decembrie cade joia
şi trebuie să petreci patru zile la rând în sânul familiei, un adevărat
dezastru programat, care poate fi ţinut în frâu doar cu multă mâncare grea.
Procesele complicate de digestie astfel puse în acţiune aduc membrii familiei într-un
soi de narcoză culinară, împiedicându-i să se năpustească unii asupra celorlalţi.
Fiţi înţelepţi, rezistaţi oricăror tentaţii, pregătiţi pentru Crăciun doar crap
umplut, gâşte grase cu găluşte de cartofi şi cârnaţi de Franconia! Şi evitaţi
orice plimbare în scopuri digestive!
(din volumul Enciclopedia
lucrurilor care mă sâcâie zilnic. Mic tratat pentru intelectuali agasaţi,
Ed Nemira, 2007)
v. despre computere, din acelasi volum.
