Floarea-de-colț. Bună dimineața Soare!

La înălțime, pe crestele munților, crește o floare mică și care, odată culeasă, va păstra forma și culoarea  pentru ani și chiar sute de ani - floarea de colț (Leontopodium alpinum)

Semnificația germană a numelui, Edelweiss, este edel - aristocratic și weiss - alb.

Floarea de colț crește pe vârfuri montane cu înălțimi de 1500-3400 metri deasupra nivelului mării. Creşte pe piscurile înalte ale Alpilor și în România pe crestele greu accesibile din Munții Bucegi, Făgărașului, Vrancei, Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivele Ceahlău, Retezat, Godeanu. În astfel de locuri floarea este expusă la raze ultraviolete puternice, presiune atmosferică ridicată, condiții meteorologice extreme și schimbări ale umidității.

Este considerată monument al naturii și ocrotită prin lege din anul 1931 fiind protejată în rezervații naturale precum cele din Piatra Craiului, Munții Bucegi, Ciucaș ș.a.

Cei care, totuși, nu se pot abține și o rup când o întâlnesc, sunt rugați să taie, fin, numai partea aeriană (inflorescența) și să lase tulpina pentru ca planta să se poată regenera, altfel va dispărea!

Un astfel de dar era foarte apreciat oricând, iar Edelweiss era adesea uscată și păstrată în mici rame bogat ornamentate sau simple. Simbol al iubirii și prețuirii, a inspirat mai târziu numeroase modele de bijuterii, devenind foarte repede unul dintre cele mai populare modele. Începând din secolul XIX același model avea să se găsească și în vestimentație, fiind aplicat pe haine sau creat din broderii delicate.

Greu de găsit, devine în imaginarul popular o comoară, iar cei care se încumetă să o caute sunt eroi ce riscă totul pentru a o găsi și la finalul aventurii se vor număra printre puținii care au avut curajul să plece în căutarea Florii și șansa de a găsi această delicată floare. Ei trebuie să depășească numeroase obstacole, să lupte adesea cu ființe fabuloase, să înfrunte munții și pericolele acestora.

Aceasta floare este prezentă în arta populară, în basmele și legendele vechi de secole, în tradițiile păstrate de la o generație la alta.

În Ţara Bîrsei este cunoscută una dintre aceste multe legende:

Cândva, cu mult-mult timp în urmă, o stea s-a desprins de pe cer şi a plecat în lume, ca să vadă cum sunt oamenii. Zburând pe aripile vântului, steaua a străbătut ţări şi mări, dar nu a găsit niciun loc care să îi fie pe plac. Ajungând însă pe culmile Munţilor Piatra Craiului a rămas încântată de frumuseţea locurilor şi a hotărât să facă popas. Dar când a încercat să coboare de pe spinarea vântului a alunecat şi s-a lovit de un vârf ascuţit. Când a atins stânca s-a prefăcut într-o floare albă, catifelată.

De atunci, steluţa poate fi găsită numai pe piscurile înalte, aproape de cerul din care s-a desprins.

Oamenii au numit-o Floare-de-colţ, fiindcă un colţ de piatră a transformat steluţa în floare.

Text scris pentru Buna dimineata Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Soluția finală a problemei

În data de 20 ianuarie 1942, în suburbia Wannsee a Berlinului, într-o vilă izolată de pe malul lacului cu același nume, a avut loc o adunare a oficialilor superiori ai Germaniei naziste, adunare cunoscută sub numele de Conferința de la Wannsee.

Conferința a fost prezidată de Reinhard Heydrich și scopul acesteia a fost de a informa oficialii naziști și înalții administratori guvernamentali despre planurile de aplicare a Soluției finale a problemei evreiești și de a asigura colaborarea instituțiilor germane din punct de vedere logistic, a mijloacelor de transport, alocarea de detașamente de pază, asigurarea secretului acțiunilor, propaganda ș.a.

Stenogramele și minutele încheiate la sfârșitul întrunirii au fost găsite intacte de Aliați la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și au fost folosite ca dovezi la procesele de la Nürnberg.

Există păreri conform cărora despre soluția finală a vorbit Hitler într-un discurs din 30 ianuarie 1939, referindu-se la anihilarea rasei evreiești în Europa în cazul în care magnații evrei internaționali ar mai fi aruncat lumea într-un al doilea război mondial.

O altă opinie se referă la data de 12 decembrie 1941, când Hitler s-a adresat la o întrunire a Partidului Nazist (Reichsleiter) și a liderilor regionali de partid (Gauleiteri). În jurnalul său, Joseph Goebbels scria pe 13 decembrie, la o zi după discursul lui Hitler:

În ceea ce privește problema evreiască, Führerul este hotărât să curețe tabla. El a avertizat evreimea că dacă vor provoca un alt război mondial, acesta va fi propria lor pieire. Acestea nu au fost cuvinte goale. Războiul mondial a venit. Distrugerea evreilor trebuie să fie o consecință necesară. Nu putem fi sentimentali în această privință. […]

Dar mai este o opinie: primăvara anului 1941, înainte de atacarea U.R.S.S.

Soluția finală a problemei evreiești în Europa 

se referă la planul germano-nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial. Termenul a fost folosit pentru prima oară de Adolf Eichmann. Naziștii își imaginau că Marea Britanie va fi învinsă și vor deporta oamenii în Madagascar cu navele britanice cucerite, dar pentru că asta nu s-a întâmplat s-au hotărât pentru alt plan.

Începând cu 1 noiembrie 1941, au fost construite primele lagăre de exterminare: Belzec, Sobibor, Treblinka, Chełmno, Majdanek și ultimul Auschwitz-Birkenau. Execuțiile în masă ale evreilor au început la începutul anului 1942.

În discursul său de la Posen, din 6 octombrie 1943, Himmler a prezentat pentru prima oară tuturor liderilor naziști, în mod detaliat, brutal și fără ocolișuri, modul de rezolvare a problemei evreiești.

Chestiunea țigănească și soluția finală

Legea din 1929 impunea pentru țigani mai multe restricții: nu aveau dreptul să se deplaseze fără un permis eliberat de politie și erau obligați să utilizeze pentru deplasări rulote sau caravane. Tinerii care depășeau vârsta de 16 ani și care nu puteau face dovada unei ocupații erau constrânși să efectueze doi ani de muncă în centre de reeducare.

Din anul 1933, odată cu accederea la putere a lui Hitler, aceste măsuri s-au agravat. Într-o țară în care deviza era Munca înseamnă libertate, orice persoană fără acte putea fi declarată parazit. Cei care nu-și puteau proba naționalitatea germană erau expulzați. În curând s-au deschis lagăre de concentrare și printre primii prizonieri, inamici ai regimului, prizonieri de drept comun erau evreii și țiganii.

Documente din 1936 relatează deportarea romilor la Dachau. Scrisoarea din 01.07.1936 se referă la lupta contra cerșetorilor și gitanilor și la sosirea a 100-120 de deportați în lagăr. O altă scrisoare vorbește de trei transporturi succesive către aceeași destinație. Ministerul informează conducerea lagărului că deportații sunt prizonieri ai poliției și depind de biroul din Munchen. Hans Globke, șef de serviciu în Ministerul de Interne al celui de-al treilea Reich, unul dintre redactorii și comentatorii legilor rasiale, declara, în 1936: În Europa, numai evreii și țiganii au sânge străin. El precizează că legile referitoare la metișii evrei trebuie aplicate și altora și preconiza punerea romilor în aceeași categorie cu evreii.

Anul 1938 este unul crucial pentru romi, ca și pentru evrei. În octombrie s-au făcut primele deportări ale evreilor polonezi. Primele incendieri ale sinagogilor preced incendiul care va cuprinde lumea întreagă. Însuși Himmler intră în scenă. El ordonă transferul biroului Problemei țiganilor de la Munchen la Berlin. O altă ordonanță cerea tuturor posturilor de poliție de a proceda la o săptămână de epurare. Au loc peste tot razii. Mii de romi din Reich și din Austria sunt arestați. În satul Mannwoerth, sat cu romi sedentari, posedând pământ și vii, 300 de romi au fost arestați într-o singură noapte.
În 8.12.1938, Himmler semnează o nouă ordonanță, care constituie, practic, o condamnare la moarte a romilor: toți romii și metișii să fie condamnați la moarte, fără amânare. Unii dintre ei puteau să scape de condamnarea la moarte cu condiția de a se lăsa sterilizați, cum a fost cazul unor evrei olandezi uniți cu arieni. Problema țiganilor este pe ordinea de zi din 1938. Tobias Potschy scrie un memorandum și îl trimite la cancelaria Fuhrerului. El face o propunere concretă pentru a rezolva problema: muncă forțată și sterilizare în masă, pentru că țiganii pun în pericol puritatea sângelui țărănimii germane.

Surse: wikipedia, romanes.ro

Liviu Cornel Babeș a ars pentru libertate

Liviu Cornel Babeș s-a născut în 19 ianuarie 1942. 

Era căsătorit și avea o fetiță. Era maistru electrician  la Fabrica de Prefabricate, pictor și sculptor amator, membru al Uniunii Artiştilor Plastici Amatori.

Actualizare 2 martie 2014

Anul acesta, cu ocazia comemorarii lui Liviu Cornel Babeș a fost invitat turistul scoțian care a încercat să salveze viața omului pe care l-a văzut în flăcări, alergând spre ei și încercând să-l acopere cu jacheta lui de schi. […] Au văzut apoi un bilet prins în trunchiul unui copac cu un cuțit și și-au cam dat seama la ce au fost martori.

Ajuns acasă, Douglas Wallace (avea vârsta de 24 de ani în 1989) a luat legatura cu Sunday Times, cu BBC și Amnesty International. A păstrat ziarele în care au apărut articolele despre Liviu Cornel Babeș și despre gestul lui. Numele l-a aflat abia dupa 1990, când un jurnalist a scris un nou articol despre Liviu Cornel Babeș. Douglas Wallace a păstrat atăția ani ziarele și unele numere de telefon - luându-le cu el din Scoția în Canada, unde locuiește de 12 ani, gândindu-se că s-ar putea ca cineva să aibă nevoie, cândva, de acele informații.

Am luat legătura cu Sunday Times, pentru că era cel mai bun mijloc de a povesti unei lumi întregi ce s-a întâmplat. M-am gândit că, dacă nimeni nu afla despre acest gest, atunci acel om - oricine ar fi fost, a murit degeaba - a spus, între altele, Douglas Wallace. 

***

Ziua de 2 martie 1989 începuse ca oricare altă zi de muncă: a luat micul dejun, a plecat la lucru, de unde, la ora 9 s-a învoit fără să spună unde vrea să meargă; a trecut pe acasă, și-a luat schiurile, a urcat în Poiană și a schiat câteva ore. La ora la care ar fi trebuit să fie acasă, pe pârtia de schi Bradul din Poiana Braşov, Liviu Cornel Babeş a protestat tragic faţă de regimul comunist. Pe o bucată de carton, scrisese: Stop murder! Aus­ch­witz = Braşov (Opriţi crimele! Aus­ch­­witz = Braşov). Îşi procurase din timp o canistră cu benzină şi, în semn de protest pentru măsurile represive ale regimului faţă de muncitorii braşoveni (15 no­iembrie 1987) s-a autoincendiat. A murit la spital după câteva ore.

Securitatea a cercetat discret cazul, făcând și o percheziție la domiciliu.

Evenimentul - se zice - a fost făcut public în presa străină cu ajutorul a doi turişti scoţieni, care se aflau în acel moment pe pârtie şi care au relatat întâmplarea unei agenţii de ştiri, aceasta fiind preluată mai departe de marile publicaţii. În schimb, în ţară doar românii care ascultau Europa Liberă sau au fost prezenți au aflat de sinuciderea lui Liviu Babeş.

În 5 martie, la înmormântarea din Cimitirul municipal au participat sute de braşoveni, veniţi acolo după ce auziseră, prin telefonul fără fir, despre tragedia concitadinului lor. În lume, Radio Euro­pa Liberă a răspândit ştirea, prin vocea redacto­rului Neculai Constantin Munteanu.

În anul 1990, cu ocazia primei comemorări, a fost dezvelită pe Pârtia Bradul o cruce de fier în memoria lui Liviu Babeş. Nu departe de locul sacrificiului său, a fost ridicat, în 2007 un monument, pe care a fost fixată o placă memorială cu chipul eroului. Efigia a fost realizată de artistul plastic braşovean George Jipa şi a fost instalată în curtea bisericii ortodoxe din Poiana Braşov.

Prin Legea nr. 93/1997, Liviu Cornel Babeș a fost declarat Erou - Martir. Brașovul l-a numit cetățean de onoare post-mortem, iar strada pe care a locuit (str. Rândunicii) poartă azi, numele martirului.

Cu ocazia unei comemorari a martirului, ziaristul Bela Hunter a spus: Cred că spiritul lui Liviu Babeş este un spirit braşovean prin excelenţă. El a împrumutat ceva din spiritul acestui oraş liber, liber şi în istorie, în care, indiferent de stăpânirea vremelnică, Braşovul şi-a arătat întotdeauna libertatea de acţiune, libertatea pentru cultură, libertatea în arte, în comerţ şi aşa mai departe. Libertatea asumată de către noi este o libertate pe care am împrumutat-o din istorie. Liviu Babeş este un precursor a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în Braşov. El, fiind acea torţă vie a Revoluţiei Române, face, în mod tragic, legătura între ceea ce s-a întâmplat în 15 noiembrie 1987 şi decembrie 1989.

Revolta muncitorilor (cărora li s-au alăturat și elevi, studenți și alte categorii), în 15 noiembrie 1987, s-a terminat (sau a continuat) cu anchete teribile, cu tortură și deportări. Cei arestați - arestările începând din chiar acea seară - au fost bătuți și torturați, condamnați și deportați (fără familii și numai cu ce puteau căra pe brațe) în alte județe, stabilindu-li-se domiciliu forțat, fiind mereu în atenția milițienilor și securiștilor, suportând și alte mizerii. Cele mai multe pedepse au fost date cu executare la locul de muncă.

Frații Schiel și uzina Hidromecanica

Motto: Nu poți prețui dacă nu cunoști.

Uzina cunoscută azi ca Hidromecanica a fost înfiinţată în anul 1880 de frații Karl şi Samuel Schiel (fiii preotului luteran Friderich Schiel, originari din Râșnov).

La început a fost un atelier profilat pe turnarea și prelucrarea pieselor de fontă, situat în zona Porții Schei. Mai apoi, în anul 1914, atelierul a fost transformat în fabrică și clădirea a fost ridicată pe locul de unde a fost demolată începând cu anul 2012: Centrul Civic.

În anul 1919, fabrica a devenit societate pe acțiuni cu cu numele Fraţii Schiel s.a.p.a. Activitatea s-a extins în domeniile reparaţiilor de locomotive şi vagoane, echipamente şi componente pentru industia minieră, utilaje de construcţii, transmisii mecanice şi strunguri paralele.

În 1927 a fost inaugurată o nouă turnătorie de oțel, dotată cu un cuptor electric de 1,5 tone.

În 1930 a început fabricarea turbinelor hidraulice. Fabrica va produce piese pentru primul autobuz românesc şi primul strung paralel.

În 1948, după naţionalizare, uzina se va numi Strungul. Producţia s-a diversificat: utilaje pentru extracţia tițeiului, frâne hidromatice, turboambreiaje, convertizoare hidraulice de cuplu, compresoare de aer, sisteme de comandă hidraulică ladistanţă. În anii 1950 s-au fabricat primul autobuz şi primul strung românesc.

În 1961 uzinei i-a fost schimbat din nou numele, Hidromecanica începând producţia de transmisii hidraulice pentru locomotive, turbosuflante pentru supraalimentarea motoarelor Diesel, motoare auxiliare navale.

În 1978 s-a înfiinţat Hidromecanica 2 (H2, pe scurt), în zona Rulmentul, pe platforma de la Tractorul, pe o suprafață de cca. 11 hectare, pentru producţia de transmiisii hidromecanice. Cei aproximativ 6.000 de angajaţi lucrau în ateliere de turnătorie fontă şi prelucrări mecanice, apoi şi în secţiile de turnătorie oţel şi forjă. În anul 2010 mai erau 180 de angajati la H2, lucrand piese pentru export.

Din anul 1990 a început declinul: în baza legii 15/90 şi H.G. 1254/04.02.1990, Hidromecanica a devenit societate pe acţiuni cu numele S.C. Hidromecanica S.A.; în 2001 pachetul majoritar de acţiuni a fost preluat de Alexander & Co SRL Braşov (Alexandru Crisan şi SIF Transilvania), iar in 2003 a fost anulată privatizarea (dar uzina era, deja, falimentară) și pachetul preluat de statul român (AVAS). În anul 2005 (sau 2004) a devenit societate cu capital 100% privat, după ce a fost cumpărată de către omul de afaceri Lucian Neculae Gârbacea, deţinător, la acel moment, al unei pensiuni turistice, a unei firme de transport și a unui gater în zona Branului.

În 2010 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a scos la vânzare Hidromecanica 1, reţeaua belgiană de hipermarketuri Cora a plătit 13 milioane euro pentru terenul de circa 40.000 mp. Se spune că magazinul va fi inaugurat în 2014. Deşi în agonie şi ea, Hidromecanica 2 îşi continuă activitatea. Acum societatea îşi desfăşoară activitatea la periferie, dar se pare că în curând din ea nu va mai rămâne decât marca, având în vedere că lichidatorul acesteia, Casa de Insolvenţă Transilvania, a anunţat că scoate la vânzare fabrica de motoare şi turbine a societăţii.

70% din terenul de patru hectare este atribuit hipermarketului. Pe restul suprafeţei, compania a anunţat autorităţile că ar dori să construiască şi un hotel cu 14 etaje, galerii comerciale cu patru etaje, imobile cu birouri şi locuinţe de trei sau patru etaje. În subteran, pe două niveluri, vor fi amenajate 1.264 de locuri de parcare, iar o suprafaţă de 1.800 de metri pătraţi va fi zonă verde.

La ce preț au terenurile în zona aceea ar fi fost de mirare ca o fabrică să poată supraviețui. Producția, în ceea ce-i privește pe români, pare a fi o noțiune străină. Pentru cei mai mulți români pare să fie foarte important consumul, dar consumând ceea ce produc străinii va fi din ce în ce mai rău în România. Orașele turistice - cum e și Brașovul - să zicem că mai au o sursă de susținere a economiei, dar celelalte?! Chiar și așa, într-un oraș turistic prețurile sunt mai mari și nu pot fi create locuri de muncă la fel de multe ca în unitățile de producție mari și foarte mari.

Din istoria Fabricii Schiel

Fabrica Schiel s-a dezvoltat prin achiziționarea proprietății lui Luckhardt, ce funcționase la sfârșitul secolului al XIX-lea ca reședință de vacanță; în afară de vila propriu-zisă și de anexe dispunea de un parc de agrement cu specii rare și de o seră proprie. Proprietatea trecea și de partea cealaltă a străzii de azi, Titulescu, până la Canalul Timiș, unde pe locul serelor s-a amenajat baza sportivă, iar astăzi este sediul Poliției. În dreptul acesteia, carosabilul străzii avea și un mic urcuș, astăzi dispărut prin sistematizare, dar încă sesizabil la nivelul trotuarelor.

Uzina Schiel făcea de toate, după planuri proprii sau după cele ale cumpărătorului. Un capitol interesant este cel al carosării de vehicule, tramvaie sau camioane. La această fabrică s-a construit și primul avion din Brașov, Ra-Bo.

În privința vehiculelor carosate la Schiel / Strungul / Hidromecanica, autobuzele au fost de producție Fiat, doar caroseria fiind realizată la Schiel în anul 1933. S-au livrat la Cernăuți, în număr de zece bucăti. Stema veche a Cernăuțiului este vizibilă pe lateralele acestora. Tot în acel an au fost carosate la Schiel și 14 autobuze Citroen pentru Brașov. Este posibil ca în anul 1925 să se fi realizat o primă caroserie auto în fabrică.

Autocamioanele SR-101 fabricate în anii 50 au primit instalații de stingerea incendiilor sau de stropitoare urbană fabricate tot aici. Au fost și exemplare din generații ulterioare de camioane brașovene (SR-131, 132 etc. și Roman Diesel) pe care s-au adaptat astfel de instalații, camioane pe care le foloseau pompierii.

Frații Schiel au înființat în 1882 și Fabrica de Hârtie din Bușteni; piatra de temelie e pusă în aprilie 1882 și în octombrie același an începea deja fabricaţia hârtiei de mucava iar în martie 1883 se montează prima linie pentru hârtia de împachetat.

Prin contribuţia ei, Fabrica de Hârtie din Buşteni a transformat o obscură aşezare de ţărani cărăuşi într-un oraş. Fabrica S. K. Schiel producea hârtie şi saci de hârtie lucrând cu 1143 muncitori. În 1893 Fabrica de Hârtie dispunea de o moară de măcinat lemnul şi o fabrică de cherestea şi beţe de chibrituri de la Susai.

După 1893 întreprinderea a fost mărită, modernizată şi completată prin înfiinţarea unei fabrici de cherestea la Azuga. În 1904 moara de măcinat a fost transformată în fabrica de celuloză.

În perioada interbelică, fabricile Frații Schiel, Astra (producătoare de locomotive) și Dumitru Voina din Brașov se ocupau (și) cu producția/repararea de material rulant (pe lângă atelierele CFR). În timpul războiului, ultimele două au trecut la producția de armament și muniție de război, iar dupa ce complexul gării Brașov a fost distrus în bombardamentele din 1944, greul reparării materialului rulant în zonă a căzut pe fabrica Frații Schiel. În 1949-1950 a fost dat în folosință noul triaj Brașov, cu tot cu depoul pentru reparații, iar comenzile CFR adresate fabricii Schiel (între timp devenită Strungul după naționalizare) s-au diminuat până la încetare.

Actualizare iulie 2023

Rețeaua belgiană de hipermarketuri Cora se pare că a plecat din România, magazinele sale fiind preluate de o rețea franceză de ipermarketuri, iar terenul pe care-l achiziționase pentru un nou magazin mamut a fost cumpărat în 2015 de Grupul israelian AFI Europe, care a construit un mall cu trei etaje – și două turnuri pentru birouri - aproape în buricul târgului, pe locul fostei uzine Hidromecanica.

AFI a fost inaugurat în octombrie 2020, anul cu păstrați distanța, stați în casă, spălați-vă des pe mâini.

Indiscretie. Reflexii in oglinda

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
"Reflexii in oglinda", la SoriN

Liebster award

Primit de la CARMEN, pe al cărei blog, Între vis și realitate, am îndrăznit să fac primul pas în… socializarea online, la Miercurea fără cuvinte; abia de la ediția a-III-a la care am participat am înțeles cum că trebuie să pun link spre blogul ei și doar la ediția a doua la care am participat am înțeles unde trebuie să scriu comentariul. :)

Regulile (in limba engleza le las și pentru că nu sunt sigură că le-aș traduce foarte corect):

You must link back the person who nominated you.

You must answer 11 questions by the person who nominated you.

You have to pick 11 people to nominate and write 11 questions for them.

You can’t nominate the person who nominated you. (so much nomination…)

You must tell the nominees they have been nominated (as I was saying, it would sound better in ro)

Întrebările și răspunsurile:

1. Care este ultima carte citită? Lebedele sălbatice, de Jung Chang.

2. Ceai sau cafea? Categoric cafea! Fără zahăr și alte ingrediente.

3. Ai tatuaje? Ți-ar place să-ți faci? Dacă da, ce anume? Nu. De ce mi-aș injecta vopsea în piele?

4. Ce melodie te obsedează în momentul actual? O parodie muzicală ascultată de Crăciun: All I want for Christmas is… jews. Îmi tot sună-n cap!

5. Unde ai vrea să călătorești anul acesta? Nu doar că aș vrea, sunt obligată prin promisiunea făcută celei mai bune prietene: Sardinia - sper să și reușesc.

6. Ce hobby-uri / pasiuni interesante ai? Interesante, n-aș zice, dar: puzzle, puzzle, puzzle și blog.

7. Ce seriale urmărești? Minți criminale, NCIS, Person of Interest, The Bridge (aștept seria următoare sub licență americană) - numai pe net, pentru că la TV am renunțat acum aproape doi și circumstanțial, doar, mai urmăresc vreo știre sau ce s-o da la TV când n-am de ales și sunt în aceeasi camera cu unul deschis.

8. Ce piesă vestimentară ai purtat des până acum? O rochie - am purtat-o până s-a rărit și decolorat materialul, am transformat-o și iar am transformat-o și a ajuns eșarfă iar acum nu mai e deloc (asta a durat ani!)

9. De la 1 la 10, cam cât de ordonată ești ca persoană? Ups! 5.

10. Ce mâncare îți place? Cel mai mult îmi plac clătitele.

11. Trei celebrități cu care ai lua cina? Leonard Cohen, Vin Diesel (Triplu X, Fast & Furious) și David Copperfield, magicianul (născut David Seth Kotkin).Conform regulilor trebuie să nominalizez 11 persoane cărora să le adresez întrebări formulate de mine. Pentru că nu știu la care 11 persoane să mă adresez aleg să vă invit pe toți cei care doriți să răspundeți la cele 11 întrebări marcate mai sus.

Mit sau adevar? Suprapopularea Planetei

Suntem mai mult de 7 miliarde si Pamantul (ni se spune) da semne de oboseala. Minți luminate s-au gandit la controlul nasterilor.

In 1964 si Asimov (autor de carti stiintifico-fantastice, intre altele) si-a aratat ingrijorarea cu privire la suprapopulare, fiind convins ca e necesar controlul rațional si prin metode umane al nasterilor.

Bill Gates s-a gandit sa tina sub control cresterea populatiei prin vaccinare. Lumea de azi - zicea el prin anul 2011 - are 6,8 miliarde de oameni, numar ce va ajunge pana la aproximativ 9 miliarde. Acum, daca facem o treaba foarte buna cu noile vaccinuri, cu serviciile medicale, cu serviciile de sanatate reproductiva, am putea, cel mai probabil, sa reducem acest numar cu 10 sau 15 la suta - a declarat Bill Gates, care e fascinat de vaccinuri si a finantat programe de vaccinare in special prin lumea a treia si a investit milioane de dolari in tehnologii de castrare temporara.

La inceputul anului 2011, guvernul Rwandei a anuntat ca va controla rata natalitatii in tara prin sterilizarea voluntara a barbatilor - numele lui Gates a fost pomenit cu aceasta ocazie. Pana in 2015, unul din sapte ruandezi va fi infertil.

David Rockefeller milita si el pentru depopulare, dar si sotul reginei Elisabeta a II-a, Printul Philip, declarase in august 1988 pentru Deutsche Press: Daca m-as reincarna, as dori sa revin pe pamant ca un virus ucigaș care sa reduca populatia umana.

Nu vreau sa ma abtin si comentez: chiar si fara el exista destui virusi ucigasi (mai mult sau mai puțin naturali).

Populatia Terrei ar putea ajunge la 11 miliarde de oameni pana in anul 2100, o prognoza care depaseste cu 800 de milioane de persoane o previziune precedenta din 2011, potrivit unei noi analize de ordin statistic.

Aceasta crestere a populatiei mondiale va avea loc datorita (sau "din cauza", in contextul dat?) faptului ca numarul nasterilor din Africa nu a scazut la fel de repede si de mult pe cat aratau proiectiile statistice initiale, informeaza huffingtonpost.com.

Ati observat cata cerneala si pelicula se consuma pentru a promova casatoria intre persoane de acelasi sex? Iar in tot mai multe filme apar acum barbati care declara ca si-au facut vasectomie pentru a nu avea mai mult de unul sau doi copii sau pentru a nu face deloc - cam asa cum apareau, pe la inceputul anilor 2000 fel si fel de personaje (in filme) care se lasau de fumat, pentru a sprijini campaniile anti-fumat, si cand au aparut acte normative care interziceau sa fie filmate personaje care fumeaza (acum, de prin 2009, apar din nou actori - in diverse roluri - care fumeaza). In curand, în filmele romantice, cuplurile se vor iubi dar nu vor dori sa aiba copii? In logica propagandei asta ar urma sa se intample.

Lichidarea industriei - la nivel global - o fi tot vreo metoda umana, un control rațional pentru a stopa imultirea populatiei? Oamenii fara un loc de munca se vor feri sa aiba copii stiind ca nu vor avea ce sa le puna pe masa si nu le vor putea asigura studiile daca nu au un loc de munca?

Pe de alta parte, Papa Francisc le indeamna pe calugarite sa devina mame. Calugarita este o mama... ea trebuie sa fie o mama si nu o fata batrana, scuzati-ma ca vorbesc asa, a declarat Papa, foarte aplaudat de asistenta reunita in marea sala Paul al VI-lea de la Vatican. Trebuie sa fiti mame (...) nu o puteti intelege pe Maria si Biserica fara experienta maternitatii si voi sunteti imaginile Mariei si Bisericii, a adaugat el, cerandu-le sa opteze pentru o castitate fecunda, capabila sa aduca pe lume copii spirituali. (mediafax.ro)

Probabil ca le indeamna sa infieze copii… sau nu?

Se face multa gargara pe tema suprapopularii dar se (cam) incurajeaza pustoaicele - in special - sa-si inceapa viata sexuala la varste din ce in ce mai mici, multe ajungand sa devina mame si la varsta de 11 ani.

Care e adevarul? E sau ba Planeta suprapopulata?

Se vehiculeaza prea multi bani prin programele de ajutorare pentru a se renunta usor la anumite avantaje materiale personale si a investi in ceva ce ar ajuta cu adevarat. In Europa, in special, populatia este din ce in ce mai imbatranita, inmultindu-se in ritmul mersului de melc (n-ar compensa aceasta scadere cresterea din alte zone?). De ce in scadere populatia in Europa? Poate pentru ca oamenii au inteles ca nu au cum sa-si ajute copiii sa se dezvolte armonios? Poate pentru ca tinerii au emigrat spre state in care densitatea populatiei pe metru patrat ii face sa aiba nevoie de un tub cu oxigen pentru a putea respira? Poate pentru ca oamenii stau la locul de munca si cate 59 de ore pe saptamana? (constatare a Biroului de Statistica a Muncii din SUA cu privire la faptul ca americanii au cele mai scurte vacante si cele mai multe ore de munca pe saptamana, in cele mai multe cazuri).

Cand imensele sume de bani care se investesc azi in fel si fel de programe de ajutorare care au dovedit - ani si ani - ca nu au efectul scontat vor fi investite in fertilizarea teritoriilor sterpe, ca exemplu, in agricultura si in industrie, in cresterea animalelor, in stoparea eroziunii plajelor si reimpadurirea unor zone teritoriul locuibil și resursele Pamantului ar fi suficiente pentru toata lumea. Mai ramane sa aiba fiecare bani pentru a avea acces la acestea.

Un fel de concluzie: pot avea certitudinea ca numarul oamenilor e tot mai mare si resursele Terrei sunt din ce in ce mai mici, apropiindu-se de… cota de avarie?

Fapt divers

Fotbaliatorul Joey Barton e suparat fleasca pe românii care au plecat - sau vor sa plece - spre UK. Scrie el: Românilor, daca nu va place aici, stiti ce aveti de facut! De ce nu plecati? Ma vedeti pe mine ca vin in România si incerc mizeriile voastre? Apoi revine, sustinand ca românii n-au niciun motiv sa plece din tara natala: Interesant este ca toti au masini, lanturi de aur, telefoane mobile, un acoperis deasupra capului si sunt grasi! Nu-i asa de rau, nu? Barton a ajuns la concluzia ca are dovezi puternice pentru aplicarea licentei pentru imperechere! Sustin sterilizarea! declara el, in scris. (ziare.com)