Undeva în Africa...
Sursa foto: Adventure Travel Romania.
De pe la tribunele prezidențiale (și nu numai) din mai toată lumea se aud voci care scandează: Vom face tot ce putem pentru a diminua poluarea la scară planetară! Și tocmai atunci se aude un zbârrrr! O escadrilă de supersonice pleacă în recunoaștere sau la antrenament de război, lăsând în urmă aer curat cu parfum de kerosen.
Vocea de la tribună: Pentru a diminua poluarea planetară vom impune interdicția construirii autovehiculelor care consumă motorină și/sau benzină – doar n-om vrea să rămână tancurile, avioanele, elicopterele noastre fără combustibil! Prin măsuri fiscale și de altă natură vom încuraja și susține construirea de mașini electrice!Ce?! Cum, tancuri electrice? Nu ne permitem să rămânem cu ele-n drum în caz că... Ce?! Extragerea litiului pentru baterii poluează grav?! Eheeei, nuuu! Ce contează câteva sute de kilometri de vegetație distrusă, și de habitate dispărute ici-colo-dincolo, prin lume, și tone de apă consumată?!
Vocile de la tribune: Vom lua măsuri pentru folosirea energiei alternative, verde ca prazul! Ce?! Să construiești o eoliană – fixată adânc în pământ - implică un consum mare de aluminiu, de plastic, fier beton și alte materiale a căror producere poluează grav? Te costă întreținerea prea mult?! Nu, nu se întâmplă așa; așa cum nu sunt distruse flora și fauna mărilor și oceanelor pe care plutesc nave de război și mii de nave comerciale și nici pentru că se desalinizează la greu din apa mărilor și oceanelor. Ceeee? Centralele și microcentralele nucleare poluează? Nu există așa ceva! Reziduurile nucleare vor fi sigilate în recipiente speciale și îngropate adânc în pământ. Procedeele de extragere a uraniului sunt 100% bio! Energia nucleară e 100% sigură!
Răsună la un ison multe dintre vocile celor care ascultă extaziați vocile celor de la tribune: Bravooo! Foarte bine! Supeeeerb! Legile trebuie implementate cu efect imediat!
Mâine merg să comand panouri solare! strigă în cor câteva voci. Vocea unuia cu creier la purtător se aude: întâi află dacă ai spațiu pentru ele sau dacă rezistă acoperișul cu panourile – dar ecologiștii n-aud! Ei vor doar să plătească mai puțin pentru consum – ce consumă îi costă puțin, ce produc în plus ajunge – pe trei lei - la vreun gigant producător de energie electrică și când nu e soare ecologistul cumpără de la gigant pe trei sute de lei sau își stochează energia în plus în baterii – și-l costă destul.
Bulgărașul de zăpadă a fost lansat la vale. Proprietarii vocilor de la tribune zâmbesc în barbă și așteaptă ca bulgărașul să devină avalanșă și rezultatele să arate profituri uriașe pentru ei, cei de la tribune. Când taberele de furnicuțe lucrătoare se iau la harță și ajung să nu mai vadă adevăratele probleme, reginele o duc bine. Furnicuțele lucrătoare sunt cele care trebuie să economisească, să reducă din consumuri, să recicleze s.a.m.d., pentru ca reginele să aibă spațiu de manevră pentru lansarea în spațiu a mii de sateliți, să aibă spațiu – și combustibil - pentru a traversa strada cu elicopterul, să aibă spațiu pentru exerciții militare și încercarea noilor arme performante construite cu ajutorul energiei verzi ca prazul... Toate astea – evident! - sunt bio! Sunt electrice! Sunt zero poluare, clasa energetică A++
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
În a treia rundă a Calendarului ReCreativ din 2023 este despre refolosirea/transformarea cutiilor metalice. Astfel, în calendarul Transformări creative – martie 2023 prima temă este ghiveci; un ghiveci sau o mască pentru un ghiveci, din cutie metalică. E o temă impusă. Celelalte două teme impuse sunt: un proiect pornind de la o doză din aluminiu de la băuturi și un proiect care să constea în două obiecte realizate prin transformarea a cel puțin două doze pentru băuturi. Ultima temă este la alegerea fiecărui participant.
E frunza dintr-o aloe care s-a dezvoltat... dintr-o frunză. Anul trecut o plantasem și s-a făcut frumoasă, înaltă de circa 20 cm. Când, în toamnă, am adus-o în casă... fleoșc! Cred că i-am pus prea multă apă (plantei de aloe, cică, îi place să aibă mai multă apă – probabil că am pus mai multă decât „mai multă”) și au putrezit rădăcinile. Am salvat două frunze: una e deja în pământ – și pare că-i e bine – iar a doua a rămas în borcănel, să facă măcar un fir de rădăcină. Pentru acest borcănel am ales o mască dintr-o doză galben-aurie. Am tăiat o fâșie de aluminiu ca decor pentru gura borcanului (capetele inelului sunt prinse cu o capsă)
Pentru ca masca pentru mini borcan să nu fie total banală am confecționat un fluturaș, decupat din aceeași doză (după ce l-am colorat l-am lăcuit).
Nu am uitat de foto cu doza din care am decupat, doar că programul pe care-l folosesc să editez fotografiile permite mai puține editări decât am nevoie uneori și aș fi întârziat și mai mult la joc.
Recipientele metalice pentru băuturi sunt confecționate din aluminiu, un metal versatil, utilizat în multe ramuri industriale. Extragerea bauxitei din sol și extragerea aluminiului din bauxită se face prin procedee periculoase pentru mediu (apă, sol, aer) și cu un consum enorm de apă și energie.
Se spune că:
După șapte ani de procese (din 2015 începute), în toamna 2022, Cetățuia a intrat din proprietatea Aro Palace în proprietatea Statului Român. Astăzi, 9 martie 2023, premierul României trebuie să se pronunțe asupra viitorului Cetățuii. Conform procedurii, cei de la Ministerul de Finanțe au solicitat memorandum de la toate celelalte ministere, în caz ca există vreun interes. Pentru că există interes, ministrul de finanțe, cică, nu poate satisface cererea primarului Brașovului de a reda Cetățuia în administrarea municipalității.
Ministerul Educației, prin Universitatea Transilvania Brașov și Ministerul de Interne, prin Direcția Asigurare Logistică Integrată, au făcut cereri pentru a primi Cetățuia în administrare.
Cei de la Universitatea Transilvania vor ca Cetățuia să fie baza materiala și nu rezultă clar care va fi destinația acesteia.
Cei de la Direcția aflată în subordinea M.A.I. vor să fie (un fel de) hotel pentru angajați.
Argumentele celor de la Universitatea Transilvania:
Știm ce s-a întâmplat cu palatul pionierilor, mai apoi palatul copiilor care au funcționat în Palatul Știrbey unde era și un super parc dendrologic (palat retrocedat și vândut unei companii care a falimentat, apoi cumpărat o companie de salubritate deținută de sora celui care avea compania care a dat faliment...)
În fond, de la primărie a pornit procesul în 2015, chiar dacă Cetățuia a fost câștigată de Statul Român prin Ministerul de Finanțe.
Polițiștii, pompierii, jandarmii etc. care sunt, de regulă, în miezul problemelor ar trebui să aibă, în primul rând, salarii la nivel de 2-4 mii de euro, cum au cei din alte state europene, și apoi o Cetățuie pentru a se reface – cine garantează că angajații din eșaloanele inferioare ale ministerului (și structurilor din subordine) vor avea loc în acest complex de refacere și pregătire?
Nici în administrarea universității nu are ce căuta. În administrarea universității există, totuși, o șansă mai mare ca prin exploatare să ajungă ceva și în visteria municipiului (taxe și impozite), există șansa să aibă acces acolo turiștii și localnicii.
Primarul în funcție zicea că vrea Cetățuia în patrimoniul municipiului, pentru a fi reintrodusă în circuitul turistic.
Pe scurt: Cetățuia ar trebui să fie administrată de municipalitate pentru că este a brașovenilor. Cu toate acestea, ministrul finanțelor a înaintat executivului numai cererile celor doua instituții menționate mai sus. Ce legi stupide avem...
Cetățuia de pe Straja (Dealul Cetății) e atestată prin secolul al XV-lea, sus, pe coama dealului. A fost o fortificație esențială, situată în afară Cetății Brașovului, pentru a împiedica atacurile de pe înălțimile care înconjoară Brașovul.
Cetatea Brașovului e una: ansamblul fortificațiilor care înconjurau centrul istoric al orașului de azi. Cetățuia de pe Straja e alta: fortificația de apărare suplimentară.
În anul 1773 împăratul Iosif al II-lea a ordonat renovarea Cetățuii, ridicarea turnului în formă hexagonală și o construcție cu două nivele pe latura de est. În forma de atunci se prezintă și azi.
În timp, și-a pierdut importanța ca fortificație de apărare și a fost folosită ca depozit, mai apoi cazarmă pentru plăieși (grăniceri, străjeri însărcinați cu paza granițelor) și, pentru că brașovenii nu au vrut s-o cumpere când le-a fost oferită spre vânzare la nouă ani de la ultima renovare, a funcționat un timp ca închisoare pentru prizonierii turci din Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792), iar în perioada uneia dintre epidemiile de ciumă a fost amenajată acolo o secție specială pentru cei atinși de boală (probabil că epidemia din 1813).
În timpul Revoluției de la 1848 în Cetățuie se refugiaseră câteva sute de insurgenți care au fost asediați și bombardați de armata rusă chemată în ajutor de austrieci; au rezistat două zile în Cetate dar li s-a terminat muniția și ajutorul așteptat nu a sosit așa că s-au predat trupelor rusești.
În timpul primului război mondial a jucat un rol important. În bătălia decisivă din 24.09/8.10.1916, armatele austro-ungare au cucerit (cu greu) înălțimile și de acolo mitraliau trupele române, forțele române fiind nevoite să evacueze Brașovul și să se retragă spre Predeal, pe vechea frontieră.
După terminarea războiului, Cetățuia a fost închisoare militară, iar în anul 1932 a fost donată regelui Carol al II-lea.
În 1945 comuniștii au preluat puterea și, curând, au început marea naționalizare. În 1948 clădirea a fost expropriată și a devenit închisoare și stație de bruiaj pentru Securitate. Din 1954 până în 1975 a fost depozit pentru Arhivele Statului din Brașov.
În 1981, Oficiul de Stat de Turism (O.N.T. Carpați) a înființat aici, după renovare, un complex de restaurante în stil medieval; aleile au fost pavate, au fost montate bănci și instalații de iluminat public împrejurul fortăreței, fără a tăia prea mulți copaci din pădurea care o înconjura (copacii au început a fi tăiați la greu după 1989).
Începând cu 1990 a început marea privatizare. O.N.T. Carpați a fost privatizată și Cetățuia (în 1990) a intrat în administrația companiei Postăvarul S.A, devenită în anul 2000 Aro Palace. În 2015, Primăria Brașov a început un proces (în instanță) pentru recuperarea Cetățuii de la Aro Palace. Interiorul castelului nu a mai fost vizitat de atunci, restaurantul a fost închis, zidurile fortăreței au început să se deterioreze.
La inceputul lunii iulie a.c., Cetatuia Brasovului a intrat oficial in proprietatea municipalitatii. Primarul vrea ca pana la sfarsitul anului Cetatuia sa-si deschida portile pentru vizitatori; ar vrea ca monumentul să aibă destinație de obiectiv turistic, care să ofere posibilități de recreere și evenimente. Destinația spațiilor existente va fi stabilită abia după studiile privind restaurarea obiectivului.
Sursa foto: © Brașov, orașul sufletului meu.
Pe Lacul Noua din Brașov plutesc rațe și rățoi în mod obișnuit. Poza următoare este despre un rățoi care plutea pe oglinda lacului Noua într-o zi din noiembrie 2022.
Trupul rățoiului se reflectă cam puțin în oglinda apei, dar am ales poza pentru că-mi place și pentru că vreau să particip (și) la noul sezon al jocului Reflexii în oglindă, lansat cândva de SorinN (http://fewstuff.blogspot.com/) și reactivat de Carmen (Între vis și realitate) săptămâna trecută.
Tabelul pentru participanți este deschis de joi până marți.
Regula jocului: Dacă dorești să participi publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut în oglinda ta" (poate fi și cea retrovizoare) și înscrie articolul la Reflexii in Oglinda pe blog la Carmen.
Nu există nici fericire, nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă și – atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ți dai seama cât de bine este să trăiești, trebuie să fi dorit să mori. (...) Nu uitați niciodată că până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înțelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: Așteaptă și nădăjduiește!
(fragment din scrisoarea de adio scrisă de Edmond Dantes lui Maximilien, fiul fostului patron, un om de onoare cu suflet mare)
Pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.
Îmi vorbești de fericirea generală? Dar, tinere, fericirea n-o putem da nimănui cu de-a silă! Dacă n-o vrea, nu-i trebuie!(Cezar Petrescu, în romanul Întunecare - 1927-1928)
De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viaţa şi care nu mai are întoarcere?(Cezar Petrescu, în romanul amintit mai sus)
Vivi tot nu-și amintea care-i treaba ei în anul 2023, dar părea că nimănui nu-i prea pasă. Sau... gândeau că de n-o presează pe vizitatoare să-și amintească, și discută despre orice altceva, ceva-ceva îi va readuce în minte mesajul. Poate nu era despre vreun mesaj, ci doar despre participarea la joc?! Evident, n-avea cum ști – posibilități erau prea multe.
Când a ieșit din camera rezervată ei i s-a părut că e pustiu sediul Salvăm păpuși. În hol, pe un afiș, a văzut scris cu roșu și alb: 1 Martie, Ziua Mărțișorului.
Acest șnur răsucit, numit mărțișor, era menit să ocrotească de rele, să aducă noroc și sănătate persoanei care-l primea. Ea nu-și amintea să fi purtat un șnur roșu la încheietura mâinii sau la gât – cu atât mai puțin pe piept (cum observase în fotografia aflată lângă afiș). Se pare că tradiția purtării mărțișorului se schimbase un pic, prin adăugire, cel puțin, prin alăturarea unei amulete la mărțișor.
A pornit spre ieșire, nerăbdătoare să se mire în continuare. Lângă ușa de intrare, pe o măsuță, era un mărțișor cu o amuletă formată din trei inimioare suprapuse.
Privea spre femeile care-i ieșeau în cale, căutând simbolul acesta al primăverii. Poate îl purtau la încheietura mâinii sau la gât, pentru că n-a văzut decât două care aveau mărțișorul prins în piept. Celor două le-a zâmbit și le-a urat „Primăvară frumoasă!” Ele i-au mulțumit la fel, zâmbind.
Mărțisorul e realizat în cadrul primei teme a jocului Salvăm păpuși, la Provocări verzi.
Primăvară frumoasă să avem! Cu bucurii și veselie!
