Calitate de angajator

Calitatea nu este niciodată un accident, este intotdeauna rezultatul unui efort de inteligenta. (John Ruskin)

Prin România, prea adesea, cand e vorba despre chestiuni serioase, unii, cand spun “angajator” se gandesc la “dusman” si, uneori, chiar asa pare… Probabil ca prin alte multe state e la fel, dar ma intereseaza ce e la mine in ţară, nu la altii.

In 30 octombrie 2015, trei angajati ai Oracle si-au pierdut viata si alti sapte au fost raniti, fiind spitalizati - sustin angajatii corporatiei. Seful Oracle România a transmis un mesaj de condoleante familiilor celor decedati si si-a afirmat suportul atat pentru aceste familii cat si pentru familiile celor raniti.

Safra Catz, director general al companiei (CEO) din septembrie 2014, a sosit in weekend la Bucuresti sa fie alaturi de familiile indoliate si de victimele tragediei de la club. Conform publicatiei Fortune, Safra Catz (n. 1.12.1961) se afla pe locul 12 in topul celor mai puternice femei din lume.

Pentru aproape patru decenii Oracle Corporation, o companie multinationala americana, a fost lider de piata in domeniul IT, fiind specializata in conceperea si comercializarea de componente hardware si de solutii pentru companii si organizatii. Din punct de vedere al veniturilor, Oracle se afla pe locul 3 in topul companiilor de software la nivel global, dupa Microsoft si IBM. Compania este prezenta si in Romania, din anul 1995.

Ca toate marile companii care se respecta, e implicata si in viata sociala din S.U.A. si din lume; de exemplu, prin donatii caritabile si activitatile fundatiei Oracle Education Foundation, compania a depus eforturi mari pentru a extinde accesul la educatie si la tehnologie pentru studentii din India si nu numai. Prin programele sale educationale (Oracle Academy si Oracle Education Foundation) pregateste studentii pentru succes in viata si in cariera profesionala; se implica in protejarea mediului si in viata sociala lucrand pentru a imbunatati calitatea vietii in comunitatile unde isi desfasoara activitatea prin granturi (finantari nerambursabile), sponsorizari si voluntariat. Anual, compania doneaza milioane de dolari organizatiilor non-profit din intreaga lume.

Miercurea fara cuvinte! Legatura

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (45) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

Egipt: Deşertul Alb
Image © Obie Oberholzer / laif 

Propaganda electorala

Aurelian Pavelescu, presedinte al Partidului National Taranesc Crestin Democrat, afirma pe contul sau de pe o retea de socializare ca doliul national nu se justifica pentru cei care au murit cazand victime indiferentei multora cu atributii in a veghea la siguranta cetatenilor.

El zice ca doliul national decretat a fost o decizie politica. Eu zic: o fi fost, dar e un gest care ar putea consola - chiar daca infim si mai mult la nivel subconstient - familiile, prietenii celor care au murit.

Acelasi mai afirma: acest tip de manifestari sunt inacceptabile, pentru ca au decazut in promiscuitate. O afacere mizera, de fapt - insa nu-mi dau seama la ce se refera: la sarbatoarea de Halloween sau la spectacolele rock?

Si nu se lasa: Ar trebui decretat un doliu pentru ca exista doliu national, ca este posibil asa ceva... Poate, pentru starea prin care trece o mare parte din tinerimea română, care, cand ţara trece prin cea mai mare criza din istorie, se afunda in promiscuitate: o generatie, a câta, pierduta.

Domnul acesta la care ma refer n-a avut - in mod sigur - curiozitatea sa citeasca versurile melodiilor daca nu ii place stilul muzical! Dar scrie despre promiscuitate si despre generatie pierduta - reprezentanti din aceasta “generatie pierduta” au dovedit ca stiu si pot fi solidari cu cei aflati in necaz, au dovedit ca stiu sa articuleze fraze si nu se incurca rostind o propozitie formata numai din subiect si predicat, cum se intampla multora dintre “alesii poporului”. Avand in vedere ca majoritatea hotaraste “alesii”… 

Promiscuitatea, desigur: majoritatea celor prezenti acolo sunt absolventi de liceu cu bacalaureat, absolventi de studii superioare, unii cu specializari peste hotare; tot acolo a fost ranit un medaliat cu aur la olimpiada internationala de matematica din acest an…

Familiile din care provin tinerii care fac (sau faceau, din pacate) parte din formatia care a sustinut concertul (dar si ceilalti interpreti de muzica rock ce se aflau pe acolo) provin din familii organizate, unde regula e iubirea, nu bataia “rupta din Rai”… Arhitecti, erau acolo, si ingineri, si artisti din mai multe domenii…

Oamenii care au fost prezenti in acel club sunt oameni care contribuie (au contribuit) la bunul mers al societatii pentru ca mai toti munceau si plateau taxe - si chiar de n-ar fi asa, tot n-ar merita sa fie improscati cu noroi pentru ca iubesc muzica rock si / sau vor sa se distreze de Halloween.

Multi dintre cei care arunca acum cu piatra sunt dintre cei care l-au votat candva pe Iliescu in procent de 80% si care ovationau: “Cand Iliescu apare, soarele rasare!”? Sunt dintre cei care strigau: “Noi nu gandim, noi muncim!”? Sunt dintre cei care strigau: “Moarte intelectualilor!” si ii ovationau pe minerii chemati sa bata tot ce le iesea in cale? Cei care arunca azi piatra ar putea fi si urmasi ai celor descrisi mai sus, educati in acelasi spirit al intolerantei? Cei care arunca primii piatra sunt cei care nu suporta pe aceia care gandesc independent de majoritate, pe aceia care sunt diferiti de ei si care poarta pantaloni stramti sau fuste scurte, au parul lung si barba mare si mai multe tatuaje…

Domnul acesta care a ajuns sa conduca un partid fantoma cred ca a urmarit prin declaratie sa-si alature aruncatorii de pietre; s-a pronuntat din interes pur politic nu in interesul adevarului, cum pretinde… pentru ca legea nu are doar litera are si spirit, iar dumnealui ar fi trebuit sa stie foarte bine asta.

* * *

Si in timp ce acest român vorbea de rău gestul guvernului nostru, guvernul bulgar a declarat 3 zile de doliu naţional din solidaritate cu poporul român. Presedintele Republicii Moldova, insa, nu a stiut sa raspunda la intrebarea jurnalistilor: de ce nu a fost instituita o zi de doliu national din solidaritate cu "fratii de peste Prut"...?

Actualizare: Intre timp, politicianul a sters postarea.

Clubul cinefililor: The 100-Year-Old Man Who Climbed Out the Window and Disappeared

Allan: Toata lumea a ţipat la mine, de la feroviari la dictatori. Chiar si mama a ţipat - nu-mi mai amintesc ce, dar a ţipat. Si eu am ţipat, cred, pentru ca asta faci cand te nasti si privesti in jur.

The 100-Year-Old Man Who Climbed Out The Window And Disappeared (2013), in regia lui Felix Herngren, adaptat dupa romanul de debut al lui Jonas Jonasson, publicat in anul 2009, devenit cel mai bine vandut roman din Suedia in 2010 si best sellers international in 2012, este o comedie exploziva, o fabula super faina, la care nu ma asteptam cand am accesat acest film, dar poantele au inceput in primele 20 de minute asa ca n-am renuntat sa il vad, si tare bine mi-a facut filmul.

Allan Karlsson (interpretat de Robert Gustafsson) este un batran care a avut o viata aventuroasa, ajungand sa danseze cu Stalin, sa-l ajute pe Oppenheimer la bomba, sa stea la masa cu vicepresedintele Harry S.Truman, sa evadeze din gulag impreuna cu fratele lui Einstein, ajungand spion dublu pentru rusi si americani, prietenul generalului Franco si multe altele.

De mic, Allan avea pasiunea sa arunce lucruri in aer. L-a aruncat in aer pe negustorul din satul lor - pentru ca i-a inselat mama cu privire la un ou primit de la rusi dupa ce i-au executat tatal care promova prezervativul ca fiind solutia impotriva saraciei, solutia pentru satisfacerea poftelor si dorintelor. Testul exploziei a fost un succes, dar eu am aterizat intr-un spital de psihiatrie - povesteste Allan. Peste ani, dupa ce un medic s-a asigurat ca nu va avea mostenitori, a fost eliberat in lume. Pofta de a arunca lucruri in aer nu l-a parasit dar, din cand in cand, se mai plictisea si lua o pauza apoi, ceva ii deschidea din nou apetitul.

Acum, cu o zi inainte de a implini varsta de 100 de ani, sedea in casa lui - fiind sub ingrijire la domiciliu - si astepta ziua… Dar in seara dinaintea implinirii sutei de ani, Molotov, motanul sau, n-a mai venit acasa… Dimineata, asistentii se pregateau sa-i sarbatoreasca centenarul, dar cand au ajuns la casa batranelului au constatat ca disparuse. Pentru ca nu l-au gasit in apropiere au anuntat politia… Batranul de o suta de ani a iesit pe fereastra si a disparut - pentru unii ar fi fost mai bine sa nu iasa: viata aventuroasa si un nou sir de incurcaturi au inceput. Desi varstnic, cam greoi la mers, mintea ii e agera. Ajunge in autogara si-l intreaba pe casier:

- Unde pot merge de aici?

- Unde vrei sa ajungi, presupun…

Pentru ca nu avea bani destui a cumparat un bilet pana in cea mai apropiata localitate. In timp ce astepta  autobuzul a intrat un tanar cu o valiza mare si l-a rugat sa i-o pazeasca până foloseste toaleta. Pentru ca a sosit autobuzul Allan a urcat, luand valiza cu el. Asa incepe aventura: un lung sir de peripetii in care sunt antrenati cativa oameni in viata carora intra pe neasteptate - intre care si un tanar care nu se hotara ce studii sa termine si care era aproape economist, aproape farmacist, aproape zoolog, aproape multe - politisti si traficanti de droguri.

Actiunea filmului se desfasoara pe doua planuri: prezent si trecut. Replicile sunt copioase! La varsta de o suta de ani este - cum altfel?! - impacat cu sine si cu lumea, nu se grabeste, nu se teme, nu ia lucrurile in tragic… doar se bucura de viata.

- Unde vrei sa mergi?

- Timpul ne va spune…

Viaţa e cum e şi începe cum o iei - e filosofia de viaţă a lui Allan Karlsson. 

*

O noua intalnire la Clubul cinefililor unde membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

*

sursa foto: http://www.rogerebert.com/reviews/the-100-year-old-man-who-climbed-out-the-window-and-disappeared-2015

M-am saturat de lacomi, de corupti si de prosti

Prea mulţi îngeri au uitat să se întoarcă acasă...!

Prea mulţi îngeri au uitat să se sărute de noapte buna...!

scrie Dorin Croitor, in memoria tinerilor care au murit din vina altora.

România pare a fi ţara in care mori fara rost! Mori pentru ca multi medici nu-si dau interesul sa vada ce ai cu adevarat de nu ti-e bine. Mori pentru ca unii medicii dorm cand sunt de garda si asistentele nu-i trezesc pentru a nu-i enerva. Mori pentru ca n-ai bani sa platesti pretul pe care unii ti-l cer pentru operatie. Mori pentru ca unii soferi discuta la telefon in timp ce conduc; mori pentru ca alti soferi calca acceleratia cand drumul e ud si vizibilitatea redusa. Mori pentru ca unii nu stiu sa semnalizeze gropile din drum sau alunecarile de teren. Mori pentru ca unii nu sunt in stare sa-si ingradeasca proprietatile si sa le pastreze in buna stare. Mori pentru ca unii proprietarii de cluburi (si nu numai) se zgarcesc la materiale (pentru a avea cheltuieli cat mai mici si venituri cat mai mari) pe principiul mie nu mi se intampla…

Cred ca cei care scapam cu viata in toata nebunia aceasta ar trebui sa ne consideram norocosi deoarece in România pare ca regula e sa mori aiurea, nu sa traiesti! A trai in România pare sa devina, pe zi ce trece, sport extrem. Traim ceva de genul scapa cine poate. Poate exagerez, dar mi se pare prea mult ce se intampla si pare ca nimanui nu-i pasa! De fapt, cei carora le pasa nu pot face prea multe... pentru ca sunt rataciti prin toate colturile tarii... si rar se intalnesc mai multi, pentru a avea forta necesara unei schimbari structurale, radicale... Ghiolbanii cu bani foarte multi - castigati usor - par a face legea in aceasta ţara.

Cum sa permiti functionarea unui club cu o capacitate atat de mare de persoane si sa nu existe numarul de căi de acces prevazut de lege?! Cum sa permiti functionarea unui astfel de club cand nu exista căi de acces pentru autospeciale, in caz de nevoie?! Cum sa permiti functionarea unui astfel de club fara a avea necesarul de stingatoare de incendiu functionale aflate la vedere si materialele din club sa fie de calitate, ignifuge macar cele aflate la vedere? Cum sa permiti utilizarea artificiilor de mare putere intr-o incinta inchisa? Erau hidranti?!

Planul, pe hartie, este conform legii, dar in realitate arata cu totul altfel. Nu exista inspectori care sa verifice in timpul si dupa finalizarea constructiei? Nu exista un raport de “dare in functiune”? Inspectorii sunt pe acolo numai pentru a-si tine fundurile pe scaun si a semna teancuri de hartii?!

Legislatia pentru protectia anti-incendiu e complexa si, pe hartie, cerintele sunt indeplinite de toti cei care cer aprobari pentru cluburi sau diverse alte localuri. Nu si in realitate, din cate se intelege, pentru ca nu e primul club in care au avut loc tragedii…

Pe vremea cand umblam creanga tata mi-a pus in vedere anumite lucruri: sa verific caile de acces in caz ca stau toata noaptea intr-un local (de anul nou, de exemplu); sa nu raman niciun minut intr-un local cu pereti acoperiti cu burete; sa caut loc langa o cale de acces si multe altele. Am “dat mai departe” sfaturile primite de la el; mi-au devenit reflex si de cateva ori mi-au fost utile, dar nu din cauza de incendiu, ci din cauza de oameni.

Ei tinerii, ar trebui sa refuze sa intre in orice local care arata jalnic si nu pare sa le ofere siguranta. Si noi toti, pe langa ei ar trebui sa reclamam atunci cand observam ca unii incalca flagrant dispozitiile legii - pentru ca nu-ti trebuie multa scoala sa-ti dai seama ca intr-un local (indiferent care) nu exista stingatoare de incendiu, căi aditionale de acces, sau ca sunt pereti izolati fonic numai cu burete…

Trupele care concerteaza - impresarii lor, daca nu ei - ar trebui sa se asigure ca locul unde se va desfasura spectacolul este unul sigur pentru cei care vor fi prezenti.

Si acum, e randul prostilor - sa se supere cine-o vrea pentru aceasta exprimare...

Stiti ca sunt oameni care afirma ca tragedia s-a produs ca o pedeapsa a divinitatii pentru iubitorii de muzica rock, considerata de unii satanica?! Care parinte e atat de nebun sa-si ucida copilul ca pedeapsa?!

Stiti ca sunt voci care afirma ca tragedia e o pedeapsa a Cerului pentru cei care sarbatoresc Halloween?

Ce legatura au indolenta, indiferenta, lacomia cu orice sarbatoare?

In România nu e necesar sa ni se interzica purtarea armelor ca sa evitam tragediile publice pentru ca avem indiferenta proprietarilor de localuri, a inspectorilor de tot felul platiti din bugetul de stat si a politicienilor…

Fie ca familiile celor care si-au pierdut viata sa depaseasca acest tragic moment. Fie ca cei raniti, in stare grava la aceasta ora, sa se recupereze fara urmari.

Fie ca Dumnezeu sa aiba grija de sufletele tuturor!

Ne daţi ori nu ne daţi?

În ziua de Halloween vrăjitoarele devin reale, fantomele sălbatice evadează din vise şi toţi monştrii dansează în parc.

(Nicholas Gordon).

Dacă o pisică neagră îţi taie calea înseamnă că animalul vrea să ajungă undeva.

(Groucho Marx).

sursa

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva bun dă-mi de mâncare.

Mere, piersici, de oricare.

Happy Happy Halloween.

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva dulce vreau şi eu

Prăji, cioco sau jeleu.

Happy Happy Halloween.

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva acru să îmi dai

C-or fi grapefruits sau lămâi.

Happy Happy Halloween.

Ne daţi ori nu ne daţi?

Ceva bun dă-mi de mâncare.

Nuci, bomboane, acadele

Căci e timpul de plecare.

Happy Happy Halloween.

(adaptare ”dupa ureche”)

Bau! Boo! :)

Fapt divers. Celor de la care nu primesc dulciuri, unii copii le strigă obraznicii, le răstoarnă pubelele de gunoi și cine știe ce le mai dă prin capul lor de copii – răutăți nevinovate, practic.

Vai! Vai! ce obicei barbar și necreștin acest Halloween! Vocile care blamează sărbătoarea și obrăzniciile copiilor care nu primesc dulciuri uită – sau nu știu – că-n unele zone din Oltenia se practică (sau se practica) descolindatul, cu ocazia colindatului din preajma Crăciunului. Un exemplu de urări pentru cei care nu deschid / deschideau colindătorilor:

Mărăcine la fereastră, / Inima să te lovească, / Cu copii și cu nevastă (sau alte cuvinte de ocară) – creștinesc sută la sută.

Reflexii in oglinda! Nuferi

Nuferi din Gradina Majorelle, Maroc.

Imagini pentru Reflexii in oglinda!

sursa foto: Turism de Aventura (2015)