Când le privesc înțeleg de ce multor oameni - celebri sau ba
- le plac aceste mici feline cu personalitate puternică. Desigur, știu din
experiență cât sunt de voluntare și drăgălașe.
Abraham Lincoln
iubea felinele și a avut patru. Tabby
a fost prima pisică ce a călcat pragul Casei Albe.
Sir Winston Churchill
(1874-1965), prim-ministru în al 2-lea război mondial, adora și el pisicile. Jock, pisica lui, dormea împreună cu
el, mânca la aceeași masă și l-a însoțit la numeroase întâlniri politice. Se
pare că i-a stat la căpătâi când acesta a murit. Când întârzia la masă
politicianul trimitea pe cineva să o caute. W. Churchill a mai avut un motan,
pe Nelson.
Papa Benedict XVI (născut Joseph Alois Ratzinger, în 1927) o
are pe Chico, o pisică alb cu negru
cu păr scurt, dar n-a luat-o cu el la Vatican pentru că acolo sunt interzise
pisicile.
Cardinalul Richelieu
(devenit celebru și prin romanele lui Al. Dumas tatăl) iubea atât de mult
pisicile, încât și-a împărțit casa cu 14. Avea personal angajat special pentru
ele, iar la moartea sa, le-a lăsat lor întreaga avere.
Scriitorul Raymond
Chandler (1888-1959), părintele
detectivului particular Phillip Marlowe, avea o pisică persană neagră, Taki, pe care o numea secretara pentru că ședea mereu pe
manuscrise și le… răsfoia. El ar fi declarat:
O pisică nu se comportă ca și cum ai
fi singurul punct luminos într-o existență altfel
întunecată... acesta este un alt mod de a
spune că o pisică nu este sentimentala,
ceea ce nu înseamnă că nu e capabila de afecțiune.
Charles Dickens
(1812-1870). Willamena, pisica lui, a fătat mai mulți pisoi în camera lui de
lucru dar scriitorul a fost convins să nu păstreze puii. Totuși, s-a îndrăgostit
de o micuță felină cunoscută mai apoi ca Pisica Maestrului, cea care îi ținea
companie atunci când scria iar când voia să îi atragă atenția stingea lumânarea.
Alexander Dumas (1802-1870),
autorul, între altele, romanelor Cei trei
muschetari și Contele de Monte Cristo,
o avea pe Mysouff, celebră pentru
percepția ei extrasenzorială de care dădea dovadă, prezicând timpul la care stăpânule
ei își termina lucrul.
Scriitorul american Ernest
Hemingway avea la un moment dat 30 de pisici în casa lui din Havana. Se spune că ar fi
spus odată:
Sinceritatea emoțională a
pisicii este absolută; ființele umane,
pentru un motiv
sau altul, își pot
ascunde sentimentele, dar o pisică nu.
Fizicianul Albert
Einstein (1879-1955)
l-a avut pe motanul Tiger, un motan
care se deprima de câte ori ploua. Einstein a fost citat că ar fi spus:
Un om trebuie să muncească din greu pentru
ca ceva din personalitatea lui să rămână vie dar pentru un motan e atât de ușor:
e suficient să existe și să se deprime de câte ori plouă.
Sir Isaac Newton,
cel care a descris pentru prima dată legile gravitației, este inventatorul ușiței
mobile pentru pisici, ca urmare a faptului că avea foarte multe mici feline și
nu voia să fie deranjat de acel du-te-vino al pisicilor.
Florence Nightingale (1820-1910), precursoarea
serviciului sanitar modern, a iubit pisicile. Pisica ei
preferată a fost o persană uriașă numită Bismarck, dar
de-a lungul vieții a avut mai mult de 60 de pisici.
Lista rămâne deschisă, pentru că mulți sunt cei care au
iubit și iubesc aceste pufoșenii șmecheroase.
