Deutschland este un serial (cu distribuție internațională) pe care l-am văzut relativ de curând. Mi-am amintit de serial datorită unor scenarii care par să se repete (și) în prezent. Desigur, a trebuit să-mi reîmprospătez memoria, deși în linii generale voi mai ști ceva timp despre ce e vorba în serial. E genul de film care-mi place (și) pentru că pe măsură ce trece timpul se mai „desecretizează” unele dosare, apar informații noi despre una-alta și se mai fac și filme cu ceva în plus față de cele pe care deja le-am văzut și care se referă, în general, la „războiul rece”.
Deutschland 83 a fost apreciat de critici și a primit multe premii naționale și internaționale, inclusiv un premiu Emmy; unii critici l-au comparat cu serialul „The Americans” (serial american despre spioni ruși „adormiți” – infiltrați în societatea americană cu mulți ani înainte de a li se ordona să-și slujească țara).
Sezonul 2: Deutschland 86 (difuzat în 2018) - între altele, este despre implicarea comuniștilor în lupta anti Apartheid din Africa de Sud. Se arată și implicarea Germaniei de Est, în goana după valută forte, în comerțul cu armament, vânzând arme ambelor părți în conflictul Iran – Irak, de exemplu, dar au vândut și sânge peste hotare (în special în Germania de Vest, fără a-l testa pentru HIV, deși boala era relativ recent descoperită și se știa că e mortală). E amintită și explozia de la Cernobîl, din aprilie 1986.
Sezonul 3: Deutschland 89 (difuzat în 2020) – acțiunea se petrece un pic înainte de a cădea Zidul Berlinului, și după.
E un film cu spioni, în general, cu spioni est-germani în special. E ficțiune istorică, dar ca oricare ficțiune istorică are împletite fapte care s-au întâmplat la un moment dat.
Primul episod din sezonul unu, începe cu un discurs al președintelui Ronald Reagan, difuzat la TV: „Cel mai mare rău nu are loc acum, ci e comandat și pus la cale în birouri curate, decorate cu covoare, încălzite și bine luminate, de oameni liniștiți cu gulere albe și unghii îngrijite și obraji bine bărbieriți. Ei sunt focarul răului în lumea modernă. Da, să ne rugăm pentru mântuirea celor care trăiesc în întunericul totalitar. (...) Unii ar vrea să-i credem pe cuvânt și să ne obișnuim cu pornirile lor agresive. Dar dacă istoria ne învață ceva, lecția e aceasta: concilierea naivă sau închipuirile deșarte despre adversarii noștri sunt o nebunie. (...) Deci în discuțiile noastre despre stoparea cursei nucleare trebuie să ne eliberăm de ispita mândriei, de ispita de a ne declara deasupra tuturor, de a ignora adevărurile istoriei și impulsurile agresive ale unui imperiu al răului, trebuie să discernem între ce e drept și ce e greșit, între bine și rău.”
Ascultând discursul, coroborând cu alte informații obținute, spionii est-germani și cei ruși (aflați în Germania de Est) au ajuns la concluzia că americanii îi vor ataca - pe ei și/sau pe ruși - pentru că urma să fie plasat armament și aduși soldați pe teritoriul Republicii Federale Germania. Și-atunci își trimit un spion la cartierul general al armatei federale. Spionul află că nu e nici gând să fie atacată Germania Democrată dar șefii lui trimit mai sus – pe linie ierarhică – ceea ce vor ei, astfel încât să coincidă cu ceea ce "intuiesc" ei, ignorând intențiile reale ale „capitaliștilor asupritori”.
O altă fază reținută din film este despre un ofițer de la grăniceri care a prins doi tineri studenți cu două cărți cu operele lui Shakespeare, care le spunea acestora că „cel mai mare atu al socialismului este libertatea: eliberarea de lăcomie, lăcomie care va împins pe voi să încălcați legea pentru a vă fi numai vouă mai bine. Trudim laolaltă să ne meargă bine tuturor.” Modul cum s-a comportat mai apoi, împreună cu colegii săi grăniceri, dă de înțeles că nu prea credea ce spunea. Acest ofițer de la poliția de frontieră va deveni (în film) unul dintre spionii cei mai importanți ai Germaniei Democrate: Martin Rauch.
Soția acestui super-spion devine o comunistă înfocată ce-i capabilă să-și vândă și neamul pentru „triumful comunismului”. Împreună, cei doi au un băiețel. În ansamblu, familia spionului este foarte interesantă.
N-aș zice că e un serial spectaculos, dar ilustrează lucrurile destul de aproape de cum s-au petrecut – în linii generale, desigur. Mi-a plăcut și ironia cu care au tratat anumite aspecte, din toate taberele.
Republica Democrată Germană (RDG) - din anul 1949 - nu a fost recunoscută ca stat nici de Republica Federală Germană (RFG) și nici de (alte) state capitaliste (sau nu). Se poate spune că RDG a fost un experiment eșuat de dictatură.
Creatorii serialului, și producători executivi, sunt soții Anna și Jörg Winger (scrie pe IMDb).
Sursa foto (fair use): https://en.wikipedia.org/wiki/File:Deutschland83-Title-Card.jpg
