2020-08-25

Recondiționări în grabă

Îmi plac obiectele vechi și foarte vechi iar când am ocazia le adun și le recondiționez. Unele nu am cum să le expun așa cum ar merita și stau prin debara, cămară sau dulapuri. Felul în care e mobilat apartamentul nu permite în nicio cameră „accente vintage” – ar deveni decorul extra-eclectic (ca să nu spun înghesuit). Nu contează; îi dau înainte cu recondiționatul.
Caseta maro (L= 14 cm, l=9 cm, h=5 cm) îmbrăcată în vinilin, am găsit-o în podul casei unui unchi. Am descoperit câteva minuni dar pentru că nu au loc la noi le-am lăsat acolo până ne-om hotărî să ne mutăm în căsuța unde, la parter, e un atelier mare și pot lăsa obiectele împrăștiate la finalul zilei.
colaj trei fotografii: etapele reconditionarii casetei din vinilin
Am scos materialul roșu și pătat, am spălat cutia și am lipit foi de burete apoi satin roșu – nu m-am priceput prea bine la croit interiorul și s-a cam lipit „în valuri” (dar, în ansamblu, arată bine). Vinilinul tocit l-am vopsit cu cremă de ghete (cremă gen vopsea) – și nu i-am făcut poză, dar arată chiar bine (zic io).
interiorul din satin rosu al csetei din vinilin maro
Cutia de la bomboane (D=9 cm, h=4 cm) doar am curățat-o de praf. Habar n-am din ce an o fi, dar e veche. Timpul n-a afectat prea mult cartonul și culorile.
cutie vintage din carton pentru bomboane
Cutia metalică (L=28 cm, l=20 cm, h=16 cm) am „cules-o” din podul casei unei prietene, Nina. Erau comori acolo, nu glumă, dar... când a aflat ea că mă pasionează vechiturile fusese curățat aproape întregul pod (totul a fost dat la gunoi). Eu am găsit doar câteva mărunțișuri, prin dulapurile care nu au fost atinse de cei care au golit podul.
Așa arăta când am găsit-o:
cutie vintage din metal, pictata cu fructe, cu vopseaua aproape stearsa
și așa arată acum:
cutia vintage reconditionata, cu vopseaua refacuta si vopsita cu bronz la interior
Mai am de lucru la ea. Când am început să o recondiționez nu am avut vopseaua necesară, apoi n-am mai avut timp; când am avut timp, în primăvara aceasta, magazinele de bricolaj (și nu numai) erau închise din cauză de pandalie. Am depozitat în ea mărunțișuri vechi recondiționate de-a lungul timpului.

8 comentarii:

  1. Le-ai redat viaţa, nu numai culorile! Foarte frumoase!
    Seară frumoasă, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa-mi place si mie sa cred, ca le-am redat viata. :)
      Multumesc, Potecuta!
      Zile senine!

      Ștergere
  2. Pasiunea ta este speciala.Esti atat de incantata,te simt si ma bucur pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări pt talent si răbdare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitări pentru această faină preocupare. Chiar mă gândeam deunăzi, că oamenii nu mai au aproape deloc această dorință de a recondiționa, de a repara, de arepune în valoare lucrurile vechi. E mult mai simplu să arunce și să înlocuiască cu tot felul de imitații cu pretenții de „vintage” sau noutăți anoste și fără niciun farmec. Când cineva totuși reușește să recondiționeze un lucru vechi, mirarea e foarte mare, căci prea puțini realizează valoarea unor „vechituri”.
    Mult spor să ai, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Alex draga!
      In ceea ce-i priveste pe cei care stiu sa reconditioneze una-alta cred ca e pacat sa cumpere lucruri vintage noi (ce aiurea suna!). :) De fapt, cred ca cei "indragostiti" de vechituri nici nu ar face-o. Celorlalti le place ideea de vintage doar pentru ca, la un moment dat, e "la moda". :)
      Mai am un pitic: orice s-ar strica prefer sa repar, inainte de a ma gandi sa cumpar un nou produs similar, ca si cum as vrea sa aflu cat poate oferi un lucru sau altul. :))
      Foarte multumesc! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.