Despre una, despre alta in Citate favorite

Am ales câteva proverbe copiate cândva de pe cine știe unde:

Să nu-ți vâri policarul între două măsele ale minții.

Dacă ulciorul izbește piatra sau dacă piatra izbește ulciorul, tot vai și amar de ulcior.

Nu prețui lucrul neplătindu-i costul.

Mai mult face un ia acum decât doi o să-ți dau.

Una-i Stan când era golan și alta-i Stan ajuns căpitan.

Răsfoind agende vechi am constatat că am copiat și unele expresii latinești – limba latină a fost o materie care m-a chinuit destul de tare în nu mai știu ce clasă din anii de gimnaziu:

Onorurile schimbă moravurile - traducerea sentinței latinești Honores mutant mores.

Am citit și această interpretare (dar nu mai știu pe unde): Slujbele cele înalte îl cam smintesc pe om.

Dubitat Augustinum (latină) = Augustin se îndoiește. Este vorba despre îndoiala metodică (a pleca de la operațiile intelectului pentru a ajunge numai prin cugetare la ceva ferm).

Dumnezeu este pentru Augustin realitatea ultimă, Adevărul, Binele; el caută o certitudine absolută. Îndoiala sceptică nu se poate duce până la extrem: Nu mă pot îndoi de faptul că trăiesc – scria el. Ca să pun totul la îndoială trebuie să gândesc, deci să trăiesc – originea ideii lui Descartes: gândesc, deci sunt.

Cârcoteli: cine nu gândește nu există?! Există, dar muncește – vorba sloganului acelora: Noi muncim, nu gândim! (cine i-o fi învățat să strige așa ceva?!)

Operibus credite et non verbis (latină) = credeți faptelor, nu vorbelor.

Peste ani, mi-a prins bine faptul că m-am străduit (după posibilități!) să înțeleg care-i treaba cu latina și de ce ar fi fost o chestie deșteaptă să învăț această limbă. Și – evident! - mi-am zis: Eeee! Dacă aș fi pus preț pe această materie în școala generală ce simplu mi-ar fi fost acum. Haha și bla-bla – faptul consumat a rămas.

Cu aceste proverbe și expresii latinești particip la Citate favorite, joc susținut azi de Suzana (Floare de colț), inițiat, în colaborare, de Zina și Ella.

Puterea nu înseamnă să-i asuprești pe cei slabi ci să-i faci să te asculte pe cei puternici.

Tagore, despre copii

Rabindranath Tagore consideră copilăria ca fiind acea fază a vieții care întruchipează cele mai mărețe idealuri umane - acest aspect (spun cunoscătorii) se reflectă în operele lui.

Următoarele citate nu le știu plasa în lucrările (lui Tagore) din care sunt extrase pentru că am dat de ele într-o agendă veche și la vremea aceea nu obișnuiam (nu mă interesa) să rețin amănunte despre ce și cum – autorul și cam atât.

Postarea este pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

*

Nu limita un copil la propria ta învățătură pentru că el s-a născut într-un alt timp.

*

Copilul învață atât de ușor pentru că are un dar natural, dar adulții, pentru că sunt tirani, ignoră darurile naturale și spun despre copii că trebuie să învețe prin metodele aplicate lor. Insistăm asupra hrănirii mentale forțate și asupra lecțiilor noastre.

*

Când acceptăm orice disciplină pentru noi înșine încercăm să evităm totul, în afară de ceea ce este necesar scopului nostru; această tenacitate, care aparține minții adulților, este cea pe care o impunem copiilor. Spunem: „Nu ține niciodată mintea trează”.

*

Din obscuritatea solemnă a templului copiii aleargă afară să stea în țărână; Dumnezeu îi privește jucându-se și uită de preot.

*

Încă un citat și gata. De la Vasile Ghica: Copiii au devenit atât de deștepți încât nu te mai poți înțelege cu ei.

Imagine de Darkmoon_Art de la Pixabay

Adunate și compilate

Ce fac atunci când socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și rămân cu „ferestre de timp”? „Curăț” agende și scriu bazaconii. Acum. Cu alte ocazii găsesc altceva pentru a câștiga timpul din ferestre – urmăresc vreun film sau citesc, dar acum nu am dispoziția necesară să mă culturalizez.

Iau viața în serios, dar nu mă iau pe mine prea în serios pentru că s-ar putea să ajung să-mi neg gândurile dacă le aud citite de cineva.

Nu știu să fierb apă, iar când fac un sandviș pun pâinea greșit, dar mă dau mare pe uscat lăudându-mă că știu un fapt: existențialismul bate umanismul. Fără violență! Bate, și ți se va deschide... dosar penal pentru lovituri și alte violențe!

M-am născut noaptea, dar nu noaptea trecută, așa că îmi dau cu părerea – toată lumea-și dă cu părerea. În fond, cine mă place, mă place cu păreri cu tot; cine nu, e liber ca papagalul în junglă. Nu te supăra, frate, dar nu-mi schimb opinia pentru nimeni. Apoi... Nu contează cum mă văd ceilalți, ci cum mă văd eu. Puțin îmi pasă că n-am titluri! Unii au mai multe titluri decât o carte și muncesc cot la cot cu cei fără titluri. Ce fac ei în două zile eu aș putea face în trei, dacă trebuie.

- Vei respecta regulile? m-a întrebat cineva

- Nu. Le voi ignora.

- De ce ești mereu un nesuferit?

- E un hobby – ce-aș fi putut să-i răspund unuia care pune întrebări doar pentru că a aflat și el că există întrebări?

- De ce te comporți așa?

- Din trei motive: nu-i treaba ta, nu te bagă, nu te interesează.

Eram supărată, noh! Tocmai aflasem că uneori, când sapi, afli motivul pentru care unele sunt adânc îngropate. Descoperisem că asistenții social sunt birocrați antrenați să nu-și atingă scopul. Și aflasem asta de la cineva care suferă de idiotită, de boala preamăririi sinelui, altfel spus, care crede că a pus coada la prună. E clar! Nu cred că voi scăpa de șomaj așa cum am scăpat cu veniturile nedeclarate! Asta, în cazul în care nu găsesc un post de responsabil cu dezorganizarea organizării.

Când lucrurile pot merge rău așa vor merge; asta până când vor merge și mai rău. Aceasta fiind dovedită nu e cazul să ne mai arătăm optimiști, veseli râzând spre soare și cu speranțe că ajungem la mare! La mare depărtare de adevăr – asta da. Mno! Am o veste proastă și una bună: vestea proastă e că nu e nicio veste bună.

Da, știu! Am haz cât o declarație de impozit.

₪ ₪ ₪

Postare pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana. Nu sunt chiar citate, în adevăratul sens al termenului, dar nu-mi aparțin expresiile evidențiate cu albastru; doar le-am ales cândva, când am avut ceva de lucrat, și dacă tot au rămas...