Trei sărbători într-o zi

La miezul nopții dintre 23 și 24 iunie cerurile se deschid și Sânzienele încep să danseze; se prind în horă și dau puteri tămăduitoare florilor și buruienilor. Tot în acest timp există un obicei numit „Făclia de Sânziene” - torța e confecționată din lemn de brad uscat în care se îndeasă rășină și surcele de molid; flăcăii se adună pe un deal și învârt făcliile dinspre răsărit spre apus. Când făcliile sunt pe cale să se stingă tinerii pleacă spre sat, înconjurând grădinile și înfigându-le în livezi și holde.

Ziua de Sânziene

În 24 iunie este Ziua Sânzienelor, o sărbătoare despre Soare, dragoste, poftă de viață. Nu se muncește în această zi; din bune cum sunt, Sânzienele pot fi și foarte rele cu cei care nu le cinstesc ziua - în fond, fac parte din familia Ielelor. Superstiția spune că vor fi vârtejuri, vijelii, grindină, florile vor rămâne fără parfum și plantele, în general, fără puterea de a vindeca dacă oamenii nu respectă Sânzienele de ziua lor.

Se mai spune că în această zi Soarele joacă pe cer și cine-l vede dansând va avea dureri de cap toată vara. Pentru sănătate și spor la muncă în câmp oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare.

Ziua de 24 iunie mai e numită și Amuțitul Cucului (nu e o sărbătoare „în sine”). Cucul e o pasăre migratoare care câtă aproximativ trei luni pe an, în perioada de împerechere și depunere a ouălor (în cuibul altor păsări). Cucul seamănă un pic cu uliul păsărar, ceea ce-l ajută să alunge păsările din cuibul în care vrea să-și depună ouăle. Asemănarea cu pasărea de pradă a dus la credința că după Sânziene cucul se transformă în uliu.

În folclor se spune că începe să cânte cucul în ziua de 25 martie, care e numită Ziua Cucului (Buna Vestire, în calendarul ortodox) și se oprește din cântat în ziua de 24 iunie, de Sânziene (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, în calendarul ortodox) adică, între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, ceea ce face ca această pasăre care nu are colorit spectaculos, nu e pasăre cântătoare, nu-și face cuib, nu are grijă de pui să aibă, totuși o importanță mare în calendarul popular, ca simbol al primăverii, al norocului, al iubirii. E cântat în doine (de dor și jale, mai ales), apare în povestiri populare (antropomorfizat) și e considerat și mesagerul îndrăgostiților. Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene vara va fi una secetoasă. O altă superstiție spune că așa cum te prinde primul cântec al cucului așa o să-ți meargă tot anul - din acest motiv, înainte de Ziua Cucului, oamenii se veseleau, mâncau, se îmbrăcau frumos și aveau grijă să aibă bani în buzunar.

Sfântul Ioan Botezătorul

A doua sărbătoare din ziua de 24 iunie este Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. De regulă, Biserica sărbătorește ziua morții sfinților, adică ziua nașterii lor pentru viața veșnică dar, uneori, e sărbătorită și ziua de naștere a sfântului - cum e cazul Sfântului Ioan Botezătorul, o naștere „peste fire” a lui Ioan, având în vedere că Elisabeta îl aduce pe lume la bătrânețe. În cărțile religioase sfântul e numit „Luceafărul” - pregătește nașterea „Soarelui”, Isus Hristos.

Biserica a închinat acestui sfânt șase sărbători: zămislirea - 23 septembrie, nașterea - 24 iunie, soborul lui - 7 ianuarie, tăierea capului - 29 august, prima și a doua aflare a capului lui - 24 februarie și a treia aflare a capului său - 25 mai.

Ziua Iei

A treia sărbătoare în 24 iunie este una de dată mai recentă: Ziua Iei. 

În anul 2013 a fost organizată pentru prima dată Ziua Universală a Iei, dar n-am fost prea atentă; știu că relativ repede a devenit un eveniment care se desfășoară în vreo 50 de state din lume. Se fac expoziții, târguri tradiționale; nu am participat la un astfel de eveniment. Probabil că se și cântă, se dansează; n-am idee, dar voi căuta informații.

Oricum, ia e recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și a inspirat creatori de modă celebri. În trecut, pe bluză erau cusute însemne magice care aveau menirea să protejeze purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. E confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic și e împodobită cu broderii în motive populare românești în special la mâneci, pe piept și la gât (iile originale-vechi, mai ales, au și broderii din fir metalic), iar unele sunt împodobite cu mărgele sau paiete. Culorile în care sunt brodate bluzele sunt, de regulă, specifice zonei din care provine cel care o poartă dar, mai ales, țin de vârsta și de rangul social. O tânără, de exemplu, va purta culori vesele (roșu, auriu, galben), iar doamnele cu un statut social ridicat sau în zile de sărbătoare poartă bluze în culori mai sobre (maro, verde, argintiu,, violet închis, negru) și cu ornamente (mărgele sau paiete).

Unii istorici sunt de părere că ia fost purtată prima dată în perioada culturii Cucuteni (cca. 5500-2750 i.e.n.), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de azi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabiei.

Actualizare 25 iunie 2021

În 24 iunie, în lume, se sărbătorește Cat World Domination Day! Am aflat de aici:

https://cats-astrophic-events.blogspot.com/2021/06/cat-world-domination-day-and-feline.html

Despre luna iunie

Luna iunie e prima lună de vară. E a șasea lună în calendarul gregorian și are 30 de zile. În general, vremea în luna iunie e capricioasă, se lasă cu tunete și fulgere, dar în acest an s-a exagerat cu ploaia.

În această lună, în emisfera nordică, are loc fenomenul astronomic numit solstițiul de vară: 21 iunie (mai rar în 20 iunie), începutul verii astronomice - cea mai lungă zi din an (simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă - începutul iernii astronomice); anul acesta, cu solstițiul de vară coincide a doua zi de Rusalii (Lunea Sfântului Duh).

Denumirea lunii

În folclorul românesc, iunie se mai numește Cireșar, Cireșariu, Cireșel sau Luna cireșelor - pentru că cireșele (nu doar ele) încep să se coacă.

Probabil că denumirea lunii vine de la numele zeiței romane Iuno (Iunona, Junona), soția zeului Jupiter, considerată ocrotitoarea femeilor căsătorite, a căsătoriei, ea având grijă ca tinerii care se căsătoresc la începutul verii să nu se despartă. Acesta o fi izvorul superstiției că o căsătorie încheiată în luna iunie va fi trainică.

Există opinii conform cărora luna a fost închinată zeiței tinereții (juneții), Hebe și chiar că denumirea vine de la Junius Brutus (Lucius Junius Brutus), considerat fondator (semi-legendar) al Republicii Romane, care a fost unul dintre primii consuli (509 i.Hr.). Calendarul popular românesc consideră această lună sub patronajul planetei Jupiter.

Tradiții în luna iunie

În credința populară vara începe cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie) și durează până la Sfânta Maria Mică (8 septembrie, nașterea Maicii Domnului).

În perioada muncilor agricole - una dintre primele îndeletniciri de bază ale omului - se stabilea un echilibru între muncă și odihnă, existând mai multe etape în ceea ce privește muncile agricole. Era marcat sfârșitul anumitor munci și pregătirea pentru altele. Chiar și în timpul unei zile de muncă se respecta un echilibru între muncă și odihnă. De exemplu, la coasă și la seceră, se respectau prânzul mic (micul dejun), prânzul mare, odihna de după prânzul mare (când se cânta și se spuneau povești) și cina.

În 22 zile a lui Cireșar, soarele vine în zodia Racului, și cine se va naște în această vreme înțelept va fi, cu obiceiuri bune, norocos și îndelung la viață. Semnul acesta e călduros și umedos; atuncea este bine să facă cineva moară pe apă sau altceva.

Sărbători religioase în luna iunie

Ca și în alte luni, în iunie sunt câteva sărbătorii fixe și unele variabile (care depind de data la care e Paștele în anul respectiv).

Sărbătorile fixe

În ziua de 2 iunie e comemorat Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

În ziua de 11 iunie (Vartolomeul Grâului) e prăznuit Sfântul Vartolomeu (Bartolomeu), unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus. Este Sărbătoarea Grâului. Agricultorii credeau că Vartolomeu pune boabe spicului de grâu, îl împârguiește și îi grăbește coacerea și tot el (Vartolomeul Grâului) îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: stârnea furtuni și vijelii, bătea piatra (dădea grindină). Femeile nu torceau - să nu vină furtuna - iar bărbații încetau orice activitate ca nu cumva să nu mai crească grâul. În această zi oamenii duceau grâu la biserică, pentru a fi binecuvântat; din acest grâu se făcea pâine, și erau hrănite cu aceasta și animalele și păsările (pentru a fi ferite de boli). Oamenii săraci păstrau grâul sfințit pentru sărbători. Pâinea era considerată „chipul lui Hristos” - cine o călca în picioare săvârșea un mare păcat; din grâu se face pâinea iar pâinea se preface în Trupul lui Hristos la Liturghie.

În ziua de 12 iunie e prăznuit Sfântul Onufrie cel Mare.

În ziua de 24 iunie se face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular ziua e numită și „Cap de vară”, deoarece Soarele e la apogeu. Ziua mai e numită Sfântul Ioan de Vară, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuțitul cucului.

În această zi sunt sărbătorite și Sânzienele (sau Drăgaica). În noaptea de 23 spre 24 iunie plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă și dansează, împart rod holdelor și fecunditate femeilor căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, oferă leac și parfum florilor, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină. Deși sunt „zâne bune”, Sânzienele se supără pe cei care lucrează în ziua de 24 iunie; dacă nu sunt cinstite stârnesc vijelii, lasă câmpul fără rod și plantele fără leac. Cine lucrează de Sânziene nu va avea liniște tot anul - va simți nevoia să muncească mereu și se va simți rău (e o pedeapsa de la Sânziene). În seara din ajunul sărbătorii oamenii puneau la colțul dinspre răsărit al casei coronițe din flori de sânziene - dacă în ziua următoare găseau în coronițe păr de la animale era semn că în acel an animalele vor fi sănătoase și nu vor suferi de foame.

În zorii zilei de 24 iunie femeile în vârstă mergeau în locuri necălcate și adunau roua Sânzienelor; la revenirea în sat, dacă nu vorbeau și dacă nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua pentru sănătate și dragoste.

Sânzienele sunt și plantele cu floricele mici, galbene (Galium verum), care înfloresc în preajma zilei de 24 iunie; sunt considerate plante de leac, „aducătoare de noroc și belșug”; sunt plante erbacee și fac parte din familia Rubiaceae; în Banat, Bucovina, nordul Moldovei, Maramureș, Oltenia, Transilvania se numesc sânziene; în Dobrogea, Moldova de sud și centrală, Muntenia se numesc drăgaice.

În ziua de 29 iunie sunt pomeniți Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Sfântul Petru e fratele Sfântului Andrei (amândoi au fost ucenici ai lui Isus). Sfântul Pavel (Saul, pe numele lui necreștin) e numit „Apostolul neamurilor”. Cei doi apostoli, Petru și Pavel, sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi (29 iunie 67), în timpul prigoanei creștine declanșată de împăratul roman Nero.

În calendarul popular românesc se vorbește despre Sânpetru de Vară în 29 iunie, și apare fie ca personaj pământean, fie ca ființă celestă. Sânpetru e cel mai cunoscut în calendarul popular (marchează miezul verii agrare și perioada secerișului). Acum se „calcă” ceapa și usturoiul. Se spune că nu e bine să scuturi merii până în această zi, pentru a feri holdele de grindină. Atunci când Sânpetru pocnește din bici sar scântei care se prefac în licurici care să arate calea celor rătăciți prin păduri (până acum, licuricii au stat ascunși).

Aproximativ o jumătate de an desparte pe Sânpetru de Vară de fratele lui, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor.

Dacă de Sânziene a amuțit cucul, de Sânpetru tace privghetoarea.

Sărbători religioase variabile în luna iunie

Pentru că Sărbătoarea Paștelui a fost, anul acesta, la începutul lunii mai, în iunie sunt:

în 10 iunie, la 40 de zile de la Paști, praznicul Înălțării Domnului (Ispasul). Biserica a consacrat această zi ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească (în toate bisericile, mănăstirile etc. ortodoxe din țară și din străinătate, se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor, pe toate câmpurile de luptă, pentru credință, libertate, dreptate, pentru apărarea țării și întregirea neamului).

Există credința că odată cu Înălțarea Domnului se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată până la acest moment, iar sufletele care rătăceau deveneau strigoi și provocau necazuri oamenilor și animalelor, motiv pentru care se practicau unele ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante precum leuștean, alun, paltin (despre care se credea că au proprietăți apotropaice); se buciuma la răspântie de drumuri și pe dealuri; oamenii își încingeau mijlocul cu ramuri de leuștean; erau date de pomană bucate pentru morți.

în 20 iunie e Sărbătoarea Rusaliilor sau Duminica Cinzecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh (se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști). A fost numită „Rusalii” după sărbătoarea trandafirilor din lumea romană: „Rosalia”, care era consacrată cultului morților. Sâmbăta dinaintea Rusaliilor e destinată pomenirii morților: Moșii de vară („moși”, de la strămoși).

în 21 iunie, a doua zi de Rusalii, este Lunea Sfântului Duh.

Obiceiuri de Rusalii. Se duc la biserică frunze de tei sau de nuc, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Frunzele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor, fiind considerate simbolul darurilor de la Sfântul Duh, daruri nenumărate, diverse.

În tradițiile românești, în iunie se face referire și la o pasăre considerată sacră: cucul, o pasăre aducătoare de bucurie, pe placul lui Dumnezeu (e păcat să omori cucul; îi seacă mâna celui care ucide această pasăre). Se spune că cel căruia îi cântă cucul în față prosperă. Cucul e o pasăre care nu clocește - femela își depune ouăle în cuiburile altor păsări (de regulă în al unor păsări cântătoare mai mici).

Numele cucului s-a păstrat și în etnobotanica românească, în cazul unor plante considerate de leac: ciuboțica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului, umbra-cucului s.a.

Se crede că primul cântat al cucului vestește anii pe care-i mai are de trăit cel care-l aude sau câți ani mai are până la căsătorie cel care-l aude (și nu e căsătorit). Cucul e și mesager de dragoste, dar participă și la farmecele de dragoste.

Cucul cântă până la Sânziene sau până la Sânpetru, când „răgușește”, pentru că s-a hrănit cu boabe de cireșe sau de orz, ori pentru că a auzit șuieratul coasei. Se zice a tăcut cucul, a trecut primăvara.

Superstiții despre vreme în luna iunie

Se știe că în luna iunie vremea e capricioasă, cunoscută pentru vijelii, furtuni și ploi care pot dăuna recoltelor, așa că recoltele, oricât de promițătoare par a fi nu sunt certitudini - oricând vremea capricioasă poate compromite rodul câmpului, livezilor, viilor. Se spune că în iunie, mai mult decât în alte luni, forțele benefice se confruntă cu cele malefice și din acest motiv străbunii au închinat unele practici magice divinităților benefice, dar și celor malefice, pentru înduplecare și îmbunare.

Se spune că tunetele și fulgerele din iunie prevestesc o vară ploioasă, cu nori, iar ploile prevestesc belșugul de Crăciun (adică, oamenii vor putea să-și facă destule provizii pentru iarnă pentru că recoltele au fost bune). Dacă va tuna în Cireșar va fi rod bun la pâine dar vacile vor rămâne sterpe.

Ploile prevestesc, în special, recoltă bogată de porumb, dar dacă plouă mai mult decât e necesar via va avea de suferit. Dacă nu plouă în iunie va fi grâu mult, dar nu și mălai. Dacă bate vântul de la miazănoapte grâul va avea roade bogate.

Dacă în ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (ziua de Sânziene) soarele va răsări frumos și va străluci până la apus, e semn bun pentru vremea secerișului și cositului; dacă va fi ploaie sau negură, așa și-n vremea secerișului: mai mult ploaie decât vreme bună. Dacă tună și fulgeră în 24 iunie nucile și alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.

Zile dedicate internațional și național

În prima zi de iunie este Ziua Internațională a copilului. Tot la 1 iunie sunt: Ziua mondială a laptelui (din 2001), Ziua Lunii pline, Ziua mondială a părinților (din 2012), ziua „zi ceva drăguț” (din categoria „amuzante”).

3 iunie, din categoria „amuzante”: ziua gogoșilor (din 1938). 4 iunie: ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii (din 1982) și din categoria „amuzante” am ales să amintesc ziua îmbrățișării pisicii. 5 iunie - ziua internațională a mediului (din 1972). 6 iunie, ziua vizionării filmelor în aer liber (din 1933). 8 iunie - ziua internațională a Oceanului Planetar și din categoria divertisment: ziua prietenilor buni. 9 iunie - ziua rățoiului Donald. 11 iunie - ziua porumbului fiert. 12 iunie - ziua internațională împotriva exploatării copiilor prin muncă (din 2012); din categoria amuzant: ziua trandafirului roșu. 13 iunie, ziua internațională a conștientizării albinismului. 14 iunie, ziua mondială a donatorilor de sânge. 15 iunie - ziua mondială a conștientizării abuzurilor asupra vârstnicilor; din categoria divertisment: ziua fotografierii naturii (din 2006). 17 iunie - ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei. 20 iunie - ziua mondială a refugiaților (din 2001). 21 iunie - ziua internațională a sportului Yoga (din 2015); ziua Soarelui. 25 iunie - ia câinele cu tine la muncă; ziua ia copilul cu tine la muncă, ziua navigatorului. 26 iunie - ziua internațională pentru susținerea victimelor torturii (din 1997); ziua drapelului național (România); ziua internațională împotriva abuzurilor și traficului ilicit de droguri (din 1987). 27 iunie - ziua internațională a pescarului (din 1984). 28 iunie - ziua constantei tau = 2pi (vă rog, nu mă întrebați despre ce-i vorba; aflati in sectiunea "comentarii", prin amabilitatea unei prietene online). 😊 29 iunie - ziua Dunării. 30 iunie - ziua urmăririi meteorilor.

sursa pentru "zile dedicate": http://calendar.city-star.org/ro

Noaptea de Sânziene 23-24 iunie

După solstițiul de vară, în Noaptea Sânzienelor, este cumpăna între două mari intervale ale Timpului, dar este și o zi în care se sărbătorește Dragostea. În ajunul Sânzienelor, fetele și băieții care urmează a se căsători se adună spre seară în sat. E veselie, voie bună și toată lumea e cu sufletul deschis.

Sărbătoarea Sânzienelor reprezintă un fel de loc geometric al tuturor posibilităţilor, e ora la care cerurile se deschid, permiţând ieşirea din timp, accesul către un spaţiu paradisiac, marcat tocmai prin încheierea ciclului germinativ. Pot vedea Sânzienele numai cei cu inima curată, cei care mai reușesc să trăiască în ritmul Naturii; ceilalți doar manifestă ritualuri seci care nu le aduc vreun folos, nu le dezvăluie esențe.

Deschiderea cerurilor e un moment de conexiune între lumi, între lumea de sus și lumea de jos, când energiile circulă liber. În noaptea magică cei cu inima curată au acces la taine; noaptea este o poartă între două lumi, între sacru și profan. Lucruri tainice se pot întâmpla în acest interval și Mircea Eliade, în romanul său, Noaptea de Sânziene, s-a referit la unul. Personajul principal, Ștefan Viziru, în vârsta de 32 de ani, căsătorit cu Ioana, pe care o iubește, în după amiaza zilei de 23 iunie simte cum îi bate inima cu putere, fiind cuprins de dorul de a revedea locurile copilăriei din pădurea Băneasa. Aici o întâlnește pe Ileana, o tânără și frumoasă fată. Mai târziu îi va spune lui Petre Biriș: de-atunci viața mea și-a pierdut înțelesul. Deși își iubește în continuare soția, cum puțini bărbați și-au iubit soțiile, el îi ascunde lucruri esențiale pe care, însă, le destăinuie Ilenei. Ștefan e permanent obsedat de pasiunea vieții lui, o visează mereu, o caută fără odihnă, o găsește pentru numai câteva clipe, pentru a o pierde din nou. Aleargă după cea care i-a fost ursită fără să reușească s-o ajungă. E ca Ileana Cosânzeana - îi spune unui alt personaj. Când, după doisprezece ani, în noaptea de Sânziene, în pădurea Royoumont de lângă Paris, asemănătoare celei de la Băneasa, o regasește și vrea să o păstreze alături de el, vor pieri amândoi într-un accident. Cuplul ideal, fericirea supremă pot fi realizate numai în imaginație, în vis - pare să spună trecerea în neființă a celor doi: Ștefan și Ileana.

Într-o discuție cu Biriș, Ștefan își amintește că, în copilărie, într-o seară de vară, se întorcea acasă într-un car cu fân. Adormise și, trezindu-se deodată, a văzut deasupra lui numai stele și a avut senzația că timpul nu mai curgea, se oprise. Dorința lui de a ieși din timp era un efort de a regăsi beatitudinea copilăriei.

Anisie, omul care locuiește lângă Sighișoara, izolat ca un pustnic, în armonie cu ritmurile Naturii, în așteptarea unei reînnoiri a lumii în finalul distrugător al unui mare ciclu - un alt personaj al romanului lui Mircea Eliade - a simțit cum trece timpul, a reușit să se sustragă Timpului, nu numai celui istoric - căci oricine se izolează de lume și nu are legătură cu ziarele și radioul o face - ci și timpului fiziologic. El pare cu mult mai tânăr decât e în realitate.

Și eu visez să scap într‑o zi de timp, de istorie, spuse Ștefan. Dar nu cu prețul catastrofei pe care o vestești dumneata. Existența umană mi s‑ar părea searbădă dacă ar fi redusă numai la categoriile mitice. Chiar acel paradis anistoric de care vorbești mi s‑ar părea greu de suportat dacă n‑ar avea lângă el infernul istoriei…

Când un om poate rămâne singur înseamna că e un magician asemenea zeilor, spuneau indienii; înseamnă că a descoperit taina fericirii, spuneau contemporanii lui J.J. Rousseau…

Numai când observi cu ce pasiune aleargă oamenii după singuratici îți dai seama cât de însetată de fericire este lumea modernă. (Fragmentarium, Mircea Eliade)

Sânzienele, sau Drăgaica, este o sărbătoare păgână, de origine daco-tracică sau romană. Unele surse spun că numele vine de la Santa Diana, zeița romană a vânătorii și a pădurilor, altele că de la micile flori de câmp, galben-aurii cu parfum suav: sânzienele. Mai sunt numite Frumoasele, Zânele, iar în sudul țării oamenii le spun Drăgaicele. Spre deosebire de Iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt zâne tinere și frumoase, au părul lung, blond și poartă rochii diafane ca de abur; sunt blânde și vesele și îi ajută pe oameni să se vindece, să-și găsească perechea sau să afle viitorul recoltelor; sunt preotese ale Soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om, dar și pe câmpii și dau puteri deosebite plantelor.

Se mai spune că în noaptea de 23 spre 24 iunie Sânzienele dansează, plutesc pe Pământ și îndeplinesc ritualuri benefice pentru pământeni.

Sărbătoarea de Sânziene ține o noapte și-o zi (este atât lunară cât și solară) și începe la asfințitul zilei de 23 când fetele și băieții culeg flori de sânziene și fac din ele coronițe înmiresmate; pentru femei coronița are formă rotundă, prefigurând Soarele. Pentru bărbați coronițele sunt în formă de cruce. Florile de sânziene nu trebuie să fie rupte sau smulse, ci culese la prima rouă prin tăierea dintr-o singură mișcare, cu un cuțit, rostindu-se o incantație magică.

După ce au cules florile oamenii revin în sat și încing horele, timp în care se împletesc și coronițele. Când împletirea a luat sfărșit începe Dansul Sânzienelor; sătenii împodobesc stâlpii porților, ferestrele caselor, chiar și cimitirele, pentru că se zice că Sânzienele apără oamenii și odihnesc morții. Mai apoi, urmează aruncatul coronițelor pe acoperișuri, nu înainte ca fiecare să-și pună câte o dorință - dacă rămâne coronița pe acoperiș dorința se consideră că urmează a fi îndeplinită.

Ritualuri au loc atât ziua cât și noaptea, când se aprind focuri pe dealuri, pe câmpuri, la liziera pădurilor, pe malul apelor - se aprind pe pământ și se aprind și în cer, se zice.

Focul este și simbol al Soarelui prielnic roadelor dar și instrument de alungare a duhurilor rele și este celebrat atât prin rugurile cât și prin făcliile de Sânziene. Tinerii bărbați poartă făclii aprinse pe care le rotesc, întrecându-se care scoate cele mai multe scântei și e mai priceput în rotirea torțelor, apoi aprind focurile și încep săriturile peste foc; se scaldă în râu perechi, pentru că e și o sărbătoare a dragostei.

Tinerele femei căsătorite se scaldă în roua dimineții pentru a rămâne gravide și pentru a naște copii frumoși și sănătoși.

Roua de pe sânziene culeasă în ziua de sănziene se întrebuintează în bolile ochilor, iar planta întreagă se pune în apa de baie a copiilor pentru a-i întări.

Alte plante considerate magice și utilizate în ritualuri în preajma sărbătorii de Sânziene sunt și cicoarea, urzica, feriga, mărăcinele, verbina - aceasta ultima se consideră că este sub influenţa planetei Venus, de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste.

În romanul lui Mihail Sadoveanu, Nopțile de sânziene (1934), autorul se referă la pădurea Borzei, considerată a fi un loc mitic, un adăpost pentru cei care o iubesc. Într-o poiană din codru, numită La Paraclis, se adună în noaptea de Sânziene soborul animalelor și stau la sfat, grăind întocmai cum grăiesc oamenii.

În noaptea aceea a Sfântului Ion de vară, se schimbă crângul cerului după porunca cea prea înaltă și soarele începe să deie îndărăt. De aceea în zodie e zugrăvit la vremea asta semnul racului. La miezul nopții a rânduit Dumnezeu un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile, după care dintrodată toate purced în scădere. Iarna începe a-și pregăti harmăsarii în grajdurile ei din miazănoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile și paserile. Le dă și lumina înțelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai așa cum grăiesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strâng în sobor și stau la sfat.

Alte credințe populare spun că în această noapte răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o culege, înfruntând curajos duhurile care o păzesc; acesta va putea citi gândurile oamenilor şi va descoperi comori ascunse. La solstiţiul de vară se atârnă crengi de arţar la uşi şi la ferestre, pentru că există credinţa fermă că în acest fel vor fi îndepărtate toate forţele malefice. Frunzele de arţar culese în această zi şi puse la uscat vindecă orice rană şi înlătură durerea de cap. Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt tinute la soare în 24 iunie nu vor fi mâncate de molii.

Se agață crenguţe de soc la ferestre şi la uşi, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri şi boli şi pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se crede că în el sălăşluieşte un duh bun sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu să tai un soc.

Noaptea de Sânziene este o noapte în care orice este posibil și de aceea oamenii se deschid, caută, speră, se integrează în ritmurile cosmice, așteaptă, iubesc.

Visul unei nopți de vară…

Vezi si  Noaptea de Sanziene, de Mircea Eliade

O ceașcă de ceai

Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar care dorea să cunoască ce înseamnă filosofia Zen.

Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceașca oaspetelui, dar a continuat să toarne.

Profesorul îl privi mirat și spuse:

- Ceașca s-a umplut, nu mai încape nimic!

- Tu, ca și această ceașcă, ești plin de părerile tale, de prejudecăți. Cum să-ți explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Golește-ți întâi ceașca…

Mintea copilului este ca o ceașcă goală: adulții trebuie să fie atenți ce și cât toarnă, să lase copilului șansa de a-și forma propriile păreri despre toate cele care îl înconjoară.

Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate şterge - spunea Sir John Lubbock, primul baron Avebury (30.04.1834 – 28.05.1913) - filantrop, bancher, politician liberal, om de știință, poet.

La mulți ani copiilor de toate vârstele!