Călărește tigrul este o expresie chinezească derivată dintr-un proverb străvechi: celui care călărește tigrul îi este greu să descalece (îi e greu sau îi e frică – motivul e evident: tigrul îl răpune).
Originea expresiei călărește tigrul
Se spune că expresia ar aparține lui Wen Jiao, guvernatorul unei provincii din timpul dinastiei Jin (începutul secolului al XIII-lea). Wen Jiao a convins pe guvernatorul unei provincii vecine să adune împreună o armată pentru a lupta împotriva unui general care a uzurpat puterea împăratului cucerind capitala și ținând pe împărat și pe soția lui prizonieri în palat. Coaliția s-a luptat cu rebelii timp de câteva luni. La început, progresele au fost semnificative, dar asediul prelungit a epuizat luptătorii, proviziile erau tot mai puține și înfrângerile pe care le suferea armata de coaliție tot mai dese. Guvernatorul aliat i-a spus lui Wen Jiao că intenționează să își retragă trupele și să se întoarcă în provincia lui. Wen Jiao l-a avertizat că ar putea fi dezastruoase consecințele acestei retrageri:
Interpretări ale expresiei călărește tigrul
Când călărești un tigru e greu să descaleci... S-ar mai putea zice și altfel:
În cazul începerii unor acțiuni riscante, periculoase, este adesea mai ușoară (mai indicată) finalizarea decât renunțarea.
Un tigru poate fi călărit?
Nu. Felinele nu au constituția necesară (conformația coloanei vertebrale, labelor) pentru a putea fi călărite precum caii sau alte animale pe care omul le călărește. Poate că ar duce un copil dar... de ce să încerce cineva să călărească, la propriu, un tigru? Ar descăleca numai dacă ar ucide tigrul – și nu s-ar mai numi descălecare.
Cartea Călărește tigrul, de Julius Evola
În afara Italiei, Franței și Germaniei, Evola a început să devină cunoscut în jurul anului 1990, când cărțile lui au început să fie traduse în engleză și apoi în mai multe limbi, deși omul în sine – nu doar ceea ce a scris – este controversat (unii spun că... nu e înțeles cum trebuie).
Concepută la începutul anilor 1950, apoi adaptată evoluției situației sociale și publicată pentru prima dată în 1961, cartea Călărește tigrul are ca subtitlu: Un manual de Supraviețuire pentru Aristocrații Sufletului” adică, pentru toți cei care, considerându-se cumva încă legați spiritual de lumea Tradiției, sunt obligați să trăiască în lumea contemporană modernă și coruptă.
În viziunea lui Evola, Tradiția este o cunoaștere eternă supranaturală, cu valori absolute de autoritate, ierarhie, ordine, disciplină și ascultare – a scris Paul Furlong, profesor de studii europene. Julius Evola era un admirator al fascismului – care nu-l satisfăcea la fel de mult ca nazismul (admirația lui pentru ordine și ascultare mergea până la extrem).
Autorul cărții identifica tipul de om capabil să călărească tigrul: cel care ar putea transforma procesele distructive în eliberare interioară – un astfel de om dă speranțe celor care doresc să reîmbrățișeze Tradiția.
Călărește tigrul (1961) oferă un manual de supraviețuire celor care – cum am mai scris – sunt obligați să trăiască în lumea modernă pe care autorul, profund influențat de hinduism și teoria Yuga, o percepe ca fiind epoca întunecată (Kali Yuga), sfârșitul acestei civilizații, declin și descompunere.
În anii 1960, Evola credea că entitățile de dreapta nu vor mai putea inversa corupția civilizației moderne. E.C. Wolff a remarcat că acesta ar fi motivul pentru care a scris Călărește tigrul, alegând să se distanțeze complet de angajamentul politic activ, fără a exclude posibilitatea unei acțiuni în viitor. El a susținut că trebuie să rămână ferm și gata să intervină atunci când tigrul modernității se va sătura să alerge. Goodrick-Clarke notează: Evola stabilește idealul nihilismului activ - e pregătit să acționeze cu violență împotriva decandenței moderne. În viziunea lui, Evola imaginează un stat condus de o elită spirituală care trebuie să domnească cu o supremație incontestabilă asupra populației sale – și amintește două modele de elite: SS-ul nazist și Garda de Fier Română, cunoscute pentru violența lor. Într-un text politic postbelic pe care l-a scris împotriva fascismului național pleda pentru o... Comunitate Europeană modelată conform principiilor Waffen-SS a naziștilor (Waffen-SS = SS înarmat - ramură militară - de luptă - a organizației paramilitare Național-Socialiste SS, Schutzstaffel). În concepția sa despre o Europă neofascistă, Evola credea că ar putea fi cel mai bine implementată de o elită de oameni superiori care operează în afara politicii normale; el visa că o astfel de Nouă Ordine a aristocrației ar putea prelua puterea în timpul unei crize democratice.
Nicholas Goodrick-Clarke istoric englez, profesor de ezoterism occidental la Universitatea din Exeter, scriitor) afirma că Evola a considerat apariția creștinismului ca o eră a declinului fără precedent, deoarece egalitarismul și accesibilitatea creștinismului au subminat idealurile romane de datorie, onoare și autoritate în care credea Evola.
Călărește tigrul este ultima lucrare majoră a lui Evola. Examinează dizolvarea și subversiunea într-o lume în care Dumnezeu era mort (Evola l-a cunoscut pe Nietzsche - de care a fost influențat). Decât să susțină o întoarcere la religie, cum făcuse René Guénon, Evola a conceptualizat ceea ce el considera un manual apolitic pentru supraviețuire și, în cele din urmă, transcederea Kali Yuga. Această idee a fost rezumată în titlul cărții, o metaforă tantrică. Evola considera că existențialismul, democrația / liberalismul, arta au eșuat.
Evola se considera parte a unei caste aristocratice care fusese dominantă într-o Epoca de Aur antică, spre deosebire de Epoca Întunecată contemporană, a poftelor materialiste dezlănțuite (Kali Yuga).
În această carte, Călărește tigrul, s-a adresat celor din aceeași castă cu el, pe care i-a numit oameni diferiți. Omul care a devenit diferit a făcut-o prin ereditate și inițiere, a reușit să depășească veacurile. Evola considera istoria omenirii ca fiind, în general, decadentă și a văzut modernitatea drept succesul temporar al forțelor dezordinii asupra Tradiției. Asigurarea triumfului ordinii de către Tradiție asupra haosului, în viziunea lui Evola, necesită supunerea (populației) față de aristocrație.
În opinia lui Franco Ferraresi, gândirea lui Evola este unul dintre cele mai consistente sisteme antiegalitariste, antiliberale, antidemocratice și antipopulare din secolul al XX-lea. Scrierile lui conțin misoginism, rasism, antisemitism și atacuri la adresa creștinismului și Bisericii Catolice.
Printre interpreții occidentali ai tantrismului, Evola aparține mai cu seamă celor care, sub pretextul tradiției, înclină spre inițierea unei supremații a bărbatului asupra femeii (Metafizica sexului - 1958, Călăreste tigrul)
Două citate din cartea Călărește tigrul
Nici plăcerea și nici durerea nu ar trebui invocate ca scuze atunci când cineva trebuie să facă ceea ce trebuie făcut.
Este un semn de regres când plăcerea începe să fie considerată drept cel mai înalt principiu.
Sună bine, dar scrierile lui le-aș citi numai prin prisma a cine a fost și ce a făcut Julius Evola.
Cine a fost Julius Evola
Giulio Cesare Andrea Julius Evola s-a născut la Roma, în 19 mai 1898, și a decedat în 11 iunie 1974 din cauza unei insuficiențe cardiace. În primul război mondial a servit ca ofițer de artilerie. A devenit artist dada, dar la vârsta de 20 de ani a renunțat la pictură; în anii 1920 s-a adâncit în ocultism, a scris despre ezoterismul occidental și despre misticismul oriental, dezvoltându-și doctrina numită idealism magic, care susținea că Eul trebuie să înțeleagă că tot ceea ce pare să aibă o realitate independentă de el nu este altceva decât o iluzie cauzată de propria s-a deficiență. În lucrarea Eseuri despre idealismul magic (1925) Evola afirmă că Dumnezeu nu există. Ego-ul trebuie să-l creeze făcându-se divin.
A fost un filosof italian de extremă dreaptă, un gânditor excentric în Italia fascistă, având legături cu Germania nazistă (era un admirator al lui Himmler, între alții); în epoca postbelică a fost mentor ideologic pentru dreapta neofascistă.
A susținut că statul ar trebui să reflecte comanda de sus și diferențierea ierarhică, consecventă, a indivizilor în funcție de performanța lor organică”; prin performanța organică înțelegea ceea ce acumulează, păstrează și rafinează talentele și calificările cuiva pentru anumite funcții.
Evola își consideră valorile aristocratice, masculine, eroice, tradiționaliste și sfidător reacționare.
A pledat pentru legile rasiale ale Italiei fasciste și a sfârșit devenind principalul filosof rasial al Italiei. În 1943, când regimul fascist italian a căzut, a fugit în Germania nazistă. Când a fost fugit în Austria, in Viena obișnuia să se plimbe în timpul atacurilor aeriene ale Aliaților – în 1945, în timpul unei plimbări, a fost rănit de un fragment de obuz sovietic și a rămas paralizat de la brâu în jos. A revenit în Italia postbelică în 1948. În timp ce încerca să se distanțeze de nazism, în 1955 a scris că procesele de la Nurenberg au fost o farsă.
După al doilea război mondial scrierile lui Evola au continuat să influențeze multe mișcări politice, rasiste și neofasciste europene de extremă-dreaptă și au fost traduse pe scară largă în franceză, spaniolă, mai puțin în germană; cele mai multe opere ale sale au fost traduse în maghiară.
(info biografie Evola pe larg: wikipedia)
Imagine de Hung Duong de la Pixabay




