14 dec. 2015

Sărbătoarea Crăciunului

Când venea iarna, înaintaşii noştri vedeau cum lumina soarelui scădea, cum vegetaţia se ofilea şi trăiau cu teama că soarele nu va mai reveni la strălucirea din timpul verii şi că plantele nu vor mai răsări în lipsa soarelui. Aprindeau în jurul caselor focuri mari, puneau torţe aprinse în vecinătatea uşilor şi aduceau în case crengi de arbori şi arbuşti "veşnic verzi", în tentativa lor de implorare a zeităţilor locale pentru a le aduce înapoi astrul binefăcător.

Aceste forme de invocare, venite din negura timpurilor, s-au transmis până în zilele noastre în aproape toate ţările pământului, împreună cu magia şi frumuseţea lor specială. Sărbătoarea "morţii" aparente a soarelui s-a stabilit de secole în jurul datei de 21 decembrie (solstiţiul de iarnă), când ziua este cea mai scurtă. Aproape toate popoarele recunosc această dată de "mijloc al iernii" ca pe o dată sacră, a renaşterii spirituale şi religioase a comunităţii lor.
În Persia (Iran) se sărbătorea renaşterea zeului Mithra - zeul Soarelui - prin aprinderea de focuri mari în toate gospodăriile oamenilor, iar în Egiptul antic, preoţii coborau în peşteri ca să invoce renaşterea zeului Osiris.

La aceeaşi dată, mexicanii şi peruanii sărbătoreau naşterea fiului Mamei Celeste. Romanii practicau sărbătoarea Saturnaliilor, care începea pe 19 decembrie şi dura şapte zile. Zeul roman sărbătorit era Saturn, considerat Tatăl Timpului şi identificat în zilele noastre ca unul dintre strămoşii lui Moş Crăciun. Moş Crăciun a fost asemănat cu Odin, un zeu important la popoarele germanice. În două cărţi scrise în secolul XIII în Islanda, Poetic Edda şi Prose Edda, acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanţe lungi. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copiii îşi umpleau încălţămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora. Şi azi, în unele zone, copiii lasă morcovi şi alte legume pentru renii lui Moş Crăciun. 

Legendele românilor pentru această perioadă sunt frumoase şi pline de magie: se spune că, în noaptea de Crăciun, animalele domestice îngenunchează şi îşi întorc capetele spre răsărit, iar în păduri copacii îşi deschid la miezul nopţii o parte dintre muguri, în semn de recunoaştere a naşterii Mântuitorului.

De la începutul secolului IV, Crăciunul a fost un subiect controversat. De exemplu, s-a pus problema zilei în care s-a născut Isus - Biblia nu specifică nici ziua, nici luna, aşa că au fost sugerate diverse date. În secolul III, un grup de teologi egipteni au ales data de 20 Mai, alţii au preferat 28 Martie, 2 Aprilie, 19 Aprilie. Pană în secolul XVIII, naşterea lui Isus a fost asociată cu fiecare lună a anului! A rămas stabilită la 25 Decembrie, de Biserica Catolică, pentru că s-a dorit - afirma unii - ca sărbătoarea să coincidă cu sărbătoarea romană care marca “naşterea soarelui invincibil”.
După convertirea a lui Constantin cel Mare la creştinism, un mare număr de păgani au aderat la forma de creştinism de atunci.

În Biblie li se porunceşte creştinilor să ţină o singură sărbătoare: Cina Domnului (1 Corinteni 11:23-26). Din cauza practicilor romane, primii creştini nu au luat parte la serbările romane. Biserica Catolică a fost de părere că era potrivită perpetuarea unei sărbători vesele în onoarea zilei de naştere a lui Isus. Prin urmare, în 567 e.n., Conciliul de la Tours a declarat cele 12 zile care ţineau de la Crăciun până la Bobotează drept perioada sacră şi de sărbătoare. În anul 601 e.n., papa Grigorie I a scris lui Mellitus, misionarul său în Anglia, să nu pună capăt sărbătorilor păgâne, ci să le adapteze la ritualurile Bisericii, schimbând doar motivaţia, la una creştină.
În evanghelii, numai relatarea lui Matei şi a lui Luca vorbesc despre naşterea şi copilăria lui Isus (Evanghelie = veste bună).
Faptul că la naşterea lui Isus păstorii erau afară cu turmele lor i-a determinat pe unii cercetători să concluzioneze că Isus nu s-ar fi putut naşte în decembrie; în cazul recensământului, ei atrag atenţia că e puţin probabil ca împăratul să ceară evreilor impulsivi să călătorească spre oraşele natale pe o vreme rece şi ploioasă. Recensământul s-a făcut întâia oară pe când Quirinius era guvernator în Siria. Criticii susţin cu tărie că acel recensământ s-a făcut în anul 6 sau 7 e.n. şi că în acea perioada a domnit Quirinius. Dovezile indică faptul că Isus s-a născut în anul al 2-lea î.e.n.

După afirmaţiile Papei Iuliu, Crăciunul s-a sărbătorit pentru prima dată în Roma, în preajma anului 337, şi mai apoi s-a răspândit obiceiul în Siria, la Costantinopol şi în doar câteva zeci de ani s-a extins asupra întregii lumi creştine.

Primii creştini nu celebrau naşterea lui Isus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Isus ca fiind 25 decembrie. În anul 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Isus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie “zi sfântă” într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu data variabilă.

Cele mai multe ţări au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie) în imediata apropiere a Solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Surse:
http://umorpentrutoti.blogspot.ro/2010/12/cum-aparut-craciunul.html
http://www.agenda.ro/de-unde-vine-craciunul-de-unde-a-aparut-mos-craciun/235081
si altele
Vezi alte texte pe tema Crăciunului

2 comentarii:

  1. Sunt intru totul de acord!
    Noi (eu si sotul) nu sarbatorim Craciunul si motivele sunt exact cele enumerate mai sus.
    O seara frumoasa, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie imi place sarbatoarea Craciunului, chiar daca datele istorice sunt altele. Poate ca ziua exacta a Nasterii chiar e mai putin importanta, daca ramane ideea - partea mai rea este ca prea multi nici nu au idee ce se sarbatoreste, iar altii au uitat care e, de fapt, ideea Sarbatorii...
      Multumesc, Luiza.
      Iti doresc sa ai o zi super!

      Ștergere