A venit ziua cea mare: plecarea în
călătoria surpriză.
Era un grup mic
și fiecare membru al grupului a fost luat de acasă cu un microbuz. La aeroport n-au
fost probleme – semn că va fi o călătorie magică.
Avea bagaj puțin, cu haine care se spală ușor, se usucă repede și nu trebuie călcate – nu prea-i păsa ei de haine șifonate dar, totuși, voia să facă impresie bună. Avionul a aterizat la timp; au parcurs, tot cu un microbuz, o șosea
șerpuită tăiată prin pădure și au ajuns la un hotel mic, vopsit
în alb și roz: Hotel „Evantai”. Așa cum era construit chiar
avea alură de evantai – pentru cei cu imaginație – intrarea se
făcea printr-o „boltă” în formă de evantai.
Lulu și-a spus că aceasta nu e o
călătorie prin lumea așa cum o cunoaște, ci pe un tărâm al
fanteziei.
La „Recepție” li s-au repartizat
camerele și alături de cartela de acces au primit câte un evantai.
Camera
era mică, minimalist mobilată și – evident! - nu lipsea
evantaiul.
De curiozitate, a căutat să afle cum
se face un evantai și-a găsit videoclipuri cu instrucțiuni pentru
evantaiul agățat pe peretele camerei:
https://www.youtube.com/watch?v=enh_Eh4hmy0
dar
și pentru cel mic, primit
la sosire:
https://www.youtube.com/watch?v=-wAGS5l40LY
Și-a
amintit că pe blogul Explorator prin viață
este o temă în
Calendarul Recreativ – la provocarea Activități de vară (11-17 iulie) - fix despre evantai. Va avea și ea unul înscris în tabelul
de acolo. Până
atunci, însă, avea de explorat – cel puțin, așa își imagina.
S-a
întins pe patul confortabil și s-a lăsat în voia somnului –
aventura începea a doua zi.
Ce-o visa Lulu... ea știe; dacă
aflu, zic mai departe.
