2015-02-19

Brasov, premiere… Oameni si recorduri

In cursul noptii de 8 ianuarie 2015 Brasov si-a depasit propriul record de frig: minus 33,3 grade, record care fusese de minus 32,3 grade, in 14 ianuarie 1985 si minus 30,2 in 25 ianuarie 2010. In 1942, in Bod, temperatura a fost de minus 38,5 grade Celsius – minima absoluta pentru România.

Brasov ar fi primul smart city din Romania, adica impanzit de camere video de supraveghere si butoane de panica – aproape ca la Londra - pentru siguranta cetatenilor si a bunurilor.

Brasov e pe primul loc in RO in ceea ce priveste numarul de sensuri giratorii (giratorii si giratii), pentru fluidizarea traficului si cheltuirea cu folos a banilor publici si pe floricele, apa de udat floricelele (stau unii cu cisterna si lasa apa sa curga de zor pe unde-s flori multe in Brasov), pe sirul dublu de borduri care tine pamantul (pentru flori) sa n-o ia la vale; pentru spoturile luminoase plasate la baza giratoriului pentru a fi vizibil noaptea (de parca mormanul de pamant nu s-ar vedea bine in lumina becurilor din varful noilor stalpi de aluminiu. Deh… obrazul subtire cu cheltuiala se tine.

Biserica Neagra din Brasov este cel mai vizitat obiectiv turistic din Romania, are o orga unica in Europa de Est si un clopot de peste sase tone; este cel mai inalt edificiu construit in stil gotic din sud-estul Europei.
(in 2014 au fost vandute 258.000 de bilete turistilor care au vrut sa admire combinatia dintre stilurile gotic, la exterior, si baroc, la interior)

In martie 2013 Andrei Rosu (n. 30.06.1976) devine primul roman care a reusit sa termine un ultratriatlon si in noiembrie 2013 devine campion mondial in Mexic. In anul 2012 a ajuns in Cartea Recordurilor dupa ce a alergat 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente in 582 de zile, faţa de 730 cate cerusera cei de la “cartea recordurilor”. In 2011 a stabilit un nou record national la alergarea pe sosea pe distanta de 100 de mile. Andrei a inceput sa alerge doar din anul 2010.

Cea mai lunga scrisoare adresata lui Mos Craciun. In 8 decembrie 2008, la Initiativa Postei Romane prin Directia Regionala Brasov, in colaborare cu Inspectoratul Judetean Brasov, 2110 elevi (cu varste intre 8 si 14 ani) si-au asternut pe hartie cererile catre Mos Craciun: dorinta lor ca Mosul sa salveze padurile si planeta. Scopul scrisorii a fost tragerea unui semnal de alarma privind distrugerea planetei prin taierile masive de copaci. Scrisoarea, de peste 413 m lungime si 37 m latime a ajuns la oficiul postal din satul Rovaniemi, Laponia. La 18 decembrie 2008, dupa ce reprezentantul World Records Academy a facut masuratorile a certificat recordul si a inmanat reprezentantului Postei Romane diploma Worlds Longest Letter to Santa Claus. Cred ca Mos Craciun n-a reusit sa indeplineasca dorinta copiilor… Poate pentru ca el aduce daruri, nu indeplineste dorinte…

Marius Duţă (din Brasov, in echipaj cu doi bucuresteni), in 25.03.2006 a depasit recordul mondial la saritura cu parapanta, in localitatea Sanpetru, Brasov. In decembrie 2005, in aceeasi formula, au depasit recordul national (detinut tot de ei) la ridicarea in balon.

Laura Nicoleta Riteş s-a nascut la Brasov in 21.11.1975; in anul 2001 a fost prima femeie din lume care a sarit cu parasuta (singura, nu in tandem) de la inaltimea se 1.100 de metri, fiind insarcinata in trei luni si suferise o operatie pe cord. Performanta a fost omologata de World Records Academy, Laura fiind desemnata "Cea mai curajoasă femeie din lume".

In 7 martie 1892 a fost inaugurata prima cale ferata suburbana din Romania. A fost construită cu capital privat, in 2 ani, de Societatea Cailor Ferate Vicinale Brasov-Trei Scaune si avea o lungime de 17 km. Trenul avea doar 2 sau 3 vagoane, de clasa a III-a, construite din lemn decorat cu basoreliefuri interioare si pe dinafara. Locomotiva, pe baza de aburi, avea putere mica si era alimenta cu lemne. Din 1947, a trecut pe carbuni. Ulterior locomotiva va fi inlocuita cu una pe motorina. Localnicii il numeau trenul galben datorita culorii primelor vagoane de calatori.

Elena Muresianu, primul administrator femeie din spatiul jurnalistic s-a nascut la Brasov in 13 septembrie 1862.

Gazeta de Transilvania, primul ziar politic si informativ al românilor din Transilvania apare la Brasov in 12 martie 1838, prin grija familiei Muresianu.

La Brasov, in timpul vietii lui Johannes Honterus (1498-23.01.1549), este infiintat primul gimnaziu umanist din Europa de sud-est, are loc prima reprezentatie teatrala din regiune in cadrul scolii, este elaborat primul regulament scolar si infiintata prima organizatie de elevi; functioneaza prima biblioteca a Brasovului; e infiintata prima manufactura de hartie din regiune.
In 1544, la Brasov, sunt tiparite primele carti religioase in limba romana.

In Şcheii Brasovului a fost infiintata prima scoala romaneasca (1495), in curtea si sub protectia bisericii Sfantul Nicolae.

Din zona metropolitana Brasov
Rasnov: Crina Coco Popescu, alpinista, nascuta la 3 decembrie 1994, doboara mai multe recorduri la categoria ei de varsta dar si la general. E prima alpinista din lume care a terminat circuitul Seven Volcanoes; a facut parte din prima echipa care a urcat Muntele Sidley – cel mai inalt vulcan din Antarctica – fiind prima alpinista din lume care a atins varful, la 24.01.2011, record omologat de World Records Academy. Din 2011 nu a mai facut expeditii spectaculoase.
Sora ei, Dor Geta Popescu, in august 2013, la varsta de 10 ani, a devenit cea mai tanara alpinista care a atins Varful Ararat (5.137 m) din Turcia – record pe care il detinuse sora ei, in 2007, la varsta de 12 ani si 6 luni.
Actualizare 2023. Nascuta in 4 iunie 2003, Geta Popescu a decedat in 22 aprilie 2017 in Muntii Retezat, intr-o avalansa.
Tatal celor doua alpiniste, Ovidiu Popescu (alpinist si el), in 2021 a fost trimis in judecata pentru ucidere din culpa. In acea zi de aprilie a murit si un baiat in varsta de 13 ani, Erik Gulacsi.

Bod. In 1942, in satul Bod, a fost inregistrata minima absoluta din România: minus 38,5 grade Celsius. Atunci, in toata luna ianuarie, temperaturile au fost glaciare, cea mai ridicata fiind de minus 20 de grade Celsius. Timp de o saptamana Brasovul a devenit un oras pustiu: trenurile au fost blocate zile in sir, scolile,magazinele, fabricile au fost inchise, strazile erau pustii.

Recorduri negative: in 2012 un consilier judetean zicea ca trimite o scrisoare catre Cartea Recordurilor propunand sa fie inregistrat municipiul Brasov pentru ca numai aici un cos de gunoi (banal, adaug eu) costa 1400 de lei si un patinoar 14 milioane de euro.

Fapt divers. E prin Brasov un om de afaceri controversat (nu-i doar el, dar numai el se evidentiaza prin de-astea), cu pitici preocupati de recorduri. E si avocat si revolutionar cu patalama si profesor universitar pasionat (obsedat) de cultura dacica, autor de carti istorice, patron de spatii comerciale (ceea ce ma face sa cred ca nu e avocat sau firmele sunt pe numele nevestei sau ale unei rude pentru ca altfel ar fi in incompatibilitate) si e vanator de recorduri: in 24.01. 2005 a vrut cea mai mare oala cu vin fiert (peste 1000 de litri) – n-a fost sa intre in Cartea Recordurilor (a repetat incercarea in 2006 si in 2007); in 2006, la Orastie, cu ocazia comemorarii a 1.900 de ani de la moartea regelui dac Decebal, a comandat din banii lui cea mai mare coliva (3.363 de kilograme, noua metri lungime, patru metri latime si zece centimetri inaltime) – au apreciat-o doar localnicii si turistii; in 2007 avea in minte cea mai mare tocanita de cartofi si cea mai mare clatita – dar n-am idee cum s-a terminat; pare obsedat de daci. Azi nu stiu ce-o mai face… Probabil ca bine.

In Brasov prin giratorii

In data de 16 februarie 1968 Brasov a devenit municipiu si se tot dezvolta de atunci. Pe la 1900 Brasov era mai mult un targ cu sate izolate dar in perioada interbelica s-a dezvoltat, tinzand azi la statutul de zona metropolitana, formata impreuna cu alte 16 comunitati.

Intre 1928 ai 1938 s-au construit in oras cele mai multe cladiri, majoritatea existand si astazi. Numarul populatiei crestea, deci trebuia dezvoltata si reteaua de strazi dar si transportul trebuia sa se bucure de o mare atentie mai ales ca zona a fost un punct de atractie turistica inca din secolul XIX., fiind prezente in Poiana Brasov numeroase personalitati ale epocii.

La 7 martie 1892 a fost inaugurata prima cale ferata suburbana din Romania (prin 1960 au mai ramas doar urme ale sinelor pe care a circulat trenul care lega orasul de comunitatile din apropiere). In 1987 se introducea la Brasov tramvaiul electric (unul singur, linia 101), care facea legatura intre cele mai mari cartiere muncitoresti si uzinele unde lucrau muncitorii (in 2006 a fost desfiintat: nu mai erau uzine, cei mai multi locuitori aveau masina sau nu aveau locuri de munca la care sa ajunga).

La recensamantul din anul 2011 a reiesit ca in municipiul Brasov sunt 253.200 de oameni, populatia ajungand la circa 406 mii de oameni adunand si pe cei din cele 16 comunitati alaturi de care municipiul formeaza zona metropolitana Brasov. Cei mai multi au masina, mijloacele de transport in comun circula la intervale de circa 10-15 minute (cele cu traseu special sau mai putin aglomerat mai rar) si nu doar pentru turisti trebuia sa se asigure fluiditatea traficului rutier si sa se evite ambuteiajele.

Din anii ‘990 s-au tot cumparat semafoare pentru a fi inlocuite cele vechi si pentru a semaforiza alte intersectii (erau semafoare pe unde te asteptai si pe unde nu); s-au cumparat apoi altele, performante, si mai apoi s-a nascut ideea sensurilor giratorii. Brasov are cele mai multe sensuri giratorii din Romania. Unii zic 43, altii zic 41; nu le-am numarat dar sunt multe (e o lista pe wikipedia) si s-au dat pentru ele o gramada de bani si ne-au intins nervii la max pana le-au construit. Unele sunt bine plasate, altele par a fi asezate strategic pentru a oferi acces direct spre anumite supermarket-uri si diferite alte societati. Unele sunt impopotonate cu flori, spoturi si altele… Cel din faţa garii a fost la inceput atat de inalt incat nu vedeai masina aflata de partea cealalta a giratoriului, asa ca l-au refacut: alti bani, alta distractie. Intretinerea costa destul de mult, avand in vedere si faptul ca sunt tot mereu plantate floricele in cercurile giratoriilor (si unora nu ne place cui apartine “firma” care are contract cu primaria pentru floricele)…

Sensul giratoriu este, poate, cel mai eficient mod de a intersecta doua sau mai multe strazi. Se asigura fluiditatea traficului auto dar pietonii sunt cam neglijati in astfel de situatii. In Brasov, cel putin, soferii nu acorda intotdeauna prioritate pietonilor iar unele strazi sunt atat de late incat ia ceva timp sa le traversezi daca nu esti tanar si vioi.

Bulevardele lungi, drepte, sunt azi ondulate. Nu iesi dintr-un giratoriu si dai in altul – mergi mai repede, dar in unele te mai si blochezi, in orele de varf (cel dublu, de la “Gemenii” – blocuri gemene, giratorii gemene!). Te mai blochezi si in cel de la intersectia Toamnei, Zizinului, Calea Bucuresti… La orele de varf nu scapi de blocaj nici la intersectia Livada Postei, Lunga, Muresenilor, Eroilor sau Bd. Garii cu Bd. Victoriei.

Dar unde-s trecerile de pietoni!? Sunt, unele,… la circa 100-200-300 m de intersectie. Pieton fiind ocolesti 100 de metri, astepti sa li se faca soferilor mila de tine si sa te lase sa treci, ajungi pe trotuarul celalalt si mergi inapoi 100 de metri pentru a ajunge in directia pe care vrei s-o urmezi. La urmatorul giratoriu faci la fel si tot asa, mergi in zig-zag, pana ajungi la destinatie. Uneori, insa, trebuie sa mergi si peste 500 de metri sa  dai de o trecere de pietoni sau de o trecere subterana!

Unele treceri de pietoni sunt plasate prea aproape de iesirea din giratoriu si nici bine nu iesi din giratoriu ca dai de trecerea de pietoni si trebuie sa acorzi prioritate pietonilor si cand e trafic intens “coada de masini” ajunge in giratoriu. Asta daca nu dai de trecerea de pietoni si de statia de autobuz plasata imediat dupa trecerea de pietoni pe care, uneori, opresc autobuzele ajunse in statie la ora scrisa in schema de traseu.

In giratorii, se zice, sunt mai putine accidente decat in intersectiile nesemaforizate (si chiar semaforizate, uneori) deoarece soferii trebuie sa incetineasca din timp la intrarea in giratoriu. N-ar fi de acord cu asta pietonii accidentati mai ales in zona “Gemenii” – cu mult mai multi decat atunci cand era semafor (asa zic oamenii, dar n-am gasit o statistica oficiala pe tema dar in logica lucrurilor ar putea avea dreptate). Si pietonii, cica, ar fi protejati, avand insule inaltate intre sensuri si unde se pot refugia cand taverseaza. Insule inaltate nu-s prea multe in Brasov dar de giratorii sigur nu ducem lipsa.

Una peste alta, ca sofer e bine prin Brasov dar ca pieton ceva mai dificil, uneori chiar enervant cand trebuie sa parcurgi sute de metri doar pentru a traversa o amarata de strada.

Fapt divers: cica primarul vrea sa inlocuiasca sensurile giratorii cu… intersectii semaforizate. Zvonul acesta a inceput sa circule pe la inceputul anului 2012 (an in care au avut loc si alegeri locale) ;) si nimeni nu stia daca-i adevarat dar cei mai multi se revoltau si… aveau subiect de discutie… electorala.

2015-02-18

Miercurea fara cuvinte! Spectrul

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (8), la Carmen.
Sursa foto: Turism de Aventura 
HAPPY WW!
v. informatii in sectunea "comentarii".

De ce se tem bărbaţii cel mai mult?

Habar n-am de ce se tem bărbaţii cel mai mult aşa că îi cred pe cuvânt - sau poate nu - pe cei care afirmă ca au publicat studii îndelung… studiate. Părerea mea: a nu se citi ce scriu pisălogii psihologii prin reviste - ca indicaţii pentru cititori - pentru că generalizează nepermis de mult pentru un psiholog.

Cică, cel mai mult bărbaţii se tem de medic. La un congres european al medicilor a fost prezentat un studiu pe tema comportamentului bărbaţilor in sălile de aşteptare ale cabinetelor medicale. Ei sunt mai nervoşi decât femeile - nu-şi găsesc locul, se plimbă, tuşesc, îşi strâng degetele. Un medic francez, pe numele lui Pierre Joue, zice că bărbaţii au această stare pentru că nu îşi cunosc propriul corp.

Zic şi eu: cred că azi, după ore şi ore petrecute in saloane de înfrumuseţare, la solar, in sala de sport, la coafor (oh! Scuze: la hair stilist) au ajuns să-şi cunoască şi corpul, dar tot sunt agitaţi in sala de aşteptare şi nu neapărat pentru că le e teamă, ci pentru că răbdarea lor are limite mai mici decât a femeilor - nu?! De la Natură femeile sunt îndeluuuung răbdătoare! Sunt nişte bărbate! (hhhm… poate din acest motiv bărbaţii sunt tot mai efeminaţi: să echilibreze balanţa). Dar sunt mulţi care se tem când văd un ac de seringă… îi vezi cum devin brusc palizi.

Apoi, bărbaţii se tem de concurenţă. Automobilistul Ayrton Senna (21.03.1960-01.05.1994) a declarat după câştigarea unei curse: Mi-a fost teribil de frică de adversari, dar fără acest sentiment nu aş fi putut câştiga! Ei, zic eu (deşi n-am habar dacă pilotul meu favorit a zis ce se zice că a zis), dacă pe circuitul de Formula Unu e valabil, pentru bărbatul care vrea performanţe in pat e posibil ca filosofia aceasta să-l distrugă, pentru că - zic cercetătorii - duşmanul cel mai de temut al unui bărbat este fostul iubit al partenerei deoarece el îşi imaginează că trebuie să demonstreze că e mai bun decât predecesorul (poate de aceea visează destui bărbaţii la virgine). Ceea ce e o prostie, dar cum să le-o scoţi unora din cap? Un bărbat sigur de sexualitatea lui n-are asemenea complexe - dar unul sigur de el e bărbat 100% nu un efeminat cu muşchi la ceafă.

Se mai tem bărbaţii de eşec. Dar mulţi oameni se tem de eşec, deci nu-i apanajul bărbaţilor. Cei mai mulţi doresc să fie mai presus decât femeile, să câştige mai mult decât ele, să fie întreţinătorii familiei - de câştigat câştigă mai mult decât femeile care au exact acelaşi fel de post  job cu ei şi prestează acelaşi tip de activitate, acelaşi numâr de ore… In mintea lor (asta cu mintea e de la mine) ei trebuie să fie, in viaţa socială, un succes de răsunet.

Bărbaţii se tem de lacrimi! Ei plâng rar, convinşi că lacrimile le trădează slăbiciunea, suferinţa, neliniştea (când sunt beţi nu se mai tem de lacrimi!). Dacă se întâmplă să plângă devin nervoşi, convinşi că numai femeile, firi mai slabe, au permisiunea de a plânge (poate de aceea bat unii femeile: le vine să plângă de neputinţă şi devin nervoşi).
Când o femeie plânge şi-l imploră să mai stea când el tocmai a aflat că a fost înlocuit ocazional, el se înduplecă şi mai stă. Atât de tare se tem unii bărbaţi de lacrimi încât decât să vadă o femeie plângând că el n-o vrea de nevastă o duce la starea civilă.
Textele motivaţionale ne arată că bărbaţii puternici au curaj să plângă. Aşa ar trebui să fie doar că… durerile mari nu au lacrimi iar oamenilor puternici nu prea le vine să plângă. Da’ ce ştiu eu?!

Se tem şi de calviţie. Îşi consideră podoaba capilară un plus al bărbăţiei - de aceea pare că a dat calviţia in toţi şi se rad pe scăfârlie (poate imaginându-şi că fac parte din trupele SEAL). Sau îşi lasă barba să crească, in compensaţie. Zău! Nu cred că bărbaţii se tem ce calviţie - poate că nu le place, e firesc, dar să se teamă?!

Frica de apropiere. Bărbaţii ar fi cuprinşi de o timiditate inexplicabilă atunci când se apropie prea mult de o femeie, de parcă in calea lor ar apărea un zid invizibil. Psihologii explică această teamă prin relaţia prea puternică dintre mamă şi fiu. Adică… îşi iubesc / respectă mama atât de mult încât au sentimentul că sunt pe cale de a comite incest? Nefiind psiholog nu prea înţeleg ce vor să zică psihologii dar mă gândesc la acei bărbaţi care abordează femeia ca un urs… Acelora le-ar trebui un zid real între ei şi femei.

Frica de impotenţă. Abia aici încep să cred că tocilarii au ceva mai multă dreptate. Zic ei că bărbaţilor le place să-şi manifeste calităţile extraordinare in pat. Şi cam fiecare începe prin a face comparaţii între el şi fostul ei, între el şi vreun prieten care se laudă de zor (şi care, poate, e încă virgin); se demoralizează total dacă ratează la prima întâlnire pe orizontală c’nd dorinţa e prea mare - şi mai sunt tute care nu găsesc altceva de făcut decât să râdă. Dacă nu reuşeşte să-şi satisfacă partenera - de parcă şi-ar şi da seama dacă ea nu vrea ca el să-şi dea seama - se va simţi frustrat şi va dori să încerce din nou şi din nou, să fie bine să fie amândoi pe aceeaşi aripă de avion… Dar, vorba lui Pascal Bruckner: femeile sunt ca avioanele şi bărbaţii ca paraşutiştii; femeile continuă să zboare in timp ce paraşutiştii sunt in cădere liberă (citat aproximativ). Puţini sunt bărbaţii care pot diferenţia un orgasm mimat de unul real şi puţine sunt femeile care pot face acelaşi lucru in cazul bărbaţilor (dar şi mai puţini sunt bărbaţii care ştiu să mimeze un orgasm).
Impotenţa e dură şi se ştie azi despre aceasta mai mult ca la începutul secolului XX dar tot sunt multe necunoscute… Da, da… nu există bărbat impotent ci numai femei nepricepute (valabilă şi reciproca: nu există frigide ci numai bărbaţi nepricepuţi). Categoric astea-s legende urbane deoarece s-a dovedit că există o legătură între tulburările instinctului sexual şi hipertensiunea arterială, bolile de inimă, diabetul şi folosirea unor medicamente. Tutunul nu-i ajută şi nici alcoolul: alcoolul măreţte dorinţa şi scade potenţa (şi-i poate apuca plânsul şi dacă-i apucă plânsul devin nervoşi şi dacă devin nervoşi mai iau şi femeia la bătaie ‘că deh! ea e cu pricina).
Dacă vă uitaţi la unul care arată ca de pe planşa de la cursul de anatomie, capitolul muşchi, puteţi avea surpriza ca cel mai important muşchi să fie… cel mai puţin dezvoltat.
Impotenţa erectilă poate fi însoţită de tulburări de libido, de dereglări ale ejaculării sau de lipsa de orgasm - un necaz nu vine niciodată singur.

Se mai tem bărbaţii că le vor cădea dinţii, se tem că se îngraşă şi unii se tem de clovni... Sunt şi ei, bărbaţii, oameni, deci au temeri. Nimeni nu-i perfect.

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

2015-02-17

Legende urbane

Legendele urbane sunt povestiri ale folclorului contemporan. Folclorul desemneaza totalitatea creatiilor artistice, literare, muzicale, plastice etc., a obiceiurilor si a traditiilor populare ale unei tari sau ale unei regiuni, asociate unei etnii sau unui grup de etnii, altfel spus.
Cuvantul folclor provine din engleza: folklore, fiind compus din cuvintele folk (oameni, popor) si lore (taditie sau cunoastere). Termenul a fost inventat (in 1846, intr-o scrisoare catre Athenaeum, o revista literara publicata la Londra intre 1828-1921) de anticarul britanic William John Thoms (16.11.1803-15.08.1885), pentru a inlocui termenul Popular Antiquities (si altele), utilizat(e) pana atunci.

La baza legendelor urbane pot sta intamplari inspirate din realitate si exagerate, distorsionate si imbogatite cu evenimente fictive si fabuloase. De asemenea, e un tip de legenda uneori asociata unei superstitii si care, in ciuda elementelor supranaturale si neverosimile pe care le contine, prezinta cronologia unor fapte care au (ar putea avea) corespondent in realitate.
Cele mai multe legende au subiecte care se ţes in jurul cladirilor parasite, locurilor impracticabile sau al celor cu aspect ciudat sau hidos, locurilor considerate belstemate, in jurul comportamentelor sexuale, in jurul ucigasilor, traficului de organe, extraterestrilor, animalelor fabuloase si periculoase s.a.m.d.

Termenul de urban se foloseste (nu pentru ca sunt de la oras ci) pentru a le deosebi de legendele din folclor apartinand credintelor stravechi si care azi n-ar mai putea avea corespondent in realitate, care nu mai sunt de actualitate.
Termenul urban legend (legenda urbana) a fost folosit prima data in anul 1968, de folcloristul american Richard Dorson (1916-1981); a definit legenda urbana ca fiind o poveste moderna care nu s-a petrecut niciodata si care este povestita ca si cum ar fi fost adevarata si, in general, s-a intamplat prietenului unui prieten. Un rol important in popularizarea denumirii l-a avut Jan Harold Brunvand (n.13.03.1933), care a folosit adesea termenul in cartile sale.

Faptul ca se propaga pe cale orala le face sa difere de la povestitor la povestitor. Azi e si mai usor pentru a fi raspandite deoarece sunt trimise pe mail, sunt postate pe Internet, apar in unele ziare si reviste, la radio si TV etc.. Modul in care sunt intelese contribuie si la modul in care vor fi transmise mai departe. Altfel spus, viata si raspandirea unei legende urbane depinde atat de cel care povesteste cat si de cel care asculta. Povestitorul ar putea insera de la el anumite amanunte, chiar fara intentie.
Uneori folosim cuvantul Legenda pentru a descrie un individ vizionar sau unic. De-a lungul veacurilor Legendele au realizat fapte incredibile si uneori considerate mistice.
Legendele urbane sunt o parte importanta a culturii populare, spun expertii, oferind o analiza a temerilor noastre si a starii societatii. Sunt, de asemenea, amuzante, sunt de spus “langa focul de tabara”. Viata este mult mai interesanta cu monstri in ea, spune Mikel J. Koven, folclorist la Universitatea din Wales. Este la fel cu aceste legende. Sunt doar povesti bune.

Legenda urbana, in general, are fundamentul in credinta ca ceva se poate intampla in realitate si cuprinde mesaje semnificative, in general cu recurs la morala. Brunvand si Koven sunt amandoi de acord ca cele mai multe legende urbane tind sa ofere o lectie de morala si sunt intotdeauna interpretate diferit, in functie de fiecare individ.

Pe la mijlocul anilor ‘980 circula prin Brasov povestea de groaza despre un grup de oameni care ar rapi copiii pe care-i gasesc singuri pe strada, oferindu-le bomboane si apoi urcandu-i intr-o duba. Nu se spunea in poveste de ce, exact, erau ademeniti acesti copii iar cand intrebam povestitorul acesta ridica din umeri si spunea diverse: sunt oameni rai care se hranesc cu acesti copii, ii mutileaza si ii duc la cersit, ii vand pentru munca si multe altele, in functie de povestitor.

Originea, sursa acestor legende urbane e greu (spre imposibil) de descoperit si pe motivul ca, de regula, se intampla prietenului unui prieten, unei cunostinte sau: “mi-a spus cineva care a aflat de la cineva care stie; mi-a spus cineva care a aflat de la cineva care a vazut”… Ar putea fi tema avertisment: copiii sa nu umble singuri pe strada pentru siguranta lor (exemplul de mai sus); se stie ca inainte de primul razboi mondial unii copii mici (lasati nesupravegheati) au fost rapiti de oamenii care treceau prin anumite zone in caravane. Cazuri extrem de rare dar care ar fi putut dat nastere la aceste legende. Si, uneori, se intampla ca legenda, chiar daca a avut doar un substrat moral (sau de alta natura) si nimic din poveste n-a fost real, sa devina realitate: copiii sa fie rapiti de pedofili, de traficantii de oameni s.a.m.d.
Faptul ca sursa legendelor urbane nu poate fi verificata nu diminueaza puterea lor de fascinatie. Ne bucuram de ele ca de orice poveste dar avem tendinta de a le conferi si o aura de realitate. Folcloristii sunt de acord ca legendele urbane ori sunt prea fantastice pentru a putea fi adevarate ori au macar un sambure de adevar iar acel posibil sambure de adevar aproape ca le face credibile.

Legendele urbane sunt si indicatori pretiosi cu privire la ceea ce se intampla in societatea actuala – a spus Koven, care face parte din Societatea Internationala pentru Cercetarea Legendelor Contemporane si e editor al Contemporary Legend. Pornind de la subiectul legendei ajungem la temerile unui grup social, a declarat el pentru LiveScience. Legendele urbane – a mai spus – trebuie analizate in sens cultural. Lipsa informatiilor in anumite domenii combinata cu aceste temeri pot da nastere la multe alte legende urbane. Atunci cand oamenii nu pot obtine anumite informatii vor umple golurile cu propriile lor informatii. Numarul in crestere al teoriilor conspiratiei si legendelor tesute in jurul evenimentelor din 11 septembrie (din SUA), a uraganului Katrina, a razboiului din Irak, de exemplu, par sa indice slaba incredere in guvern a unor grupuri sociale – mai spunea Koven.
Lipsa raspunsurilor permite legendelor sa supravietuiasca.

Legendele urbane nu sunt toate lectii de morala si teorii ale conspiratiei, cu intamplari inspaimantatoare uneori reale si incadrate ca povestiri amuzante dar cele mai multe nu au la baza vreun adevar. Aceste legende se pot raspandi ca focul in era informatizarii dar sunt parte a culturii umane si cat timp vor exista curiozitati inexplicabile vor exista si legendele, sustine Brunvand.

Plasarea unor evenimente si situatii intr-o naratiune ne ajuta sa intelegem si sa facem faţă unor lucruri, situatii, comportamente care depasesc, uneori, puterea noastra de intelegere. Se spune ca povestile nu sunt doar o sursa de divertisment, ci si o sursa de informatii si un mecanism de supravietuire. Inainte de radio, TV, Internet etc. naratiunea era cam singura modalitate de a transmite urmasilor informatii, traditii si sfaturi intelepte.

Posibil ca fiecare oras sa aiba legenda lui, fiecare cartier sperietoarea sa…

2015-02-16

Virginul din Brasov

Totul este de vanzare

Brasov devine celebru si prin altceva - pe langa Biserica Neagra si Castelul Bran (care nu-i in oras, ci in judet): un tip in varsta de 29 de ani isi vinde virginitatea. A devenit celebru si povestea lui nu e doar  in The Mirror ci si in Daily Mail si prin alte parti.

Sebastian declara ca a lucrat mult timp prin Italia dar acum e fara ocupatie, are datorii, are un frate diabetic de care trebuie sa se ingrijeasca… Pentru ca nu are bani dar are virginitate s-a gandit sa o vanda (la licitatie). Daca tipele o fac de ce n-ar face-o si un tip?!

Desi anuntul e vechi de cateva saptamani (din ianuarie 2015) nu a gasit cumparator pentru virginitatea lui. Poate, totusi, gaseste pe cineva care sa-l ajute financiar chiar daca nu-i vrea virginitatea…

Anuntul lui suna asa: Barbat, 29 ani, Brasov. Constitutie atletica, brunet. Vand virginitate si rog seriozitate. Pret: de la 850 euro (700 lire). Nu e inclus transportul.

Si-a exprimat speranta ca va fi cineva din strainatate. Deh, vanzand virginitate poate avea pretentii dar prin astfel de declaratii as zice ca-si scade sansele. Apoi, cu tristete pe care o putem ghici, a mai declarat ca “nu face bine stimei de sine sa fii respins de o lume intreaga” – dar n-as zice ca il respinge o lume intreaga, ci doar cei care ar fi dispusi sa-i cumpere virginitatea si sa aiba si bani pentru a o plati si a se mai si deplasa pana la el sau sa-i plateasca drumul…
El nu intelege de ce nu a primit nicio oferta, mai ales ca n-a specificat daca doreste sa-si piarda virginitatea cu un barbat sau cu o femeie, afirmand ca nu-i Brad Pitt (daca ma intrebati pe mine B.P. e prea efeminat pentru un barbat) dar nu-i nici urat… Cu gusturile e dificil: ne putem considera aratosi dar conteaza cum ne considera ceilalti…

In 11 februarie a.c., in cancan.ro scrie ca tipul a luat ţeapa: ar fi primit o oferta de 9000 de euro de la o tipa care zicea ca-i din Brasov si care tocmai se pregatea sa mearga dupa el cand ar fi primit alte doua oferte de la o bucuresteanca si o constanteaca ce-i promiteau 15 mii de euro… Asa ca… a ramas cu virginitatea pentru ca ultimele doua l-au pacalit iar brasoveanca probabil ca s-a razgandit – dar afacerile sunt afaceri, n-ar trebui sa se supere cineva.
Asta cu pacaleala e scrisa in cancan si nu stiu cat de credibila e sursa…

Tipul are si pagina de Facebook pe tema vanzarii virginitatii... Sau avea...

Fapt divers: Pentru cine, poate, nu stie: frenul (aţa), la unii este mai subtire, la altii mai gros si mai fibros iar la altii este elastic – daca e fibros nu se rupe si pune in dificultate actul sexual. Apoi, nu se prea vede daca e rupt sau nu… Acum, ce sa zic?! Cea care-l va cumpara sa fie sigura ca marfa-i nealterata, mai ales ca… exista si fraul fibros…

Surse
http://www.mirror.co.uk/news/world-news/man-auctions-virginity-700-newspaper-5057722
http://www.cancan.ro/actualitate/umilit-in-ultimul-hal-cum-a-ajuns-virginul-de-29-de-ani-bataia-de-joc-a-doua-femei.html
http://www.clopotel.ro/educatie/educatie_sexuala/despre_sex/Pierderea_virginitatii_la_baieti-95.html 

2015-02-14

De ziua indragostitilor

Una dintre cele mai vechi necesitati umane este de a avea pe cineva care sa se intrebe cand vii acasa. (Margaret Mead, antropolog cultural) poate pentru a nu cunoaste ceea ce spunea Octavian Paler: Voi care va intoarceti acasa / si dupa ce-ati inchis usa / spuneti “buna seara” / voi nu stiti ce-nseamna / sa intri pe o usa tacand.
Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu 
Scria Viata Pozitiva intr-un comentariu ca si-ar dori un an sabatic. Si eu! In “ziua indragostitilor” m-am gandit la un an sabatic. Cum ce e un an sabatic? Un an in care sa calatoresti, un an in care sa faci numai ceea ce vrei sau doar sa stai. Mi-ar placea sa ma pot retrage in “coltisorul” meu minunat (chiar si numai pentru o saptamana), intr-un vagon plasat pe o pasune din Poiana Brasov, departe de cararile umblate de oameni, mai ales noaptea. Mi-ar placea sa stau acolo, sa ma incalzesc si sa gatesc pe o soba alimentata cu lemne, sa miros a fum de lemn de brad (oricum, fumul miroase neplacut), sa stau cu ochii spre cerul senin sau innorat, sa ascult linistea noptii. Dar nu mai e acolo acel vagon asa ca suport cu stoicism claxoanele celor care n-au rabdare sa treaca prin faţa masinii lor un batran incarcat cu sacose, raman intre cei care nu-si regleaza corect alarma la masina si fiecare pisica in trecere o declanseaza, raman intre cei care vorbesc la telefon atat de tare incat par a dori sa fie auziti peste munti, raman intre cei care striga unii la altii si trantesc de zor lazi incarcate cu fel de fel, raman intre oameni incruntati si pusi pe cearta, raman intre cei care “au iesit cu prietenii” si butoneaza de zor telefoane si tablete… Si sunt impreuna cu cel care imi e drag si ii ignor (sau ii suport mai usor) pe toti cei amintiti inainte. :)

Cica dragostea poate fi sarbatorita in orice zi. Categoric! Multi sunt indragostiti chiar si dupa patruzeci de ani de convietuit impreuna (zic ei; si de ce nu i-as crede?!) altii doar mai sunt impreuna dupa patruzeci de ani… Dragostea poate fi sarbatorita in fiecare zi, categoric. Dar si femeia poate fi sarbatorita in fiecare zi, si copiii, si barbatul si munca si nasterea s.a.m.d. Avand cate o zi de sarbatoare pentru toate cele mai sus amintite si multe altele de ce n-am avea si o “zi a indragostitilor”? E o sarbatoare… comerciala?! Categoric. Dar si celelalte sunt. Totusi, intr-o lume in care multi ne dorim un an sabatic de ce sa nu profitam de aceste sarbatori si sa ne bucuram ca suntem intre cei indragostiti?! De ce sa nu-i lasam pe altii sa se simta indragostiti?! Macar pentru o zi…

Dragostea e prin definitie sarbatoare dar prinsi in tumultul cotidian uitam, uneori, sa o tratam ca pe o sarbatorita.

Dragostea e (doar) chimie, zic altii, chimie menita sa indemne omul sa procreeze… Unii specialisti s-au gandit sa trateze iubirea ca fiind o boala… psihica… Probabil, acesti specialisti (ei isi mai spun si oameni de stiinta) sunt intre cei care considera ca suntem prea multi pe Terra si ar trebui redus – prin orice mijloace – numarul indivizilor umani. Dar cine ar fi nebunul care sa se trateze de iubire?! Cine-i asa de nebun sa nu doreasca a trai fiorii iubirii?! Celor care considera iubirea ca fiind o boala le sugerez sa citeasca intrebarea (pamflet): “Cu ce mana sarbatoresti ziua indragostitilor? Cu Manuel sau Manuela?” (am vazut-o pe FB). Ca-i Manuel sau Manuela e mai putin important cat timp e cineva si nu ceva…

Orice ar fi dragostea e faina! Nu-i de ici-colo sa ai langa tine pe cineva gata sa se arunce in foc pentru tine si sa te arunci, la randul tau, in foc pentru cel de langa tine. Nu-i de ici-colo sa ai langa tine pe cineva care sa te completeze – sa faca ceea ce tu nu poti, de exemplu, sa stie ceea ce tu nu stii – si sa simti ca esti in completarea celuilalt… Nu-i de ici-colo sa te trezesti dimineata zambind unui om care-ti zambeste la randul lui. Nu-i de ici-colo sa fii langa cineva care iti este – si ii esti – deopotriva iubit, prieten, parinte, frate, copil, bunic, lumea intreaga… Toate acestea - si multe altele - cred ca merita sarbatorite.

Sunt multi cinici pe lumea aceasta dar in fiecare cinic descoperim un idealist deziluzionat.

Va doresc sa iubiti si sa fiti iubiti! Nuuu! Nu va ganditi la banc: “Iubesc si sunt iubita! Il iubesc pe Ion si ma iubeste Dinu!” :)

Va las cu bine!