Figurine din ipsos

Figurinele din ipsos de mai jos le-am colorat cu o așa mare plăcere încât nici nu pot descrie în cuvinte. De fapt, nici nu trebuie. Orice om (sănătos) a lucrat ceva cu extra-plăcere – măcar o dată în viață.

Figurinele au fost în pachețelul cu minuni primit de la MNiko (Explorator prin viață) la începutul lunii februarie, ca daruri la finalul jocurilor de anul trecut.

Le-am colorat pe timp de noapte; le-am lăcuit cu lac de unghii transparent.

Unele fotografii sunt nașpa rău de tot pentru că am fotografiat ori la lumina becurilor ori la lumina zilei – cu razele soarelui nepotrivit plasate – Soarele n-are nicio vină!

Figurine din ipsos cu magnet

Basset Hound-ul Rudi și Beagle-ul Tila nu sunt primele figurine colorate dar prezint întâi câinii pentru că-mi plac de numa’. Arată tare drăgălaș în realitate, dar să zicem că-s ok și în fotografie.

Când erau palizi arătau așa:

Prima figurină colorată a fost motănelul Tuflici – eu zic că-i motan și că se numește Tuflici și l-am colorat cu portocaliu în amintirea lui Pufitică.

Nefiind sigură cu ce să colorez am început cu creioane colorate, dar n-a ținut figura – prea era decolorat. Am luat atunci acrilicele și m-am descurcat... onorabil (o să mă ierte Pufitică pentru că l-am făcut așa de portocaliu).

Următoarea figurină a fost vulpița Lila. Mi-am zis să fie vulpe argintie.

Tuflici și Lila arătau, înainte de vopsire, ca în imaginea de mai jos:

Celor patru figurine prezentate mai sus le-am lipit pe spate magnet de la un calendar de frigider. Pentru că bucățile de magnet sunt mici nu prea au aderență pe frigider sau pe alt metal vopsit, ci numai pe ceva din fier nevopsit (am făcut proba pe o tavă de inox și fac priză bine).

Fluturele și ursulețul Panda nu au, încă, magnet, dar vor avea. 

Panda pare trist pentru că – evident! - am greșit ceva: înainte de a-l lăcui i-am accentuat gurița cu marker negru iar când am lăcuit... s-a întins vopseaua așa că nu mai arată zâmbitor (cum îl programasem inițial). Altfel spus: mai bine poate fi dușmanul binelui.

Tablou glastră cu flori

Piesa din ipsos (vopsită cu bleu și un pic de roz) ar fi putut fi foarte bine și punguță, dar am ales să fie glastră.

Tabloul e, de fapt, mini tablou: o bucată de carton galben pe care am lipit plasă de la un buchet de flori (plasa e verzui, ceea ce în poză nu se observă, dar contrastul îmi place).

Florile sunt din spumă.

Pe spate, tabloul nu arată excesiv de bine pentru că s-a deșirat bucata de plasă când o lipeam. Dar arată prezentabil. I-am fixat și un suport dintr-o lamelă din plastic (de la o jaluzea desființată) învelită în carton albastru.

Bibelouri din ipsos

E prea mult spus bibelouri, dar... Următoarele figurine sunt sprijinite, unele pe suporturi ca cel descris mai sus; altele (trandfirii) au ca suport niște cilindri aurii (o bucățică dintr-o curea aurie compromisă) și sunt înclinați până aproape de orizontală – mi i-am imaginat decor pe o masă festivă (‘că tot vine Paștele).

Trandafiri

Corabia piraților

De ce nu? Pentru că nu am reușit să desenez pe pavilion capul de mort (și oasele nu arată tocmai ca niște oase) nu înseamnă că nu poate fi o corabie a piraților.

Brotăcei

Îmi pare extra rău că această poză n-am reușit-o! Practic, e cea mai reușită din câte am făcut cu brotăceii. Asta e.

Lăbuțele lor sunt portocalii. Brotăcelul mai mare e verde ca iarba primăvara, cel mic e vernil; gurile lor sunt trasate cu galben și par că sunt arcuite în zâmbet. Frunza e verde închis.

Brad de Crăciun

Bradul de Crăciun am avut intenția să nu-l colorez acum, ci să aștept Crăciunul dar... de ce aș fi făcut asta? Vorba ‘ceea: nu știu ce voi face mâine! Așa că... de Paște am și brad de Crăciun.

Bradul nu arată, în poză, așa de drăguț cum arată în realitate – în realitate culorile sunt mai vii – iar ursulețul nu pare că se încruntă (așa de tare).

Mașina roșie

Mașinuța e lipită (cu silicon) pe o bucată de carton lucios (numită de mine „bucată de drum”) – dungile galbene sunt cu vopsea acrilică făcute.

Figurinele, așa cum le-am primit, sunt în fotografia de mai jos.

Cu drag mi le-a trimis Mihaela și cu drag le-am colorat.

Toate figurinele au aspect de porțelan, lăcuite fiind cu lac pentru unghii. Lacul s-a absorbit, puțin, în ipsos, dar e suficient cât să protejeze de praf figurinele și să învioreze culorile. Chiar nu știu dacă alt fel de lac le-ar fi făcut să aibă acest aspect de porțelan. Și sunt atât de fine la atingere! Și ușoare! Nu sunt mari.. Barca, bradul, brotăceii, trandafirii sunt cam cât juma’ din palma unei femei (care n-are mâini imense!) iar celelalte sunt... un pic mai mici decât o medalie dintre cele oferite în competițiile sportive. Bănuiesc că v-am lămurit beton cu privire la dimensiuni.

În pachețel mai erau și alte minuni, dar despre ele cu prima ocazie.

Nota

Fotografiile sunt editate cu „online image editor”:

https://www.online-image-editor.com/

un program pentru care nu trebuie cont, și e gratis (cel puțin deocamdată). Încă nu știu ce poate face (dar se vede că poate destule – mai puțin colaje) dar știu că e ușor de folosit (mai ales pentru ce am eu nevoie, în general).

Colajul cu trandafirul galben e făcut cu pixlr X, unde am dreptul, zilnic, la patru (sau cinci?) poze salvate; dacă vreau un număr nelimitat trebuie să plătesc.

Comentarii spam pe Blogger

Abia ce-am reușit să ajung online, la blog, după vreo trei zile și... surprize! 86 șase de comentarii spam!!! Sunt comentarii din anii 2013 și 2014!

După această pauza (nedorită) speram că recuperez restanțele! Ha-ha-ha! (râd amar)

La vremea când am început să mă joc mai serios pe bloguri m-am străduit să învăț despre politețe online, m-am străduit să caut informații despre ce și cum se poate face, astfel încât să am o experiență cât mai frumoasă bântuind online, iar ceilalți să nu aibă neplăceri din partea mea – în sensul de a fi nepoliticoasă din neștiință.

Între altele, am citit că în comentarii e bine să scriem alegând un cont, adică să nu fie anonim. Din păcate, acest aspect pare a nu mai ține numai de voința interlocutorilor având în vedere că mulți dintre cei de pe alte platforme (cum ar fi WordPress) nu se pot conecta pe Blogger (nu întotdeauna, dar destul de des) alegând Nume/Adresa URL și, uneori, nu pot comenta nici alegând Anonim.

Atunci când cineva lasă un mesaj (comentriu) sub cont anonim – când am acordul persoanei – plasez eu adresa URL și numele. În acest mod, există o legătură între cele două conturi. Nu m-ar interesa prea mult - personal, dar e vorba și despre alții - dar corect este ca cei care sunt aici și vor, eventual, să acceseze contul celui care a lăsat câteva rânduri să o poată face accesând profilul respectiv. Știu, multora nu le pasă de statistici (nici mie nu-mi pasă prea mult cât pot face ceva ce-mi place) dar sunt și dintre cei cărora le pasă pentru că au nevoie de vizibilitate online din diferite motive.

Am observat că prieteni/vizitatori care au blog pe altă platformă (la WP mă refer în principal) au și un cont de Blogger (probabil pentru a putea lăsa mai ușor mesaje - le mulțumesc cu această ocazie). În acest caz, cei care au ales un astfel de cont au posibilitatea să Configureze profilul și să atașeze un link spre blogul lor (indiferent pe ce platformă îl au pentru că trebuie scrisă adresa URL) – în acest mod cine dorește poate ajunge mai ușor pe blogul lor.

Introducerea e cam lungă, e adevărat, dar aveam de scris și cele de mai sus. Revin la:

Comentarii spam pe Blogger

În cercetările făcute de-a lungul timpului am aflat că roboții / algoritmii Google, în special, nu agreează mesajele laconice de genul: Super blog; ok; cool etc. și mesajele/comentariile care conțin doar unul sau mai multe emoticoane. Și nu par a tolera nici comentariile anonime.

Unele comentarii au devenit anonime atunci când sursa OpenId (folosită în principal de cei care nu au cont pe Blogger/cont Google) a fost desființată... Unele au devenit anonime pentru că blogurile au fost șterse ș.a.m.d.

În ultimul timp am observat că genul de comentarii amintite mai sus au început să apară în secțiunea spam.

Atunci când am văzut comentariile laconice le-am lăsat și am răspuns – acele răspunsuri sunt acum tratate ca spam, dar nu și toate mesajele laconice. Am încercat să șterg aceste spam-uri dar operațiunea pare a fi fără succes. Apoi... dacă-mi las mesajele în spam s-ar putea să am surpriza să fiu tratată ca spamuitor pe propriul blog. Pentru a evita o astfel de situație am ales să republic toate aceste comentarii și să le șterg de pe pagina unde sunt, cu mesajul laconic cu tot. Habar n-am dacă fac bine sau ba, dar asta fac Cine nu are de lucru își face! 

În ultimul timp nu am mai publicat mesajele care se repetau identic: super blog. Nu le-am trimis în spam, ci le-am șters. Trimițându-le în spam atrag atenția roboților asupra contului respectiv și blogul acela – citisem – va fi, la un moment dat, penalizat (ce-o fi însemnând și asta).

În niciun caz nu voi șterge comentariile care apar cu profil anonim! (dacă nu conțin doar un emoticon). Atunci când/dacă le găsesc în spam le voi republica (pentru că știu, în principal, care sunt de la prietenii blogului)

Despre problema comentariilor – dar și despre altele, am mai scris:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2022/09/sunt-ceva-probleme-pe-blogger.html

Scene din poveste. Salvam papusi

A fost odată ca niciodată...

Frații melci, Kiyi și Yogo, se iubeau foarte mult și erau nedespărțiți, dar de când Yogo se îmbolnăvise, Kiyi era mai mult trist și nu știa ce să mai facă pentru a-l ajuta pe frățiorul lui.

A vorbit cu vraciul Bufniță, dar acesta nu le-a fost de niciun folos real, așa că s-a hotărât s-o abordeze pe doamna Broască țestoasă care tocmai trecea pe lângă adăpostul lor din zid.

Vivi, mesagera, se hotărâse să nu fie prezentă la întâlnirea dintre frații melci cu doamna Broască țestoasă, dar era aproape și-i vedea cum discută.

Doamna Broască țestoasă știa că e pe-acolo și Vivi așa că l-a rugat pe Kiyi să-i transmită că se poate apropia – nu e ea țestoasa care să se teamă de-o păpușă.

Cu multă plăcere, Vivi s-a apropiat și s-a făcut comodă, întinzându-se pe burtă, să fie cât mai aproape de ei.

Kiyi a întrebat-o pe doamna Broască țestoasă dacă n-ar putea să facă pentru Yogo o învelitoare așa cum are ea. Doamna Broască țestoasă a spus că îl ajută pe Yogo cu plăcere, dar el va trebui să stea un timp sub carapacea ei și îi va pune pe spate o cochilie ușoară, așa ca pentru el. Cei doi melci n-au stat pe gânduri.

Când timpul de stat sub carapace a trecut, Yogo și doamna Broască țestoasă au revenit în locul unde îi așteptau Kiyi și Vivi.

Mare bucurie, mare, când cei doi frați s-au reîntâlnit.

Vivi era emoționată tare de marea dragoste dintre cei doi melci dar și de solidaritatea dintre specii. Să fie acesta mesajul pe care îl avea de transmis, și în lumea ei și în lumea unde era? Era un mesaj valabil pentru oricare lume, pentru oricare timp: dragoste și solidaritate.

Yogo era tare mândru de cochilia lui spiralată și molfăia cu poftă un fir de iarbă.

Kiyi nu mai putea de bucurie. În sfârșit, fratele lui avea un adăpost sigur de vreme rea. Cât despre el, care era puternic și obișnuit cu orice fel de greutăți, n-avea nevoie de nicio cochilie.

Cu toate acestea, tot Kiyi era întotdeauna cel care ieșea primul afară după ploaie, să privească în jur și să se asigure că e senin iar soarele va încălzi cărarea pentru fratele sau Yogo.

De atunci, melcii târâtori (...) ies încă și acum primii afară, pentru a pregăti calea pentru urmașii lui Yogo, melcii cu cochilie. (citat din poveste)

Așa am spus povestea lui Kiyi și Yogo din cartea Trei povești minunate, de Regina Fabiola.

O punere în scenă așa cum m-am priceput, pentru jocul Salvăm păpuși de pe blogul Provocări verzi.

(desenele sunt fotografii ale ilustrațiilor din carte)

Un nou personaj si recuzita. Salvam papusi

Cei doi melci, Kiyi și Yogo, sunt din alt timp, din altă lume – a aflat Vivi, mirată, însoțindu-i în drumul lor. Ea crezuse că povestea s-a transformat în realitate.

Cumva, trecutul s-a întrepătruns cu viitorul când ea era aici – poate așa trebuia să se întâmple? Îi era total neclară posibilitatea universurilor paralele, posibilitatea lumilor paralele... Dar trăia această posibilitate și se străduia să o înțeleagă – poate nu trebuia să înțeleagă, ci doar să accepte posibilitatea.

Frații melci erau pe drum pentru că Yogo a răcit rău când a căzut într-o băltoacă cu apă foarte rece...

Pentru a-l ajuta pe Yogo, la început Kiyi l-a acoperit cu o frunză, să-l ferească de răcoare, dar frunza a fost luată de vânt. 

Mai apoi, Kiyi a căutat un adăpost mai sigur și a găsit niște găuri într-un zid – în una din ele și-au și găsit adăpost frații melci; Kiyi a adunat frunze uscate făcând un culcuș călduros. Când Yogo s-a vindecat au ieșit la plimbare, pentru că era soare, era cald dar – vai! - soarele s-a ascuns și din cer a început să toarne cu găleata, iar Yogo a răcit din nou, pentru că n-a ajuns la timp în adăpost. Și atunci au plecat să-l caute pe vraciul Bufniță.

La un moment dat, după ce frații melci au vorbit cu vraciul Bufniță, și acesta nu prea i-a putut ajuta, Vivi a hotărât că e mai bine să îi lase pe cei doi frați singuri, dar să stea pe aproape, știind că o vor căuta pe doamna Broască țestoasă.

Ce-au vorbit cu doamna Broască țestoasă Vivi știa deja, din cartea de povești, dar se temea ca prezența ei să nu sperie țestoasa și, astfel, să schimbe trecutul, dând viitorul peste cap - mai ales viitorul lui Yogo.

De ce nu apare Vivi

Lucrând pe repede înainte am uitat sa fac o poza în care să apară, pe undeva, și păpușa-mesager Vivi... Așa că am inventat un motiv pentru ca ea să stea deoparte în acest episod.

Cum am confecționat broasca țestoasă și frunza

O frunză căzută trandafirului japonez am vopsit-o cu galben apoi am presat-o pe o bucată de mătase verde și am decupat pe contur frunza – după ce s-a uscat vopseaua.

Carapacea pentru broasca țestoasă e dintr-o cutie de cremă învelită într-o bucată de material rămasă de la covorașul împletit.

Capul, picioarele și coada - din materialul amintit mai sus - sunt umplute cu melană. Sunt croite separat și toate sunt lipite între cutia învelită și un carton verde. Ochii sunt albaștri – m-a amuzat să fac o broscuță cu ochi albaștri.

Broasca țestoasă e un nou personaj în serialul Salvăm păpuși, iar frunza e recuzita – recuzita fiind tema cu numărul trei din jocul găzduit pe blogul Provocări verzi. 

Broscuța cu ochi albaștri apare aici pentru că ideea unui alt personaj - alături de cel principal - nu e respinsă.

Indicator de direcție: arătat cu degetul

În etapa a patra a jocului este tema la liber, denumită Fii creativ! Cum să nu zâmbesc știind că mă înghesuie creativitatea? În mintea mea – și uneori pe hârtie – creez minunății (sau nu) dar când să pun în practică... Ups! Zboară creativitatea. Vorba ‘ceea: teoria ca teoria, dar practica mă omoară.

Așa. La Transformări creative – martie 2023, ultima etapă, am ales să confecționez un tablou prin embosare. De-a lungul timpului am utilizat această metodă dar numai pe suprafețe mici și m-am descurcat onorabil – plus că tabla (aluminiu sau aramă) era dreaptă, netedă și fără vopsea.

Tabloul pe care l-am făcut e mititel: 9x13 cm și nu am avut din ce să-i fac o ramă potrivită și nici agățătoare sau suport nu are (încă) dar îl pot agăța de un cui, dacă vreau.

În imaginea de mai jos sunt doze folosite la proiecte din luna martie.

De ce am ales embosare

Am ales această metodă pentru că am în minte de mai multă vreme să fac un tablou cu mâna din imagine – desenul îl am de mulți ani, făcut de un coleg de liceu. Câteva cópii pe hârtie și carton am mai făcut și le-am plasat prin diferite locuri în casă. Cum, de ce l-am amplasat prin casă? Pentru că nu e frumos să arătăm cu degetul arătător!

Al doilea motiv pentru care am ales embosarea: să aflu dacă sunt în stare să lucrez pe o suprafață mai mare. Cred că sunt, deși nu am avut ciocănel pentru a denivela tabla în exteriorul modelului.

Al treilea motiv: altceva nu-mi venea în minte – poate pentru că neuronul deja se montase pentru această mână cu degetul mic bandajat.

Cum am confecționat tabloul

Am lăsat fără cap și fără fund o doză din aluminiu, am tăiat-o pe lungime și am îndreptat-o răsucind-o în sens invers decât era îndoită din fabricație, apoi am netezit-o cu o rigla din lemn – s-a îndreptat bine, dar am cam denivelat-o când am început să conturez mâna – indicatorul de direcție, adică.

Liniile de contur sunt trasate cu un creion, apăsând direct pe desenul fixat de tabla, apoi le-am adâncit (tot cu un creion cu mină rezistentă la apăsare)

În exteriorul conturului am ciocănit tabla pentru a o denivela, în ideea ca forma indicatorului de direcție să iasă mai mult în evidență – n-am idee dacă operațiunea are o denumire specifică.

Am colorat cu bronz auriu mâna (indicatorul de direcție), bandajul degetului mic e vopsit cu vopsea acrilică. Fondul exterior e vopsit cu vopsea neagră (acrilică) și înainte de a se usca total am curățat superficial pentru a crea iluzia de vintage.

Tabla am tăiat-o la colțuri pentru a putea îndoi marginile pe o bucată de carton.

Și gata tabloul.

Fratii melci. Salvam papusi

Lumea – sau vremea – în care a fost teleportată era foarte diferită de a ei. Sesizase o diferență esențială, considera ea: femeile păreau a nu trăi în umbra bărbaților.

Copiii și jucăriile, deși altfel, erau copii și faptul o bucura, chiar dacă păpușile pe care le-a întâlnit erau elegante și mult mai frumoase decât cele considerate foarte frumoase în timpul ei. Ea, fiind una dintre acelea dorite de mai toate fetițele, se simțea puțin tristă pentru că aici era privită ca o ciudățenie. Cum ar fi privit copiii din timpul ei jucăriile de aici! Oh! Cât de mult i-ar plăcea să le vadă uimirea din ochii lor strălucitori. Era sigură că în foarte scurt timp și copiii aceia ar fi început să desfacă aceste jucării ciudate pentru a vedea ce au înăuntru. Da: copiii vor fi copii în orice timp, în orice lume – cu unele excepții, poate.

Cu o mie de întrebări în căpșorul ei, Vivi nu mai era sigură dacă a venit aici pentru a aduce un mesaj sau pentru a prelua unul. Oricum ar fi, când va fi timpul să plece, va avea ce povesti. Într-un fel, abia aștepta.

Descoperise o carte a cărei copertă i-a atras atenția. O carte de dimensiuni mari și prin comparație cu ea dar și prin comparație cu alte cărți: Trei povești minunate, de Regina Fabiola (copertă și ilustrații: Coca Crețoiu-Șeinescu)

Destul de greu, luptându-se cu paginile, a reușit să citească cele trei povești. Aproape epuizată de la întorsul paginilor s-a așezat pe un pled, să savureze cele citite, când – ce să vezi?! - de locul unde ședea se apropiau doi melci care păreau că se plimbă ținându-se de mână (dacă melcii ar avea mâini).

Una dintre poveștile din carte era despre doi melci frați! Și iată, doi melci în apropiere, iviți de nicăieri! Nu-i mai părea ciudat pentru că totul în această lume era altfel decât în lumea de unde venea. A privit spre melci zâmbind, curioasă unde s-or duce și ce și-or zice... Dacă sunt cei din poveste știe, deja, despre ce e vorba.

Poate doar i s-a părut, dar unul dintre melci – cel mărișor – a privit spre ea cu ochișorii lui bulbucați și i-a transmis că sunt frați și că merg în căutarea cuiva care i-ar putea ajuta să rezolve o problemă pe care o are frățiorul lui cel mic, Yogo.

Vivi și-a dorit, în gând, să-i poată ajuta, iar melcul Kiyi – așa se prezentase – a răspuns, înainte că ea să-și termine gândul, că nu îi poate ajuta, dar i-ar plăcea să-i însoțească, să mai schimbe o „vorbă” și, dacă va fi cazul, să-i protejeze după puterile ei.

Frații melci – Kiyi și Yogo – și-au văzut de drum însoțiți de Vivi.

Vivi cunoștea ce urma – îi era clar că frații melci sunt cei din povestea pe care o citise în cartea editată în anul 1976 și aleasă – de cine știe cine – să fie trezită la viață pentru etapa se conturează un personaj, din programul Salvăm păpuși desfășurat în țara Provocări verzi. Cum de știa ea despre program... Asta nu-i era prea clar, dar nici nu-și obosea mintea – ce trebuie să afle va afla, la un moment dat.

Cum am confecționat frații melci

Din resturile de material rămase de la covorașul împletit am decupat forma melcului, după desenul copiat din carte cu foaie de calc.

Am pus materialul în două și am tăiat; am cusut pe margine, am întors materialul pe față și am umplut forma cu melană. Ochii sunt lipiți pe bucățele de sârmă – la fel și antenele, care au la vârf mărgeluțe de nisip maro. Sârma am introdus-o la un capăt în material și am lipit-o, sa aibă rezistență. Am folosit marker permanent negru pentru linia de demarcație a pieptului și pentru gură.

Conserve decorate. Transformari creative

La început de lună, când a început a treia etapă a jocului, abia am făcut rost de cinci doze de bere, iar acum am două conserve de la porumb.

Cum de am ajuns să am conserve de la porumb? Am văzut la Rux un viermișor din mărgeluțe și mi s-a făcut poftă de porumb fiert! Porumb, să fierb, puțin probabil să fi găsit în apropiere așa că m-am mulțumit cu boabele din conservă. Prima conservă am golit-o în ziua când am cumpărat-o, a doua zi după ce-am văzut viermișorul de relaxare anti-stres la Rux (am căutat articolul la ea pe blog - dar nu am reușit să-l găsesc pentru că mi-a scris in secțiunea de comentarii unde ar putea fi)

Astfel, pentru această ediție de la Transformări creative – martie 2023, am învelit aceste două conserve în plasă aurie (și cu fire vernil, fără luciu) de la un buchet de flori, le-am legat cu panglică galbenă rămasă tot de pe la niște flori și am lipit câte o floare făcută cândva din romburi colorate (din plastic).

Ce-am făcut am numit mască pentru ghiveci (h=8 cm, d=8 cm). Știu! La prima ediție din luna martie am făcut o mască pentru mini borcan (din lipsa conservelor).

În ghivece subțirele (în care se cumpără, de regulă, răsaduri) am plantat câte trei fire dintr-o plantă curgătoare care s-a cam stricat peste iarnă.

Acum am două ghivece cu luciri aurii (luciri care, evident, nu se disting în fotografiile mele). De-aș reuși să aranjez și balconul ar fi... culmea culmilor!