Propria voinţă sau liberul arbitru. Citate favorite

Conceptul de “liber arbitru” desemnează capacitatea fiinţei umane de a gândi, de a acţiona, de a alege potrivit propriei voinţe, şi nu sub imperiul fatalităţii, al unei voinţe care îl transcende (divinitate, legi naturale, legi ale istoriei), care să o condiţioneze şi să-i impună deciziile.

**

Sfantul Augustin (se spune) este primul teolog care s-a referit, in scris, la chestiunea liberului arbitru. El distinge între natura entităţilor neraţionale care îşi realizează pur şi simplu înclinaţiile fireşti şi fiinţele raţionale a căror natură are o dualitate, întrucât posedă nu numai o seamă de înclinaţii fireşti, ci şi capacitatea de a alege înclinaţiile pe care să le urmeze de cele pe care trebuie să le ţină in frâu. El foloseşte cuvântul “iubiri” pentru a descrie toate impulsurile umane care ne îndeamnă atât la acţiuni, cât şi la pasiuni, inclusiv acţiunile alese in mod liber. Numai o “iubire” împlinită ca urmare a unei alegeri libere poate fi lăudată ori ţinută de rău, iar viaţa virtuţii este cea prin care o persoană îşi poate aprecia şi ordona “iubirile” după valoarea lor adevărată. (Diane Collinson, "Mic dicţionar al filosofiei occidentale", Editura Nemira, Bucureşti, 1995, traducere de Andrei Bantaş). Astăzi se ştie: pentru cei care nu deţin capacitatea de a gândi matur şi raţional, liberul arbitru nu apare niciodată.

=======================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

=======================================================================

Omul este capodopera creaţiei; dacă nu pentru alt motiv decât acesta, şi in ciuda dovezilor zdrobitoare pentru determinism, el crede că are voinţă liberă.

(Georg Christoph Lichtenberg, n. 01.07.1742-d. 24.02.1799, fizician şi umorist german).

**

Cred că există un mare potenţial de autonomie, dar trebuie să ne amintim că trăim într-o lume în care oamenii ar putea avea voinţă liberă, dar nu şi-au inventat circumstanţele.  (Thomas Carr Frank, n. 21 martie 1965, analist politic american, istoric şi jurnalist)

**

Prea există tendinţa de a atribui lui Dumnezeu relele pe care le face omul din proprie voinţă. (Agatha Christie)

**

Sunt de acord cu ideea că putem birui biologia prin proprie voinţă. (Richard Dawkins)

Conflictul interior este adesea dovada că nu sunteţi cu adevărat voi înşivă.
(Eldon Taylor, in "Gotcha! The Subordination of Free Will" - Te-am prins! Subordonarea voinţei libere)

**

Trebuie să credem in liberul arbitru, n-avem de ales.

(Isaac Bashevis Singer, n. 21.11.1902-d.24.07.1991, scriitor evreu american de limbă idiş, născut in Polonia; Premiul Nobel pentru Literatură in 1978)

Capătul firului. Jocul cuvintelor (205)

Detectivul privi la ceas. Trecuse de ora prânzului şi soarele dogorea. Urmărea pe cel considerat de el a fi hoţul care a furat de la muzeu un desen cu o pisică, sau era unul dintre complici. Nu-şi dorise să fie detectiv, dar era tradiţie de familie şi n-a vrut să-şi dezamăgească părinţii. Şi de-ar vedea desenul, n-ar şti să spună dacă e original sau fals.
In costumul lui uşor, alb, din pânză de in, se simţea destul de bine, dar nu i se părea că se potriveşte printre turişti, aşa cum nici tănărul pe care îl urmărea nu se potrivea. Considera că nici între detectivi nu se potriveşte dar evita să se gândească prea serios. Era departe de muzeul unde se petrecuse furtul şi, probabil, ar fi trebuit să rămână pe aproape, să mai caute şi alţi potenţiali martori, dar era convins că a prins un fir care să-l ducă mai aproape de hoţ, sau de hoţi. O pasăre şi-a luat zborul de pe trotuarul din piatră cubică trecând razant pe lângă obrazul lui şi speriindu-l. Tânărul cu mapa tocmai cotise după o casă aflată in renovare. A grăbit pasul şi… a ajuns la marginea unei pajişti amenajata pentru picnic - ca un luminiş in mijlocul pădurii de clădiri care era oraşul - şi unde o mulţime multicoloră se distra. O voce îi striga in creier că nu-l va regăsi pe cel căutat. Nedumerit de locul acela, se răsucea in jurul propriei axe. A pornit prin mulţimea pestriţă, răsucindu-şi capul in toate direcţiile. Atmosfera veselă, plină de iubire, nu-l impresiona deloc. Nu mai avea răbdare şi îi era sete. N-a văzut micuţa cascadă-décor plasată aiurea - in opinia lui - şi s-a dat de-a berbeleacul prin iarbă, murdărindu-şi cu verde crud costumul alb. De la firul ierbii a văzut o pereche de pantofi sport care se apropiau. Cine îi purta părea a fi un risipitor sau un om foarte bogat. Pantofii s-au oprit la un lat de palmă de faţa lui, aşa că a ridicat puţin capul - îşi simţea gâtul cam înţepenit şi o gleznă îi pulsa - ştia că şi-a luxat-o, in cel mai bun caz. A reuşit să se ridice in capul oaselor. Pe buzele tânărului care-l privea de la o înălţime de circa 180 de centimetri a văzut un zâmbet ironic. Şi el ar fi zâmbit ironic dacă s-ar fi putut vedea.

- Vă las o carte de vizită - zise tânărul. Sunaţi-mă, vă rog, când veţi fi mai bine şi păstraţi discreţia cu privire la întâlnirea noastră. Desenul e in depozitul muzeului.

Şezând in fund lângă cascada decorativa, pe iarba verde, înconjurat de o mulţime indiferentă, detectivul Bagdeseamă privea tălpile celui care se îndepărta in pas de plimbare.

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Eddi.

Cele 12 cuvinte: ceas, zimbet, nedumerit, pasare, carte, iubire, risipitor, voce, alb, luminiş, cascadă, rabdare.

Despre cărţi şi scriitori. Ziua internaţională a scriitorilor

Azi este Ziua Internaţională a Scriitorilor. Le aduc un modest omagiu scriind ceea ce trei dintre autorii preferaţi (români) au scris despre cărţi şi scriitori. Am ales, evident, doar fragmente din ceea ce aceştia au scris despre cărţi, autori, lectură.

Marin Preda spunea că o carte bună e aceea care transmite, într-o modalitate estetică acceptabilă, un adevăr social şi psihologic.

Mircea Eliade este de părere că orice se întâmplă in viaţă poate constitui un roman, şi in viaţă nu se întâmplă numai omoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă şi ratări, entuziasme, filosofii, morţi sufleteşti, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma in epic, orice a fost trăit sau ar putea fi trăit. O mare creaţie epică reflectează in bună parte şi mijloacele de cunoştere ale epocii, sensul vieţii şi valorile omului, cunoaşterile ştiinţifice, filosofice. ***

E cu desăvârşire inutil să cetim acele sute de cărţi care nu ne spun nimic, care nu ne emoţionează, nici nu ne îmbogăţesc, acele sute de cărţi mediocre, seci şi uneori dăunătoare. Asemenea cărţi se recunosc repede; după zece sau douăzeci de pagini. Se recunosc prin fluviul lor mediocru de fapte nesemnificative, prin personagiile ireale, abstracte şi inerte, prin mediocritatea analizelor, prin truismele filozofice şi limba literară lipsită de orice valoare. (Mircea Eliade, Arta şi tehnica lecturii, conferinţă din 24 august 1935)

*

Scrie bine acel scriitor care, înainte de orice preocupare teoretică (tendinţă, artă pentru artă etc.) simte nevoia de a scrie, aşa cum un muzicant simte nevoia să facă muzică sau un matematician să gândească matematic: “simte nevoia”, adică: nu poate trăi altfel, nu poate trăi fără să scrie. Publicarea, difuziunea, succesul sau insuccesul cărţilor pe care le scrie sunt elemente secundare. Ele pot promova o vocaţie literară, sau o pot atenua; in niciun caz nu o pot decide, nici zădarnici. […] Creaţiile artistice alcătuiesc un model ideal pentru omul ca atare, nu pentru faptul că in ele acesta îşi alege modelul care trebuie imitat - ci pentru că o creaţie artistică înseamnă exprimarea unui act de libertate, şi omenirea se îndreaptă (cu câtă trudă şi cât sânge!) către eonul libertăţii creatoare, a unui nou mod de a fi in Univers.[…] (Mircea Eliade, in Scrisul şi misiunea literaturii, eseu publicat in Luceafărul, mai 1949)

*

Grija pentru unitate şi sistem n-au avut-o şi n-o vor avea nicicând acei care scriu în momente de inspiraţie, când gândul este o expresie organică şi personală ce urmează fluctuaţiile şi variaţiile dispoziţiei nervoase şi organice. Unitatea perfectă, preocuparea de sistem şi de consecvenţå indicå o viaţå personalå cu puţine resurse, schematică şi fadă întocmai ca şi contradicţiile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradicţiile mari şi periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o viaţă spirituală fecundă, deoarece numai in ele fluxul şi abundenţa lăuntrică îşi pot găsi moduri de realizare. […] Tot ceea ce este formă, sistem, categorie, cadru, plan sau schemă, considerate ca aspecte şi tendinţe de absolutizare, rezultă dintr-un minus de conţinuturi şi productivitate, dintr-o deficienţă de energie lăuntrică, dintr-o sterilitate a vieţii spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul şi nebunia exaltării absolute. Nu există viaţă spirituală fecundă care nu cunoaşte stările haotice şi efervescenţa din paroxismul stărilor maladive, când inspiraţia apare ca o condiţie esenţială a creaţiei şi contradicţiile ca manifestări ale temperaturii interioare. Cine nu iubeşte stările haotice nu e creator, iar cine dispreţuieşte stările maladive n-are drept să vorbească de spirit. Numai ceea ce răsare din inspiraţie are valoare, ceea ce izvorăşte din fondul iraţional al fiinţei noastre, din zona intimă şi centrală a subiectivităţii. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silinţei şi al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligenţei sunt sterile şi neinteresante. Mă încântă îngrozitor elanul barbar şi spontan al inspiraţiei, curgerea bogată a stărilor sufleteşti, sclipirea şi palpitaţia intimă, lirismul esenţial şi paroxismul vieţii spirituale, care fac din inspiraţie singura realitate valabilă in ordinea condiţiilor de creaţie. (Emil Cioran, in Pe culmile disperării, 1934)

Imnul războinicilor nemuritori. Provocare muzicală

A hero was he / Touching all our lives…

Manowar e o trupă americană de heavy metal, înfiinţată in anul 1980 la New York. In Statele Unite ale Americii nu are prea mare succes comercial (de timp mainstream*), dar in Europa şi America de Sud este foarte cunoscută.

Hymn of The Immortal warriors este o baladă, nu e un “cântec excesiv de zgomotos”. ☺

Versurile trupei au accente de fantezie, tratând teme de genul “sabie” şi “piatra filosofală” sau subiecte mitologice (mai ales din mitologia nordică).

vizualizare pe YT: https://www.youtube.com/watch?v=lLH3K5lWcyk

Friendship Friday! Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

Trupa Manowar e cunoscută pentru sunetul foarte puternic din timpul concertelor (in 1984 a fost inclusă in Cartea Recordurilor pentru cea mai zgomotoasă prestaţie de pe scenele muzicale, record pe care trupa l-a doborât de atunci de două ori, ultima dată in 1994, dar de atunci alţii le-au doborât recordul). Manowar deţine şi recordul pentru cel mai lung concert de muzică heavy metal (5 ore şi un minut au cântat într-un concert din Bulgaria, in anul 2008 - nu ştiu dacă acest record a fost doborât).

Mai sunt cunoscuţi şi pentru sloganul lor” Moarte metalului fals” (Death of false metal).

Sloganul “Death to flase metal” l-au folosit pentru a descrie muzica glam metal (subgen al muzicii heavy metal influenţat de glam rock-ul** anilor 1980, cunoscut şi ca hair sau pop metal), al trupelor din anii 1980. In contextul actual se poate referi la toate trupele care nu sunt de heavy metal.

₪₪₪

* Mainstream (tendinţă majoritară) reprezintă o aliniere a majorităţii unui grup sau a unor întregi societăţi umane la modele de comportament, de valori, de stil comune. O astfel de tendinţă se coagulează in timp, prin alinierea treptată a reprezentanţilor grupului / societăţii in discuţie, din diferite motive: experienţe empirice, analiză ştiinţifică raţională, educaţie, uneori doar mimetism.

** Glam rock (sau glitter rock) e un stil de muzică rock şi pop apărut in Marea Britanie la începutul anilor 1970, interpreţii aveau costumaţii, machiaj, coafuri extravagante care făceau ca muzicienii să pară androgini - stilul a fost legat de ideea rolurilor de gen, adică atitudini şi comportamente dominante pe care societatea le asociază cu oricare dintre sexe. Exemple: Alice Cooper, Kiss.

(informaţiile sunt culese de pe site-uri de profil)

Urare de Mărţişor şi tradiţii legate de Babe

Sănătate vă doresc, bucurii şi veselie pentru voi şi cei dragi vouă!

La 1 martie, de Mărţişor, începe şirul de nouă zile al “Babelor” - in Ardeal se numesc Vântoase (fiinţe imaginare, având aspect de fete frumoase îmbrăcate în alb, ce apar numai noaptea şi fac rău, în special bărbaţilor). In Muntenia sunt 12 zile.

Legenda Babelor e legată de Baba Dochia, mama lui Dragobete (se zice) cea care aduce iarna şi care, in prima zi de martie, începe să îşi lepede cele 9/12 cojoace, semn că iarna a trecut şi vremea devine tot mai călduroasă. Babele reprezintă un nou început dar şi lupta dintre iarnă şi primăvară, când iarna nu se dă dusă - aşa explică tradiţia de ce vremea poate fi capricioasă la începutul lunii martie. Altă legendă spune că Dochia a fost fiica regelui Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei, şi pentru că ea nu voia să-i fie soţie a fugit in munţii Ceahlău cu oameni din poporul ei. Supărat, Traian ar fi cerut ajutorul zeului Zamolxis şi Dochia, şi cei care o însoţeau, au devenit stane de piatră. O altă versiune: Babele din folclorul românesc ar fi fost femei ştiutoare, iniţiate, specialiste in domeniul practicilor divinatorii. Mai sunt şi alte versiuni, dar nu le mai înşir.

Se spune că de e vreme frumoasă in Ziua Babei aleasă va fi un an bogat, in care totul va merge bine; dacă vremea e mai puţin frumoasă, cu ploaie, nori, vânt, cei care şi-au ales (au) acea zi vor fi mohorâţi, ca vremea din acea zi. Dacă in ziua aleasă ninge atunci anul va fi unul bogat, bun.

Ziua de 1 martie e numită şi “cap de primăvară” şi aşa cum va fi ziua vor fi primăvara şi vara; dacă e cald şi frumos, primăvara va fi frumoasă şi vara roditoare; dacă e vreme posomorâtă, primăvara nu va fi tocmai cald şi vara va fi schimbătoare.

Tradiţiile legate de babe diferă de la o regiune la alta. In Maramureş, de exemplu, Dochia se numeşte Odochia; se obişnuieşte ca in primele zile din luna martie să se bată uşile, pentru ca iarna să iasă din casă şi să lase loc unui anotimp cu temperaturi blânde. Un alt obicei este cel al “botezului” babei alese - sunt rebotezaţi copiii bolnavi cu alt nume pentru ca răul să nu-i mai găsească.

Alte tradiţii şi superstiţii legate de zilele Babelor:

Mamele de oieri trebuie să facă o turtă de porumb sau de grâu pentru ca turmele fiilor să fie protejate şi ferite de pericole.

Ouăle găinilor ar trebui lăsate in cuibare in aceste zile pentru ca găinile să aibă spor tot anul.

In 9 martie nu se aruncă gunoiul din casă pentru a nu se înmulţi bolile şi necazurile.

Se mai crede că vremea din ziua unei Babe anume arată caracterul, temperamentul, sufletul celei care a ales-o. In ultimul timp, unii au început să aleagă trei zile: una pentru trecut, una pentru prezent şi una pentru viitor (nu văd deloc sensul acestei “tradiţii” - trecutul e cunoscut, prezentul la fel; hm! poate vor să înţeleagă trecutul şi prezentul).

In trecut, ziua Babei Dochia se respecta la modul serios, pentru ca frigul să nu aducă pagube câmpului şi anul să fie unul bogat; se mai credea că Baba Dochia are puterea de a feri de înec şi de a îngrăşa vitele.

**

Se spune că după zilele schimbătoare ale Babei Dochia urmează nouă zile, mult mai blânde, numite “Zilele Moşilor”. Religios, ultima zi a babelor (9 martie) coincide cu prima zi a Moşilor, când creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe cei 40 de mucenici din Sevastia (cei 40 de Sfinţi Mucenici - Măcinicii). Exista credinţa că Baba Dochia şi-a luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie.

Dochia carpatică e o divinitate precreştină, agrară şi maternă, ajunsă la vârsta senectuţii - căreia românii îi spun babă cloanţă, urâtă şi rea - cu limbaj licenţios care-şi pune nora la grele încercări, se ceartă cu ciobanii. Moartea Dochiei în ziua echinocţiului de primăvară (9 Martie după calendarul iulian, 21 Martie după cel gregorian), simbolizează moartea anului vechi şi renaşterea anului nou agrar.

Alegerea Babei

Conform tradiţiei fiecare femeie îşi alege o “babă a ei” între 1 şi 9 martie (acum am aflat că numai femeile aleg o “babă”). Ziua poate fi aleasă după dorinţă sau conform zilei de naştere (cum se obişnuieşte/se obişnuia in unele zone din Moldova); pentru cele născute între 1 şi 9 a oricărei luni e clar; celelalte trebuie să facă suma celor două cifre ale zilei de naştere - de exemplu, cea născută într-o zi de 23 va alege ca “babă” ziua de 5 martie (2+3=5); cea născută in 29 va alege ziua de 2 martie: 2+9=11 şi mai departe 1+1=2 (dacă e in Muntenia alege ziua de 11).

Ziua dormitului in public

Ziua naţională a dormitului in public nu trebuie confundată cu Ziua Internaţionala a Somnului care, in anul 2019, este in 15 martie.

Cine are o zi naţională a dormitului in public?! Cum, cine?! Americanul (poate şi alţii, nu ştiu). Americanii sărbătoresc această zi in fiecare an, in 28 februarie (nu ştiu dacă in toate statele, nu ştiu dacă la modul serios). Cine e iniţiatorul ideii nu se ştie, dar pare că se aniversează de prin 2011.

Pentru că specialiştii in domeniu au ajuns la concluzia că lipsa de somn dăunează grav sănătăţii unii şi-au zis că e bine să profităm de somn cât de des putem - într-o zi ca aceasta nu se mai uită nimeni ciudat dacă iei somn de voie la birou (pe riscul tău), in parc, in autobuz, la cinematograf, in parlament şi cine mai ştie pe unde; dar nu e indicat să aţipeşti când eşti la volan.

De ce a fost aleasă tocmai ziua de 28 februarie?! Îmi dau cu presupusul: poate pentru că e ultima zi de iarnă calendaristică.

Mi se pare hazlie o astfel de sărbătoare. Ce urări se fac? Somn uşor! ☺

Mărţişorul din plasă. Provocări verzi

M-am grăbit să realizez mărţişorul pentru prima temă a jocului iniţiat de Rux: mărţişor din sac. Mărţişorul realizat de mine pentru tema a doua este aici.

Cine citeşte despre temă la Provocări verzi - februarie 2019 află că mărţişorul ar putea fi făcut şi din plasa in care se vând unele fructe şi/sau legume. N-am găsit un sac din cânepă din care să tai o bucăţică dar o plasă de la fructe am avut.

Am decupat o fâşie, pe care apoi am adunat-o ca într-un buchet (arată ca un burete de vase), am capsat-o, să-şi păstreze forma, apoi am ataşat cinci fire de flori de la un mărţişor vechi. In centru am lipit un oval verde din plastic şi de oval am legat şnurul mărţişorului. I-am ataşat un ac de siguranţă.

A ieşit ceea ce se vede mai sus.