4 nov. 2018

Raportul săptămânii

Săptămâna nu s-a terminat, dar dacă mai urmează ceva se poate întocmi un “act adiţional”.
Luni. Spre seară, am încercat să-mi tai vârful degetului arătător de la mâna stângă  N-am reuşit, aşa că am bandajat degetul. Tăiam un bastonaş pentru căţel şi mă întrebam, in gând, de ce o fi aşa de tare bastonaşul care, de regulă, e destul de moale.
Cu doar nouă degete am cam pierdut dexteritatea la tastare… Lovesc aiurea tastele…
Marţi. In cartier, câţiva vârstnici mă roagă, uneori, să le cumpăr şi lor câte ceva, când ies. Am cumpărat pentru o doamnă mai multe, între care şi două sticle de ulei cu patru lei litrul. Ajung la ea, citeşte bonul, şi zice: S-a scumpit uleiul? Nu ştiu; de ce? mă mir Pe bon scrie că două sticle de ulei fac 16 lei. Du-te, te rog, să întrebi… Iau bonul şi fug la alimentara din apropiere (de unde cumpăr, in general, fiind la trei minute de bloc) şi întreb. Vânzătoarea zice că nu s-a scumpit. Se uită pe bon şi-mi explică: 16 lei au fost două ciocolate. Dau ochii peste cap şi mă pufneşte râsul! Îi explic că nu m-am uitat pe bon, am executat ordinul. M-am făcut de râs pentru că nu mi-a dat prin minte să citesc bonul înainte de a da fuga la alimentara, dar aveam încredere in bătrânică, pentru că de luni de zile fac pentru ea şi soţul ei diverse cumpărături. Revin la cei doi şi le spun care-i treaba. Bătranica, nu şi nu. Soţul ia şi el bonul şi-i zice nevestei că ciocolatele au fost 16 lei. Ea nu şi nu, că m-a înşelat vânzătoarea, că-s fraieră… I-am zis că nu mai cumpăr nimic pentru ea din acel moment, iar ea mi-a zis un răstit: Foarte bine! Soţul ei îmi face semn să nu pun la suflet şi-i spun că pentru el şi pentru pisicuţa lor o să mai cumpăr. Plec supărată. Seara cine mă sună? Bătrânica! Mă roagă să-i cumpăr, a doua zi, elastic îngust. Şi eu de acolo: câţi metri?!
Miercuri. M-am trezit dimineaţă şi dormeam in continuare, făcând mecanic ceea ce aveam de făcut. Trebuia să ajung in centrul vechi al oraşului. Cobor in staţie şi când vine autobuzul mă uit la număr: începe cu 5, ora se potriveşte, ăsta e! Începea cu 5, dar era 53, nu 51. Linia 53 a fost introdusă nu cu mult timp in urmă şi am uitat de acest autobuz - in staţia respectivă, de ani de zile, a oprit numai autobuzul cu numărul 51 (între altele), care merge spre centru; 53 merge in partea opusă: una dintre işirile din oraş. Îmi dau seama de asta numai când ajung la intersecţia unde cele două nu mai au traseu comun. Cobor la prima staţie, merg zece minute pe jos şi aşteeeept să vina următorul 51. Plimbarea de dimineaţă!
Joi. Seara, pe la ora 20, urc la o vecină. Încalţ bascheţii şi fuga. Stau acolo vreo oră şi jumătate. Revin acasă şi mă descalţ, normal! In piciorul stâng aveam o gheată neagră, in dreptul un baschet albastru. Am râs ca proasta-n târg! Nici vecina nu observase. Noroc că nu m-am întâlnit cu vreun vecin care vede bine. Mi se păruse mie că baschetul stâng e mai strâmt, dar mi-am zis că e de la spălat (tocmai ii spălasem şi era prima dată când îi încălţam).
Vineri. Alimentara din cartier (cea amintită mai sus), aceeaşi vânzătoare. Cer două pâini şi o întreb dacă am voie să iau eu o brichetă din stativ, pentru că ea ar fi trebuit să se întindă prea mult, Zice da. Trag de brichetă - uitasem că am doar nouă degete funcţionale (in mâna dreaptă aveam sacoşa) - şi îmi scapă pe jos. Vânzătoarea zice: Vedeţi, s-a stricat? şi priveşte in direcţia casei de marcat. Mă uit la ecranul casei de marcat şi îi zic: Cred că nu… Scrie pe ecran 8:00 şi trei litere: dco. Ea, de colo: Bricheta, nu casa de marcat. Am lăsat-o râzând şi eu am râs până acasă!!! Şi nu-mi pasă cine m-a văzut, pentru că aş fi pocnit dacă aş fi încercat să mă abţin. Ce bun ar fi fost un telefon mobil! M-aş fi prefăcut că vorbesc la telefon.
Sâmbătă n-am avut parte de stângăcii şi nu m-am făcut de râs..

Cam aşa a trecut această săptămână pentru mine. Mărunţişurile precum scuturatul scrumului in cana cu cafea, aprinderea ţigării de la capătul cu filtru, împiedicatul pe drum drept abia merită amintite pentru că aceste fleacuri sunt la ordinea zilei.

16 comentarii:

  1. Diana draga, cred ca vei avea nevoie de postarea mea de maine, de la citate... Si eu cand tai ceva si nu ma gandesc la ce fac, ma nimeresc pe mine. Asa ca m-am invatat minte si sunt atenta. Sincer, cred ca trebuie sa revizuiesti ceva, cumva. Nu de alta, dar am constatat ca scrii tare frumos si mai bine sa scrii un SF ca cel anterior si nu un crampei de saptamana SF de-a dreptul! Eu asa cred, dar stii si tu, cu siguranta.
    Am dat de o carte: 'Fara scuze! Naravul din fire are lecuire' de Wayne W. Dyer. Mi se pare geniala si destul de practica - pragmatica pentru o aplica.

    O saptamana fara 'fleacurile' de care aminteai! Pupici si senin! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandeam exact la ceea ce fac, in timp ce taiam bastonasul - doar ca... taiam din deget si incepusem sa ma intreb de ce e asa de tare! Nu-mi dau seama ce s-a intamplat cu creierul pentru ca nici macar nu m-a durut! Deloc! Am vazut doar sangele - in acel moment a inceput sa ma usture. Nu m-am mai taiat de muuulti ani. :)
      Cu atentie am parte de cele mai multe bazaconii. Dovada e ca doar cred ca sunt atenta. :) Oricum, in perioada aceasta sunt cam obosita... Daaa, oooof, stiu ca ceva trebuie sa revizuiesc dar aeriana sunt de cand ma stiu. Astept cu interes postarea ta - incercarile mele n-au prea dat roade pana acum.

      Multumesc, Suzana draga, si pentru compliment si pentru urare!
      Iti doresc sa ai o saptamana buna-buna! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Hello dear Diana!
    Wow! It was a difficult week indeed!
    I hope your finger is much better now!
    I really enjoyed reading your lovely post about how your week was!
    I find it very interesting! Thank you for sharing! Wishing you a lovely new week! Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Oh, yes! Thank you. The finger is almost ok now - is still bandaged but almost heal.
      It was a weird week!
      Telling this seems... a relief and I want to amuse others with my "adventure". I hope to do it! :)
      Thank you! I wish you a lovely week!
      Hugs!

      Ștergere
  3. Diana draga mea, scrii cu atata umor incat acum, nu pot sa spun decat ca este superb cum faci fata situatiilor. Cea ma buna tactica sa faci haz de necaz. Nu am numarat, sunt 7 ghinioane deja?! dupa ce trec, urmeaza numai bucurii 💕 Sper ca degetul sa se vindece rapid. Te pup.
    Imbratisari si ganduri bune de la trio pentru trio 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen draga! <3 :)
      Cred ca... m-am obisnuit cu mine. :) Doar cinci... dar numai eu sunt responsabila. Se pare ca imi fuge mintea ceva de speriat! :) Desi am senzatia ca sunt atenta. Sunt, totusi, foarte obosita, chiar daca de situatii hilare am avut parte de cand ma stiu. Acum incepe o perioada ceva mai relaxata - dar sa nu zic hop pana nu sar! :)) Are Universul un dar nemaopomenit de a ma contrazice. Astept bucuriile! Adica, asa, bucurii in serie, cum au venit saptamana trecuta situatiile jenante. :)
      Din fericire, nu sunt "rea de carne" si ma vindec repede. Degetul e inca bandajat, dar pare in regula, pe vindecate - cred ca am avut noroc ca am apasat cutitul si in unghie, nu doar in carne. Brrr! :))
      Te imbratisez cu drag!
      Imbratisari si pupici cu drag de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  4. O Doamne.. :))))))))). Eu azi am incercat sa imi invinetesc ochiul stang cu unghia de la degetul mare de la mana stanga. Vad ca ochiul e ok, dar incheietura de la mana iar s-a blocat :)))))))).
    Dar ce bine ca si tu faci haz de necaz... imi amintescca odata eram la liceu la poarta nu mai stiu pe cine asteptam. Si ma intalnesc cu cineva (nu mai stiu exact cine, dar era un baiat, cred ca ceva an mai mic) si tocmai ii spuneam eu foarte serioasa ca imi place la nebunie cum arata drumul lui oz de la noi din centru si ca cel mai fain din toata chestiunea facuta e piata rosie - ador sa merg pe acolo pentru ca imi port ochelarii de soare la orice ora din zi si noapte ( evident eram ironica.. si glumeam) si el a crezut ca vorbesc serios si ma aproba. Intai am crezut ca ma intelege, dar apoi am realizat ca ma aproba prea mult... :))).

    Ahhh cu tramvaiul am patit asa. Alergam la servici (eram in Buc) si trebuia musai sa ajung cu tramvaiul in intersectie pana la fara un sfert, altfel intarziam. Am suit in el dar nu am vazut ca scria si se retrage ....si cand l-am vazut ca merge drept si nu o ia la stanga sa mi se faca rau. Asa ca apoi am alerga 2 statii de tramvai de miau iesit ochii din cap pana in intersectie unde am prins tramvaiul bun.
    O chestie mai aiurea a fost la metrou cand mi-a scapat un picior intre si ca sa nu cad m-am aruncat pe o parte in garnitura. Si ma intreaba prietena cu care eram ce faci pe jos. la care eu.. eh uite voiam sa vad daca e comod :))). Alta data un destept a inchis usa pe noi (desi ne vazuse ca urcam ca eram langa cabina.. tz).

    :*
    Pupici cu drag si fie ca saptamana asta sa ne aduca multe amintiri haioase (dar fara rani :P).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooooo! Nu ma bucur - dar ma amuz, totusi! - ca nu sunt singura! :)))) Periculoasa patania de la metrou dar acum pot sa intreb: Si, e comod pe jos, in metrou? :) Aceasta n-am incercat-o! :)
      Intre usile de metrou nu am fost prinsa, dar intre cele de autobuz da, pe vremea cand erau "la moda" autobuzele si troleibuzele aglomerate - o statie am fost in pozitia aceea ciudata (mai ciudat se uitau oamenii la mine - au strigat la sofer sa deschida usa, dar ala nimic!)

      Altfel spus, ai facut atunci, un tur de forta, alergand dupa tramvaiul potrivit. O mie de metri viteza? :)

      Ai incercat sa-ti scoti ochiul... :) Destul de rar mi s-a intamplat dar, in schimb, imi dau pumni in mutra - uneori, cand trag de o haina, s-o aranjez sau mai stiu eu ce, imi scapa din mana si poc cu pumnu'n faţă!

      Noi am urcat in mijloace de transport local "gresite"... Am o pritena care, in urma cu multi ani, a urcat in trenul gresit: voia sa mearga la Bucuresti si a urcat in trenul de Satu' Mare (a putut sa coboare abia in Sighisoara!)

      Baiatul era amorezat de tine! :)

      Pupici cu drag! <3 Asa sa fie! Sa fie haios dar fara rani! Sa fie o saptamna vesela! Buna saptamana sa ne fie! :)

      Ștergere
    2. :))) sa stii ca era amuzant. Stii ca in filmele alea cand vezi pe cate unul ca se arunca intr-o parte pica si apoi sta isi sprijina capul cu mana si te intreaba what's up? cam asa. Eram usor anesteziata atunci si fericita de reactia avuta. cand am simtit ca mi se duce piciorul intre peron si metrou m-am aruncat efectiv pe o parte.
      Din fericire era si destul de curat. Dar acum nu imi mai amintesc daca era garnitura veche sau noua.
      Cea in care a inchis usile peste noi era veche sigur si numai amorezat nu era ala, doar nesimtit. :))) ca ne-a vazut alergand sa prindem metroul, eram langa ura aproape si apasat.


      cand eram mici pe o tipa a tarat-o autobuzul (cred ca i-a rupt mana) tipa si ea tipau si aia dinauntru si soferul nimic). A fost horror.

      Ah si eu ma mai plesnesc cand fac chestii de gen. De fapt si acum cu ochiul a fost tot ca urmare a faptului ca mi-am pus o bluza :))))).

      La metrou am gresit de vreo doua ori garnitura... am lut-o in directia opusa :)))). La victoriei e cel mai mare risc sa te incurci. :))))

      Pupici cu drag! Sa ne fie , sa ne fie o saptamana bune si faina <3!!

      Ștergere
    3. Nu-nuu! Ziceam ca era amorezat pustiul pe care l-ai intalnit si aproba orice ziceai! :)

      In statia de la Piata Victoriei nu stiu daca am fost vreodata fara cineva care stie exact ce sa faca! :)) Doar daca era statia unde trebuia sa cobor (fara sa schimb garnitura!)

      Multumesc! Zi frumoasa!
      Pupici cu drag!

      Ștergere
  5. Hehehe, eşti delicioasă! Şi să ştii că m-am liniştit, nu-s singură pe lume :D
    Totuşi, ai grijă la degete. Că restul nu-i aşa de grav. Se poartă două culori la papuci :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Potecuta! :)
      Ceva asemanator am scris ca raspuns la Rux (mai sus). Deja suntem trei. :)
      Am-am! Ma accidentez rar, din fericire.
      Hahaha! Inseamna ca eram semi-la moda: aveam si "genuri" diferite (nu prea inteleg bine care-i treaba cu "moda") :))

      *
      Am ajuns aici dupa ce am citit articolul tau "Nu ma numesc Iustina!" - m-a intristat (si randurile tale de aici m-au inveselit) :)
      Transcriu aici link-ul postarii tale, in caz ca cineva care citeste aceste randuri stie ce si cum si vrea sa ajute:
      https://potecidedor.wordpress.com/2018/11/05/nu-ma-numesc-iustina/

      Ștergere
  6. Interesant ca povestesti cu umor, oamenii or sa astepte sa mai dai de situatii de felul asta ca sa le poti interpreta asa:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha! Ce figura esti! :)
      Doar umorul imi cam ramane dupa ce-mi dau cu stangu-n dreptu' aproape o saptamana. :)

      Ștergere