luni, 5 noiembrie 2018

Din codul nesimţitului. Citate favorite

Ieri, 4 noiembrie, a fost Ziua Internaţională a Bunului Simţ. M-am gândit să scriu azi despre... nesimţiţi. Adică să copiez câteva fragmente din cartea Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu (Editura Humanitas, Bucureşti, 2006). Am ales cam la întâmplare pentru că nu mă puteam hotărî.
Decalogul nesimţitului
1. Fii strident. Luptă cu toate mijlocele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză-le de plano.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri.
10. Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.
*
Nesimţitul are un fel de a vorbi sintetizabil in câteva epitete: zgomotos, răstit, grosier, ofensator. [...] Verbul lui trebuie să fie sonor până la timorare şi excesiv până la vertij. [...] Nesimţitul veritabil se exprimă răspicat, întrerupe, confiscă atenţia auditoriului, taie macaroana şi nu e interesat de punctul de vedere al celorlalţi. Contează el şi numai el.
*
In autobuz nu se suie, ci se năvăleşte. [...] Locul trebuie ocupat cu mişcări viforoase [...] nu te aşeza pur şi simplu. Trânteşte-te năprasnic pe scaun. Pe urmă tolăneşte-te lenevos, întinzându-ţi picioarele cât poţi de mult.
*
Odată urcat in tren eşti la discreţia celui care ţi se aşază alături, vizavi sau pe diagonală. [...] Cea mai frecventă şi totodată cea mai plastică uvertură a nesimţitului feroviar este descălţatul. [...] Nimic nu-l opreşte pe nesimţit să-şi dea jos cămaşa, de exemplu (daca e prea cald).
*
Printre determinările imuabile ale nesimţitului de la bloc se număra capacitatea de a se face văzut şi auzit când ţi-o doreşti mai puţin. [...] O reparaţie in care nu se face tărăboi e un nonsens. [...] Un lucrător avizat va şti că patentul sau ciocanul nu se pune pe podea, ci se trânteşte. I se dă drumul ca din pod. [...] E bine ca lovitura de începere să fie dată in weekend sau in orele de linişte. [...] Bătutul covoarelor imediat după ce se crapă de ziuă; scuturarea carpetelor sau a feţei de masă in capul vecinilor de dedesubt. [...] Sâmbăta şi duminica îşi repară maşina - mai o îndreptare a tăblăriei, mai o verificare a carburatorului, mai un test de rutină pentru motor. [....] prăjirea micilor in faţa blocului şi muzica aferentă; claxonatul pentru a atrage atenţia celor după care sau pentru care a venit... petrecerile zgomotoase... ştirile de prânz răcnite din televizoare... [...]
*
Nesimţitul V.I.P.
Una dintre condiţiile obligatorii de afirmare a nesimţitului V.I.P. e să uite de unde a plecat.
V.I.P ul sindicalist. Forma clasicizată a acestui nesimţiti este opulenţa afişată de omul nostru la fiecare emisiune TV la care e invitat. El trebuie să arate bine, fiindcă apare la televizor. A auzit câte ceva despre criteriul reprezentativităţii, dar e limpede că a înţeles greşit şi a reţinut ce nu trebuia.
V.I.P.-ul politician. Politicianul nesimţit pendulează constant între două tentaţii: cea de a face spectacol şi cea de a se da in spectacol. El are aceeaşi teamă de anonimat ca starletele house, dance sau tehno şi aceeaşi lipsă de simţ al măsurii ca dătătorii cu piciorul in minge. Lânga ele, nesimţitul din politică aşază dispreţul pentru lege şi pentru oameni, ambele rezultate dintr-o îndelungată cultură a sfidării. Trişul, potlogăria, abuzul şi furtişagul sunt reperele nesimţitului politic. [...] Şi promisiunile mincinoase sunt tot o formă de nesimţire politică. [...] Marea arenă a nesimţirii politice rămâne parlamentul. Sub cupola lui, divorţul de buna-cuviinţă se petrece instituţionalizat. [...] Nesimtiţii din parlament îşi trag forţa din felul in care întâmpină perioadele spinoase din viaţa ţării. Fiecare val de scumpiri beneficiază de o ripostă tranşantă. La trei zile după creşterea accizelor, cvorumul întrunit votează fără emoţii dublarea salariilor pentru parlamentari. La 72 de ore după ce se anunţă riscul de ţară, înaltul for decide schimbarea parcului auto. In parlament nu toţi parlamentarii dorm sau beau cafele. Sub cupolă trăiesc şi spirite energice, pentru care fiecare secundă contează. [...] Unii votează in timp ce efectuează revista presei, ţinând mâna ridicată mult după încheierea votului, de parcă ar face semn că le curge sânge din nas. Alţii studiază proiecte de legi şi trimit e-mailuri prietenilor. Alţii îşi fac vânt cu textul unei moţiuni de cenzură şi studiază pe internet ofertele de petrecere a concediului in Bali. Cu toţii sunt oameni dinamici, ocupaţi şi cu o grijă neostoită faţă de problemele celor care i-au trimis acolo. E o mândrie să-i priveşti. Printre manifestările nesimţirii parlamentare se numără, evident, şi chiulul in masă.
Nesimţitul moderator. Cât de oximoronică este această formulă afli din primele minute ale emisiunii, când constaţi că moderatorul nu e doar lipsit de moderaţie, ci şi nemoderabil. In locul unui om care ştie să asculte, dai peste un limbut intratabil. [...] El se lansează într-un discurs introductiv care durează vreo zece minute, după care catadicseşte in fine să adreseze prima întrebare. Invitatul se pregăteşte să răspundă şi, când să vorbească, e amânat printr-o intervenţie hotărâtă: Aflăm răspunsul după publicitate. [...] Un mugur pe această ramură a nesimţirii V.I.P. e moderatorul care dă impresia că-şi apreciază invitaţii, dar îi întrerupe ori de câte ori îi vine bine. El are un modus operandi altoit pe o vorbă a lui Mark Twain: Nu pot să-i sufăr pe oamenii care continuă să vorbească după ce îi întrerup.
**
Cartea este foaaaarte complexă, autorul amintind o maaaare diversitate de nesimţiti: de la cei care claxonează aiurea sau cei care scuipă coji de seminţe până la cei care îşi educă copiii să fie de mici nesimţiţi şi la cei care nu-şi mai încap in piele de propria importanţă.
Zâmbeşti strâmb cititnd-o, şi ştii fără să ţi se spună că nu există leac împotriva nesimţiţilor. Îi poate învinge, eventual, doar un nesimţit de aceeaşi anvergură.
(sublinierile îmi aparţin)
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
₪₪₪
Radu Paraschivescu s-a născut in 14 august 1960 la Bucureşti. Este prozator, traducător (a tradus peste 75 de cărţi din autori englezi, americani şi francezi), jurnalist (a scris peste 2000 de articole in ziare) şi redactor de carte. A lucrat şi ca profesor de engleză (a terminat Facultatea de Filologie, secţia engleză-franceză), bibliotecar şi documentarist. Prezintă scurta emisiune Pastila de limbă, pe canalul Tv digi24.

16 comentarii:

  1. M-ai obisnuit cu citate functie de ziua. Daca de ziua 'bunului simt' modifici regula, esti chiar imprevizibila! :D
    O adevarata colectie de citate a scris Paraschivescu! Cine stie sub ce impulsuri a gandit-o...

    O saptamana linistita, Diana draga! Si incearca sa nu te mai accidentezi!
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh! Cred ca am facut o greseala impardonabila: am scris ca am copiat "citate" cand, de fapt, am copiat fragmente. (am corectat)

      Nuuu! :) Am postat a doua zi dupa Ziua bunului simt. Pentru contrast am ales nesimtitii.
      In general, citatele pe care le postez le aleg "la oha": ori deschid o carte, pun degetul pe un cuvant si caut citate despre (caut pana gasesc un cuvant care se "preteaza" la citate) sau aleg din biblioteca la modul: cartea numarul din raftul numarul. Uneori imi vine in minte cate o carte sau copiez din ce-am notat candva prin agende sau ce-mi place dintr-o carte pe care tocmai o citesc. Sunt si alegeri pe care le fac "cu un motiv anume", dar mai rar.
      *
      Cred ca autorul - ca majoritatea - a intalnit destui nesimtiti la viata lui, i-a recunoscut pe te miri unde pe altii si a scris despre ei pentru cei care, eventual, nu pot identifica un nesimtit. :))

      Multumesc, Suzana draga! O saptamana linistita iti doresc sa ai si tu. Pupici! <3
      Rar ma accidentez (sper sa ramana la fel) :) - situatiile penibile ma asalteaza (sper sa treaca! si tot sper...). :)

      Ștergere
  2. ”Nesimţitul are un fel de a vorbi sintetizabil in câteva epitete: zgomotos, răstit, grosier, ofensator. [...] Verbul lui trebuie să fie sonor până la timorare şi excesiv până la vertij. [...] Nesimţitul veritabil se exprimă răspicat, întrerupe, confiscă atenţia auditoriului, taie macaroana şi nu e interesat de punctul de vedere al celorlalţi. Contează el şi numai el.”
    Păi atunci... aproape toți politicienii, aproape toți participanții la talk-show-uri tv... aproape toți cei care lucrează cu publicul... ???

    Săptămână excelentă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ups! Perfecta observatie! :) Ce trist suna...

      Multumesc, la fel, Zina draga! O saptamana excelenta iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  3. Good morning dear Diana!
    I didn’t know there is a Common Sense day!
    Great post and article! Like the quotes!
    Wishing you a lovely day and a happy week! Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Me neither, until yesterday night, when it was too late to write about.
      Thanks for appreciation.
      I wish you a wonderful day and a happy week! :)
      Hugs!

      Ștergere
  4. Uite că abia acum citesc Ghidul nesimțitului, dar mare dreptate are Radu Paraschivescu atunci când îl portretizează atât de bine! Chestia cu prozeliții e de mare actualitate, mulți indivizi vai-de-capul-lor adună câte o gloată pe care o asmuțesc asupra celor care nu sunt de acord cu ei.
    Toate sunt excepționale, dar selectez câteva de top:
    -Fii strident. Luptă cu toate mijlocele împotriva discreţiei.
    -Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
    - Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
    - Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
    - Arată-te opac la argumentele celorlalţi. (...)
    - Caută mereu prim-planul. (...)
    - Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. (...)
    - Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.
    Dragă Diana, să ai o zi și o săptămână excelente! Te pup! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cum se zic: cine se aseamana se aduna. :) E culmea cum, la rau, oamenii par a se mobiliza mai rapid. :(
      Ai citat tocmai din decalogul nesimtitilor, "regulile lor de capatai". :)
      Multumesc, Mirela draga! Iti doresc sa ai si tu o saptamana excelenta! Pupici! :)

      Ștergere
  5. ...... omul e vizionar (glumesc - si in in 2006 aveam parte de asemenea specimene)!! Nici nu e nevoie sa iesi din casa ca sa realizesti ca esti inconjurat de nesimtiti (ti-as povesti despre cum au infundat iar tubulatura ghenei de gunoi pentru a n-a oara si cum obisnuiesc sa iasa noaptea "ca hotii" sa arunce - se aud niste hurducaieli de sari din pat speciat :p - ah, chiar ti-am povestit !? :P). Asta e carte de programa scolara.
    Eu ma intreb cum citesc cei care sunt asa cartea. Adica daca i-ai da-o sa o citeasca.. s-ar simti? S-ar prinde macar? Ar pricepe.. As vrea sa inteleg cum gandesc...
    Vorba aceea nu suntem perfecti, poate ca unii nici nu isi dau seama ca sunt nesimtiti. Ma gandesc ca daca cineva e educat sa fie asa, ca sa "nu fie fraier", poate are o sansa citind cartea si avand o revelatie.

    Pupici cu drag si... o saptamana minunata!! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Scriind despre nesimtitii de la bloc gandul mi-a zburat la tine, la bocaneli, la zgomotul acelui aparat...
      Nu, despre ghena nu mi-ai povestit, dar mi-ar lacea sa aflu, sa schimbam informatii. :) Am si eu povesti cu ghena... :)) sau :((( (?) Tare mai bubuie si la noi cand arunca vreunul "bolovani"! 'ca ce altceva ar suna in halul ala?! Si la noi s-a tot infundat un timp, apoi s-a spart tubul la unul dintre etaje si acolo iesea gunoiul... (acum au reparat-o)
      Ai dreptate ca unii s-ar putea sa nu stie ca sunt nesimtiti... Stii ce am observat? Sunt unii "timizi care se trateaza" si au dat dintr-o extrema in alta. Timizii pot fi confundati - unii - cu o anumita categorie de nesimtiti: a celor care nu saluta, nu acorda "prioritate" de trecere sau locul in autobuz femeilor, pentru ca se tem sa iasa in evidenta.
      Cred ca nesimtitii nu citesc, in general - poate doar reviste cu multe poze. Citind carti diverse cred ca e imposibil ca cineva sa devina / sa ramana nesimtit. Sau... mai sunt "teribiistii" - aia nesiguri pe ei, care vor sa se afirme prin ceva - prin orice.
      Da, un nesimtit care ar citi cartea s-ar putea sa aiba sansa sa se "corecteze" dar... cum il convingi s-o citeasca? S-ar putea s-o citeasca si sa-si spuna: "prostii! ce, sunt fraier?!"
      Nesimtitii, cred, gandesc cam asa: nu mi-e rusine sa ma descalt in tren pentru ca asa mi-e bine (e pentru sanatatea lui, altfel spus); sunt o persoana sigura pe ea si limbajul trupului vorbeste de la sine: ma cracesc in autobuz, si tot asa...

      Multumesc, Rux! Saptamana frumoasa sa ai! Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  6. Imi place cum scrie si vorbeste Radu Paraschivescu.
    Multumesc pentru toate cele relatate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie! Ma bucur ca l-am descoperit pe acest domn, de cand nu mai este George Pruteanu.
      Cu placere. :)
      Numai de bine!

      Ștergere
  7. Ha, ha! Cu adevărat această carte trebuie să fie lectură școlară. Și încă de la clasele mici, căci „microbul” se ia de atunci, dacă nu cumva e moștenit de acasă. La întrebarea lui Rux, dacă nesimțiții ar sesiza ceva despre ei, citind această carte, i-aș răspunde clar că...NU! În primul rând nu ar citi cartea și în al doilea rând, ei nu ar recunoaște în veci că fac ceea ce găsesc scris acolo. Oricine altcineva e nesimțit, nu și ei!
    Cât despre... „aventuri de la bloc”.... cred că fiecare dintre „blochiști” am putea scrie romane, despre viața noastră împreună cu co-locatarii de la bloc.
    Numai bine, dragă Diana și zile minunate! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o idee sa fie lectura scolara, dar stii cum sunt multi copii - mai ales la varsta adolescentei: rebeli! :) Ar starui sa faca exact ce li se spune ca nu-i ok. :)
      Multi copii iau "microbul" de acasa, din pacate ("microbului" luat de la scoala i se gaseste leac, de regula).
      Multi sunt nesimtiti si ca un mod de a sfida pe ceilalti - mai ales daca nu au calitati deosebite care sa-i evidentieze, daca nu traiesc intr-o familie armonioasa (ori sunt excesiv de timorati ori la extrema cealalta: nesimtiti). Apoi, cand "microbul" e in clasa, la scoala, se ia, mai ales daca nesimtitul este un elev "popular" - multi vor sa fie ca el.
      Educatia prin puterea exemplului ar fi cea mai buna dar... de unde nu-i... :)
      Multumesc, Alex draga! Zile minunate iti doresc sa ai si tu! Numai bine!

      Ștergere
  8. Cand stateam la cozi la alimente, pe vremea lui Ceausescu, batranii se bagau in fata, eu eram copil. Daca spuneam ceva, o ploaie de injuraturi comuniste sau ortodoxe, cadeau peste mine:). Oamenii nu sunt educati, civilizati, in scoli ti se turnau invatatura si pedepse, amenintari, parca erai mereu intr-o zona de conflict.
    De aceea si emigreaza oamenii, s-au saturat de balciul politic, religios, juritic, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se cam bagau in faţă batranii... :) Dar nu numai ei.
      Cam asa era in scoli... Si, culmea! Multi dintre cei care au fost pe atunci elevi si-au educat si copiii in acelasi "spirit conflictual" si, la randul lor, multi dintre copiii acestora si-au educat propriii copii cum au fost ei educati... :(
      Cat despre balci... Pfoaaa!

      Ștergere