luni, 28 octombrie 2019

Cu poftele satisfăcute


Pe la începutul lunii am văzut niște fotografii cu fructe, între care smochine și gutui! Mi s-a făcut poftă de smochinele fotografiate și postate de ina cu ocazia unei ediții MFC! Și de gutui mi s-a făcut poftă! Dar nu a fost acea poftă teribilă care mă scoate, uneori, din circulație, ci aceea care-mi ține mintea numai la obiectul poftei. Am fost la magazinele din apropiere, dar n-am găsit nici smochine și nici gutui! A doua zi, însă, mama a venit de la țară și mi-a adus smochine!!! Și dulceață de smochine. Gutui nu - și nu erau nici în piață. Erau micuțe smochinele și cam verzi, dar le-am hăpăit de nu s-au văzut! Am lăsat și pentru alții, desigur.
Abia de curȃnd am avut parte și de gutui, dar dintre cele fără perișori - bune și fără! Pofta mi-a fost satisfăcută!
Ideea cu fotografiatul mi-a venit cam târziu…
Frunzele de lângă gutui sunt câteva pe care le-am adunat într-o zi când mă plimbam cu Miki, cățelușa. De regulă, adun frunze când am în minte să fac ceva anume cu ele; de data aceasta le-am luat pe acelea care păreau să-mi spună “ia-mă acasă”. Toate cele șapte frunze adunate erau plasate cumva deasupra celorlalte, parcă sprijinite în codițe, să fie observate. M-a distrat ideea și am cules până când am scăpat de “piticul” cu “ia-mă acasă”.
**
De felul meu sunt pofticioasă, dar - din fericire! - nu poftesc ciudățenii la care nu am acces. Zic din fericire pentru că, uneori (nu mereu) când mi-e poftă rău de ceva și nu gust, salivez în exces. Nu! Nu-mi curg balele! ☺ Nu turbez, doar poftesc! Și am senzația că se blochează maxilarele - cică lipsa de magneziu (nu e lipsă magneziul, mi-a zis medicul). Mai apoi, dacă nu rezolv, mă ia cu durere de cap. Poftesc des la câte ceva, dar destul de rar am senzațiile descrise mai sus - în cele mai multe cazuri pot folosi “înlocuitori”, ceva asemănător.
Într-o zi de vară - terminasem liceul de nu prea mult timp - așteptam troleul într-o stație (și la vremea aceea se aștepta, nu glumă!) Un copil, cu ghiozdanul în spate, mânca “pufarini”. Când am văzut biluțele acelea colorate am simțit simptomele. Am înghiți în sec cât am putut, am băut apă, spunându-mi că imediat ce ajung la o alimentară îmi cumpăr o pungă! Aiurea! Aveam senzația că nu mai văd clar! M-am dus la copil și l-am rugat să-mi dea și mie câteva bobițe de pufarini. Copilul m-a privit luuung, serios, și mi-a întins punga. Am luat câteva bobițe, am mulțumit (nu mi s-a răspuns, evident, și nu mă mir!) și mi-am văzut de ale mele, jenată foarte de ce-or fi gândit cei prezenți acolo.
Cu altă ocazie, eram în bucătărie la un unchi. Prietena lui a deschis cămara să ia nu știu ce și am văzut borcanele cu murături - unele erau cu castraveți murați. Așa de brusc mi s-a umplut gura cu salivă încât nici nu am putut spune ce vreau. Dar nu orice castravete! Mi se pusese pata pe unul anume! Oamenii, cunoscându-mă cât de aiurea mă simt în astfel de situații, au desfăcut borcanul și au scos castravetele care era pe la mijloc.
Am mai pățit și cu altele: crema de zahăr ars (nici măcar nu am văzut-o, doar m-am gândit, întâmplător, că nu mai mâncasem de mult). Mama, dragă de ea, a făcut cremă! Vreo cinci minute n-am putut să pun nici o bucățică pe limbă! Cum deschideam gura, cum se blocau maxilarele și-mi plângeau papilele gustative! Am fost de râsul lumii atunci! “Muream” lângă crema de zahăr ars!
Cu niște scrumbii în sare am mai pățit-o, la o prietenă, și nici nu-mi plac în mod deosebit scrumbiile în sare! Mai sunt câteva, dar nu reușesc să-mi amintesc exact care au fost “produsele” cu pricina.
Vă zic! Dacă auziți pe cineva că i se face rău de poftă să-l credeți! ☺

12 comentarii:

  1. Diana, ce ti-e si cu poftele. N-am vrut sa-ti fac rau.
    Avem si un smochin tanar in gradina si un gutui tot mic, dar incarcat, in curtea din fata langa casa de la tara. Daca-mi spuneai iti puteam pune la pachet. :P
    Uff ce greu induri poftele. Bine ca nu te mai am pe constiinta.
    Eu sunt mai senina, nu prea poftesc si nici mofturoasa nu-s, mananc orice, mai ales fructe. :P
    Pupiciii. O saptamana buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ina, draga, nu mi-ai facut rau! :) Manifestarile despre care am scris (cele "rele") sunt rare, si au devenit motiv de distractie nu doar pentru mine, ci si pentru cei care ma cunosc. :)) De-ar fi o chestiune grava n-as mai putea sa vad poze cu mancaruri si alte cele, n-as mai putea nici intra intr-un magazin cu asa ceva. :)
      Am scris despre smochine deoarece coincidenta "pofta - smochine aduse de mama" a fost neobisnuita, as zice. :)

      Abia in urma cu vreo 10 ani am aflat ca si in Ro cresc smochini! :) Intamplator, mi-a zis mama ca aveau niste vecini de-ai lor, cand era ea tanara.
      La mancare nu as zice ca sunt mofturoasa, dar sunt unele alimente (din carnea anumitor animale + "fructele de mare" pe care nu le pot manca efectiv, si nu din cauza ca nu mi-ar placea gustul (candva am mancat) - de acele animale mi-e mila, iar fructele de mare... se uita la mine din farfurie. :)
      Multumesc! Saptamana buna iti doresc sa ai si tu! Pupici!

      Ștergere
  2. Nu mi s-a întâmplat asa cu poftele dar cred ca e rau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooo, da! :) E rau! Ma bucur ca nu mi se intampla prea des. Si mi-ar placea sa aflu o explicatie valabila - am auzit mai multe, dar nu s-a confirmat vreuna.

      Ștergere
  3. hahahahaha esti de expozitie! Diana draga, ce simpatica esti! Am citit totul si am vazut in fata ochilor toate fazele petrecute 🤣😂😅
    Eu am noroc, nu sunt pofticioasa, poate oricine sa manance orice langa mine ca tu tanjesc. Nici macar cand am fost gravida. Toti pe care ii surprindeam - nevoit- cu mancarea in gura, ma obligau sa servesc si eu, nu care cumva sa mi se faca rau. Dar eu zau ca nu pofteam 😁
    Te pup. Un sfarsit de Octombrie cu bucurii! Ganduri bune si imbratisari de la trio pentru trio 😘🐾

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Dau din gura ca un peshte cand simt ca se blocheaza mandibula - simt un fel de intepatura intre punctul unde se termina mandibula si incepe urechea. Salivatia e primul semn, apoi "intepatura" si urmeaza celelalte (desi nu chiar de fiecare data). Acestea sunt fazele "rele" - la celelalte pofte e simplu. :))
      In general si langa mine poate manca oricine orice - din fericire! :)) Mi-ar placea sa inteleg acest mecanism care declanseaza aceasta bazaconie (uneori pentru alimente care nici nu-mi plac in mod deosebit), dar nici medicul nu a reusit sa imi explice care-i treaba. Mai stiu doua persoane ca mine (una e chiar mai rau! iar a doua nu ajunge la dureri de cap)

      Fain ca nu ai poftit nici in timpul sarcinii. Ei, cred, stiau ce fac cand insistau sa iei, desi tot inutil ar fi fost. Mama, cand era gravida cu sora mea, a fost in vizita la fratele ei si sotia acestuia facea chiftelute - mama nici sa nu auda sa guste (in primele luni, zicea, a poftit ficatei de pui prajit). Ei, si au ajuns acasa si pe la doua noaptea il trezeste pe tata sa mearga la fratele sa ii aduca chiftele. Si tata s-a dus! :)) I-a cam speriat pe oameni batandu-le in usa la acea ora, dar apoi s-au amuzat.
      Una dintre prietenele mele - fumatoare ocazionala (genul azi o tigara, peste o saptamana alta) - in timpul sarcinii a poftit tutun! A fumat ca disperata in ultimele doua luni din primul trimestru de sarcina. Medicul i-a zis sa fumeze, pentru ca altfel ar fi putut fi afectat copilul, pentru ca ajungea la tahicardie daca se abtinea! Ce ciudat e organismul omului! :)) Dupa ce a nascut nu i-a mai trebuit tutun. Copilul s-a nascut sanatos si nici macar racelile nu se prea lipesc de el.
      Multumesc, Carmen draga! Zile senine si timp frumos iti doresc sa aveti si voi! (pe noi, zice-se, joi ne loveste un val de frig si e posibila ninsoarea).
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  4. Am primit de la o vecină o plasă de gutui care vor fi pregătite pentru compotul meu preferat..
    Eu nu prea am probleme când văd oamenii ce mănâncă, cât am prebleme cu mirosurile de la mâncare, apoi cand mă prinde și flămând, greu mă pot stăpânii până acasă :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! :)) Intr-o faza de gen sa mergi la cumparaturi! Cand vei ajunge acasa te vei intreba de ce-oi fi cumparat atata mancare!
      Gutuile avute au fost transformate in "mancare de gutui cu carne", la cuptor. :) E fain si compotul! Si pelteaua-i faina! Bune gutuile!

      Ștergere
  5. Ioi, draga mea, e destul de complicată treaba asta. Bine că e rar, cum spui! Nu e grav, dar e complicat, mai ales când nu ai la îndemână, cum a fost cu pufarinii. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost singura data cand mi s-a intamplat pe strada - sper sa nu se repete. Despre cat de rusine mi-a fost nu am scris pe larg, dar "nevoia" a invins rusinea. Sa ma pice cu ceara si n-as cere ceva de la necunoscuti, mai ales de la copii! :)
      Si eu te pup, Potecuta draga!

      Ștergere
  6. Ce idee faina sa imortalizezi momente dragi si gustoase ;)).
    Asa sunt eu cand vad castane (Ia-ma acasa, ia-ma acasa.. si pe mine si pe mine )- as putea sa imi fac saltea ca tot se aude ca ar face bine :)).
    Am avut un gutui si l-a omorat cineva (i-a turnat la radacina cred) si in vecini era un smochin :D. Ce chestie ;)).
    La gutui imi place pelteaua... sau na, imi placea ;P. Ca .. zahar. :)))

    Pupici cu drag
    (si la noi sa racit deja vremea)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Realitatea este ca am vrut sa imortalizez coincidenta: vederea pozei la Ina si smochinele pe care le-a adus mama exact a doua zi - nu vorbisem cu ea. :) Dar s-a potrivit si pentru imortalizarea momentelor.
      Saltea din castane?! O fi vreun adevar, daca tot exista huse din bile, pentru scaune, saltele cu nu stiu ce fel de pietre... Parca, totusi, e cam aiurea sa dorm pe castane (sau pe pietre, sau pe bile). :)

      Ce nenorociti! Si la noi un vecin a turnat (nu scriu ce, sa nu vada vreun alt infam) pe trunchiul, si la radacina unui cires, si l-a ucis - il deranja faptul ca urcau copiii si culegeau cirese (cica faceau galagie sub geamul lui).
      Pupici cu drag! <3
      (aici a inceput sa ploua marunt, si e rece; e toamna adevarata) :)

      Ștergere

Comentariile sunt "moderate" si nu apar pe loc din cauza unor persoane care nu au ocupatie; le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.