29 iun. 2016

Politica nu mă interesează

Omenirea e facuta din trei tipuri de oameni: cei neinfluentabili, cei influentabili si cei care influenteaza – spunea Benjamin Franklin.
**
Cei mai multi politicieni par a fi monumente de dorinte neimplinite la timpul potrivit; odata ajunsi in fotolii de politician incep sa-si indeplineasca dorintele, incep sa faca exces de putere.

Politica nu ma intereseaza, spun cei mai multi cetateni. E gresit – si din aceasta cauza s-a ajuns unde s-a ajuns la nivel mondial. Ma numar intre cei pe care politica nu i-a interesat. Sau… poate ca am inceput sa ma interesez de politica inca din clasa a doua si am continuat, intr-un fel sau altul până azi… la nivel de observator si implicat direct numai prin vot, prin participarea la diverse sedinte la nivel local si / sau prin proteste.

Daca inainte vreme schimbarea era aproape imposibila, acum pare la fel dar, din alte cauze. Atunci, oamenilor le era frica nebuna de inchisorile securitatii, de modul in care “interogau” – gradul 3 de ancheta = bataie. I-am inteles. Acum, oamenii par mai mult indiferenti decat speriati – fiecare urmareste prosperitatea de moment. De fapt, unii se si tem; se tem ca ar putea ramane fara loc de munca daca isi revendica drepturi conferite prin lege; se tem ca nu-si vor rezolva problemele daca nu dau spaga unor functionari publici; se tem ca le mor cu zile cei dragi, prin spitale, daca nu dau spaga – si din aceleasi motive se tem sa reclame orice nereguli…
Poate n-ar fi acest haos daca cei ajunsi sa conduca natiunile n-ar fi dintre cei hrapareti si oameni de paie… multi dintre ei alegand sa se implice in politica pentru a se imbogati cu orice pret (mai ales in România si alte ţări unde saracia e accentuata).

“Nomenclaturistii” de ieri au azi urmasii / ucenicii in functii politice inalte. Cei de azi au invatat de la cei de ieri: ii cauta pe cei nu foarte isteti si le ofera avantaje in schimbul servitutii. Cum altfel ar putea ajunge in functii politice de raspundere (unde iau hotarari in numele cetatenilor) indivizi precum cel care propunea o lege pentru a fi taiate corzile vocale ale cainilor care latra prea mult si deranjeaza vecinii (un consilier local din Medias, Ioan Ciulea)? Cum altfel pot ajunge in Parlament oameni care ajunsi la putere le spun adeversarilor: Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!? (prin aceasta expresie s-a facut cunoscuta deputata Anca Constantinescu). Sau cum ajunge senatoare o femeie care exceleaza in a jigni protestatari, in a veni cu pretentii de tupeist [intre alte (si) decontarea deplasarilor cu taxiul pentru parlamentari] – Cristiana Anghel. Cine face greva foamei nu se califica, neaparat pentru a fi membru in Parlament – e nevoie macar de bun simt. Ieri, minstrul comunicatiilor (nici macar al invatamantului!), Marius Bostan, zicea ca vrea sa nu mai fie invatamantul gratuit si parintii sa simta ca nu e gratis si sa se implice! Il citez: Eu vad parintii la scoala. Eu sunt parinte. Jumatate dintre ei nu se intereseaza, nu cer calitate profesorului. Profesorii au salarii mici. Nici in partea cealalta nu se cere calitate. […] Daca fiecare parinte ar plati 100 de lei pe luna, nu mult, ceva simbolic, dar sa simta ca nu e gratis...
Perla perlelor: Omenirea se afla in plin cutremur cosmogonic, zicea Sorin Paler (Brasov), candva candidat pentru un loc de europarlamentar. Domnul Paler incearca sa detalieze razboiul cosmogonic: Cutremurul cosmogonic care este un concept filozofic si reprezinta comuniunea dintre univers si fiinta umana in devenirea ei prin asimilarea de mituri religioase sau de alta natura si contopirea dintre om si mediul in care s-a format respectiv, in cazul României: de munte, codrul, animalele care populau codrul.

S-ar lungi si mai mult textul daca insir aici toate dovezile de nesimtire, tupeu, prostie, incultura etc. dovedite de o multime de politicieni, dar fiecare votant ar trebui sa reţina aceste derapaje si sa nu mai voteze pentru indivizii respectivi.
Nu degeaba se spune: da-i omului puterea si vezi ce face cu ea; atunci vei vedea ce fel de om este. Ar trebui sa recunoastem semnele si sa nu mai dam puterea oricui.

Ipocrizia caracterizeaza clasa politica din România. Sunt si oameni de buna credinta printre politicieni, dar n-au loc de intors, nu sunt lasati sa isi indeplineasca promisiunile electorale daca acestea nu coincid cu cele ale grupului care i-a sustinut sa ajunga in functii.

România are o societate democratica dar nu si un guvern si un parlament democratic; nu are politicieni care inteleg principiile democratiei iar cei mai multi dintre cei care le inteleg nu sunt interesati sa le aplice pentru ca nu le sunt utile in atingerea scopurilor urmarite, scopuri care nu par a fi si cele ale cetateanului. Exemplu: pensiile speciale pentru parlamentari. Acest tip de pensie dezechilibreaza si mai rău sistemul de pensii pentru ca are un regim non-contributiv (cetatenii cotizeaza pentru acestea), deci nu exista resursa bugetara suficienta cel puţin la acest moment (ceea ce, practic, e interzis prin Constitutie - art. 138 pct 5: Nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare). Ce fac unii inseamna multe pensii de platit si sume prea mici adunate de la cei care cotizeaza. Cum vor gasi resurse? Ii vor obliga pe cei fara venituri sa plateasca si contributia pentru pensie, asa cum sunt obligati sa o plateasca pe cea pentru sanatate?
In caz de un eventual colaps al sistemului de pensii ghiciti cine vor fi cei care risca sa ramana fara bani? 

Credeti ca salariul minim pe economie creste pentru a-i fi mai bine salariatului? Creste pentru a fi adunate sume mai mari la buget, fara a se lua in calcul ca multi intreprinzatori vor ajunge sa sa inscrie pe listele de someri cativa angajati... si cresc preturile pentru a putea acoperi plafonul de salarii. Cum creste salariul cum cresc si preturile (sau invers, dar cu ceva intarziere). Dreptul la munca exista mai mult in teorie.

Cand politicienii iau hotarari care sunt in detrimentul majoritatii poate ca ar trebui sa ne intereseze mai mult politica; daca nu, sa nu ne miram cum taxele si impozitele, contributiile de toate felurile etc. cresc peste noapte si sa nu ne miram cum scad ajutoarele de orice fel menite cetatenilor aflati in dificultate, pentru a fi gasite resursele financiare necesare sustinerii materiale unei gaşti de indivizi care nici nu se deranjeaza sa se prezinte la “locul de munca”. 

12 comentarii:

  1. Am parasit Romania cand eram mica, singurul lucru ce stiam despre politica era numele presedintelui. Nu ca as stii mai multe acum (din pacate). M-am stabilit si integrat intr-o alta tara, Spania mai exact (Catalunya, si mai exact) si politica a inceput sa ma intereseze destul de mult, aflandu-ma intr-o zona care lupta (si inca o face) pentru independenta sa. Este o alta poveste. Dar vreau sa spun ca da, am invatat acolo ca toata lumea trebuie sa se implice, toata lumea ar trebui sa aiba habar de ceea ce se intampla, si sa lupte pentru ceea ce isi doreste! nu stand acasa in sofa, in orice caz. Asa lucrurile nu se vor schimba veci.
    In Spania politica sa nu crezi ca e mai buna decat cea din Romania. Sunt toti niste corupti, se stie, si ei tot acolo sunt. E groaznic. Visez la politicieni noi, nu exista nimeni acolo care sa aiba bune intentii.
    Zise astea, poate voi mai citi si despre ce se intampla in Romania, ar cam trebui. Eu nu ma voi intoarce acolo, nici macar nu-mi mai folosesc pasaportul romanesc de ceva vreme, dar parintii mei o vor face, deci macar in vizita tot o sa ma mai duc pe acolo.
    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si in Italia se duce un soi de “lupta” asemanatoare – si din cam aceleasi motive – intre Nord si Sud.
      Pretutindeni pare ca s-a extins coruptia... Daca până si in Luxemburg!
      Foarte faina observatia: nimic nu se schimba daca stam pe sofa si cârcotim.
      Si in Spania – ca si in RO – sunt destui oameni care au intentii bune, dar intentiile bune, dedicarea, dorinta, nu pot invinge interesele grupurilor puse pe căpătuială si care ţin de putere cu orice pret.
      Sa stii ca ma bucur sa stiu ca românii de peste hotare se intereseaza, inca, de RO si in ceea ce inseamna politica... Si e fain ca informatiile sa fie culese din surse diverse.
      In jurul meu golul pare sa se mareasca in fiecare zi: prieteni, rude, cunostinte pleaca in strainatate cu familiile, definitiv. Cand ii intalnesc ne amuzam, pentru ca ei imi spun ca va veni momentul in care va trebui sa aleg si eu o alta ţara daca vreau sa am prietenii si rudele dragi aproape. :))
      Multumesc, la fel!
      Iti doresc, cu drag, sa ai succes in toate planurile vietii.

      Ștergere
  2. Cred ca oamenii ar trebui sa fie mai interesati in a fi informati corect. A nu fi interesat de politica nu inseamna ca nu trebuie sa stii ce vor unii sa faca cu viata ta. Cat priveste frica, cred se incearca a se induce cu simt de raspundere si direct si perfid. Parca ne-am intors in timp. Sau anumiti oameni sunt in continuarea altor timpuri.
    Oricum cand e atata incompetenta si lacomie peste tot, nu stiu cum vor mai evolua lucrurile, daca nu intelegem ca noi suntem actori si nu doar spectatori in aceasta regie proasta rau de tot!
    O zi frumoasa, draga Diana! Si poate ne va veni ideea geniala care ne va imbunatati rolul... Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca aici e greseala: nu ii intereseaza ce se intampla, gandindu-se ca se vor descurca, orice ar fi; si spun ca nu ii intereseaza politica – si "politicul" guverneaza / controleaza viata societatilor... Chiar si in comuna primitiva exista un fel de guvernare (control), doar ca nu-i zicea politica. :)
      Poporul român e usor de condus prin frica! Parintii celor mai multi sunt generatii "din comunism" si transmit copiilor mentalitatile personale: "nu te baga, nu-i treaba ta"; si nu doar atat! Unii le-au povestit cat de "bine si frumos" era in "epoca de aur" (si cei mai multi voteaza in consecinta), dar uita partea urata a lucrurilor (parte urata pe care unii n-o recunosc deloc iar altii o recunosc numai pentru anii 1980, desi uratul / distrugerea a inceput in 1945). Si toti insista numai pe doua aspecte: toata lumea a vea un loc de munca si toata lumea PRIMEA locuinta. Si nu e chiar asa, dar majoritatea se refera strict la ei, nestiind (sau uitand) cate zeci de familii cu multi copii locuiau in camere de 6 mp, cu baie si bucatarie comune; uita (sau nu stiu) ca existau si atunci oameni care traiau la limita saraciei, unii in catune unde nu exista nici electricitate…

      Am senzatia ca societatea incepe sa se dezmorteasca, doar ca nu avem, inca, solutia salvatoare – nu total, dar un pas inspre mai bine. :)
      Multumesc, Suzana draga!
      Iti doresc sa ai o zi minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Oamenii nu prea mai au încredere și nu le mai pasă :( .Multă sănătate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate. :( Pentru a dobandi incredere din nou cred ca e necesar sa le pese.
      Multumesc. Multa sanatate.

      Ștergere
  4. Îmi pare atât,atât de rău că nu se schimbă ceva. Eu am avut posibilitatea de a merge la studii superioare în altă ţară,şi totuşi,am decis să rămân în România,cu speranţa că poate eu o să mă număr printre "cei mici" care mai încolo devin "cei mulţi". Eu zic că poate,generaţia care vine, va schimba ceva,încerc să fiu optimistă şi nu indiferentă.Pe mine politica mă interesează atât cât să ştiu să acţionez pentru o schimbare.Nu vreau să rămân indiferentă,precum persoanele menţionate de tine mai sus!

    Cred în schimbare!
    Te pup,Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred in schimbare! Mai mult sau mai putin, ma straduiesc sa o produc... chiar daca numai la un nivel foarte-foarte mic. :)
      Si speranta noastra e in generatia urmatoare, insa speranta altora a fost in… generatia noastra. :) Poate ca generatia noastra a reusit sa faca o schimbare radicala la un moment dat, dar mai degraba cred ca a fost ceva mai mult decat doar vointa proprie (a fost un fel de manipulare). Noi, la acel moment de dupa 1989, eram foarte tineri si "batranii" (fosti nomenclaturisiti "spalati" peste noapte – cei mai multi dintre cei "invizibili" in "epoca de aur") si-au impus vointa. Azi, tot cu ei si urmasii / ucenicii lor trebuie sa "luptam"...
      La un moment dat si eu am ales România (si o tot aleg, din timp in timp), si ma bucur ca suntem mai multi. :) Poate, intr-o zi, vom reusi sa avem un guvern si un parlament democratic.
      Azi, mie mi-e mult mai greu decat in "epoca de aur", dar n-as schimba asta si nu tanjesc (si nu votez) dupa (pentru) un regim ca acela, cum pare ca exista tendinta in preferintele majoritatii alegatorilor.
      Iti doresc, cu drag, succes in toate planurile vietii!
      Pupici!

      Ștergere
  5. Avem nevoie de oameni cu initiativa, e greu sa iesi din multime de teama sa nu fii anihilat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista oameni cu initiativa, doar ca nu au sustinerea necesara si nu descopera prea multi oameni care stiu – si doresc - sa lucreze in echipa, urmarind acelasi scop – din observatiile personale am dedus ca toti vor sa fie lideri... nefiindu-le de ajuns sa schimbe ceva in bine in anonimat...
      Riscul anihilarii exista, e drept, dar macar s-a facut incercarea... Nu se stie niciodata! Poate ca cineva va reusi in final. :)
      Vointa populara ar putea aduce pe oricine in fruntea unui stat, de exemplu, dar ce folos daca "aparatul de stat" e urias (incarcat artificial) si e format din oameni pe care nu-i poate numi sau demite poporul? Ce folos ca vointa populara poate aduce un lider adevarat in frunte cand legile sunt astfel facute incat cei care conduc - cu adevarat - destine si au puterea legislativa si executiva (si nu numai) sa isi pastreze aceasta putere la infinit, aproape...? De acestia depinde, in cea mai mare masura, schimbarea in bine; cand politicienii (si alte categorii de functionari publici) lucreaza in folos propriu nu vor dori vreodata sa schimbe legile care le aduc numai avantaje.
      Societatea e total divizata! Poate ca acesta este si scopul unora... :(

      Ștergere
  6. Da, mi se pare de bun simţ să te informezi ca cetăţean despre viaţa politică. Aud în general femei sau şi bărbaţi care spun că nu îi interesează politica, femeile spun că e de bărbaţi şi nu îşi bat capul cu aşa ceva, eu cred că doar un om responsabil poate să aibă astfel de gânduri şi îşi alocă timp pentru a se informa. Schimbarea nu prea poate să vină pentru că săracii, leneşii şi asistaţii (în mare parte) vor vota cu cine le asigură traiul ăla minim. Şi nu poate nimeni să guverneze o ţară să şi fure, să le dea votanţilor partea şi să contribuie la dezvoltarea ţării. De vină suntem toţi că furăm de mici, trişăm şi când creştem vrem mai mult. Pun pariu la orice oră că dacă vin nişte oameni capabili şi spun că trebuie să muncim mai mult iar ei ne vor gestiona corect banii nu îi va vota majoritatea, deoarece în ţara asta majoritatea cu drept de vot ori lucrează la stat, ori e pensionată, ia venitul minim de asistenţă socială. Ideal ar fi să aibă drept de vot doar cei care muncesc, care plătesc dările statului la timp, cetăţenii model cum ar veni. Dar nu se va întâmpla asta că aşa cum e acum e în avantajul partidelor, oameni fără nici o meserie practicată îşi aleg meseria de politician şi de acolo se pensionează.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Extraordinar de concis ai sintetizat adevarul realitatii pe care o traim! Si eu cred ca nu vor fi votati oamenii de buna credinta... :(
      Lipsa de informatie, dar mai ales... lenea intelectuala, va distruge (definitiv) sansa unui viitor mai bun pentru generatiile urmatoare. Aud oameni varstnici care spun ca pe ei nu-i mai intereseaza, ca nu mai au mult de trait! Aproape ca ma infurii cand ii aud, mai ales ca cei mai multi au copii si nepoti!
      Ma ingrozeste numarul celor care lucreaza in institutiile statului! Totul e "informatizat" si, totusi, organigramele sunt arhi-incarcate cu personal! Ma ingrozeste numarul familiilor care lucreaza in "regiile autonome", unde salariile sunt uriase si sunt luate de "familistii" acestor regii - unele arata de parca ar fi afaceri de familie...
      Zau ca nu-mi dau seama cum ar putea fi determinata o majoritate sa vada adevarul, sa nu se mai complaca in traiul de pe o zi pe alta, sa nu se mai multumeasca doar cu "ajutorul de la stat"... E o meteahna veche asta cu "sa-mi dea statul" si pare ca se transmite din generatie in generatie, iar politicienii profita din plin, incurajand acest comportament, pentru ca astfel stiu ca au controlul unei majoritati, isi asigura obedienta unor alegatori (si nu numai)...

      Ștergere