Asadar, sa nu votati niciodata pentru o Constitutie in care nu apar inscrise
drepturi cu privire la munca si la masurile de protectie sociala. In
Constitutia actuala sunt amintite in art. 41.
**
Locuri de munca
sunt si nu prea sunt - in functie de cei pe care ii intrebi. Teoretic, toti vor
sa munceasca dar, bineinteles, nu oriunde si nu in orice conditii - pretentiile
sunt bune, mai ales daca le-ar avea toti, fara exceptie.
Legislatia
romaneasca prevede - intre altele - si dreptul angajatilor de a se organiza in
sindicate pentru a-si apara drepturile mai eficient; pentru organizarea unui
sindicat e nevoie de 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune,
chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi.
Codul muncii, la
art. 221 al. 1 prevede: La
angajatorii unde sunt incadrati mai mult de 20 de salariati si la care nu sunt constituite organizatii
sindicale reprezentative conform legii, interesele salariatilor pot fi
promovate si aparate de reprezentantii
lor, alesi si mandatati special in acest scop […]
Pe scurt:
legislatie exista, mai trebuie oameni care sa stie si sa aiba curaj sa-si ceara
si / sau sa isi apere drepturile.
In vederea
angajarii s-a interzis discriminarea de orice fel. Nici chiar in anunturile la
mica publicitate angajatorilor nu li se permite sa mai scrie varsta maxima - ca
exemplu - pe care trebuie sa o aiba un agajat care ar putea ocupa locul scos la
concurs. Desigur, pe buna dreptate, toti gandim la fel: frectie la picior de
lemn - pentru ca nu le este deloc greu angajatorilor sa primeasca toate
cererile si sa aleaga asa cum vor ei, deoarece pot gasi oricand motive pentru
care au angajat o persoana in varsta de 20 de ani si nu una in varsta de 50 (ca
exemplu) dintre cele care au depus cereri. Cine are timp si bani sa se judece
cu un astfel de angajator? Poate face o reclamatie la Consiliul National pentru
Combaterea Discrimarii, dar, cum am scris: motive valabile pentru refuz pot fi
invocate foarte usor.
**
Functionarii de
la Agentiile pentru Ocuparea Fortei de Munca aleg, adesea, locuri de munca
pentru unele persoane (in special pentru somerii in plata) care - conform
dosarului - indeplinesc conditiile cerute de un angajator sau altul. Scriu o repartitie si trimit aceste persoane la
respectivul loc de munca. Aici, la mica intelegere, somerul cere sa fie refuzat
pe diverse motive: ba ca e prea mare distanta de acasa la munca si mijloacele
de transport sunt rare si au un orar care nu corespunde cu programul de munca,
ba ca cine stie ce. Angajatorul, destul de des, e de acord, si somerul continua
sa isi primeasca indemnizatia. Cel in cautarea unui loc de munca refuza,
adesea, pe motive intemeiate: salariul prea mic pentru distanta mare ce ar avea-o
de parcurs intre locuinta si locul de munca - pentru ca nu toate societatile
isi permit sa faca un contract de transport si nici sa deconteze abonamentele
angajatilor - volum de munca prea mare in raport cu salariul s.a. Ceea ce nu
prea ia in seama cel aflat in somaj este ca timpul trece si va ajunge in
imposibilitatea de a-si mai gasi un loc de munca la terminarea perioadei de
somaj.
**
Una dintre
problemele pe care le intampina cei care muncesc sunt salariile mici si munca
multa, uneori in trei schimburi si
in zilele de repaos saptamanal (art. 137 din codul muncii; a se vedea si urmatoarele): sambata si duminica si zilele
de sarbatori legale, zile pentru care plata ar trebui sa fie majorata sau sa se
ofere alte doua zile libere consecutiv - o dispozitie legala pe care prea multi
angajatori o ignora si salariatii nu se plang. Sigur, unul-doi vor face
plangere la Institutul Teritorial de Munca (ITM) dar inspectorii care vin pe teren ii intreaba si pe ceilalti daca
e adevarat ceea ce se sustine in plangere, iar ei vor nega, de teama sa nu
suporte anumite sanctiuni, inclusiv desfacerea contractului de munca pentru
cine stie ce motiv, cat se poate de legal altfel.
Atunci cand pe fluturasul de salariu nu sunt scrise
sumele cuvenite pentru programul de noapte salariatii ar trebui sa se planga in grup angajatorului sau sa reclame la
ITM. Munca de noapte se considera intre orele 22:00 si 06:00 (art. 125 codul
muncii; a se vedea si urmatoarele).
Orice salariat trebuie
sa semneze ca a luat la cunostinta despre continutul Regulamentului intern - ar trebui sa il citeasca, pentru a sti ce
semneaza si sa nu aiba surprize. Oricum, acest regulament trebuie sa fie
accesibil salariatilor. De asemenea, trebuie semnata si fișa postului, unde sunt scrise atributiile pe care salariatul le
va avea de adus la indeplinire. Fișa unui post este, de regula, standard, in
functie de specificul fiecarui loc de munca dar poate fi si personalizata - trebuie asumata, pentru
a fi sigur ca vrea si poate sa faca ceea ce e inscris acolo.
Foarte importanta
este si citirea contractului de munca
ce urmeaza a fi semnat, pentru ca dupa ce semneaza nu mai poate spune ”n-am
stiut” - chiar daca nu stie, pentru ca nu a citit, de fapt. Contractele, de orice
natura ar fi, trebuie citite rand cu rand - inclusiv ceea ce e scris cu litere
foarte mici - si cand un termen sau o clauza nu se intelege clar trebuie
adresate intrebari suplimentare, fara retinere. Atunci cand, verbal, angajatorul ofera un salariu mai mic pentru inceput, cu promisiunea
ca acesta va fi majorat dupa N luni
mentiunea trebuie sa apara si in contract - daca nu apare e mai mult decat clar
ca angajatorul nu se va tine de cuvant.
Salariatul are
dreptul sa negocieze plata pentru munca prestata si sub nicio forma nu ar
trebui sa accepte o anumita suma pe
hartie (mai mica) si alta in fapt (mai mare), chiar daca cheltuielile cu
taxele salariale vor fi mai mari (si) pentru angajator.
**
Unii angajatori
nu permit convorbirile telefonice - in timpul orelor de program - altfel decat
in interes de serviciu si doar in cazuri urgente convorbiri private chiar daca
salariatul utilizeaza telefonul personal - acest fapt ii determina pe unii sa
renunte sa mai semneze un contract de munca. Alti angajatori monitorizeaza
activitatea pe computer a salariatilor - dar cand o fac aspectul trebuie adus
la cunostinta salariatului (ceea ce se face, in general, prin regulamentul
intern) si unii refuza sa semneze un contract de munca, desi astfel de
interdictii sunt firesti, pentru ca plata este pentru orele de munca - cine are
timp si pentru altceva, cand nu e in pauza de masa, de exemplu, nu-si
justifica, practic, salariul. Salariatul vinde forta de munca, angajatorul
cumpara...
**
Multi dintre cei
care doresc sa munceasca intampina si unele piedici: ba e nevoie de experienta
intr-un domeniu sau altul de minimum un an sau chiar trei ani, in anumite
cazuri (uneori limita e impusa chiar prin lege); ba e prea tanar, ba e prea
varstnic; ba nu e calificat, ba e prea calificat...
Sunt si
angajatori care afirma - ori din nestiinta, ori intentionat - ca nu pot angaja
un absolvent cu studii superioare
pentru un post care necesita numai studii medii sau... mai deloc. Gresit! E
posibil si legal! Un post cu studii medii va intra la grila de salarizare
respectiva. Nu e interzis sa fiu licentiat in filosofie si sa matur scari de
bloc, ca exemplu. Cine poate mai mult poate si mai putin.
Sunt oameni care
beneficiaza de ajutor social si
refuza sa se angajeze pentru o perioada determinata - desi ar fi platiti mai
bine - pe motiv ca le va fi taiat ajutorul. Fals! Ajutorul social trebuie numai
suspendat in perioada respectiva, la cerere, apoi, la incetarea activitatii
retribuite, va fi primit din nou – la cerere. La fel se intampla si in cazul indemnizatiei
de somaj.
Unii oameni nu
isi cunosc drepturile iar functionarii statului nu se deranjeaza sa-i
informeze, ba chiar le pun si piedici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.