10 apr. 2014

Munca, intr-un cerc vicios?



Dreptul la munca este un drept social si nu este inscris in Conventia Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), dar este protejat indirect, prin aplicarea drepturilor civile si / sau politice in domeniul social. La fel este si in cazul pensiilor: este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Atunci cand statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale - indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contributii - acea legislatie devine relevanta deoarece genereaza  un interes patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Asadar, sa nu votati niciodata pentru o Constitutie in care nu apar inscrise drepturi cu privire la munca si la masurile de protectie sociala. In Constitutia actuala sunt amintite in art. 41.
**
Locuri de munca sunt si nu prea sunt - in functie de cei pe care ii intrebi. Teoretic, toti vor sa munceasca dar, bineinteles, nu oriunde si nu in orice conditii - pretentiile sunt bune, mai ales daca le-ar avea toti, fara exceptie.
Legislatia romaneasca prevede - intre altele - si dreptul angajatilor de a se organiza in sindicate pentru a-si apara drepturile mai eficient; pentru organizarea unui sindicat e nevoie de 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi.
Codul muncii, la art. 221 al. 1 prevede: La angajatorii unde sunt incadrati mai mult de 20 de salariati si la care nu sunt constituite organizatii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariatilor pot fi promovate si aparate de reprezentantii lor, alesi si mandatati special in acest scop […]
Pe scurt: legislatie exista, mai trebuie oameni care sa stie si sa aiba curaj sa-si ceara si / sau sa isi apere drepturile.
**
In vederea angajarii s-a interzis discriminarea de orice fel. Nici chiar in anunturile la mica publicitate angajatorilor nu li se permite sa mai scrie varsta maxima - ca exemplu - pe care trebuie sa o aiba un agajat care ar putea ocupa locul scos la concurs. Desigur, pe buna dreptate, toti gandim la fel: frectie la picior de lemn - pentru ca nu le este deloc greu angajatorilor sa primeasca toate cererile si sa aleaga asa cum vor ei, deoarece pot gasi oricand motive pentru care au angajat o persoana in varsta de 20 de ani si nu una in varsta de 50 (ca exemplu) dintre cele care au depus cereri. Cine are timp si bani sa se judece cu un astfel de angajator? Poate face o reclamatie la Consiliul National pentru Combaterea Discrimarii, dar, cum am scris: motive valabile pentru refuz pot fi invocate foarte usor.
**
Functionarii de la Agentiile pentru Ocuparea Fortei de Munca aleg, adesea, locuri de munca pentru unele persoane (in special pentru somerii in plata) care - conform dosarului - indeplinesc conditiile cerute de un angajator sau altul. Scriu o repartitie si trimit aceste persoane la respectivul loc de munca. Aici, la mica intelegere, somerul cere sa fie refuzat pe diverse motive: ba ca e prea mare distanta de acasa la munca si mijloacele de transport sunt rare si au un orar care nu corespunde cu programul de munca, ba ca cine stie ce. Angajatorul, destul de des, e de acord, si somerul continua sa isi primeasca indemnizatia. Cel in cautarea unui loc de munca refuza, adesea, pe motive intemeiate: salariul prea mic pentru distanta mare ce ar avea-o de parcurs intre locuinta si locul de munca - pentru ca nu toate societatile isi permit sa faca un contract de transport si nici sa deconteze abonamentele angajatilor - volum de munca prea mare in raport cu salariul s.a. Ceea ce nu prea ia in seama cel aflat in somaj este ca timpul trece si va ajunge in imposibilitatea de a-si mai gasi un loc de munca la terminarea perioadei de somaj.
**
Una dintre problemele pe care le intampina cei care muncesc sunt salariile mici si munca multa, uneori in trei schimburi si in zilele de repaos saptamanal (art. 137 din codul muncii; a se vedea si urmatoarele): sambata si duminica si zilele de sarbatori legale, zile pentru care plata ar trebui sa fie majorata sau sa se ofere alte doua zile libere consecutiv - o dispozitie legala pe care prea multi angajatori o ignora si salariatii nu se plang. Sigur, unul-doi vor face plangere la Institutul Teritorial de Munca (ITM) dar inspectorii care vin pe teren ii intreaba si pe ceilalti daca e adevarat ceea ce se sustine in plangere, iar ei vor nega, de teama sa nu suporte anumite sanctiuni, inclusiv desfacerea contractului de munca pentru cine stie ce motiv, cat se poate de legal altfel.
Atunci cand pe fluturasul de salariu nu sunt scrise sumele cuvenite pentru programul de noapte salariatii ar trebui sa se planga in grup angajatorului sau sa reclame la ITM. Munca de noapte se considera intre orele 22:00 si 06:00 (art. 125 codul muncii; a se vedea si urmatoarele).

Orice salariat trebuie sa semneze ca a luat la cunostinta despre continutul Regulamentului intern - ar trebui sa il citeasca, pentru a sti ce semneaza si sa nu aiba surprize. Oricum, acest regulament trebuie sa fie accesibil salariatilor. De asemenea, trebuie semnata si fișa postului, unde sunt scrise atributiile pe care salariatul le va avea de adus la indeplinire. Fișa unui post este, de regula, standard, in functie de specificul fiecarui loc de munca dar poate fi si personalizata - trebuie asumata, pentru a fi sigur ca vrea si poate sa faca ceea ce e inscris acolo.

Foarte importanta este si citirea contractului de munca ce urmeaza a fi semnat, pentru ca dupa ce semneaza nu mai poate spune ”n-am stiut” - chiar daca nu stie, pentru ca nu a citit, de fapt. Contractele, de orice natura ar fi, trebuie citite rand cu rand - inclusiv ceea ce e scris cu litere foarte mici - si cand un termen sau o clauza nu se intelege clar trebuie adresate intrebari suplimentare, fara retinere. Atunci cand, verbal, angajatorul ofera un salariu mai mic pentru inceput, cu promisiunea ca acesta va fi majorat dupa N luni mentiunea trebuie sa apara si in contract - daca nu apare e mai mult decat clar ca angajatorul nu se va tine de cuvant.
Salariatul are dreptul sa negocieze plata pentru munca prestata si sub nicio forma nu ar trebui sa accepte o anumita suma pe hartie (mai mica) si alta in fapt (mai mare), chiar daca cheltuielile cu taxele salariale vor fi mai mari (si) pentru angajator.
**
Unii angajatori nu permit convorbirile telefonice - in timpul orelor de program - altfel decat in interes de serviciu si doar in cazuri urgente convorbiri private chiar daca salariatul utilizeaza telefonul personal - acest fapt ii determina pe unii sa renunte sa mai semneze un contract de munca. Alti angajatori monitorizeaza activitatea pe computer a salariatilor - dar cand o fac aspectul trebuie adus la cunostinta salariatului (ceea ce se face, in general, prin regulamentul intern) si unii refuza sa semneze un contract de munca, desi astfel de interdictii sunt firesti, pentru ca plata este pentru orele de munca - cine are timp si pentru altceva, cand nu e in pauza de masa, de exemplu, nu-si justifica, practic, salariul. Salariatul vinde forta de munca, angajatorul cumpara...
**
Multi dintre cei care doresc sa munceasca intampina si unele piedici: ba e nevoie de experienta intr-un domeniu sau altul de minimum un an sau chiar trei ani, in anumite cazuri (uneori limita e impusa chiar prin lege); ba e prea tanar, ba e prea varstnic; ba nu e calificat, ba e prea calificat...
Sunt si angajatori care afirma - ori din nestiinta, ori intentionat - ca nu pot angaja un absolvent cu studii superioare pentru un post care necesita numai studii medii sau... mai deloc. Gresit! E posibil si legal! Un post cu studii medii va intra la grila de salarizare respectiva. Nu e interzis sa fiu licentiat in filosofie si sa matur scari de bloc, ca exemplu. Cine poate mai mult poate si mai putin.
Sunt oameni care beneficiaza de ajutor social si refuza sa se angajeze pentru o perioada determinata - desi ar fi platiti mai bine - pe motiv ca le va fi taiat ajutorul. Fals! Ajutorul social trebuie numai suspendat in perioada respectiva, la cerere, apoi, la incetarea activitatii retribuite, va fi primit din nou – la cerere. La fel se intampla si in cazul indemnizatiei de somaj.
Unii oameni nu isi cunosc drepturile iar functionarii statului nu se deranjeaza sa-i informeze, ba chiar le pun si piedici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu