Coliere din staniol pentru papusi. Transformari creative

De ceva timp am o stare de nestare... Aș face ceva, și n-aș face ceva; aș pleca, dar n-aș pleca; aș sta și n-aș sta și tot așa. Las timpul să curgă și în timp ce timpul curge îmi fac timp pentru plimbări, jocuri, filme, cărți. (infinitul timp, în general!)

Jocul Transformări creative – septembrie 2023 mi-a fost la îndemână: în timp ce mă jucam mai aruncam un ochi la un film.

Adevărul e că nu mă gândeam la joc în mod deosebit, simțindu-mi mintea golită de orice strop de imaginație dar – la un moment dat – înfășurând pe deget staniolul împăturit al unei bomboane pe care tocmai o savuram s-au suprapus în cap imagini diverse, cu păpuși, bijuterii, colecția de ambalaje păstrate de la unele dulciuri și s-a conturat – în fracțiuni de secundă! - o idee: bijuterii pentru păpuși, unele dintre păpușile aranjate în 2019, cu ocazia Provocărilor verzi – Salvăm păpuși.

Mi-am imaginat că voi lucra coliere și brățări, dar practica mi-a arătat că e cam dificil cu brățările dacă vreau ceva mai sofisticat, nu doar staniol împăturit, răsucit sau mai știu eu cum prins la încheietura brațului păpușilor.

Rezumat: am confecționat coliere din staniol pentru păpuși.

Confecționare coliere din staniol

Am ales staniol argintiu, auriu, bleumarin, bleu, roz și două bucățele maro. Pe o andrea am înfășurat patru folii mai mărișoare (5-6 cm) și mai multe înguste (late de circa 2 cm și lungi de... unele de mai mulți centimetri, altele de mai puțini). Astfel am realizat tuburile din staniol: cele lungi sunt la mijloc, cele scurte vin în completarea colierului.

Din staniol fără hârtie am făcut câteva cocoloașe colorate, pe post de mărgele.

Pe sârmă aurie am înșirat tuburile și cocoloașele (acestea din urmă găurite, în prealabil, cu un ac de cusut gros)

Gata colierele! Totul a durat atât de puțin timp încât nu-mi venea a crede ce viteză am avut la confecționarea lor. Altfel a stat treaba când le-am fotografiat!

Caseta din carton pentru coliere din staniol

Bine, bine! Păpușile au coliere, dar unde să le depoziteze când nu le poartă?! Răspunsul (aproape) logic: într-o casetă. Și-am făcut o casetă!

Caseta e confecționată din ambalajul-cutie de la niște pastile. Cu bandă adezivă din hârtie am lipit deschiderile originale ale cutiei și am tăiat un capac, să se deschidă precum cel al casetelor. Mai apoi am îmbrăcat cutia în hârtie neagră, groasă și lucioasă – cea din ambalajul folosit la începutul anului, când am confecționat o felicitare (pentru etapa din ianuarie a jocului). Pe unde a rămas neacoperită cutia am lipit staniol auriu.

Combinația negru-auriu îmi place mult, în general. În grabă, fără să mă gândesc prea mult, mi-a reușit o casetă în care nu-mi vine în minte (acum) ce-aș putea păstra – să nu le-o dau păpușilor. Ce egoistă sunt!

Pe Sforii, lumina reflectata. Reflexii in oglinda

Strada Sforii din Brașov este a treia cea mai îngustă stradă din Europa, după Spreuerhofstraße din Reutlingen, Germania (cea mai îngustă stradă din lume, în Cartea Recordurilor) și Strada Parlamentului din Exeter, Anglia.

Ghidul Michelin i-a acordat o stea, iar azi e recomandată de ghidurile turistice ca una dintre cele mai înguste străzi din lume.

Pentru jocul Reflexii în oglindă, găzduit acum de Carmen pe blogul Între vis și realitate, inițiat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/), am ales poze în care lumina se reflectă pe ziduri (mai mult sau mai puțin).

Lățimea străzii variază între circa 1,10 – 1,35 metri; lungimea este de 80 de metri.

La origine delimita spațiul între două grupuri de câte zece case – specific sistemului urbanistic medieval implementat în interiorul cetății.

E atestată documentar în secolul al XVII-lea, dar ar fi fost construită în secolul al XV-lea ca o cale de acces pentru pompieri – între Poarta Șchei și strada Cerbului. Nu prea departe se află Biserica Neagră și Piața Sfatului.

A fost restaurată major în anul 2003, pentru a arăta cât mai fidel ca-n evul mediu – e pavată cu piatră cubică și felinarele arată ca cele de acum o sută de ani (construite după modelul celor existente la muzeu – doar că nu funcționează cu gaz). Au fost zugrăvite și zidurile – nu doar o dată – dar „artiști” fără talent își exersează mâna pe zidurile imobilelor care „străjuiesc” această stradă.

Practic, e un gang pe lângă care pot trece ușor cei care nu citesc indicativele turistice de pe clădiri... De ceva timp, în dreptul gangului, pe strada Cerbului, e (era?) plasată o statuie ce reprezintă o femeie înfășurată în sfoară, care arată spre străduță. Nu am mai văzut-o de curând, dar ultima dată când am văzut-o era vandalizată: brațul care arăta spre strada Sforii lipsea.

Prezența polițiștilor locali (absolut inexistentă, aparent) prin oraș le permite vandalilor să distrugă.

Legenda străzii Sforii

Există și o legendă legată de strada Sforii din Brașov, dar am sentimentul că este o invenție recentă.

Se spune că în epoca medievală se ascundeau aici cuplurile, să se sărute, pentru a avea intimitate; tot aici se întâlneau tinerii îndrăgostiți ai căror părinți nu erau de acord cu relația lor. Legenda mai spune că tinerii îndrăgostiți care se sărutau pe strada Sforii rămâneau pentru totdeauna împreună.

Autor foto: Dan F. (august 2023); clic pe foto pentru marire.

Nicolae Filimon – citate din Ciocoii vechi si noi

Nicolae Filimon îmi este cunoscut în special pentru romanul său „Ciocoii vechi și noi”, publicat prima dată (în volum) în 1863, la Imprimeria Statului, București, cu titlul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă, cu Dinu Păturică personaj central.

Creatorul lui Dinu Păturică s-a născut în 6 septembrie 1819 și a decedat în 19 martie 1865, de tuberculoză.

Părinții lui au fost protopopul Mihai Filimon și Maria.

Primele învățături le primește la școala catihetică din curtea bisericii Enii, cu dascălul Chiru. Unii presupun că ar fi urmat și școala de cântăreți bisericești a călugărului rus Visarion; alții presupun că a urmat cursurile Școlii Filarmonice înființată de I. Heliade și Aristia, în 1837.

Scriitorul a avut și o bogată activitate publicistică: a scris cronici muzicale și teatrale, colaborând la mai multe reviste și ziare.

Citatele care urmează le-am copiat din romanul Ciocoii vechi și noi, Editura Minerva, București, 1990, pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț. Jocul a fost inițiat de Ella, în colaborare cu Zina. 

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se reorganiza, decât a da frânele guvernului în mâinile parveniților, meniți în concepțiune a fi slugi și educați într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preț! (...)

Ciocoiul este totdeauna și în orice țară, un om venal, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal până la barbarie și dotat de o ambițiune (ambiție) nemărginită, care eclata (izbucnește / explodează) ca o bombă pe dată ce și-a ajuns ținta aspirațiunilor (aspirațiilor) sale. (...)

Știm cu toții că între slugile de la casele bogaților, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul dar își începe uneori carieră de la postul de rândaș (servitor, slugă), iar alteori de la lacheu, ce se pune în coada trăsurii boierului; devine cu încetul sofragiu (slugă care servea la masă); apoi vătaf de curte, iar mai apoi se face și el boier; și cu toate că unii-alții îi zic în deriziune (derâdere) „boier făcut”, copiii lui însă devin boieri și fii de boieri. (...) Astfel dar, omul nostru, mergând din raționământ (raționament) în raționământ și din deducție în deducție, devine comunist fără știrea lui și începe a pune în lucrare această doctrină, atât de frumoasă și egalitară în aparență cât este de hidoasă în fond. (...)

Este cunoscut că omul îmbogățit prin furtișag nu se satură niciodată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci din contră, caută noi mijloace pentru a-și mări bogățiile. (...)

Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebește de omul onest prin mai multe fapte iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunță definitiv pentru nicio doctrină politică, nu se face adept credincios al niciunui partid, nu pentru că are spiritul drept și nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele și partidele în folosul său. (...)

Cel ce nu se silește (obligă) la învățătură și cu gândurile zburatice, aceluia poți să-i zici carne cu ochi, iar nu om. (...)

- (...) du-te și te silește (obligă) să faci fericirea locuitorilor acestor două județe ce ți-am încredințat; dar bagă bine de seamă, să nu-i faci prea fericiți, mă înțelegi?... căci poate să ți se întâmple vreun rău. (...) Ciocoiul, ajungând la (...) locul nașterii sale, porunci să adune pe toți boierii din amândouă județele, toate isnafurile (breslele) și pe opincari (țărani); iar când mulțimea celor chemați umpluse curtea ispravniciei (administrației județelor), el se arătă în pridvor (balcon) și le citi această proclamație:

Frați boieri, neguțători și opincari,

Dumezeiasca pronie, milostivindu-se asupra acestei nenorocite patrii, m-a ridicat la vrednicia de ispravnic (administrator) al acestor două județe, Dumnezeu cel Atotputernic știe mai bine decât voi toți dragostea fierbinte ce arde în inima mea pentru fericirea voastră. Să știți dar cu hotărâre, fraților, că pe cât timp voi fi cu voi, nimeni nu va fi asuprit cu o para mai mult peste ce hotărăște nezamul (norma). Ludele (unitate fiscală în sistemul de impozitare) și celelalte iraturi (impozite) ale stăpânirii de acum înainte se vor împlini către oamenii cinstiți și cu frica lui Dumnezeu; mituielile (mita) și mâncătoriile vor lipsi cu totul. Cei năpăstuiți să vie la mine și-și vor afla dreptatea; căci doresc ca razele fericirii să străbată până în bordeiul cel ticălos al opincarului.

Amin, fie, fie.

**

Mi-am permis ca unele cuvinte să le actualizez în text; pentru alte cuvinte am scris „traducerea” între paranteze, conform dicționarului explicativ – sper că n-am comis vreo eroare majoră)

Cutie cu roz și imagini cu pisoi. Transformari creative

Luna care a-nceput este despre... toamnă, evident, dar este și despre începerea noului an școlar (11 septembrie), despre ziua democrației (15 septembrie), despre ziua ursuleților de pluș (9 septembrie), despre ziua întrebărilor stupide (28 septembrie),  și tot așa, dar este și despre Transformări creative – septembrie 2023, un joc creativ și recreativ prin care picurăm un strop de balsam pentru binele Terrei reutilizând obiecte care pot deveni din nou utile fără a le recicla, la propriu.

În luna septembrie ne jucăm cu ambalajele. Sunt patru teme, ca de fiecare dată: trei impuse – 1. staniol/aluminiu; 2. cutie de carton; 3. tetra-pak (acum am aflat că acele cutii de suc/lapte/altele care au aluminiu în interior se numesc astfel) – și o temă la liber: Fii creativ!

S-a nimerit la fix, pentru mine, tema cu numărul doi: cutia de carton.

Cu doar câteva zile înainte de a fi afișată postarea cu jocul m-am gândit să confecționez o cutie pentru câteva bobine cu ață pe care le țineam într-o pungă și nu se aranjau cum trebuie în debara.

Să învelesc o cutie în hârtie mi se pare cel mai simplu și... tot nu îmi iese. La unul dintre colțuri (evident că fix în față!) a trebuit să cârpesc cu o bucată de hârtie mov (tot de la flori).

Am luat ambalajul de la o matură, i-am lipit lateralele și am decupat capac pe fața cutiei, să se deschidă precum casetele. Dimensiuni cutie: lungime 39 cm,  lățime 23 cm, înălțime 9 cm.

Și-am învelit cutia în hârtie roz, lucioasă, de la un buchet de flori. Apoi, pe laterala frontală am lipit imaginile capetelor de pisoi (decupate cu ani în urmă de pe cutiile cu boabe pentru hrănit pisici – la vremea aceea erau cutii nu pungi, ca azi). Nu am mai avut trei la fel pentru că modelul pisoilor care privesc oblic spre obiectiv l-am folosit pe la altele și, între timp, s-au... dus.

N-am avut suficientă hârtie și pentru interior; pe capac și pe laturi (în interior) am folosit bandă adezivă pentru a lipi hârtia. Și gata cutia! Bobinele au încăput la marele fix.

Îmi place atât de mult cutia încât o voi ține la vedere – cel puțin deocamdată.

Septembrie în citate

Septembrie, a noua lună din an, reprezintă un sfârșit: sfârșitul verii, și un început: începutul toamnei. Feeria de toamnă a naturii începe în această lună.

În septembrie, copiii se întorc la școală, adulții la muncă și creierul la cap. 

(Roger Rosenblatt)

O mulțime de oameni, în special acest psihanalist de aici, mă întreabă mereu dacă voi începe să studiez când mă voi întoarce la școală în septembrie. Este o întrebare atât de stupidă, după părerea mea. Adică, de unde știi ce vei face până când o vei face? Răspunsul este că nu știi. (J. D. Salinger)

(În calendarul creștin-ortodox, anul nou bisericesc începe la 1 septembrie.)

Toamna astronomică începe la echinocțiul de toamnă, 23 septembrie, dar se observă deja cum frunzele copacilor trec de la verde la auriu, la arămiu, la maro, creând la un moment dat peisaje spectaculoase.

Pentru a întâmpina festiv toamna am pierdut startul începutului calendaristic, dar luna septembrie e în desfășurare, așa că am ales câteva citate pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana, inițiat de Ella și Zina.

Vinul este sucul divin al lunii septembrie. (Voltaire)

Un fel de a spune „citate” pentru că sunt și versuri și zicale.

Septembrie, poezie de Virgil Carianopol (29.03.1908 – 06.04.1984):

A-nceput să plece vara / Pe furiș de lângă noi, / Cu ochi calzi ca-ntotdeauna, / Mai privește spre-napoi. // A-nceput să ruginească / Frunza-n arbori și în vii, / Drumurile către școală / Sunt iar pline de copii. // A plecat din cer azurul, / Ziua s-a făcut mai mică, / Noaptea vine mai devreme / Cu aripa-i zgribulită. // Codru-ncepe să rărească, / Păsările au plecat, / A rămas pustiu, săracul, / Toamna-n cuiburi s-a mutat.

*

Sosește septembrie.

Și dintr-o dată ești orfan al mării, al rugăciunilor lăsate în paginile unei cărți citite în aerul verii, al promisiunilor imaginate și al cântecelor care se pierd în noapte.

(Fabrizio Caramagna)

*

Doamne, este timpul. Vara a durat îndeajuns de mult. Așază umbra peste cadranele solare, și lasă vânturile să zburde peste pajiști. Poruncește ultimelor fructe să se împlinească; dăruiește-le încă două zile călduroase, apoi presează-le asemeni strugurilor și strecoară dulceața lor în vinul ceresc. 

(Rainer Maria Rilke)

Se zice că:

• Tunetul în septembrie vesteşte nea multă în Faur (februarie) şi an mănos.
• Dacă înfloresc scaieții în septembrie va fi o toamnă frumoasă.

Septembrie cu bucurie!

Reflexii in puzzle la Garda. Reflexii in oglinda

Lacul Garda (Benaco) e situat în nordul Italiei, la jumătatea distanței dintre Veneția și Milano, și este cel mai mare lac natural cu apă dulce din Italia: 155 de km circumferința și de circa 390 de kmp suprafața. Adâncimea maximă e de 346 metri, adâncimea medie de 135 metri.

Originile lacului sunt subiectul unor ipoteze controversate. Formarea lui are la bază mai multe evenimente care au avut loc în timp de milioane de ani.

In ultima fază, lacul s-a format în era cuaternară, în urmă cu circa 1,5 milioane de ani, dintr-un ghețar care s-a desprins din calota glaciară – bucata masivă de gheață a coborât până la baza muntelui, unde a început procesul de dezghețare; apa rezultată s-a acumulat într-o depresiune și astfel a luat naștere lacul.

E situat la granița de est a Lombardiei; pe malurile acestui lac se află localități din provinciile Brescia, Verona și Trento.

Lacul Garda a fost martorul unei istorii zbuciumate până în cel de-al doilea război mondial inclusiv.

Prima dată când am prezentat pe blog acest puzzle cu bărci nu mai știam ce reprezintă. Am aflat ulterior, amintindu-mi și anul în care l-am montat: 2009. Jocul e de la Clementoni, si dimensiunile sunt (68x48 cm - ce-am măsurat ieri).

Castelul Scaliger

Cetatea din imaginea de mai jos este Castelul Scaliger din Sirmione, Brescia.

Data exactă a construcției castelului nu este cunoscută – cetatea era menită să apere domeniile Scaliger spre Mantua și Milano.

În secolul al XIII-lea, Sirmione, organizat deja ca municipiu liber, a intrat în stăpânirea familiei Della Scala din Verona, care a ridicat construcția care proteja satul și portul.

Prima parte a Castelului, construită pe rămășițele unei fortificații romane, Mastio - curtea principală, cele trei turnuri de colț și cele două intrări cu pod mobil - a fost construită spre sfârșitul secolului al XIII-lea (1277-1278) de Mastino I de la Scala.

Sursa foto și info castel și lac:

https://www.tuttogarda.it/sirmione/sirmione_castelli.htm

Postare pentru Reflexii în oglindă, joc inițiat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/) și găzduit azi de Carmen, pe blogul Între vis și realitate.

Postarea e înscrisă și in Clubul de puzzle - in tabelul celor montate până in anul 2022.

Clame aurii pentru draperie

În luna august, picătura în ocean în ceea ce privește contribuția la ceea ce numim refolosire, transformare este despre transformarea unor obiecte de plastic și/sau cauciuc (orice formă) bune de aruncat în obiecte utile, decorative.

În jocul Transformări creative – august 2023 am participat pe sărite. Am început cu tema 2 și am sărit la tema 4: Fii creativ! Și-am fost... de numa’, creativă! M-am inspirat dintr-o revistă veche – revista n-o mai am, dar imaginea era rămasă pe creier de ani buni: clame pentru strângerea perdelei, draperiei.

Bineînțeles că se găsesc în magazin (se găseau și când am văzut poza în revistă) dar... piticii de pe creier sunt pitici hotărâți – când se aliniază nu mai scap de gura lor. Desigur, nici nu stau în loc că n-am clame la draperie/perdea (las piticii să se certe între ei).

Am folosit corect timpul gramatical: nu am - deși am făcut două clame nu am clame pentru draperiile din sufragerie, cum am vrut. Le-am făcut prea mici – nu se potrivesc nici pentru perdea, nici pentru draperie pentru că ambele sunt cu falduri prea mari pentru clamele mele: arată ca și cum le-am strangulat dacă le prind cu aceste clame!

Cum am confecționat clamele

Dintr-un recipient din plastic alb am tăiat forme ovale (după un tipar făcut din carton). De-mi dădea prin minte să și măsor cam cât trebuie să fie ovalul pentru a cuprinde elegant perdeaua / draperiile aș fi avut două clame perfect potrivite – draperiei i-am făcut, acum câțiva ani, ciucuri din ață aurie folosită și pentru clame. S-ar fi potrivit clamele și cu ciucurii, nu doar la culorile draperiei și perdelei.

Acum îmi dau seama că și de-aș fi cumpărat clame e posibil să fi ales prea mici.

Ovalul e lung de 12 cm, lat de 8 cm (la mijloc); lățimea conturului clamei festonat cu ață aurie este de 2 cm.

Tija clamei e plastic mai moale; o fâșie lată de 1 cm și tăiată la lungimea de 15 cm – le am din vremuri imemoriale! (când lucram în atelierul unui unchi și pe lângă ceea ce aveam de lucru mai făceam „o mie” de bazaconii).

Cum ziceam: am înfășurat (prin festonare) clama; pe tijă am înfășurat ață, punând adeziv din loc în loc, pe partea din spate pentru a avea rezistență mai mare (să nu se desfacă). În realitate, ața aurie lucește frumos.

Nu mi-a trecut prin cap să acopăr la început capetele cu țesătură din lamé auriu și apoi să înfășor ața (pe vârfurile clamei e imposibil – pentru mine - să fixez firul) La momentul publicării textului nu am acoperit capetele tijelor cu lamé, și cred că n-o să reușesc (am rotunjit, oarecum, capetele și firul alunecă) – voi aplica ojă aurie (când voi cumpăra!) pentru că diluantul din ojă va pătrunde bine plasticul moale al tijei și nu va sări.

Cam atât despre clamele pentru draperie și/sau perdea (fotografiate la o eșarfă)

Pozele le-am editat online, gratis, cu:

https://www.online-image-editor.com/

și le-am așezat în colaj cu pixlr x – sunt permise prelucrări gratuite pentru trei imagini zilnic.

Sunt două programe care nu necesita autentificare (cont) pe site.