2015-04-16

Crezi in oameni

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...
[…]
(Ion Minulescu, Nu sunt ce par a fi)

Ce mi-a venit sa scriu randurile care urmeaza? Textul Buna seara! (link-ul nu mai functioneaza) scris de eXIST

Expresia mea favorita a devenit, in ultimul timp: Crezi in oameni si asteapta-te la orice de la ei. Cand am auzit-o prima data n-am prea inteles… M-am gandit doar ca in acest mod nu voi ajunge sa fiu dezamagita de vreo persoana. Apoi am uitat… Mult mai tarziu mi-am amintit si am inceput sa pun in practica “intelepciunea” acestei expresii. Ma gandesc ca e mai bine sa am incredere si sa risc o dezamagire decat sa traiesc o vesnica neincredere... o viata de plastic...

Ce fac unii oameni ma deranjeaza foarte tare, uneori, insa nu mai mult de… o ora, pana-mi amintesc ca multi sunt suparati pe viata, nefericiti, multi vor sa parvina cu orice pret, multi vor sa iasa in evidenta cu orice pret. Cel mai adesea reactionez mai mult in virtutea inertiei – a firii – dar rautacismele lor ma lasa rece (cand nu e in discutie o persoana la care tin foarte mult). Ma distrez in sinea mea imaginandu-mi bucuria rautaciosilor care cred ca mi-au facut viata calvar sau ca, pentru moment, mi-au distrus armonia sau vreo relatie cu cineva. Ma distrez pe seama celor care-si imagineaza ca m-au “invins”, nestiind ca nu poate exista castigator cand nu exista concurs. Cand ei isi imagineaza ca sunt in cursa cu mine sunt, de fapt, subiectul meu de amuzament sau... de studiu. Asa-i ca-s foarte rea?! Poate… Dar cum altfel sa fac faţă cantitatii de nesimtire, parvenitism si alte alea de care sunt unii plini? Cel mai bun scut e râsul.

Ma revolta atitudinea acestui gen de oameni rautaciosi?! Da, ma revolta, pentru ca au spor cu altii, ii fac pe altii sa sufere, le strica si cele mai luminoase zile, isi bat, uneori, joc de ei, ii exploateaza alteori, profitand de slabiciunile lor, de naivitatea sau de buna lor credinta. In plus, ma fac sa pierd si timp.

Sunt, in viata, chestiuni mult prea serioase pentru a-i mai baga in seama pe cei care n-au loc de altii, pe cei care stau toata ziua cu periuta in maini in caz ca cineva "era sa aiba o scama"

Cred in oameni si ma astept la orice de la ei si de aceea voi putea glumi cu oricine si voi putea zambi oricui, mai devreme sau mai tarziu. Si cand ma gandesc ca nici macar nu-s sociabila!

Dar sa nu ma nimereasca unul d’asta atunci cand sunt suparata fleaşcă! Nu-mi place sa ma cert, dar asta nu-nseamna ca nu stiu sa o fac… 😏

18 comentarii:

  1. Uneori poate fi complicată existența, așa-i? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Cred ca viata-i simpla, doar ca unii vor sa ne-o complice (sau si-o complica pe a lor). Impotriva acestora caut solutii.

      Ștergere
  2. mi-a dat de gandit acest"crezi in oameni si asteapta-te la orice de la ei"...chiar exprima un adevar pe care, cred, nu am avrut sa-l constientizez...
    o revin ca sa citesc textul la care faci referire...
    imi dau seama ca cineva sau ceva te-a suparat, e bine ca ai gasit acea supapa care te ajuta sa nu acumulezi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da! Sunt suparata! :) In saptamana care tocmai a trecut (o adevarata Saptamana a Patimilor) – si zilele din aceasta saptamana – am avut parte de fel si fel de zapaciti.
      In textul amintit, intr-un fel, m-am regasit, intr-o anumita perioada a vietii, cand respectul pentru toti oamenii dadea pe-afara si unii faceau din mine pres. Eram tanara pe atunci si credeam ca toti oamenii sunt buni ca cei care-mi sunt apropiati si sufeream pentru ca le-am gresit si nu stiam cu ce… Mai tarziu am inteles ca oamenii de acest gen se elibereaza de frustrari… si apoi se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat si, cu prima ocazie, fac acelasi lucru… pana-si dau seama ca n-au spor. :)
      Zilele ce-au trecut am dat de-un preot care facea instructie cu oamenii veniti sa conduca pe ultimul drum un om pe care l-au iubit; am dat de o infirmiera care a lasat un pacient cu pampersul plin de rahat (desi nu dusese lipsa de “atentii” sa faca ceea ce oricum era platita sa faca), am dat de o femeie (a doua in rastimp foarte scurt) care seamana zazanie printre vecinii ei doar asa, sa strice relatii; am dat de una care m-a facut, public, troaca de proci pentru ca n-am fost de acord asupra unor chestiuni (apoi si-a cerut scuze si dupa nicio zi a facut-o din nou – pentru ca, evident, nici atunci n-am zis ca ea – daca a crezut ca isteriile ei ma fac sa-mi schimb opiniile s-a inselat); si inca altele marunte…

      Ștergere
    2. am revenit dupa ce am citit, asa cum am promis...
      eXIST a scris cu multa sensibilitate si determinare...si cu speranta...
      e bine sa-ti pastrezi speranta, nu degeaba mi-am ales eu "numele" :)

      Ștergere
    3. Da... Asa isi scrie toate textele,cu sensibilitate, dar si cu umor si chiar ironie - le are pe toate, din punctul meu de vedere.
      Pandora, prima femeie de pe Pamant, inzestrata de zei cu toate calitatile. Ce noroc ca au reusit sa inchida capacul cutiei cand inca speranta mai era acolo. :) Ce ne-am face fara speranta?! Au japonezii o vorba: daca nu ai dorinte nu ai nevoie nici de speranta. :) Cum ar fi o viata fara dorinte nu vreau sa-mi imaginez! :)

      Ștergere
  3. :))) Interesant articolul tau. Ma ajuta intr-o oarecare masura. Sa-mi spui si mie cum reactionezi cand te supara cineva, poate iau lectii. Eu nu stiu sa ma cert. Poate ca asta e problema mea. NU pot sa pun un simplu punct. Doar tac. NUuuu-i bine deloc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Pe scurt: cand cineva ma supara si e langa mine imi imaginez ca e in pielea goala. “Exerseaza” cand stai in parc, sau in vreo statie de autobuz sau oriunde… O sa ajungi acasa vesela! :))
      Intrebarea “de ce sunt oamenii asa cum sunt?” pe care ai scris-o trebuie sa-si gaseasca raspunsul. Intelegand de ce reactioneaza oamenii intr-un anume fel ne este usor sa trecem peste neplacerile ce ni le-ar putea cauza, am gasi mai usor solutiile de rezolvare sau doar puterea de a iesi “nevatamati” dintr-o intalnire nefericita. Sunt sigura ca, atunci cand ii intelegem, reactiile lor nu ne pot afecta negativ decat pe moment – momentul in care ne revoltam, manifestandu-ne, sau nu, revolta.
      Sunt situatii in care nu-mi permit sa reactionez cum as vrea – situatii in care cineva “ma mustra” (pe drept sau aiurea), de exemplu… Atunci imi imaginez persoana in pielea goala – ma amuz instantaneu si tot ce-mi zice se lipeste de mine ca apa de gasca. Daca reuseste sa-mi vada sclipirea de veselie se enerveaza si ma face in toate felurile si cu cat mai multa spuma face la gura cu atat mai bine ma simt pentru ca a vrut sa-si arate superioritatea sau sa-mi strice ziua si a sfarsit prin a-si creste tensunea. N-am vreo vina! Orice are cineva de spus o poate face si in mod civilizat, fara aere de superioritate sau cu rautate.
      Am antrenament la asa ceva… poate de aceea mi se pare usor acum. :) Poti sa taci si sa te amuzi. :)

      Ștergere
  4. Minulescu e poetul meu de suflet.Nici eu nu sunt prea sociabila,dar am mari rezerve fata de oameni,dar consecventa in prietenii. O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si al meu!
      Cu sau fara rezerve, daca e sa fim inselati in asteptari vom fi. Atunci cand cineva imi zice “prietena mea” (de exemplu) ma comport ca o prietena, dar nu ma astept ca persoana sa se comporte la fel… Daca se comporta, bine, daca nu, nu… Orice ar face nu ma va dezamagi, pentru ca ma astept la orice si pana la o eventuala dezamagire ma bucur de companie, sa zic asa. :)
      Multumesc! Ziua minunata sa iti fie!

      Ștergere
  5. Pai asta-i farmecul vietii cu oamenii si faptele lor! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna filosofie, "mai bine risc o dezamagire decat sa traiesc o vesnica neincredere"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu?! :)) Ii tot aud pe unii: “oare ce a vrut sa zica?”, “daca se supara ca fac asta?”, “cu ce am gresit sa-mi faca asta?”, “sigur râde de mine”, “sigur ma vorbeste de rau” si fiecare sufera, parca uitand sa traiasca, de teama sa nu supere pe cineva, suferind cand altii isi varsa nervii pe ei sau doar isi fac propriile alegeri…
      E pacat sa ne irosim viata gandindu-ne la ce cred altii, incercand sa le fim pe plac (negandu-ne, uneori, propria fire), suparandu-ne pe oamenii nefericiti (pe moment sau de felul lor)…

      Ștergere
  7. o da! ai perfecta dreptate sa nu te lasi afectata mai mult de o ora maxim! E dureros sa te trezesti câteodata a fi tinta rautacismelor, dar daca stai si judeci cauza ce a determinat persoana sa împroste cu venin, constati ca persoana se uraste, nu este mutumita cu propria viata si singura satisfactie o simte când jigneste si face sa se simta rau cineva care si-a cladit viata pe succes. Oh da, si aici intre "prietenii" virtuali sunt destui sacali! Luna trecuta am trait si eu o astfel de situatie si singurul raspuns al meu a fost sa sterg persoana respectiva din blogroll... tu inca o ai :) Ma bucur insa ca nu o regasesc aici, la comentatori!
    te pup draga mea. Capul sus, bucura-te de viata si traieste fiecare zi asa cum simti ca este bine pentru tine. Bunul simt transmis genetic, buna ta crestere si cultura dobândita iti confera acest drept! ♥ îmbratisari familiei :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Jignirile cred ca nu le voi putea intelege vreodata, mai ales cand sunt urmare a unor opinii diferite – pentru ca asa se intampla cel mai des sa se ajunga la certuri. Invidia este, cred, unul dintre motivele cele mai frecvente cand asistam la “improscari cu noroi”. Apoi e neputinta unora de a putea mai mult… oricat si-ar dori.
      Imi pare tare rau sa aflu ca cineva din blogroll are obiceiul sa se hraneasca din neplacerile pe care le creeaza celorlalti… Sunt si pe acest blog cateva comentarii acide, dar nu de la cei din blogroll (la mine nu se inghesuie lumea sa comenteze) :)); sunt si dintre cei care au scos blogul meu din blogroll-ul lor dar l-am lasat pe al lor aici… sa se oftice! :)) Ce rea sunt! :) E una dintre “manifestarile” “crezi in oameni si asteapta-te la orice de la ei”. :) N-au cum sa ma dezamageasca, oricat s-ar stradui. :) Mai am si citatul de la inceput, ca motto: “Când mă laudă cineva mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu știu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniștit: sunt totuși mai bun decât atât (Constantin Noica, în Jurnal filosofic)
      Dragalaso, nu pune la suflet toate neputintele celorlalti – nici chiar un minut! :)
      Multumesc, Carmen draga! In mod sigur o sa-mi spun oful si de acum inainte si a trecut de mult vremea cand puneam la suflet rautatile unora sau cand ma straduiam sa nu deranjez pe cineva cu parerile mele - mai bine cativa oameni "verticali" in apropiere decat o gasca interesata din diverse motive.
      Zile fericte va dorim, cu drag! Imbratisari si pupici de la noi pentru voi! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.