2021-03-09

Săptămîna culturală a capitalei. 1982

Între cele câteva ziare vechi adunate de nu mai știu pe unde, este și revista „Săptămîna”, editată de Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă al Municipiului București, revistă de cultură, nr. 629, din 29 decembrie 1982, redactor șef Eugen Barbu.
Ce poate fi mai potrivit pe prima pagină a unei reviste de cultură dacă nu extrase din Raportul prezentat de Nicolae Ceaușescu la Conferința Națională a Partidului Comunist Român cu privire la stadiul actual al edificării socialismului, la realizarea planului național unic de dezvoltare economico-socială, la programele speciale și la măsurile pentru îndeplinirea cu succes a cincinalului, a hotărîrilor Congresului al XII-lea al Partidului.
Stimați tovarăși,
În întreaga opera de dezvoltare economico-socială și de construcție socialistă un rol de importanță deosebită revine activității teoretice, educative, muncii politice de formare a conștiinței socialiste a maselor populare, a omului nou. (și bate apa-n piuă pe tema e necesar să ajutăm oamenii muncii să înțeleagă evenimentele, sensul evoluției sociale, faptul că întreaga dezvoltare internă și internațională confirmă cu putere justețea concepției materialist-dialectice despre lume și viață...)
Cred că i-a reușit destul bine partea cu „oamenii muncii care trebuie să...” și „omul nou”. Unii îl plâng și azi pe minunatul președinte - ciudat tare este că-l plâng și cei care nu erau nici în proiect când acesta a fost ucis.
Revin la revista de cultură. Este, tot pe prima pagină, și o coloană de cuvinte elogioase sub care există o semnătură colectivă: „Săptămîna”. Citez începutul: Ne aflăm la ora marilor bilanțuri pe care sfîrșitul de an le impune întotdeauna. Strâns uniți în jurul partidului, în jurul secretarului sau general (tovarășul Nicolae Ceaușescu, desigur), suntem hotărîți să transpunem în faptă hotărîrile Conferinței Naționale. Și se încheie comentariul: Rostind tradiționala urare La mulți ani! Încheiem acest comentariu având conștiința că suntem contemporanii care trăiesc fapte istorice de importanță majoră, că la acest fine de an documentul vieții și muncii, care este Raportul la Conferința Națională a partidului, definește încă o dată justețea politicii Partidului Comunist Român.
În același mod se deschideau cam toate revistele și ziarele, iar portretul „preaiubitului fiu al poporului” era în mai toate manualele, nu doar în reviste și ziare - peste tot, propagandă de partid, folosindu-se cam aceleași cuvinte, în altă ordine, eventual. Se ridicau în slăvi partidul și secretarul sau general de la un moment dat îți venea să verși dacă nu erai pătruns de ideologia materialist-dialectică. Copiind aici rândurile de mai sus mai-mai că aș fi înghiți un emetiral.
E plină revista de elogii pentru Republică, în proză sau versuri. Sunt și articole interesante, instructive, cum ar fi Cronica limbii românești, construcții gramaticale, unde cineva face observații cuiva care a neglijat într-o lucrare științifică anumite reguli de ordin sintactic. E interesant nu pentru critică, ci pentru că astfel învățau și eventualii cititori. Se spune că revista a avut succes la vremea ei, deși unii suspectau „legături cu securitatea”. N-am idee, deci nu luați de bună afirmația privind „legăturile periculoase”. E a două oară când mă uit prin ea (nici nu știam, în anii 1980, că există)
Pentru a marca evenimentul: 35 de ani de Republică, sub sugestivul generic ziditori ai vremurilor noi cineva scrie despre cele mai bune formații artistice ale clubului Vitan care au prezentat în fața a peste 500 de spectatori, un aplaudat spectacol muzical-literal coregrafic. Spectacolul a fost antrenant și educativ, deopotrivă, fiind prezentate în scenă versul și cântecul pentru patrie, pentru partid, pentru popor, pentru conducătorul iubit al națiunii noastre - tovarășul Nicolae Ceaușescu. (bine că n-am emetiral în casă - aș lua o supradoză). Alt spectacol: ev comunist - așa s-a intitulat spectacolul prezentat zilele trecute sub egida Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist. Timp de aproape două ore am asistat la un vibrant angajament al tinerei generații de a urma neabătut politica partidului, de a lupta cu toate forțele pentru a păstra în liniște acest pămînt. Au fost cântece patriotice, dar și muzică folk, s-au recitat poezii ale lui Nichita Stănescu, dar din spectacol n-au lipsit poeți precum Corneliu Vadim Tudor...
Nu lipsește nici lista filmelor care rulau în cinematografele bucureștene la acel moment. Între multe rusești, românești, vietnameze, japoneze, am remarcat „Imperiul contraatacă” (S.U.A., din seria "Războiul stelelor"). Erau și filme de gen la vremea aceea, pentru că „tovarășul” voia să demonstreze ceva străinilor: tineretul din România socialistă nu se lasă corupt de producțiile imperialiste (mulți tineri nu se lăsau corupți, alegeau să fugă din țară dacă aveau ocazia).
Sunt prin revistă și chestiuni despre sport, modă, șah (pe ultima pagină). Și sunt multe poezii, dar nu le mai copiez și pe acelea.
Programul TV apare și acesta, pentru zilele de 29, 30, 31 decembrie 1982 și pentru 1 ianuarie 1983. Miercuri, 29 decembrie, programul I începe la ora 16, cu „Telex” și se încheie la ora 22, cu „Telejurnal”. Programul II începe la ora 20, cu „Telejurnal” și se încheie la ora 22, tot cu „Telejurnal”. Joi, programele I și II au același emisiuni, la aceleași ore: încep la ora 11, cu „Telex”, și se încheie la ora 22, cu „Telejurnal”, evident. În 31, vineri, programul începe la 20:30 și de la 21 începe „programul special de revelion” - care se întinde până spre dimineață (deși nu sunt foarte sigură, pentru că nu îmi amintesc să fi urmărit vreodată până la capăt, dar parcă așa era). Pe 1 ianuarie 1983, programele I și II încep la ora 11 și se încheie la ora 23 cu „dacă doriți să revedeți selecțiuni din programele de Revelion” (nu doresc, mulțumesc).
Generalități despre TVR din acea perioadă: În 23 august 1983 începe transmisiunea color. În 1985, din motive ideologice, Ceaușescu hotărăște ca televiziunea să emită numai două ore pe zi, de la 20 la 22, emisiunile fiind dedicate, în cea mai mare parte, cultului personalității soților Ceaușescu. El a vrut să desființeze și toate studiourile teritoriale dar a înțeles că asta ar putea pune în pericol siguranța națională și a permis un număr minim de lucrători operativi în acele studiouri. În 1986, un cutremur care a avut loc a fost anunțat abia a două zi. În 1988 programul de emisie ajunge la trei ore pe zi.
În 1971, la sugestia „multiubitului”, a fost înființat Consiliul Național al Radio-Televiziunii și nici un produs audio-video nu era difuzat până nu trecea pe la „ideologii de la cenzură”.
Produsele de strictă necesitate vândute pe cartelă, emisiuni plictisitoare la radio și la televizor... Nici pâine, nici circ... cam greu pentru mulți oameni.
Era indicat ca „oamenii muncii” să nu-și pervertească mintea cu scrierile lui Cioran, Noica sau Nietzsche, de exemplu, și era indicat să meargă devreme la somn, să aibă spor la muncă și - unde era cazul - să depășească producția prevăzută. Doar se știe: „omul nou” încheia cincinalul în patru ani.

12 comentarii:

  1. Urate amintiri!
    Stiu ca anii 80 au fost tare ... tristi!
    Eu l-am nascut pe Cat in 85 si era o tragedie sa gasesti lapte praf. Asta ma terorizat cel mai mult! Daca la produsele alimentare cu "o pila" te mai descurcai dar pentru laptele praf adus din afara era tragic!
    Dar sunt si unele amintiri care ma fac sa zambesc acum! Nelipsita antena pentru bulgari ... disparitia lui Cat din curte, avea in jur de 3 ani atunci si culmea, poarta era mereu încuiata! O uitase tataie deschisa si el a plecat la coada ... la unt! 🤣 Sau alta întamplare ... acum avea 4 ani! Avea sandale noi, cumparate dupa ce statusem la coada cam o ora! L-am incaltat cu ele sa le probeze si nu a mai vrut sa le mai dea jos! Ok! Dupa vreo doua ore era in picioarele goale?! Unde sunt sandalele, Cat? Nu stiu! Ce spui?! Nu stiu unde le-am pus! Dupa cautari indelungate ... tot el a venit cu ele! Le pitise sub masa din sufragerie, masa era extensibila si le pusese pe acea extensie! Mai am ... dar cred ca se supara blogspot si ma scurteaza! O zi placuta draga mea!
    Hugs 🤗 Kisses 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca anii 1980 au fost foarte tristi si greu de suportat... dar amintirile frumoase exista.
      Ghemotocul!! ❤️ Constiincios de mititel! Cred ca atunci cand ati aflat unde e nu stiati daca sa-l certati s-au sa-l imbratisati. 😊 (si pentru ca era la coada la unt dar mai ales 'ca l-ati gasit v-a trecut spaima) Hahaha! A pus sandalele "bine"! Ce amintiri faine! Mi-au zis ai mei ca atunci cand eram mica obisnuiam sa dorm incaltata sau imbracata daca aveam ceva nou care-mi placea foarte mult - faceam "scandal" si ma lasau in damblaua mea. Am facut la fel (dar nu si cu incaltamintea!) si cand am crescut. Acum cred ca mi-a trecut de tot. 😊 Amintirile tale au dat cep butoiului meu cu amintiri.
      Multumesc, Ella draga! ❤️ Minunata sa fie si ziua ta! Pupicios! 😘 😘 😘

      Ștergere
  2. Halal om nou! Ce vremuri triste și grele! "Nici pâine, nici circ". Și era o revistă de cultură bine cenzurată, plină de ode și propaganda, partidului "iubit".
    Ai încheiat uimitor, de la cartela pentru pâine, zahar, ulei, la omul nou ce trebuia frământat. Mi-a plăcut mult finalul, ce a pus în valoare esența comunistă:
    "„oamenii muncii” să nu-și pervertească mintea cu scrierile lui Cioran, Noica sau Nietzsche, de exemplu, și era indicat să meargă devreme la somn, să aibă spor la muncă și - unde era cazul - să depășească producția prevăzută. Doar se știe: „omul nou” încheia cincinalul în patru ani." Nu mai zic nimic.. 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Halal! bine zis! Orice revista, ziar etc. deschideam dadeam de mutra lui, de cuvantarile lui (plus ca, pentru examenele ce le aveam de dat atunci trebuia sa invat fel si fel de aberatii de gen) - era un fel de "picatura chinezeasca"; aveam senzatia ca, la un moment dat, voi ceda resemnarii. Poate nu cedam, dar ma bucur ca am trait momentul decembrie 1989. Am avut si "noroc" de oameni cu biblioteci impresionante si cu mintea deschisa... Mi-ar fi displacut total sa devin acel tip de "om nou". 😊
      Prea multe nici nu mai sunt de zis... ❤️ 😘

      Ștergere
  3. Nici astea de azi nu vor fi amintiri prea frumoase. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi "aminti" de-acum! Pffuuuu! Ce tolomaca sunt! :)) Nu mi-a dat prin circuite sa cumpar cateva ziare de anul trecut iar retururile au fost deja macinate)... Voi cumpara, totusi, cateva desi nu mai au, toate, pe prima pagina alte "picaturi chinezesti" si alte mutre care apareau pana la plictiseala...

      Ștergere
  4. A fost perioada copilariei multora dintre noi. A fost complicat, a fost si urat, am avut si sase grade intr-una din camere. Dar, mereu exista aceasta particula cu multe sensuri, invatam pentru ca imi placea, cumparam carti pentru ca erau ieftine, chiar si cele mai aparte le gaseam cumva subteran, la scoala primeam manuale, profesorii erau exceptionali. Si dupa 1989, am inceput sa realizez cat de usor putem fi manipulati si fara nici un fel de dovada banuiam totusi ca raul fusese creionat pentru ca oamenii sa urasca stand in frig si fara alimente. Dupa mai bine de 30 de ani, sunt convinsa de premeditari si tradari intr-o matrice generala de lipsa de gandire din cauza energiei canalizate spre traiul cotidian.
    Nu mai cred in aparente, sunt atat de multe falsuri si e aproape imposibil de decelat ceea ce e util noua si ce nu.
    Imi pare rau ca nu am ziare de atunci pentru ca altfel as intelege mesajele acum.
    Multumesc pentru articol, draga mea! O seara placuta!
    Pupici!😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut si noi sase grade... Vaaaiii! Cand ne pregateam iarna de somn ne imbracam de parca plecam spre Polul Nord! Acum ne invelim fața in esarfa vara... Ce țara ciudata.
      Ce ieftine erau atunci cartile! Pacat ca nu prea gasea oricine (multe trebuia sa le cumparam "la pachet" cu fel si fel de aberatii ale conducatorului). Unde lucra mama era un domn care aducea carti "pe sub mana", si ea a cumparat o multime.
      Profesorii pe care i-am avut nu au fost exceptionali - cu vreo 3 exceptii. Dar nici n-am studiat la un liceu de inalt nivel (abia in anul in care am terminat generala se infiintase).
      Inainte de 1990 eram manipulati in special ideologic, sa zic asa, acum suntem manipulati in mai toate domeniile. La fel de usor pot fi manipulati si cei care n-au cunoscut comunismul/socialismul, pentru ca vesticii au fost si ei manipulati, de mici, dar altfel, insa tot pentru a fi usor controlati, si cei mai multi iau de bun mai tot ce le se spune vreo autoritate. Scria Walter Lippmann in "The Phantom Public" (1925): "publicul este o fantoma incapabila sa influenteze activitatea guvernelor". Altfel spus, guvernantii pot face ce vor - si cam fac ce vor, chiar daca - in "democratii" mai ales - aparent actioneaza in "folosul cetatenilor". Nici eu nu cred in aparente; cred ca e motivul pentru care invart totul pe toate partile si ajung, uneori, la monede cu o mie de fețe. Care o fi adevarata? Cea pe care mi-o indica intuitia? Habar n-am. 😊
      Eu am inceput, deja, sa caut ziare de anul trecut. Sigur, cand se va deschide, pot merge la biblioteca, sa scanez/copiez, dar poate gasesc la cineva care obisnuieste sa cumpere regulat si sa le pastreze... Cristi, indirect, mi-a dat ideea. Vreau sa compar "ideologiile". 😊
      Cu placere!
      Multumesc, Suzana draga! ❤️ Noapte buna! Pupici! 😘

      Ștergere
  5. Sunt aproape convis ca în foarte scurta vreme, toti românii din tara si diaspora, vor tânji dupa acele vremuri în care visul fiecaruia (inclusiv al meu) era Occidentul, asazisa lumea libera. Unde este azi acel vis al copilariei care în 31 de ani a devenit cosmarul României ?
    O seara si o saptamâna relaxanta, binecuvântata, cu adevarat eliberata draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfuuu... Ce as putea spune? Doar ca ai dreptate.
      Nicaieri nu mai e nici macar aparenta libertatii...
      Iti multumesc, Iosif! Saptamana la fel iti doresc sa ai si tu!

      Am uitat sa specific: nu voi regreta niciodata ca am "scapat" din acea epoca.

      Ștergere
  6. Unora toate acestea le par povești nemuritoare, dar cei care le-au trăit și le vor aminti mereu. 😬
    Să-ți fie bine, dragă Diana! O seara cu bucurie să ai! ♥️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarat, nimic de zis. Daca ar fi interesati de aceste povesti nemuritoare s-ar putea sa inteleaga de ce toti cei care ajung la guvernare (si multi altii) sunt asa cum sunt. 😊
      Multumesc, la fel, Dana draga! ❤️ Zi minunata iti doresc!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.