Ion Vodă cel Viteaz, pregătind încă de la înscăunarea sa
ca domn al Moldovei lupta pentru independența țării, a procedat nu numai la
organizarea unei oști puternice, ci și la asigurarea unei economii cât mai
trainice. Una dintre măsurile luate în acest scop a fost și aceea de a bate o
monedă proprie a Moldovei.
Banii cu efigia domnitorului moldovean, emiși de o monetărie
moldoveană, nu numai că au exprimat tendința spre o economie mai prosperă, ci
au constituit totodată un act de afirmare a independenței față de Imperiul
Otoman.
Se spune că, într-o zi, Ion Vodă a fost solicitat de o
domniță să-i dea un portret ca amintire. El i-a întins pe loc o monedă, zicând:
- Iată chipul meu. Se zice că are multă trecere…
₪
Regele și
buzunarele supușilor
Se spune că regele Ludovic al XIV-lea al Franței nu purta
niciodată mănuși când pleca la vânătoare, oricât ar fi fost de aspru frigul.
Într-o zi, doi țărani, siliți să participe la vȃnătoare ca
gonaci, l-au văzut pe rege ținând pușca cu mâinile goale. Unul dintre ei își
exprimă mirarea că regele nu-și apară mâinile de intemperii, dar celălalt îl
lămuri pe loc:
- Regelui nu-i e frig, fiindcă-și ține tot timpul mâinile
în buzunarele noastre…
₪
Elogiu
Curtenii regelui francez Ludovic al XIV-lea îl lingușeau
și regele îi încuraja în această direcție.
Astfel, el a fost declarat nu numai inegalabil conducător
de stat și comandant militar, dar și… poet fără seamăn.
Într-o zi, stȃnd de vorbă cu poetul Boileau, regele îi arătă
niște versuri pe care tocmai le compusese și îi ceru părerea. Boileau le citi
și răspunse:
- Sire, nimic nu e cu neputință majestății voastre. Ați
voit să faceți versuri proaste și ați reușit.
Auzind aceste vorbe, generalii lui Ludovic s-au gândit că
și ei ar fi putut spune regelui ceva asemănător. Dar se pare că nici unul n-a
avut curajul s-o facă.
(din “Vorbe de duh, anecdote și întâmplări ostășești”,
adunate și transcrise de Mircea Cȃrloanță, Editura Militară, București, 1965).