Preocupari de 1 martie

Ne-am trezit in trilurile vesele ale nu stiu caror pasari. Se salutau de buna dimineata, se intrebau cum le e viata, asteptau ca vecinii lor oameni sa se trezeasca, sa aeriseasca si sa le hraneasca.

Am sarit peste masa de dimineata – unul dintre sporturile mele preferate si nesanatoase – am dat noaptea jos de pe mine, mi-am savurat cafeaua, mi-am prins martisor in piept, am plimbarit un catelus, am facebookit putin, am kundalinit alt putin, am facut cateva vizite prin casele din virtual ale unor prieteni, privind zambind si spre soarele real care-mi zambea la fereastra.

Ma napadeau amintiri din alti ani, ascultam glasurile celor care treceau spre numai ei stiu unde, portiere trantite, glasuri cristaline de copii, glasuri pitigaiate de precupete care se-ntrebau ce mai face nu stiu cine si, peste toate, glasul unui om beat, nefericit, care se odihnise langa absurda bara unde-si mai bat unii covoarele, inghesuita intr-un colt de parcare, langa gardul curtii unei societati comerciale. S-a ridicat omu’, copacel-copacel, cu sacosa galbena de nailon intr-o mana, incercand sa-si imbrace haina cu cealalta mana, si in timp ce-ncerca sa se imbrace striga catre ferestrele blocului: Ce bă, voi sunteti români?! Stati intre betoane! Sa muriti, ca va aprind lumanare! Ca frati-miu si maica-mea, intre betoane sa stati, ca nu va mai saturati! Sa va ia dracu’ in betoane! Pe masura ce vorbea se si dezechilibra, de parca nu putea merge si vorbi in acelasi timp. Apoi s-a lasat linistea. Omul si-a gasit culcus intr-un rond cu iarba dar acum plin cu frunze uscate, de asta toamna. A dormit putin, cu capul pe punga si cand s-a trezit a luat-o de la capat, referindu-se la o mama si la un frate, apoi l-a luat iar dorul de cei care locuim intre betoane: Ce, mă, n-ai curaj sa sari, ca mori! De ce n-ai curaj? Hai, sari, ca-ti aprind lumanarea! Ca daca sari mori! Va sparg pe toti, băi, românilor! Pe toti! Si-a tinut-o tot asa vreo cinci minute. Apoi a plecat spre undeva, de unde, probabil, va reveni… Sarmanul om… Cine stie ce copilarie o fi avut, ce viata duce…

Pe la ora 15 era liniste ca-n campie; nici vantul nu misca, nici pasarile nu aveau ce-si spune, nici oamenii nu palavrageau, nici frigiderele din magazin nu se auzeau, nici alarme de masini, nici portiere trantite. O liniste perfecta! Mai apoi, a cantat un gugustiuc si alte pasari pareau ca ii raspund, dar scurt, ca si cum i-ar fi zis: stai, măi, cuminte. Am oprit muzica pentru a asculta linistea. Soarele inca zambea!

Am plecat spre centrul orasului si fiecare motocicleta in viteza imi zdruncina amintirile din anii tineretii. Mi-e dor sa mai incalec motocicleta dar… are directia defecta si… cam atat.

Am stat la masa pe o terasa – destul de rece, dar placut – si, intre nouazeci si noua de vorbe, am observat la alte mese cum multi butoneaza pe telefoane, neatenti la comesenii care aveau (probabil) titulatura de prieteni.

N-am avut azi chef nici sa stau, nici sa merg, nici sa râd, nici sa plang, nici sa fac, nici sa nu fac… Mi-au spus c-a dat peste mine astenia de primavara! Nu, n-a dat! Nu-s meteo sensibila. Stiu eu bine ce-a dat peste mine dar nu le spun si celorlalti. Preocuparea principala in aceasta zi de duminica a fost sa… ma gandesc cum sa nu fac ceea ce trebuie facut. Nu mi-a venit nicio idee! :)

De maine reincepe vacarmul, cand, la unele ore, nici gandurile nu mi le mai aud. Dar azi, in liniste, ma pregatesc sufleteste pentru ce mi-o mai pregati viitorul. Cica trecutul e prezent, prezentul e viitor. Da, la modul general, asa o fi dar, zi cu zi… multe sunt de facut, si nu stii azi ce-o sa faci maine, desi planuri ai, destule!

Una peste alta, ziua a trecut cu bine! Animatia din timpul serii m-a readus la realitate. Imi place animatia, chiar daca la un moment dat vreau liniste! Azi au fost cateva ore de liniste perfecta!

Tocmai au trecut cativa pustani râzând in linistea noptii. Unul dintre ei zice: Mamei tale i-am dat martisor?! Ce zăpăciţi frumosi sunt! :))

Primavara de Brasov. Legenda brandusei

Rasarit de primavara

Legenda brandusei. Una dintre legendele brandusei ne spune ca demult tare, intr-un palat de la marginea lumii traia o fata frumoasa, cu ochi ca doua bucati de cer si par ca razele de soare. Fata era slujnica la palat si cand avea ceva timp liber se plimba prin padurea imensa din apropierea palatului. Numele ei era Brandusa si era tare inimoasa: salva animalele prinse in capcanele vanatorilor si le ingrijea pana se vindecau; o mare bucurie ii cuprindea inima cand reusea sa mai salveze o biata vietate: caprioara, iepuras, bursuc sau vulpe. Intr-o primavara, mergand ea prin padure, fermecata de frumusetea naturii care se redestepta la viata,s-a ratacit. S-a straduit ea sa gaseasca drumul spre casa, dar mai mult se afunda in padure. Intunericul s-a lasat si frumoasa fata era tot in padure.Tot mergand, a cazut intr-o prapastie adanca. Dimineata au gasit-o aici animalele carora fata le salvase viata. Brandusa murise, si oricat s-au straduit animalele sa o readuca la viata nu au reusit. Necajite, animalele plangeau de dragul fetei. Fiecare lacrima care le cadea se transforma intr-o floare frumoasa, gratioasa ca si fata cea buna. Rasasreau flori de culoarea parului si ochilor ei frumosi. Asa se face ca in fiecare primavara, cand caprioarele, iepurasii si alte vietati incep sa umble prin paduri isi amintesc de fata cea miloasa si plang inca dupa ea. Lacrimile lor se transforma in branduse care impanzesc padurile si vaile luminoase.

Ghiocelul este si un simbol al sperantei din ziua in care Adam si Eva au fost alungati din Eden. Eva era pe cale sa renunte la speranta ca iarna se va termina vreodata si atunci a aparut un inger care a transformat o parte din fulgii de nea in flori de ghiocel, ca un semn ca iernile nu sunt decat calea de urmat spre primavara.

Magnolia a fost asociata de-a lungul timpului cu frumusetea si perseverenta , dar si cu demnitatea , spiritul nobil si dragostea pentru natura.

Florile roz de magnolie sunt asociate cu tineretea si inocenta, la care se adauga si bucuria de a trai. Florile albe de magnolie au intelesuri care includ puritatea si perfectiunea, intentiile sincere si curatenia sufletului si a trupului.

Martisorul se poarta pe intreaga durata a lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. Apoi, firul se agata de un trandafir sau de o ramura a unui pom inflorit – se zice ca aduce nororc, dorintele indeplinindu-se imediat, dar trebuie ca martisorul sa fi fost purtat intreaga luna.

Un apus de primavara

Sursa foto (2014): Brasov, orasul sufletului meu  

Pisica in expresii. Zicale cu pisici

Originea unor expresii

A trai sub piciorul pisicii inseamna a permite cuiva sa te controleze. Expresia isi are, probabil, originea in jocul pisicii cu soarecele, inainte de a-l ucide.

Curiozitatea a omorat pisica - poate deveni primejdios daca investighezi prea departe. Oricine a vazut o pisica incercand sa treaca pe partea cealalta a unui drum foarte circulat intelege sensul expresiei.

Pisica e unul dintre animalele foarte curioase si care pare ca vrea sa experimenteze totul. Expresia se utilizeaza atunci cand vrem sa atentionam pe cineva sa fie atent cand se aventureaza prea departe.

Se spune ca initial expresia a fost grija a omorat pisica si isi are originea in sec. XVI - a-ti face prea multe griji poate duce la boala si chiar la moarte timpurie. Ideea era ca despre pisica se stie ca este foarte atenta si precauta. Mai apoi, “grija” s-a transformat in “curiozitate”.
Mai multe amanunte despre originea expresiei veti descoperi pe blogul Zinei:

https://povestiripescurt.blogspot.com/2018/12/citate-favorite-92-curiozitate.html

Pisica moarta. Sintagma se refera la situatii in care ceva nu pare in regula. Expresia ar putea sa-si aiba originea in pescuitul de somn (peste), unde plasele se verificau zilnic iar daca se intampla sa existe un peste (somn) mort insemna ca ceva nu e in regula. Termenul se mai utiliza si pe la mijlocul anilor ’70, in cazul ascultarii telefoanelor - atunci cand erau ascultate se auzea un declic usor iar unul dintre vorbitori il avertiza pe celalalt ca exista o pisica moarta pe fir, ceea ce insemna ca discutiile confidentiale trebuiau evitate.

A arunca pisica moarta in curtea altuia inseamna a arunca vina pe altul sau a pasa altuia o problema dificila, o chestiune "spinoasa".

Sunt mai multe moduri de a jupui o pisica, adica exista mai multe moduri in care poate fi realizata o sarcina, rezolvata o problema.

Originea expresiei pare sa fie legata tot de pescuitul de somn - pestele trebuie jupuit de piele inainte de a fi gatit pentru ca are pielea tare.

Pisica cu noua cozi e (si) un bici; de fapt, un dispozitiv cu noua curele grupate cate trei si care se utiliza in special pentru pedepsirea marinarilor. Expresia provine de prin 1700, iar pedeapsa a fost abolita in randurile marinei in 1881. Se presupune ca legenda celor noua vieti pe care le-ar avea pisica ar veni de la faptul ca cineva care supravietuia unei asemenea pedepse avea noua vieti. Curelele acestui dispozitiv, se zice ca ar fi fost la inceput din piele de pisica.

Unele franghii folosite pe nave erau numite “pisicile” si erau alcatuite (rasucite) din trei, sase sau noua fire; cand o astfel de franghie se desprindea si atingea vreun marinar acesta spunea ca a fost zgariat de “pisica navei”.

A trage mâţa de coada inseamna a munci din greu, a o duce greu. Expresia e folosita adesea la adresa celor care lenevesc, pierd vremea, nu au nimic de facut dar, de fapt, sensul corect este de a munci din greu. Probabil ca originea expresiei are la baza reactia pisicii cand e trasa de coada: se intoarce brusc si musca sau zgarie, ceea ce e foarte dureros, sau in aceea ca pisica se agata cu ghearele si pace buna de a reusi sa o tragi de acolo sau, poate, se spune astfel pentru ca e greu sa determini o pisica sa te urmeze.

Expresia mi-a amintit-o shakuka.

Mâţa blânda zgârie rău se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. Mâţă blânda se spune omului fatarnic, deoarece se stie ca pisicile, desi traiesc in imediata apropiere a oamenilor, pot reactiona salbatic atunci cand sunt in pericol, in special, sau in perioadele de imperechere.

A se uita ca mâţa in calendar inseamna a nu pricepe nimic, a fi cu totul strain de o problema, de un subiect.

Ca o mâţă plouata se spune cuiva abatut, descurajat, fara chef; rusinat, umilit, deoarece pisicilor nu le place apa, in general, desi stiu sa inoate (rare sunt cele carora le place in apa). Atunci cand ploua pisicile stau, de regula, ascunse.

Faci o pisica sa râda. Expresia se refera la ceva foarte ridicol, prostesc: pisica nu râde.

Traiesti o viata ca a cainelui cu pisica - te certi tot timpul. Fraza a fost inventata de Thomas Carlyle, in opera epica despre viata lui Frederic cel Mare.

Multi oameni contrazic aceasta expresie deoarece detin caini si pisici care traiesc in deplina armonie.

A se stupi ca pisicile inseamna a fi in relatii foarte proaste cu cineva; a se certa, a se insulta. Pisicile sunt extrem de violente atunci cand isi apara teritoriul sau lupta pentru suprematie in perioada imperecherii: se musca, se zgarie, se scuipa. Cand se spune despre pisici ca se stupesc inseamna ca isi incordeaza (arcuiesc) corpul intr-un gest de aparare sau de atac, insotit de un pufait specific.

Uite ce-a adus pisica! O expresie usor peiorativa cu privire la sosirea cuiva. Expresia face trimitere la tendinta pisicii de a-si aduce acasa prada “zdrentuita” dupa joaca dinaintea gestului final.

Morala unei pisici vagaboande si scrupule de sarpe - se spune despre oameni imorali si fara scrupule.

Cu mâţa-n sac (te-am prins cu mâţa-n sac) - expresia isi are originea in Anglia medievala cand negustorii vindeau purcelusi in piata si pentru a le fi cumparatorilor usor sa-i transporte ii puneau intr-un sac. Dar negustorii necinstiti inlocuiau adesea purcelusul cu o pisica mare. Cumparatorul vedea ca misca ceva in sac dar nu vedea ce, insa, uneori, ii simtea ghearele prin sac. Expresia originala, englezeasca, se refera la “saritura pisicii din sac” - atunci cand cumparatorul desfacea sfoara pisica sarea la propriu din sac.

Explicatia este: te-am prins cu minciuna!

Din aceasta “istorioara” porneste si sfatul de a nu cumpara un porc pana nu-i vedem râtul.

Si tot de aici deriva si expresiile a cumpara/a lua mâţa in sac, adica a nu sti ce cumperi/iei; se spune despre un lucru pe care nu-l cunosti pana nu intri in posesia lui.

Pe intuneric toate pisicile sunt gri - Benjamin Franklin a intocmit o lista cu motivele pentru care poti iubi o femeie in varsta; aceasta fraza se regaseste acolo. Azi, expresia e utilizata cand se doreste accentuarea faptului ca nu exista nicio diferenta.

A se invârti ca pisica in jurul oalei cu smantana inseamna a da tarcoale unui lucru sau unei fiinte care ii place. 

A se uita ca mâţa la peşte, adica a privi cu lacomie (desi ideea ca pisicilor le place foarte mult sa manance pesti nu e tocmai corecta; pisicile sunt mai tentate sa se joace cu pestii si mai putin sa-i transforme in hrana). 

A călca in urme de pisica stearpa, adica a fi indragostit; se stie ca pisicile fata, in medie, cinci pui la o gestatie.

A fi invatat ca mâţa la lapte, adica a fi rau invatat, a avea un obicei prost.

A se invârti ca mâţa pe langa blidul cu păsat s-ar traduce prin a evita rostirea adevarului.

Umbla ca mâţa pe langa laptele fierbinte se spune atunci cand cineva doreste ceva de care, totusi, se teme.

A trăi ca mâţa pe rogojină inseamna a o duce rău - pisicilor le plac locurile la inaltime, calde si moi.

A nu avea nici mâţa la casa inseamna a fi foarte sarac.

A păţi cinstea mâţei la oala cu smantana, inseamna a fi batut; gospodinele "arunca" dupa pisica pe care o gasesc la oala cu smantana.

A rupe pisica-n doua inseamna a fi voinic, energic, hotarat, curajos, dar si a te invoi la pret cu cineva.

A-i oua si mâţa inseamna a fi un om foarte norocos.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu, albumul “Animale. De pe la noi”.

Surse de inspiratie:

https://user.xmission.com/~emailbox/phrases.htm
http://www.knowyourcat.info/lib/catinenglish.htm

http://www.infoportal.md/dex/mata

Am mai scris despre pisici:
Pisici din filme (I)
Pisici din filme (II)

Salar de Uyuni, deşertul de sare

Salar de Uyuni este cel mai mare  deşert de sare si cel mai plat loc din lume. Se afla in sud-vestul Boliviei, aproape de hotarul cu Chile, in mijlocul celui mai inalt platou din Muntii Anzii Cordilieri: Altiplano.

Desertul, extrem de intins, reflecta razele soarelui astfel incat formeaza iluzia unei oglinzi in care se reflecta cerul.

Stratul de sare, cu o grosime care variaza intre 2 si 20 de metri, face ca suprafata sa fie uimitor de plana: dupa ce apele din sezonul ploios se topesc partea superficiala a depozitului de sare se transforma intr-un enorm lac, cu adancime foarte mica. Procesul, repetat de mii de ori de-a lungul timpului, a dus la aplatizarea perfecta a saraturii.

Suprafata extinsa, cerul senin si planitatea exceptionala a suprafetei fac din acest deşert de sare locul ideal pentru calibrarea altimetrelor satelitilor de observare a Pamantului

E situat la o altitudine de 3656 de metri deasupra nivelului marii si s-a format dupa ce un lac imens, Minchin, s-a evaporat treptat in ultimii douazeci de mii de ani. Ramasitele lacului sunt vizibile si azi in apropierea pustiului din Uyuni. Lacurile Poopo, Uru Uru si marele lac Titicaca sunt conectate intre ele in timpul sezonului ploios, reconstituind o parte din suprafata lacustra a vechiului Minchin. In desert se afla mai multe lacuri de culori ciudate, produse de depozitele de minerale din zona.

Cu aspectul unei enorme mari albe, Salar de Uyuni are in centru mai multe insule, varfurile unor vechi vulcani, care candva ieseau dintr-o mare de apa, nu de sare. Varfurile stancoase sunt acoperite de corali fosilizati si de depozite sedimentare cu urme de viata marina.

Salar de Uyuni este o zona climatologica tranzitionala: impozantii nori tropicali cumulus congestus si  cumulus incus care se formeaza in partea estica a desertului de sare in timpul verii nu pot patrunde dincolo de marginile uscate din vest, in apropiere de granita chiliana si Desertul Atacama.

Salar de Uyuni este si un loc major de reproducere pentru cateva specii de flamingo roz.

Sursa fotografii Turism de Aventura:  https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure

actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai sunt in albumele actuale

Tu, mamaie si tu, tataie

Nu-mi pot imagina de ce exista in mentalitatea unora ideea ca oamenii varstnici pot fi numiti mamaie sau tataie de oameni care nu-i cunosc. Si le vorbesc la per tu, de parca s-au jucat in aceeasi goapa cu nisip.

De ce bisnitarul care vinde fructe exotice in piata ii indeamna pe varstnici sa cumepere adresandu-li-se cu mamaie sau tataie? Oamenii aceia nu sunt bunicii lui! Pe bunici ii iubesti, iti sunt aproape de suflet… Poate ca de ar fi fost bunicii lui el nu s-ar fi adresat necunoscutilor astfel. Mai fac asta unii medici, unele asistente medicale, unele vanzatoare si lista poate continua… Poate mamaie sau tataie au vreo 40 de ani dar greutatile vietii le-au brazdat adanc chipurile, inainte de vreme…

De ce purtatorii de microfon se adreseaza varstnicilor cu mamaie, tataie?! Doar nu-s bunicii lor si au dreptul la respect asa cum au bunicii lor (ah, poate n-au bunici). - Zi, mamaie, cum a fost? se adreseaza unii unor varstnici care au fost martori la cine stie ce. - Apoi, mucosule, eu n-am sa-ti spun tie! ar trebui sa li se raspunda.

Astfel de adresari spun ceva si despre conducatorii respectivelor institutii media…

E adevarat, lipsa formulei majestatii nu inseamna, neaparat, lipsa de respect, dar atunci cand te prezinti ca fiind jurnalist ar trebui sa urmezi o anumita linie de conduita pentru ca te vad prea multi ţopârlani care nu stiu mare lucru despre politete si te imita prosteste. Sa te adresezi cu mamaie si tataie necunoscutilor varstnici e lipsa de respect, cred.

Cititorii de prompter, pe langa purtatorii de microfon, le au pe ale lor: un batran in varsta de 59 de ani; o batrana in varsta de 63 de ani… Astfel de exprimari spun ceva si despre cei care scriu informatiile pe care le citesc altii…

De ce n-or spune simplu: o femeie in varsta de…; un barbat in varsta de… De unde stiu ei ca acei oameni sunt batrani?! Care e criteriul batranetii?! Poate psihic – si nu numai – acei oameni sunt mai tineri decat multi care au varste cuprinse intre 20-40 de ani.

Oameni in varsta de 80 de ani care urca Postavarul or avea multi ani in spate dar nu-s batrani si, categoric, nu-s tataie pentru orice nespalat pe dinti (chiar daca sunt dinti de portelan)!

In statele cu traditie in educatie si bun simt oamenii cu varsta de 50 de ani, de exemplu, sunt considerati in floarea varstei; in România sunt considerati batrani si tratati ca atare.

Modul unora de a se adresa varstnicilor denota o mentalitate de om sarac spiritual, de inconştient care crede ca va ramane vesnic tanar; denota modul in care unii stiu sa isi trateze varstnicii, semenii in general. Acestea sunt tare educationale, reminiscente ale unui regim in care cand sunai la “ambulanta” erai intrebat de varsta pacientului doar pentru a sti dispecerul daca chiar trebuie sa trimita o ambulanta. Oamenii varstnici in acea vreme – mai ales in ultimii ani ai regimului – erau considerati o povara a sistemului: moartea lor insemna mai multi bani in bugetul statului-partid, pentru ca se plateau mai putine pensii si mai putini bani pentru sanatatea unei categorii neproductive de oameni – uitandu-se (sau necontand) faptul ca acei oameni au produs ceva in viata lor, au crescut o noua generatie… pe care altii sa o poata exploata.

In statele cu traditie in educatie si bun simt oamenii cu varsta de peste 90 de ani sunt operati pe cord deschis, de exemplu, iar aici li se spune ca… medicul nu vrea sa riste…

Prea multi dintre cei de azi sunt intre cei crescuti cu o astfel de mentalitate. Cum au dobandit-o?! De la parintii lor, probabil, parinti care vor fi batrani la un moment dat si vor fi tratati cum trateaza ei azi oamenii varstnici. Le pasa, oare?! Nu, pentru ca ei nu pot gandi mai departe de ziua de salariu.

Cu ce mentalitate au unii nu ar trebui sa ma mir ca sistemul de integrare sociala nu functioneaza pentru varstnici si varstnicii românilor se tem sa ajunga pensionari pentru ca vor fi tratati ca fiind cantitati neglijabile, fiind mai valorosi morti decat vii. Trist gand…

“Sfintii parinti” si animalele

Citind comentariile de la postarea Miercurea fara cuvinte! cineva mi-a trimis un link. Dupa ce am citit nu m-am putut abtine si am tastat cu cea mai mare viteza de care sunt capabila. N-am stat prea mult sa reeditez vreo fraza sau propozitie, ci am scris  cu patima pe care o blameaza unii de-si zic sfinti parinti, si acolitii lor.

Un fel de replica adresata celui care a postat acel text scris de… un sfant si a celor care cred la fel ca aceia. In text sunt si unele observatii de bun simt, dar prea multe mi se par exagerate, mi se par ipocrizii.

In textul urmator ma refer la unii sfinti parinti, nu la toti – sunt preoti (e diferit de “sfinti parinti”) care au botezat caini (si aici e o exagerare insa am amintit faptul pentru a se intelege ca exagerarile nu-mi plac in general, nu doar in materie de religie). 

Textul integral e la adresa:

http://www.laurentiudumitru.ro/dragostea-pentru-animale.php

Acel text poate fi (cred ca este) interpretat gresit de prea multi oameni si pare sa aiba menirea (nefasta) de a imparti oamenii in tabere adverse.

*

Citez: Mai rau si vrednic de plans este sa vedem omul, cununa creatiei, menit sa fie slujit de animale, slujind el celor fara de constiinta morala, el facandu-se cu voie rob acestora. Extremele se intalnesc. Ridicol si caraghios este peisajul doamnelor si domnilor (altfel de respectat) executand corvoada de a "scoate in lesa" sau chiar purtat in brate un animal impapusit ca sa-si faca programul de miscare" sau cele naturale. De fapt, animalele in cauza sunt numai obiectul patimii (zoolatrie) al carui subiect este omul si care slujeste in fond acestui viciu starnit si intretinut de sarpele cazut.

I-auzi! Omul care iubeste animalele e sclavul acestora! Hm… Păi, pentru ca unii sfinti parinti (parintii cui, de fapt?!) sa aiba cu ce se ghiftui cineva trebuie sa aiba grija de dobitoace; nu?! Trebuie sa le hraneasca, sa le spele, sa le duca la pasune (adica sa le plimbe) si se poate face asta cu pasiune. Ca pe unii sfinti parinti ii da afara din biserica aceasta constiinta morala de care fac atata parada! Ei sunt bine multumesc, serviti de enoriasi…

Ridicol si caraghios e cel care “scoate in lesa” un animal. Trebuie sa fie ridicol tare sa ai un scop cand te plimbi – medicii recomanda plimbari zilnice de circa 30 de minute, pentru o buna conditie fizica; un animalut e indicat pentru oamenii singuri... Si de ce ar fi corvoada?! Ah! Desigur, unii sfinti parinti ar vrea ca toti acestia sa se plimbe zilnic la biserica si sa faca genoflexiuni, sa dea din maini lasand bani in cutia milei, sa treaca pe sub masa, sa umble in coate in jurul bisericii (o multime de chestiuni care nu-s amintite in Biblie). N-am vazut vreun popa sa mearga in patru labe impreuna cu enoriasii (daca n-am vazut nu inseamna, totusi, ca nu exista), dar am vazut o multime de popi grasi acoperiti de straie lungi si care dadeau senzatia ca de-i impungi cu degetul isi iau zborul ca un balon intepat cu un varf de ac. Adevarati asceti, ce mai!

In cinstea si curatenia sufletului si mintii lor nu-s capabili unii sa foloseasca notiunea “oameni” in loc de “domni si doamne”, parca accentuand o diferenta care se perpetueaza din mosi-stramosi.

Citez: Sufletul (sublinierea imi apartine) animal detine numai ceea ce Sfintii Parinti au numit putere pasiva in care, pe langa puterea vitala (in baza careia sufletul isi zamisleste trupul si il intretine viu) intra doar dorinta si pofta. Dintr-un astfel de suflet lipsesc puterile care il fac pe om ipostas al unei constiinte de sine statatoare, o persoana: puterea duhovniceasca, puterea contemplativa, puterea rationala. Orientand dragostea noastra spre oameni, o orientam spre Dumnezeu in mod direct decat canalizand-o spre restul creatiei, caci numai in fiintele umane Il putem gasi salasluit pe Hristos.

Luand ad litteram ce scrie mai sus inteleg de ce doar catorva le pasa ca se defriseaza in draci, ca se vaneaza in draci, ca se multe alea in draci in dauna Creatiei pe care, cica, o respecta si-o iubesc.

Nu-mi amintesc ca in Noul Testament sa scrie ceva despre… sfintii parinti care fac “legea” dandu-si cu parerea despre ce-a vrut Dumnezeu. Imi amintesc chiar cum Isus voia sa darame Templul, pentru ca devenise casa de negustori – ceea ce sunt azi bisericile: pelerinaje ortodoxe, lumanari, fel si fel de fotografii, padurile pe care le taie pentru profit s.a.m.d.

Sa-mi fie cu iertare, dar nu ma intereseaza ce spun sfintii parinti. Cine a zis ca-s sfinti?! Sunt declarati sfinti pentru ca au facut o scoala de profil?! Sunt sfinti parinti pentru ca sunt serviti de oameni pe care ii numesc enoriasi?! Sunt sfinti parinti pentru ca ei sunt imbuibati si mii de oameni mor de foame?!

Citez: Ne referim la cei care, traind intre oameni aflati in nevoi, intorc spatele acestora si isi focalizeaza dragostea in mod generos catre animale ce le satisfac placerea egoista. Daca ar ajuta constant un copil orfan sau un batran neputincios, nu si-ar satisface o placere si ar implini faptele milei trupesti si sufletesti. Dar, ce poate fi mai neplacut pentru omul robit decat sa implineasca poruncile divine? Ar fi de apreciat, cel putin apelarea la solutia ajutorului indicat (prin sprijin financiar acordat unei institutii de caritate), din banii care prisosesc sau sunt cheltuiti pentru scopuri zoolatre.

Scopuri zoolatre! Cu cata ipocrizie dulceaga critica unii pe cei care iubesc animalele… Pai daca n-ar fi acesti oameni iubitori de animale probabil ca Terra ar fi azi populata numai cu oameni si sfinti parinti.

Sunt criticati iubitorii de animale ca nu ajuta financiar un batran neputincios, un orfan… Poate ca omul acela nu are banii necesari pentru a ajuta orfanii si batranii neputinciosi. Un animal il poti hrani chiar si numai cu resturile ce raman de la masa ta si il poti lasa sa doarma pe un preş, nu trebuie dus la scoala etc. – nevoile unui orfan sau ale unui neputincios sunt mult mai mari si e probabil ca nu-si permite, financiar, orice iubitor de animale sa ajute, dar tot se intereseaza si de oameni. Sunt multi iubitori de animale care nu-si neglijeaza vecinii oropsiti de soarta ci ii ajuta dupa posibilitati, pe cand un popa caruia i se cere ajutorul spune ca nu poate face nimic…

Iubitorului de animale ii spune un sfant parinte sa dea banii, ajutorul, dragostea, catre cei neajutorati. Dar ei, sfintii parinti, n-ar putea da neajutoratilor banii pe care-i cheltuiesc pe straie aurite si odoare care zac prin cladiri imense, pe picturi care acopera ziduri, pe masini de lux care consuma la 100 de km parcursi cat consuma intr-o luna un microbuz care duce niste copii la scoala s.a.m.d.? Ei chiar ar face diferenta in comparatie cu un amarat care n-are dupa ce bea apa dar gaseste cateva resturi si pentru un caine costeliv care-i tine de urat si de cald in zilele si noptile petrecute sub cerul liber. Unii sfinti parinti stiu sa dea sfaturi altora dar ei nu se apleaca asupra celor nevoiasi nici chiar atunci cand acestia plang ca nu au bani sa-si ingroape mortul.

Scarbosi sunt ipocritii! Scuzati-mi expresia ortodoxa.

De unde atatia sfinti parinti cand in Biblia pe care o interpreteaza care mai de care dupa interese scrie clar, in Epistola Intaia catre Timotei a Apostolului Pavel: Căci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus (1 Timotei 2:5)?! (aici ar fi mai multe de lamurit, dar nu e locul).

Din punctul meu de vedere credinta e una, religia (dogma) e alta si ipocrizia n-are loc nici in credinta nici in religie. 

Miercurea fara cuvinte! Si animalele au suflet

HAPPY WW!

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (9), la Carmen.

Sursa foto: Turism de Aventura https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure

actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai sunt in albumele actuale