Ratoi pe lac. Reflexii in oglinda

Pe Lacul Noua din Brașov plutesc rațe și rățoi în mod obișnuit. Poza următoare este despre un rățoi care plutea pe oglinda lacului Noua într-o zi din noiembrie 2022. 

Trupul rățoiului se reflectă cam puțin în oglinda apei, dar am ales poza pentru că-mi place și pentru că vreau să particip (și) la noul sezon al jocului Reflexii în oglindă, lansat cândva de SorinN (http://fewstuff.blogspot.com/) și reactivat de Carmen (Între vis și realitate) săptămâna trecută.

Sursa foto: © Brașov, orașul sufletului meu.

Tabelul pentru participanți este deschis de joi până marți.

Regula jocului: Dacă dorești să participi publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut în oglinda ta" (poate fi și cea retrovizoare) și înscrie articolul la Reflexii in Oglinda pe blog la Carmen.

Cum e cu fericirea? Citate favorite

Nu există nici fericire, nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă și – atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ți dai seama cât de bine este să trăiești, trebuie să fi dorit să mori. (...) Nu uitați niciodată că până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înțelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: Așteaptă și nădăjduiește!

(fragment din scrisoarea de adio scrisă de Edmond Dantes lui Maximilien, fiul fostului patron, un om de onoare cu suflet mare)

Din Contele de Monte-Cristo, de Al. Dumas.

Pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

Îmi vorbești de fericirea generală? Dar, tinere, fericirea n-o putem da nimănui cu de-a silă! Dacă n-o vrea, nu-i trebuie!

 (Cezar Petrescu, în romanul Întunecare - 1927-1928)

De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viaţa şi care nu mai are întoarcere?

 (Cezar Petrescu, în romanul amintit mai sus)

Vivi si martisorul. Salvam papusi

Vivi tot nu-și amintea care-i treaba ei în anul 2023, dar părea că nimănui nu-i prea pasă. Sau... gândeau că de n-o presează pe vizitatoare să-și amintească, și discută despre orice altceva, ceva-ceva îi va readuce în minte mesajul. Poate nu era despre vreun mesaj, ci doar despre participarea la joc?! Evident, n-avea cum ști – posibilități erau prea multe.

Când a ieșit din camera rezervată ei i s-a părut că e pustiu sediul Salvăm păpuși. În hol, pe un afiș, a văzut scris cu roșu și alb: 1 Martie, Ziua Mărțișorului. 

A zâmbit. La ei nu se prea păstra tradiția. La începutul secolului XX erau puține femei care purtau la mână sau la gât șnurul alb-roșu care simbolizează, prin culorile lui, lumina, puritatea, candoarea – prin alb – și vitalitatea, tinerețea, prin roșu. Poate erau multe, dar nu le-a văzut ea. Va privi mai cu atenție cand se va întoarce în timpul ei.

Acest șnur răsucit, numit mărțișor, era menit să ocrotească de rele, să aducă noroc și sănătate persoanei care-l primea. Ea nu-și amintea să fi purtat un șnur roșu la încheietura mâinii sau la gât – cu atât mai puțin pe piept (cum observase în fotografia aflată lângă afiș). Se pare că tradiția purtării mărțișorului se schimbase un pic, prin adăugire, cel puțin, prin alăturarea unei amulete la mărțișor.

A pornit spre ieșire, nerăbdătoare să se mire în continuare. Lângă ușa de intrare, pe o măsuță, era un mărțișor cu o amuletă formată din trei inimioare suprapuse. 

L-a ridicat și l-a privit cu atenție, apoi a ieșit, lăsând mărțișorul unde l-a găsit.

Privea spre femeile care-i ieșeau în cale, căutând simbolul acesta al primăverii. Poate îl purtau la încheietura mâinii sau la gât, pentru că n-a văzut decât două care aveau mărțișorul prins în piept. Celor două le-a zâmbit și le-a urat „Primăvară frumoasă!” Ele i-au mulțumit la fel, zâmbind.

Mărțisorul e realizat în cadrul primei teme a jocului Salvăm păpuși, la Provocări verzi.

E confecționat din fetru roz, spumă roșie și o inimioară rozaliu-movulie din setul de inimioare primit de la Mihaela (Explorator prin viață).

Primăvară frumoasă să avem! Cu bucurii și veselie!

Vivi mesagera. Salvam papusi

Când călătorii în timp – și spațiu – au auzit că se pregătește o nouă serie a jocului Salvăm păpuși au sunat adunarea. Jocul se desfășoară tot în țara - și timpul - Provocărilor verzi și voiau ca de această dată să participe și reprezentanți de-ai lor.

Vivi, o blondină de pe la începutul secolului XX, a auzit și ea vestea.

Se număra printre cei aleși la un moment dat să călătorească în timp. Până acum n-a avut ocazia. Probabil nici acum n-ar fi plecat dacă nu insista pe lângă responsabili să trimită și ei pe cineva cu un mesaj pentru cei din anul 2023. Zis și făcut. Au ales mesajul și-au pregătit-o pe Vivi.

Blondina s-a rematerializat destul de greu. Nu se așteptase. Discutând cu unii dintre cei care veneau din „viitor” în timpul ei – cu vreun mesaj sau vreo misiune – a înțeles că nu-i deloc complicată teleportarea. Ușoară dezorientare la sosire, poate și/sau ușoară amețeală, dar cu recuperare rapidă. Ea a ajuns bucăți! A durat ceva până s-a rematerializat, la o margine de oraș, într-un hambar părăsit în câmp.

Noroc că au venit după ea ceilalți! Exceptând identitatea și faptul că e la prima călătorie în timp, Vivi nu-și amintea aproape nimic.

Acum ședea, liniștită, într-o cameră amenajată special pentru ea, și încerca să-și amintească mesajul pe care-l avea de transmis, dar mai mult derula în gând tot ceea ce văzuse – lucruri și comportamente care i-au produs o mare mirare! Se vede după ochi cât de mare îi este mirarea.

*

Vivi e lucrată din material-vâscoză. Am ales materiale care să nu necesite călcare și care să nu se deșire la lucrat.

Tiparul pentru corp e desenat cam la nimereală, ajustat să se potrivească. Am desenat o formă umană și am decupat pe contur.

Corpul e umplut cu melană (la fel și capul); am introdus și sârmă subțire, moale, pentru ca păpușa să aibă mobilitate. Arată ca și cum ar fi stat pe grătar pentru că nu m-am gândit să cos fața materialului ca fiind dosul.

Părul este din fire de mohair (am lipit cu silicon)

Pentru rochie am folosit tiparul corpului, conturând la distanță de circa un cm, ignorând forma picioarelor. Pe brâu e cusută o floricică lucrată din mărgeluțe de nisip.

Sirenele de 1 Martie

Nu-i vorba despre ființele fantastice pe care le întâlnim prin cărți de povești, legende, filme.

Într-o sâmbătă, 25 februarie 2023, șeful de la situații de urgență anunța pornirea sirenelor de alarmare în prima zi de miercuri din luna martie. Pregătire (?!) în caz de cutremur, cică. Alarma ar suna, în caz că, după cutremur – ar fi culmea să sune în timpul! Dar de ce să mai sune după?! Sau înainte?

De Ziua Mărțișorului vor urla sirenele la nivel național. Sirenele comandate centralizat sunt 2865; cele care necesită declanșare locală sunt 2595.

Fix de Ziua Mărțișorului se reactivează tradiția activării alarmelor de prin orașe. Mdeh! Ghinion. În 28 februarie e Ziua Națională a Protecției Civile și la 1 martie e Ziua Internațională a Protecției Civile și au hotărât sa organizeze ceva evenimente, programe.

Vom avea Săptămâna Protecției Civile, eveniment care se va derula intre 25 februarie – 4 martie. Vor fi mai multe activități menite sa dezvolte comportamentul preventiv și cei interesați vor putea să se familiarizeze cu măsurile și regulile care trebuie avute în vedere în cazul unor situații de urgență. N-ar fi mai simplu (și mai ieftin) să se învețe despre aceste măsuri și reguli în instituțiile de învățământ, de exemplu?

Să se obișnuiască oamenii – zicea șeful amintit mai sus. Și mai zicea că aceste acțiuni de prevenire a dezastrelor au rolul de a-i pregăti pe oameni, nu de a-i alarma.

Cât costă, oare, afacerea cu pregătirea populației prin alarmare cu sirene și învățarea despre reguli și măsuri? Vor fi comunicări, expoziții, demonstrații, conferințe de presă și multe altele. Ar merita toți banii, dacă ar avea vreun efect benefic imediat, fix în timpul dezastrelor.

E ușor distractivă exprimarea prevenirea dezastrelor. Nu-mi imaginez cum ar putea o sirenă care sună să prevină orice... Să anunțe da, dar să prevină?! Dacă ar preveni ne-am putea obișnui să le auzim sunând continuu – și n-ar mai fi dezastre. Cum previne un dezastru faptul că toți cetățenii știu ce trebuie să facă în caz de... ce-o fi?! Nu vor mai fi dezastre doar pentru că știm ce să facem?

Prevenția – în orice domeniu – este numai despre bani, și cam atât. Prevenția – pe agenda politicienilor - e un vortex care suge munți de bani care nu prea se întorc în societate.

Citez din discursul susnumitului șef:

Noi, când vorbim cu oamenii despre riscuri, nu vrem să-i panicăm, noi vrem să-i pregătim, ăsta este rolul comunicării. (...)

Cârcoteli:

N-am înțeles: rolul comunicării este pregătirea oamenilor?

Încotro se vor îndrepta acești oameni cărora li se comunică?!

Citez:

Acum există campania «Nu tremur la cutremur» care a fost lansată de IGSU. Dorința noastră este să ajungem la un nivel de reziliență ridicat. Ce înseamnă reziliență pentru omul de rând? (sublinierea îmi aparține) Înseamnă că o situație de urgență să nu te afecteze, să nu te impacteze mai mult decât o perioadă foarte scurtă și să poți să-ți revii la viața ta normală, iar în timpul situației de urgență să nu devii vulnerabil și să ai ce-ți trebuie ca să poți să faci față.

Cârcoteli:

Impacteze! Adică, să nu ne mențină în contact strâns cu... dezastrul, cu teama (aproape irațională) care pune stăpânire pe unii oameni?

Să-ți revii la viața ta normală. (sublinierea îmi aparține) Că doar nu vom reveni la viața normală a vecinului de la trei. Care normală?! Ne țin ăștia din dezastru în dezastru! Ne amenință cu molime, război, foc, inundații, cutremure, atentate teroriste, foamete... Cică, viață normală...

Măi, nene, tu ce te crezi dacă noi, ceilalți, suntem om de rând? Ah, ești șief, faci ce vrei cu viața noastră... Aha, ne amintim din 2020.

Să așteptăm, zic, ca niște oameni de rând ce suntem, Miercurea sirenelor anunțată de șeful acesta, în cadrul unei conferințe de presă.

Să nu înțeleagă cineva că zic aici că nu e utilă informarea! Să nu înțeleagă cineva că nu e util să exersăm pentru cazuri extreme... Exersând, fiind informați, avem șanse mai mari de a ne descurca în situații extrem de dificile, de a scăpa – cât mai bine! - din unele situații extreme. Se formează un fel de reflex, care se va declanșa când intervine situația pe care am simulat-o de mai multe ori, reflex care, poate, va deveni un fel de a doua natură. Totul este să putem stăpâni frica. Frica e firească, și toți o simțim în anumite situații (bine, sunt și oameni care n-o simt, dar despre aceștia se spune că nu-s prea sănătoși), dar când n-o stăpânim ne împinge la te miri ce. Aruncarea pe fereastră de la etajul șapte în caz de cutremur, ca exemplu.

Citez:

Faptul că facem informări, pregătiri, nu înseamnă că noi știm că mâine se va întâmpla ceva, este obligația noastră să facem acest lucru, asta face Protecția Civilă, pregătește populația.

Cârcoteli:

Bun. În ce fel ne pregătesc cei de la Protecția civilă surzindu-ne cu sirenele de alarmare? Ne obișnuiesc cu zgomotul? Nu ne-au spus ora, să putem fi luați prin surprindere, ca într-o situație critică reală! Să nu fie fix în clipa în care ne prindem un mărțișor pe reverul hainei!

Imagine de iXimus de la Pixabay

Caseta satinata Transformari creative

Încet, încetișor spre foarte încet, am reușit să ajung la zi cu temele lunii februarie.

Ultima temă la Transformări creative – februarie 2023 îmi solicită creativitatea. Să nu râdeți de valul de creativitate care a dat peste mine! Că și e nevoie de creativitate pentru o casetă satinată. 

Oh! Până să mă opresc la această casetă chiar mi-am pus la încercare creativitatea!

Am încercat să fac un elastic de prins părul – elastic îmbrăcat în material colorat (nu știu cum să numesc aceste prinzătoare decorative pentru păr – noh! sunt creativă în denumiri). Nu mi-a reușit deși, cândva, știam să fac!

Am încercat apoi o învelitoare din denim (textila, nu after shave-ul) pentru o serie de cărți de dimensiuni mici, polițiste, pe care mi le-a împrumutat cineva. Culmea! (sau nu?) Nu mi-a reușit! Și-atunci am ales ceea ce mai făcusem cu alte ocazii: casetă.

Dintr-o cutie lungă de 11 cm, lată de 5 cm și înaltă de 3,5 cm am făcut o casetă pentru... bijuterii.

Materialul e de la o fostă rochie din satin argintiu și voal gri lucios (doar satinul a mai rămas nefolosit).

Am învelit, practic, cutia într-o bucată de material și am folosit adeziv pentru fixare, dar... a fost nevoie să ascund lipiturile exterioare (nu am potrivit materialul astfel încât să fie nevoie de cel mult o lipitură exterioară - dacă fără nu se putea). Și-am ascuns aceste margini lipite cu... silicon albastru cu sclipici! Am și bastonașe cu argintiu dar în pistol mai era albastru (mult!) și n-am știut cum să-l scot fără a-l irosi... În poză nu prea se văd aceste lipituri cu albastru – pe interiorul capacului, un pic.

Caseta se „zăvorăște” cu o închizătoare de la un fost colier și cu un cercel mic, auriu.

Pentru că mi s-a părut prea modestă am aplicat trei inimioare argintii din setul primit de la MNiko (Explorator prin viață) atunci când am obținut și diplome pentru joaca din anul trecut. Aș fi lipit mai multe dar... cred că aș fi încărcat-o deși, privind-o acum, mai că aș mai lipi câteva inimioare argintii pe capac.

Deși e departe de eleganță, îmi place caseta.

Mini sac din piele Transformari creative

Parcă e un făcut! Când nu e una, e alta! Miercuri, pentru că parte din planuri s-au dus pe apa Sâmbetei, m-am avântat spre laptop, să public postarea despre mini sacul din piele maro pe care l-am lucrat pentru Transformări creative – februarie 2023. Ha-ha-haaaa! Conexiunea la Internet a fost de altă părere și s-a cuplat cu intermitențe. Așa de multe încât m-am săturat după vreo două ore și-am renunțat. Am avut ce face, nu zic ba, dar dădeam mărunt din buze pentru că a fost cea mai bună șansă de a recupera restanțele pe blogurile prietene.

În luna februarie este despre recuperarea unor diverse textile, fire și altele de gen. Am ales resturi de piele după ce am încercat mai multe variante de materiale din care se poate face o gentuță. Eram așa de vitează zilele trecute încât am început să lucrez chiar și o geantă din resturi de blugi pe o căptușeală de la o geantă care s-a stricat. În ritmul în care reușesc să lucrez pentru propria-mi plăcere aș fi terminat acea geantă cândva în vară, așa că am ales un mini sac potrivit pentru păpușă.

Sigur că am greșit! Mă descurc la calcule de mă ia cu amețeală. Fundul sacului, bulina, are diametrul de circa 5 cm... Corpul sacului l-am „măsurat” așezând bucata de piele în jurul bulinei, lăsând rezervă pentru lipit. Ha-ha-haaaa! La asamblare s-a dovedit că bulina e mult prea mare pentru cilindrul obținut așa că am forțat lipirea și fundul sacului e ușor împins spre interior. Înalțimea mini sacului este de 10 cm.

La gură, mini sacul e strâns cu un șnur vișiniu, și i-am lipit o fâșie de piele ca toartă, să stea pe umărul păpușii.

Păpușa aleasă pentru postare (sau pentru că i se potrivește mini sacul?!) este cea care a jucat rolul Nausicaa, în cadrul Provocărilor verzi, dar și în rolul Gi, în cadrul aceluiași joc Salvăm păpuși. Aici e, încă, în costum de Gi, personajul care deține un inel cu puterea apei.