Duminica la povesti despre porumbelul fara coada

Porumbelul mac-mac - despre care am mai amintit - a lipsit vreo doua zile de pe marginea geamului. Ne-am gandit ca petrece mai mult timp cu porumbita pe care a intalnit-o de curand. Cand a aparut, vineri, am vazut cu spaima ca nu mai are penele cozii! Pur si simplu e cu… fundul gol! S-a asezat pe marginea geamului si s-a speriat cand am intins mana sa-i dau graunte, dar curand si-a revenit, amintindu-si ca nu e in pericol.

Vazusem niste pene imprastiate pe afara si m-am gandit ca iar a prins pisica vreun porumbel si mi-a parut rau, dar e firescul Naturii, pentru animale si pasari. Sau, poate, a incercat cineva sa-l prinda… Cand l-am vazut pe mac-mac fara pene in coada am inteles ale cui erau cele de pe trotuar si m-am bucurat sa-l revad. Sper sa ii creasca penele in timp util, pentru ca are nevoie de coada si la aterizare si la decolare si timpul frigului se apropie - e greu si fara coada si cu piciorusele reci.

Am mai inteles ceva - mai bine zis: inteleg mai bine cu fiecare intamplare. E gresit sa obisnuim animalele si pasarile (semi) salbatice cu ideea ca omul nu e pericol pentru ele. Cand un om nu vrea raul vietatilor nu se intelege ca niciun om nu le vrea raul! Noi, oamenii, stim aceasta, dar pasarile si animalele nu stiu, ci cred ca toti oamenii sunt la fel ca aceia care le hranesc si le ingrijesc si aceasta obisnuinta le pune viata in primejdie. E bine sa le hranim, dar sa nu le facem sa creada ca sunt in siguranta in compania omului daca nu alegem sa le tinem departe de alti oameni, de acei oameni care le vor raul - de cele mai multe ori numai pentru distractie.

Duminica, la povesti, ne intalnim la Anastasia