14 nov. 2013

Proba Iubirii



Un tânăr fusese în război în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi telefonează părinţilor.
- Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem - au spus părinţii.
- Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el: în timpul războiului a fost rănit foarte rău. A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină să stea cu voi acasă.
- Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva să îi găsim unde să stea.
- Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă.
- Fiule - îi răspunde tatăl - nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti. Un om handicapat ca el înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa cu unul ca el? Lasă-l în pace şi vino acasă. O să-şi găsească el unde să stea.
În acest moment fiul închide telefonul brusc. Părinţii n-au mai auzit nimic de el de atunci. După câteva zile au primit un telefon de la un politist, care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Părinţii, înmărmuriţi, au ajuns repede la morgă şi acolo au descoperit că, într-adevăr, fiul lor era cel care murise. Și au mai descoperit un lucru: băiatul lor avea doar o mână şi un picior.
(nu cunosc autorul textului)

4 comentarii:

  1. suntem atat de cruzi mimand bunatatea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :( Poate de aceea se spune ca omul rau, care nu se ascunde, e mai cinstit - si mai puternic! - decat multi altii... :)

      Ștergere
  2. Trista poveste... Ar putea fi adevarata. :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit şi eu această povestire mai de mult şi, acum ca şi atunci m-a cutremurat! Suntem atât de egoişti şi ne gândim doar la binele nostru, nu vedem mai departe...

    RăspundețiȘtergere