2017-02-24

Parfumul literelor. Poveste parfumată

Florile sunt cuvintele frumoase şi hieroglifele naturii, 
prin care aceasta ne arată cât de mult ne iubeşte
(Goethe)

Pe fereastra deschisă pătrundea ca o adiere parfumul arbuştilor de mirt care formau o adevărată pădurice în jurul clădirii unde era găzduită echipa de arheologi.
Băieţelul, abia cu un cap mai înalt decât biroul impozant lucrat din lemn de chiparos, se străduia să-şi sprijine coatele pe tăblie, privindu-şi insistent tatăl preocupat să calculeze el ştia ce. Când privirile li s-au întâlnit copilul a înţeles că acum îşi poate întrerupe tatăl din lucru
- Tati, literele au miros? întrebă el.
- N-au miros, dragule – zâmbeşte bărbatul. Cum de ţi-a venit ideea aceasta?
- Mi-a zis un pui de şarpe că literele au parfum de plante.
Tatăl zâmbeşte cu indulgenţă, privindu-şi cu dragoste băieţelul in vârsta de şase ani pe care îl lua cu el pretutindeni. De când sosiseră in Egipt micuţul devenise foarte curios cu privire la aproape orice.
- Un pui de şarpe!? Îşi arcuieşte sprâncenele a mirare, insistând din priviri că ar vrea adevărul. Unde ai văzut tu un pui de şarpe?
- Pe o piatră din deşert. Mă plicitiseam şi m-am gândit că ar fi frumos să găsesc pe cineva care să se joace cu mine.
Arheologul se simţea cumva vinovat că îşi neglija micuţul dar prea multe nu putea face. Toţi erau preocupaţi de găsirea unui pocal vechi folosit de antici in ritualurile pentru venerarea zeului primordial Anu din panteonul sumerian. Au ajuns in Egipt pentru că unele surse susţineau că pocalul ar putea fi in Valea Ascunsă, in mormântul unei prinţese egiptene. In Vale, însă, nu-şi imaginau unde ar putea să existe un mormânt… Erau destule prinţese anonime descoperite pe toata intinderea Egiptului dar mormintele acestora fuseseră jefuite cu zeci de ani înainte şi dacă acel pocal chiar ar fi fost acolo era de mult pierdut.
- Şi ce ţi-a mai zis acest pui de şarpe? se hotărăşte arheologul să intre in jocul fiului.
- Dacă sunt atent la parfumul aerului şi identific corect parfumurile pot merge pe cărări unde alţii nu au mai fost şi pot să găsesc lucruri despre care nu ştie cineva că există.
- Un şarpe fermecat, deci! se amuză bărbatul. Ştii ce?! Acum hai să mergem la culcare; mâine avem o zi lungă de petrecut in deşert.

Ahmed el Rifa, îmblânzitorul de şerpi legendar, amintit in rugăciuni de toţi cei care vor să fie feriţi de muşcătura şarpelui, a fost singurul care a luat in seamă rugăminţile copilului şi i s-a arătat sub forma unui pui de şarpe pe care micuţul l-a ascuns la pieptul său şi-i asculta cuvintele susurate melodios, ca un cântec, învăţandu-l că fiecare literă are parfumul unei flori, al unei plante şi când va putea recunoaşte aceste parfumuri toate căile nevăzute îi vor deveni accesibile, la fel şi toate obiectele ascunse.

Farafra e oaza ultimului popas in drumul lor spre Valea Ascunsă unde se presupunea că ar putea fi mormântul prinţesei. Maşinile de teren făcuseră cu greu faţă drumului nisipos care urmărea fidel traseul vechilor caravane. Încă de la câţiva kilometri băieţelul a reuşit să distingă parfumul arbuştilor de mirt. El Rifa era mulţumit: învăţăcelul său prindea repede tot ceea ce-i dezvăluia.

Erau găzduiţi într-o casă de la marginea oazei, la un localnic pasionat de arheologie. Băiatului i-a fost repartizată o cameră cu fereastra orientată spre deşert. Foarte încântat de liniştea nopţii, de cerul stropit cu stele strălucitoare, şi-a aşezat şerpişorul pe umăr şi cu voce şoptită a repetat “alfabetul parfumat al literelor”. In eter păreau să se formeze cuvinte cu înţeles şi zâmbetul copilului era din ce in ce mai larg.
Micuţul recunoscuse in parfumurile care se amestecau in aer şi numele prinţesei al cărei mormânt îl căuta tatăl lui. Parfumul puternic al trandafirului se îmbina armonios cu cel al suavei anemone. Lotusul îşi împletea parfumul persistent cu cel uşor amărui al salviei; eucaliptul îşi răspândea aroma frunzelor picurand-o in parfumul reginei nopţii care se contopea cu cel al iasomiei şi al tuberozei. Toate aceste parfumuri împletite au creat in mintea băiatului numele: Talserit.

Uitând de orice prevedere urmărea prin deşert aburul fin şi parfumat care-l călăuzea spre o direcţie necunoscută. Era plin de încredere, cu şerpişorul şoptitor pe umăr, in noaptea luminată ca ziua de stelele care sclipeau foarte jos – avea senzaţia că le-ar atinge dacă ar întinde mâna către ele.
La câteva zeci de metri de oază, pe întinderea albă, s-a împiedicat de ceva. Mirat, s-a aplecat şi a zărit între firele de nisip şi plante uscate, răsucite, o piatră aproape cubică pe care erau săpate câteva figuri stilizate pe care nu le recunoştea. Şerpişorul i-a spus că sunt literele folosite de vechii egipteni. Automat, in mintea copilului s-au aşezat literele arabe peste hieroglife. Acum ştia că a descoperit mormântul mult căutat unde trebuia să fie cupa pe care o căuta tatăl său de câţiva ani.

Locul era pustiu, o adiere parfumată venea dinspre oază, dar lui îi era prea somn să parcurgă drumul înapoi – luminile satului păreau foarte departe. S-a aşezat lângă piatră, fericit că şi-a ajutat tatăl. Liniştea nopţii, parfumul aerului l-au adormit pe micuţ.
I-au trebuit câteva ore arheologului să îşi găsească fiul. S-a aplecat şi l-a atins pe umăr. Atunci a văzut şi el piatra cubică si hieroglifele care formau numele prinţesei al cărei mormânt îl căutau.

Erau atât de fericiţi cu toţii că au finalizat căutarea încât tatăl a uitat să-şi mai dojenească fiul. L-a întrebat doar cum de-a ajuns tocmai acolo când ei nici nu se gândeau ca ar putea exista vreun mormânt in zonă, fiind prea aproape de calea urmată de caravane.
Răspunsul micuţului li s-a părut tututor o joacă de copil şi au pus totul pe seama întâmplării. Cum să creadă adulţii că un copil a învăţat inexistentul alfabet parfumat al literelor de la un pui de şarpe şi parfumurile împletite l-au condus tocmai la acel mormânt unde ar trebui să descopere cupa? Nu o dată arheologii au descoperit, cu totul întâmplător, minuni ale lumi antice.

Băieţelul şedea la câţiva metri distanţă, zâmbind. Nu era supărat că nu îl crede tatăl. Puiul de şarpe i-a spus că important nu este ce cred oamenii, ci ceea ce ştie el şi că nu trebuie să convingă pe cineva că spune adevărul. Lumea adulţilor este una mai ciudată, o lume in care oamenii cred numai ceea ce văd, ceea ce pot atinge. Oare ce se întâmplă cu adulţii de nu mai pot vedea minunata lume pe care o văd copii? Răspunsul la întrebare îl aştepta băieţelul de la puiul de şarpe… dar puiul de şarpe nu mai era la pieptul lui. Va trebui să afle singur răspunsul, pe măsură ce va înainta in viaţă.
₪ ₪ ₪
Aceasta e povestea mea despre parfumul literelor, la ediţia aniversară a Clubului Condeielor Parfumate găzduit de Mirela: 6 ani de când există Povestea Parfumată.
La mulţi ani membrilor trecuţi, prezenţi şi viitori! La mulţi ani Clubului!

Povestea următoare e aşteptată in data de 26 martie, tema fiind propusă de Silving: Parfumul dansului

22 de comentarii:

  1. O poveste atat de frumoasa Diana draga! Mi-ar place sa mai am ochii si crezul unui copil, mai ales fantezia lui! Ar fi fantastic! Curiozitatea te face sa descoperi lucruri noi si naivitatea îti deschide fantezia! Mi-a placut foarte mult povestea baietelului si a serpisorului lui, desi sincera sa fiu mie îmi este teribil de frica de serpi! 😅
    Iti doresc o zi minunata si un weekend plin de soare!
    pupici! ♡

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Ella draga!
      Mi-ar placea sa-mi pot manifesta curiozitatea fara retineri. :) Cred ca, intr-un fel, ma retine si lipsa timpului... :)
      Mie imi plac serpii, foarte mult. Au ceva fascinant.
      Multumesc! Seara frumoasa sa iti fie si weekendul minunat! Pupici! <3

      Ștergere
  2. nu-mi plac serpii dar micutul serpisor intelept ca un batran invatator, da...
    si da, oamenii mari cred doar ce vad, ce ating, ce poate fi dovedit
    au uitat sa simta inainte sa gandeasca, au uitat sa viseze inainte sa verifice realitatea
    parfumata ta poveste din desert m-a cucerit :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Serpii sunt... inteligenti. :) Dar nu pentru asta imi plac :)
      Imi place ideea cu oamenii mari care au uitat sa viseze inainte sa verifice realitatea. :)
      Multumesc pentru aprecere. Pupici! <3

      Ștergere
  3. Bună Diana!
    Superbă povestioara și felul cum povestește băiețelul mi-a
    plăcut mult,mulțumesc pentru lectură!
    Îți doresc un weekend fericit și plin de bucurii!
    Pupici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Multumesc pentru apreciere.
      Cu placere! :)
      Iti doresc sa ai o seara linistita si un weekend insorit! :)
      Imbratisari si pupici, cu drag! <3

      Ștergere
  4. Ce poveste fascinantă, m-ai cucerit! Lumea are nevoie de povești, dar știu că știi. Să afle, dar să se și bucure pe îndelete. Taine, deșerturi, locuri exotice pline de mister, șerpi, îmblânzitori...O lume pe care o pot doar intui, de aceea mă atrag poveștile care o descriu. Șerpii au o frumusețe aparte. Fiicei mele îi plăcea într-o vreme să deseneze reptile, mai ales șerpi constrictori, pe care îi considera superbi. Și înțelepți.
    Întradevăr, ” Lumea adulţilor este una mai ciudată, o lume in care oamenii cred numai ceea ce văd, ceea ce pot atinge.” Copiii, se spune că văd mai multe și percep extrasenzorialul mai ușor. Ei știu, intuiesc, simt. Și apoi învață pentru a afla și mai multe.
    La mulţi ani Clubului și La mulţi ani Condeierule parfumat, Diana, unul din veteranii și stâlpii de bază ai Clubului nostru!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Mirela, si pentru noua ocazie de a scrie povesti parfumate. :)
      OH! Mie-mi plac serpii de numa'-numa'! :) Dar nu stiu a-i desena, dar daca incep sa scriu despre ei... :) Serpii sunt superbi, din punctul meu de vedere.
      Copiii sunt mai aproape de natura - cu tot ce inseamna aceasta. Pacat ca, mai apoi, cei mai multi invata sa-si ascunda sentimentele, credintele, isi pierd dorinta de a cauta... chiar si cai verzi pe pereti... si asa ajung la a nu mai simti, la a nu mai crede in ce nu se vede, ca si cum ce ei n-au vazut nu exista. :)

      La multi ani Clubului si membrilor! Multumesc, Mirela, draga. :) Imi amintesc prima mea participare ca si cum ar fi fost ieri. :) Ce emotii aveam! Pana sa ma hotarasc citisem ce scriati voi si... hm, mi-a trebuit ceva timp sa-mi fac curaj. :)

      Iti doresc, cu drag, sa ai un weekend minunat!

      Ștergere
  5. Minunata povestioara ta parfumata!
    Succes pe mai departe in clubul povestilor!
    Si chiar, oare ce se intampla cu adultii de nu-si mai amintesc mai nimic de fascinatia imaginatiei din copilarie? Doar retoric... :D
    O zi excelenta, draga Diana! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Suzana draga!
      M-am gandit - si m-am bucurat - ca te voi intalni printre povestitori. Ai un dar de a concentra ideile, ceva fantastic, si totul pare a fi... simbol; dupa ce citesc exact cuvintele am de aflat simbolistica... Intr-o fraza tu spui... 100 de lucruri. :)
      Multumesc! Iti doresc sa ai un minunat sfarsit de saptamana! <3

      Ștergere
  6. Am trecut din lumea celor mari, în lumea copilăriei și mi-e bine. O prefer pe cea din urmă, pentru că numai un copil sau un om mare cu suflet de copil, poate inventa povești atât de frumoase. Admirație pentru puterea imaginatiei!Mă voi întoarce în lumea ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Maria, pentru lauda care mi-a mers direct la suflet. :)
      Ador lumea minunata a copilariei, dar n-o mai pot trai asa cum... o stiam. :) Poate acesta e motivul pentru care atunci cand cineva ma intreaba de complezenta "Ce fac?" raspund, uneori: "Copilaresc". :)
      Te astept cu drag. :)

      Ștergere
  7. Spledida poveste, Diana si plina de subintlesuri. Oare ce se întâmplă cu adulţii de nu mai pot vedea minunata lume pe care o văd copii? Uite, asta e intrebarea pe marginea careia s-ar putea scrie carti intregi. Vad ca nu sunt singura care a ramas cu intrebarea ta in suflet...asta inseamna sa citesti ceva scris bine. O primavara frumoasa, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere - si pentru lauda - Dana draga!
      :) Cand privim copiii, cand ii ascultam cum povestesc fel de fel, cum ne impartasesc dorintele lor pentru cand vor fi mari :) sufletul parca prinde aripi. Apoi, privind in jur, ne intrebam (retoric): unde sunt toti acei copii si dorintele lor?!
      Multumesc. O primavara minunata iti doresc sa ai si tu! <3

      Ștergere
  8. Acum ceva vreme, am vazut un film grozav, in care o fetita parea sa aiba prieteni imaginari care îi spuneau tatalui cam ce solutii ar trebui gasite in domeniul lui de activitate. In fine, am ramas muta cand am realizat cate putem face cu puterea imaginatiei și cat de multe cai exista daca nu mergem doar pe logica și drumul celor care deja par a le sti pe toate. Serpisorul tau și baiatul curios au gasit nu doar parfumul literelor magice dar și parfumul literelor noastre, toti cei incantati de fantezia si frumusetea povestii tale. Ma bucur ca am revenit sa te citesc și sa simt parfumul prieteniei tale in cateva litere emblemă pentru mine - Zoe, a plecat de acasa din 2013. Te ador, mă inclin și mi-e ciuda pe mine ca nu sunt consecventa nici in ale scrisului, nici cititului prin virtual, ma risipesc pe fb..și cam atat. Noroc cu Mirela..ca m-a adunat in curiozitati parfumate. Te imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca am vazut filmul dar - cine stie? - poate dau de el in cautarile mele pe net (dupa filme). Daca mai stii, cumva, titlul... si-o fi si pe net... :)
      In prea multe cazuri cei mai multi adulti isi impun limitari imaginatiei, ca si cum ar fi "pedepsiti" daca nu merg pe cararile batute de atii inaintea lor; si cred ca mai sunt si cei care se tem de succes si de aceea prefera cararile batatorite. :)

      Oh, Zoe, draga de ea. La un moment dat platforma blogger a avut unele modificari si disparuse "anuntul" si nu aveam cea mai vaga idee cum sa fac sa apara din nou - in final am reusit! De data aceasta si cu poza. :) O pastrez aici si ca un fel de... gand, de urare de a-si regasi blanosii toti cei care au avut nesansa de a-i pierde.

      Multumesc pentru popas; ma bucur mereu sa te "vad" aici, dar sper ca stii: nu-i bai ca nu vii! :) As zice ca te daruiesti pe FB, nu te risipesti. Acolo citesc cele mai multe dintre randurile-gandurile tale. :)
      Multumesc pentru apreciere, Adriana. Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  9. atât de frumoasă şi plină de parfum arab este povestea !!! îmi pare rău că s-a terminat ! mulţumesc frumos pentru ocazia de a mă simţi aşa de bine ! să ai un weekend minunat ! pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru entuziasm si apreciere si urare, draga prietena-japoneza! <3
      Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata! Pupici!

      Ștergere
  10. Bun găsit! Ai reuşit să mă duci printr-o lume a deşertului, a Egiptului Antic, atât de plină de miresme şi căi necunoscute. Copiii, în inocenţa lor, sunt mult mai deschişi mesajelor subtile trimise de Univers, pe care noi, adulţii, am uitat sau nu le mai acordăm importanţa şi timpul necesar descifrării. M-am simţit diin nou copil, cu o carte de poveşti alături, iar acum pot face faţă provocărilor zilei mai uşor. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun venit! Multumesc pentru popas si pentru apreciere.
      Ca adulti, poate ca nu mai avem linistea sufleteasca necesara, dar trist este cand unii "stavilesc" entuziasmul micutilor, incercand sa-i aduca in lumea adultilor cat mai devreme. :)
      Iti doresc sa ai o saptamana minunata!

      Ștergere
  11. Ce-mi faci tu, Diana...;) Stiai ca Egiptul antic e slabiciunea mea. A fost si va fi. :)
    E superba povestea si chiar foarte posibila. Superba pentru ca se desfasoara ca un ghem in fata cititorului, fara niciun pic de nod, fara vreo rupere a firului. Superba pentru ca e plina de magie, mister si neprevazut. M-a incantat. Te imbratisez cu mult drag! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elly, tare mult ma bucur sa te revad pe aici! :)
      Dada, stiu! :) Fiind si "punctul meu nevralgic"... mi-e cam greu sa il ignor. :)
      Iti multumesc pentru apreciere!
      Ma incanta aprecierile, le primesc cu multa caldura si chiar imi doresc sa devin un "povestitor" bun, insa stiu ca mai am muuult de lucrat. :)
      Cu mult drag te imbratisez si eu! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.