27 feb. 2017

Priveşte, gândeşte, învaţă. Citate favorite.

De la un singur lucru afli zece mii de lucruri. (Miyamoto Musashi)
Un poet scria odată că “in locul unde s-a născut un erou, munţii şi râurile sunt proaspete şi curate”. […]
Musashi îi spune însoţitorului său că pe unde au trecut n-a mai văzut un loc uimitor ca acesta. Tânărul îi spune că nu i se pare deosebit şi că peste tot există copaci.
- În primul rând, sunt foarte mulţi copaci in munţii aceştia. […] Asta înseamnă că nu au fost războaie, trupele inamice n-au ars şi n-au tăiat pădurile. Mai înseamnă că n-a fost nici foamete, de mult, de foarte mult timp. Câmpurile sunt verzi şi ovâzul a fost bine zdrobit sub tălpi pentru a-i întări rădăcinile şi a-l ajuta să crească frumos. Ascultă! Nu auzi sunetul roţilor de tors? Pare că vine de la toate casele. Şi n-ai observat că atunci când trec călători îmbrăcaţi bine, ţăranii nu-i privesc cu invidie? […] După cum vezi, multe fete tinere muncesc pe câmp. Asta înseamnă că regiunea este înstărită, că viaţa are un curs normal aici. Copiii cresc sănătoşi, oamenii sunt trataţi cu respectul cuvenit, iar tinerii şi tinerele nu aleargă după plăceri uşoare prin altă parte. E o dovadă sigură a faptului că seniorul de aici este bogat, că săbiile şi tunurile din arsenal sunt bine lustruite şi in bună stare.
- Dar eu nu văd nimic interesant in toate astea. Oricum, n-aţi venit aici ca să admiraţi peisajul. N-aveţi de gând să vă luptaţi cu samuraii din Casa Yagyu?
- Lupta nu e totul in Arta Războiului. Cei care gândesc astfel şi se mulţumesc doar să aibă mâncare şi un loc de dormit sunt doar nişte pierde vară. Pe un novice serios îl preocupă mai mult antrenarea minţii şi disciplinarea spiritului decât deprinderea artelor marţiale. El trebuie să înveţe tot felul de lucruri: geografie, irigaţii, să cunoască sistemele oamenilor, obiceiurile lor, modul in care se înţeleg cu seniorul. El vrea să ştie ce se petrece in interiorul castelului, nu numai in afara lui. Pe scurt, vrea să meargă peste tot şi să înveţe tot ce se poate învăţa.
(din romanul Musashi, de Eiji Yoshikawa, Ed. Nemira, Bucuresti, 1994, traducere: Angela Hondru)

Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.

Miyamoto Musashi, in anii tineretii, inarmat cu două bokken (sabie de lemn, folosita in general la antrenamente). Imprimeu pe lemn de Utagawa Kuniyoshi.
Miyamoto Musashi, cunoscut şi sub numele Shinmen Takezō, Miyamoto Bennosuke, sau numele buddhist Niten Dōraku, s-a născut in anul 1584, în provincia Harima aflată pe insula Honshu. Rămas orfan, la vârsta de 7 ani a fost luat in îngrijire de un unchi, pentru a locui in templul Shoreian. Prima sa luptă a avut-o la vârsta de 13 ani. Shinmen Takezō era un tânăr rebel, dornic de faimă, puternic din punct de vedere fizic, şi voia să demonstreze că poate deveni un mare samurai.
Miyamoto Musashi este considerat cel mai mare luptător cu sabia, cel mai mare samurai al tuturor timpurilor. El este părintele stilului de luptă cu “cele două săbii” (una lunga, daito, si una scurta, shoto).
După ultimul duel, in care îl învinge pe maestrul Sasaki Kojiro, samurai, dezvoltatorul stilului Ganryu, intră in serviciul unui senior, îşi deschide propria şcoală unde predă stilul “celor două săbii”; scrie “Cartea Celor Cinci Cercuri: Pământul, Apa, Focul, Vântul şi Vidul” (Gorin No Sho) şi reformuleaza Codul Bushido (Codul Luptătorului) - spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect faţă de cuvântul dat, spirit de sacrificiu şi dispreţ total faţă de moarte.
Musashi moare in 13 iunie 1645. A fost un mare admirator al Naturii, despre care spunea că l-a învăţat totul despre lupta cu sabia. Tratatul său, Gorin No Sho, este şi astăzi foarte apreciat in Japonia. Niponii i-au dedicat celui pe care îl numesc, cu un respect unic, Ken Sei (Sfântul Sabie), multe piese de teatru, cărţi şi filme.
Între cărţi, cea considerată reprezentativă este cea a  lui Eiji Yoshikawa, care a respectat cu acurateţe istoria zbuciumată a Japoniei, viaţa celui mai mare samurai, dedicându-i romanul numit simplu “Musashi”, întins pe patru volume. Un roman care surprinde evoluţia unui spirit rebel, fără mare autocontrol şi care devine dintr-un tânăr doritor de faimă un mare maestru al spadei, un mare maestru zen.
Cea mai cunoscută ecranizare este “Samurai I: Musashi Miyamoto” (1954), care i-a adus regizorului Hiroshi Inagaki un premiu Oscar. Filmul este o trilogie: Samurai II: Duel at Ichijoji Temple şi Samurai III: Duel at Ganryu Island.
₪ ₪ ₪
Eiji Yoshikawa  (11.08.1892, Kanagawa, lângă Tokio – 07.09.1962, Tokio) e cunoscut ca scriitor de romane istorice, considerat a fi unul dintre cei mai buni din Japonia. A lucrat multă vreme ca ziarist, dar nu şi-a neglijat marea pasiune: scrisul. Numeroasele povestiri şi romane, majoritatea cu subiect istoric i-au adus afecţiunea cititorilor şi aprecierea criticii. Opera sa a fost publicată iniţial in ziare şi reviste sub formă de serial. Activitatea literară i-a fost încununată cu premii literare şi decoraţii culturale. “Musashi”, romanul apărut in serial între 1935-1939, in Asahi Shimbun, cel mai prestigios cotidian nipon, i-a adus celebritatea.
Dincolo de graniţele Japoniei cele mai cunoscute romane sunt Taiko, unde descrie perioada istorică in Japonia până la Bătălia de la Sekigahara (care a avut loc in 21 octombrie 1600, bătălie care pune capăt unei îndelungate perioade de războaie civile şi inaugurează o epocă de pace ce va dura până in cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea) şi Musashi, in care acţiunea începe după această bătălie, tânărul Shinmen Takezō (Musashi) a plecat pe Calea Sabiei după ce a luptat in acest război.
₪ ₪ ₪
Sursa foto Eiji Yoshikawa
https://ro.wikipedia.org/wiki/Eiji_Yoshikawa
sursa foto Musashi
https://en.wikipedia.org/wiki/Miyamoto_Musashi
Miyamoto Musashi, in anii tineretii, inarmat cu două bokken (sabie de lemn, folosita in general la antrenamente). Imprimeu pe lemn de Utagawa Kuniyoshi.

14 comentarii:

  1. Am citit acest roman considerat "a semi-fictionalized history" în urmă cu aproximativ patru-cinci ani. La acea vreme faceam parte dintr-un grup de lectura si cand docentul (aveam si de ala!) ne-a zis sa citim cartea si sa-i facem un rezumat, m-am gandit ca e cam intr-o dunga pentru ca noi eram "oameni liberi" nu elevi de scoala ...:)) La început am considerat-o extrem de plictisitoare, dar curiozitatea a învins. Mai tarziu docentul ca sa rada de noi ne-a întrebat daca ne-a placut the "Gone With the Wind of Japan". :)) A citi povestea lui Miyamoto Musashi, considerat sabia sfanta a Japoniei a fost o revelatie pentru mine. Multumesc ca mi-ai reamintit de ea!
    pupici si o saptamana grozav de faina sa ai! ♡

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a placut atat de mult incat l-am citit de doua ori si, cu toate acestea, nu cred ca as fi capabila sa rezum romanul. :)
      Unele elemente sunt fictiune si pentru ca despre primii ani din viata lui (mai ales) nu se prea stiu multe, asa cum nu se stiu foarte multe nici despre toate calatoriile lui.
      Am considerat romanul un fel de "calatorie initiatica", de... "dezvoltare spirituala" a tanarului impulsiv si dornic de faima.
      Cu placere. :)
      Multumesc, Ella draga! Iti doresc sa ai o super-faina saptamana! Pupici! <3

      Ștergere
  2. o perspectiva "cu cap" asupra vietii si a oamenilor, lucuru specific acestei civilizatii cu adevarat rafinate...
    pasajul ales de tine mi a indus o usoara stare de zen...aveam nevoie, ziua de azi nu a fost usoara si inca nu s a terminat...

    pup Diana, saptamana minunata iti doresc! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper ca s-a terminat cu bine ziua. E ceea ce doresc pentru tine: sa iti fie bine (si azi, si maine si mereu) :)
      Primul "contact" cu literatura japoneza a fost prin povestile citite in colectia "povesti nemuritoare" - nu mi se pareau povesti nemaipomenite, atunci, in copilarie, dar altfel le inteleg azi. :)

      Multumesc, pandhora! Iti doresc, la randul meu, sa ai o saptamana frumoasa - cat mai usoara! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Fascinantă lume, obiceiuri, curaj, disciplină, neînfricare, noblețe. Am citit despre samurai, gheișe...Romanul meu preferat din literatura niponă este Sembazuru (1000 de cocori) de Yasunari Kawabata. Îți mulțumesc că ni l-ai prezentat pe Eiji Yoshikawa , pentru că odată curiozitatea stârnită, voi căuta să-l citesc.Să cunosc mai multe despre Miyamoto Musashi, sabia sfântă a Japoniei. O săptămână zen și multe bucurii îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu adevarat, fascinanta lume! Poate pentru ca mult timp a fost "societate inchisa" - ca si Egipt, in antichitate - civilizatia japoneza continua sa ne uimeasca.

      Despre “O mie de cocori” aflu acum. Din literatura japoneza, exceptand unele povesti din colectia “povesti nemuritoare”, am mai citit “Yoko”, romanul lui Takeo Arishima – un roman despre dragoste, libertate si incalcarea convenientelor. Personajul Yoko are "la baza" o tanara japoneza care a existat - e motivul care mi-a starnit interesul - pentru ca nu e cu samurai, ninja si alti luptatori. :)
      Cu placere, Mirela draga! Iti doresc, la randul meu, o saptamana zen si multe bucurii! <3

      Ștergere
  4. Poate intr-o alta viata, ai vizitat acele zone! Mie mi s-a spus ca am fost in China!
    "Antrenarea minţii şi disciplinarea spiritului" cred ca este secretul perfect valabil in orice timp si orice am face. Este chiar complicat, dar daca vrem sa reusim ceva in viata, cred ca este abordarea obligatorie! :)
    Sunt infinite nuante interesante - utile in cultura asiatica, chiar daca aparent este foarte departe de noi!
    O saptamana frumoasa, draga Diana si la buna reauzire in ciripit de primavara! :D Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori ma gandesc ca exista ceva real in ideea "vietilor anterioare" - poate e explicatia fascinatiilor pe care le simtim, uneori pentru locuri pe care nu le-am vazut in realitate.
      Antrenarea mintii poate parea dificila dar in momentul in care se simt efectele "disciplina" devine un fel de reflex (nu prea-mi ies explicatiile). :) De fapt, nici nu cred ca le constientizam aceste efecte, ci mai degraba le vedem "oglindirea" in viata, in relatiile cu ceilalti...
      Multumesc, Suzana draga! Sa ne auzim cu bine in primavara care vine! Mai e un pic si e aici! :) De buna dispozitie sa ai parte si in saptamana ce tocmai s-a pornit. :) Pupici! <3

      Ștergere
  5. Îmi par fascinante istoria, cultura japoneză. Nu știam de acest roman și, cum citatul ales a fost după sufletul meu, am să-l caut și să îl citesc. Mulțumesc că ai scris și editura și anul apariției, îmi vor ușura căutarea.

    Să ai zile frumoase, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Actiunea curge usor, sunt multe dialoguri si unele sunt savuroase, altele "pline de intelepciune". Dincolo de aventura, de unele descrieri ale duelurilor, luptelor, sunt multe "pilde". E, cumva, despre cate trebuie sa invete omul pentru a deveni... desavarsit pe calea aleasa. :)
      Cu placere.

      Multumesc, Zina, la fel!

      Ștergere
  6. Hmm,acum mi-am dat seama ca eu nu prea am citit autorii asiatici deși mama avea o carte faina,dar nu mai știu dacă am citit-o.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru mine Eiji Yoshikawa a fost primul autor (povestile nemuritoare nu se pun) :)
    Multumesc, Gianina! Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. mi-a plăcut mult fragmentul ales !
    mulţumesc frumos pentru ocazia de a mai afla ceva nou din istoria bushido-ului şi celelalte date despre scriitorul de romane istorice !
    cu cât citesc despre viaţa niponă, cu atât descopăr că nu ştiu decât firimituri - rămân atât de multe de descoperit şi admirat la acest popor !
    nu am citit romanul-regret, nu l-am întâlnit în peregrinările mele (dintr-un anume timp) prin librării !
    felicitări, din inimă, pentreu postare !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza. :)
      Profit de fiecare ocazie pentru a constata fascinatia pe care o exercita asupra mea cultura lor. :) Diferite de ceea ce cunosc sunt multe culturi, dar cea nipona (alaturi de altele cateva - mai mult antice) o consider deosebita si stiu ca nu mi se va dezvalui in intregime. :)
      Iti doresc, cu drag, sa ai o zi minunata! <3

      Ștergere