In numele prinţesei moarte este un roman in care autoarea,
Kenizé Mourad, împleteşte fantezia cu faptele istorice şi biografia familiei,
acoperind 30 de ani de istorie - aşa cum şi-o amintesc cei care au trăit-o.
Pentru Citate favorite, un joc coproducţie Ella-Zina, am ales fragmentul de mai jos. In joc
intră toţi cei care citesc şi vor să împărtăşească ce le place, ce le atrage
atenţia in cărţile care le trec prin mâini.
***
Se afla faţă in faţă cu Sfinxul, care îi spune o ultimă
ghicitoare: “Ce este mai bine, să fii mort într-o lume vie sau să trăieşti într-o
lume moartă?” Selma ,
fascinată de faţa împietrită a acestuia, încearcă să-şi adune gândurile, dar nu
reuşeşte decât să se liniştească şi mai mult.
Şi deodată îşi aminteşte de ultima propoziţie a lui rani
Saida, căreia i s-a destăinuit înainte să părăsească Badalpurul: “Fericirea înseamnă
să iubeşti, e mai important decât să fii iubit”. N-a înţeles prea bine aceste
vorbe, ea care, încă din tinereţe, a suferit din cauza faptului că a iubit fără
să fie iubită. Indiferenţa soţului ei devenise oarecum suportabilă, dar acum, eşecul
din Badalpur… A sperat să îmbunătăţească viaţa ţăranilor şi a fost respinsă.
- Dar ce v-aţi imaginat? o întreabă rani Saida. Şi noi, Amir
şi cu mine, suntem doar nişte străini pentru ei şi acest fapt nu s-ar schimba
nici dacă ne-am părăsi palatele pentru a trăi printre ei. Ei ar considera acest
act o comedie, o jignire. Chiar dacă am pierde totul, trecutul nostru nu poate
fi şters cu buretele. Ei vor fi in continuare neîncrezători şi pe bună
dreptate. Vedeţi, copila mea, e un lux să vrei să modifici modul de viaţă.
Dumneavoastră sunteţi o prinţesa chiar dacă rămâneţi fără avere, iar un ţăran
care ajunge să facă bani rămâne in continuare tot un nenorocit. Oamenii ştiu
asta şi de aceea ne urăsc; singurul mod de a elimina aceste diferenţe este
acela de a ne omorî pe toţi.
(In numele prinţesei
moarte, Editura Nemira, Bucuresti, 1992, p. 242; traducere Brigite Hristea)
Romanul “In numele prinţesei moarte” are ca personaj central
pe Selma ,
contemporană cu prăbuşirea Imperiului Otoman (1920), mama autoarei. Prinţesa va
pleca in exil, in Beirut ,
pe vremea aceea cel mai stralucitor oraş al Orientului Apropiat. Selma creşte in mijlocul marilor familii franceze care trăiesc
in Beirut şi tot acolo trăieşte prima ei
pasiune, înainte de a se căsători cu rajahul indian şi de a pleca in India
cea feudală şi extraordinar de săracă. Mai apoi, in anii 1930, ajunge la Paris , unde are parte şi de
dragostea vieţii.
Kenizé Mourad s-a
născut la Paris ,
in 14.11.1940 (anul diferă in funcţie de sursă). E fiica unei prinţese otomane,
Selma ,
descendentă a sultanului Murad V şi a unui rajah indian. A rămas orfană de mamă
când avea vârsta de doi ani.
Din 1970 a fost
reporter pentru Nouvel Observateur
şi a transmis de la faţa locului despre revoluţia iraniană, războiul din Liban,
cel din Etiopia şi a făcut numeroase călătorii in India şi Pakistan. In 1983
renunţă la jurnalism pentru a se dedica scrisului. In numele prinţesei moarte a apărut in anul 1987 – i-au trebuit patru
ani pentru a-l scrie, după cum afirmă chiar autoarea: doi ani pentru
documentare şi doi ani pentru a-l scrie pentru că, fiind perfecţionistă trebuia
să fie sigură de fiecare detaliu. Al doilea roman, O grădină in Badalpur, apare in 1998; următorul, In oraşul de aur şi argint, apare in
anul 2011 – acţiunea acestuia din urmă se desfăşoară cu un secol înainte de
dobândirea independenţei Indiei şi este despre o tânără indiancă ce a condus prima
mare revoltă împotriva ocupaţiei britanice.
wow!
RăspundețiȘtergereorientrul - apropiat si indeparat - fascinanta lume!
vazuta mai ales prin ochii unei femei,cernuta prin sensibilitatea si acuratetea trairilor ei...cred ca e o carte fascinanta!
m-ai facut curioasa si in privinta celorlalte doua, multumesc Diana! :)
pup, faina sa-ti fie saptamana!
Orientul Mijlociu, in principal, m-a fascinat din copilarie - cum s-a intamplat... am o vaga idee (o presupunere, de fapt). :) India a inceput sa ma fascineze mai tarziu, cand l-am descoperit pe Mircea Eliade. :)
ȘtergereE un roman care mi-a placut atat prin "povestile de iubire" cat si prin istoria traita de acei oameni... O lume sfasiata, o lume in deriva... Oare cand se va opri aceasta deriva? :)
Cu multa placere.
Multumesc, la fel! Pupici!
Mdaaa... Și eu cred că visele sunt mesaje, păcat că, de cele mai multe ori, nu suntem capabili să le descifrăm corect.
RăspundețiȘtergereSăptămână excelentă să ai, Diana! ☺
Unele vise-mesaje sunt atat de clare, si nici atunci parca nu ne vine sa le luam ca atare. :)
ȘtergereMultumesc, la fel, Zina. <3
Am citit romanul într-o vizita în Romania, cred ca prin '94 sau '96 nu mai stiu exact ce ma "atins" în acest roman a fost dragostea adresată mamei pe care n-a cunoscut-o niciodata! Daca am sa mai am ocazia am sa-l mai citesc o data!
RăspundețiȘtergerepupici Diana, o saptamana plina de iubire sa ai! ♡
Cred ca e, cumva, ciudat, cum isi cunoaste mama din amintirile altora. La un moment dat scrie despre graviditatea Selmei si atunci m-am gandit ca e ca si cum "viitorul" copil ar fi cunoscut / vazut totul inca inainte de a se matarializa. :)
ȘtergereMultumesc, Ella draga! La fel si voua! Pupici! <3
Bună Diana!
RăspundețiȘtergereDin puținele rânduri pe care le-ai expus aici,îmi dau seama că este o
carte superbă pe care nu am citit-o din păcate!
Îți doresc o săptămână ușoară și plină de iubirea celor dragi!
Pupici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!
Buna, Elena draga!
ȘtergereRomanul, intr-un fel, e si istorie, acea istorie povestita de cei care au trait-o - e unul dintre motivele pentru care o consider si eu o carte superba.
Iti multumesc pentru calda ta urare. La fel! Iti doresc armonie si multe bucurii!
Imbratisari si pupici, cu drag!
Cu placere. :)
Pare un roman fascinant. Si prin locatie, o zona cu o istorie deosebita.
RăspundețiȘtergereSi eu cred in visele premonitorii, desi multe sunt cam greu de descalcit.
Dar trebuie si mai multa atentie. Mai ales ca pe multe le uit. Cineva mi-a spus sa am un carnetel si creion pe noptiera si daca mi se pare ceva semnificativ sa notez. Daca readorm sigur am uitat tot! :D
Multumesc de recomandare, draga Diana si o saptamana frumoasa sa ai!<3
Romanul fascineaza, intr-o masura destul de mare, in special pe cei atrasi de istorie si/sau de zonele unde personajele isi traiesc bucuriile si necazurile.
ȘtergereCu multa placere.
E o idee buna notarea viselor, dar destul de greu de realizat daca e sa ne trezim in miez de noapte. :) Eu uit repede visele - uneori, dimineata, cateva fractiuni de secunda stiu tot ce am visat si apoi.. puuff! s-a dus totul. :)
Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai o saptamana minunata! <3
Fascinant, întradevăr! Nu am citit cartea, dar citatele alese de tine mă introduc în atmosfera onirică și stranie a Orientului, care am impresia că oricât s-ar moderniza, tot rămâne o mare necunoscută pentru noi, dezvăluindu-și doar fațetele ceva mai accesibile.
RăspundețiȘtergereMă bucur să citesc, Diana! Îți doresc o săptămână frumoasă, cu suficient mister cât să-ți fie exact pe plac! ;) :)
Bine zici ca va ramane o mare necunoscuta pentru noi. :)
ȘtergereIti multumesc si pentru urarea speciala. Adooor misterele! :)
Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata!
Multumim!
RăspundețiȘtergereCu placere. :)
ȘtergereO carte pe care ar trebui sa incerc sa o caut si sa o citesc! Din fragmente imi dau seama ca este foarte interesanta. Venind de la postarea precedenta, dinspre Nepal spre India, recomandarea ta este grozava... Nu stiu multe despre interpretarea viselor; uneori, nici nu prea reusesc sa tin minte prea mult din ceea ce visez; imi raman 'bucatele'...dar nu sunt prea sigura daca ar putea indica ceva din "trecut" sau "viitor"...
RăspundețiȘtergereOricum fascinanta intrebarea din visul personajului: “Ce este mai bine, să fii mort într-o lume vie sau să trăieşti într-o lume moartă?”; si, de asemenea, raspunsul aparent ca o explicatie din pasajul ulterior: Şi deodată îşi aminteşte de ultima propoziţie a lui rani Saida, căreia i s-a destăinuit înainte să părăsească Badalpurul: “Fericirea înseamnă să iubeşti, e mai important decât să fii iubit”.
O carte grozava trebuie a fi, incat nu pot decat sa gandesc ca o voi lectura intr-o zi, sper!
Inca o data, toate cele faine, senine pentru suflet! Si o noua saptamana minunata!
Multumesc pentru apreciere, Alexa. Ce fain ai facut legatura intre postari! Nu ma gandisem. :)
ȘtergereMie mi-a placut tare mult cartea si pentru ca ma fascineaza "partile" acelea de lume.
Interpretarea viselor e un domeniu in care nu m-am hazardat - m-am jucat un timp, dar e prea complicat! :)) Cine stie ce bazaconii mi-ar iesi! :) Daca imi amintesc ce visez, bine, daca nu... asta e! In general nu-mi amintesc visele - din cand in cand imi mai ramane cate unul in memorie, mai mult decat cateva secunde. :)
Iti multumesc pentru urare. Cu drag, iti doresc o saptamana minunata! Sufletul senin sa-ti fie!
Interesante fragmentele prezentate,imi imaginez cat de plina de miez este cartea,mai ales ca locul desfasurarii actiunilor,este in"OrientulApropiat",o enigma pentru noi,majoritatea.
RăspundețiȘtergereOare cat adevar este in afirmatia "Fericirea inseamna sa iubesti,e mai important decat sa fii iubit"? Religia noastra ne spune ca asa este...
Intrebarea din vis,cred,are un raspuns negativ,ambivalent.
Valentini si Dragobeti cu bucurie,asta iti doresc!
E un roman in care "gaseti de toate": dragoste, ura, loialitate, tradare, bucurie, tristete, obiceiuri, istorie... :)
ȘtergereCel mai fain e sa iubesti si sa fii iubit - asa cred. :) Dar ce e mai important... si aduce fericire? Cred ca sa iubim. Cand iubim sufletul parca prinde aripi si avem senzatia ca putem totul (poate chiar putem, dar nu ne incumetam intotdeauna). :) Cand iubim suntem mai buni, vedem viata in culori vesele si chiar suntem mai sanatosi! :)
La intrebarea Sfinxului am ramas la fel de... incurcata ca si atunci cand am notat fragmentul. Am crezut atunci ca e o greseala de traducere, sau de editare. :) Acum... am gandit ca si tine si nu vad sensul. Dar n-o sa ma pun cu Sfinxul. :)
Multumesc, Natalia! Sa iubesti si sa fii iubita iti doresc, de Valentin, de Dragobete si in fiecare zi! <3
"Dumneavoastră sunteţi o prinţesa chiar dacă rămâneţi fără avere, iar un ţăran care ajunge să facă bani rămâne in continuare tot un nenorocit. Oamenii ştiu asta şi de aceea ne urăsc; singurul mod de a elimina aceste diferenţe este acela de a ne omorî pe toţi."
RăspundețiȘtergereOricat ne-ar placea sa credem ca suntem deschisi la minte si acceptam pe cel din fata noastra asa cum este, in adancul sufletului il judecam si il catalogam fara nici cea mai mica remuscare. Gandul de a fi pe aceeasi treapta cu unul mai bun sau ma nenorocit ca noi de da fiori si neliniste. Mda, suntem niste prefacuti :)
Fragmentul m-a "oprit" si pe mine - ideea am mai citit-o si cu alte ocazii, altfel formulata.
ȘtergereDin fericire, exista si exceptiile pentru care diferentele nu conteaza dar nu cred ca sunt prea multi oameni care se pot adapta pe oricare "treapta sociala" (ori se cred superiori, pentru ca au fost candva bogati ori se simt inferiori, pentru ca au fost candva saraci - in astfel de cazuri "vina" e a celui care nu se poate adpata). Asa cred...
Si, pana la urma, “Ce este mai bine, să fii mort într-o lume vie sau să trăieşti într-o lume moartă?” ? :D
RăspundețiȘtergereCartea propusa de tine mi se pare foarte, foarte interesanta. O trec pe lista. Am impresia ca acest joc va face ca lista mea sa devina uriasa. :)))
N-am idee ce e mai bine! :) As alege a 3-a varianta: viu intr-o lume vie. :) Dar daca e obligatoriu raspunsul exact la intrebarile formulate atunci... viu intr-o lume moarta - nu stiu daca e mai bine - doar sper sa fie mai bine! :)).
ȘtergereSi lista mea e tot mai lunga! :) Mi-am reinnoit abonamentul la biblioteca. :)
Multumim!!
RăspundețiȘtergere*Nu stiu daca ti-am mai spus, dar.. mi-a placut la nebunie "dama de pica taie asul de trefla". Diana, e exceptional. Te rog mult, mai scrie!!
Cu placere.
ȘtergereMultumesc pentru vizita, Evelyn.
:) Nu mi-ai mai spus. Multumesc pentru apreciere si pentru indemn. Mai am cateva schite dar trebuie sa le pun la punct (si mereu apare cate ceva care-mi taie elenul sau care e mai important).
Pupici!
efectiv m-ai surprins într-un mod deosebit de plăcut prin alegerea de azi !
RăspundețiȘtergereaşa este socetatea cu caste !!! dar şi acolo unde se spune că au fost suprimate, ele tot există, apar la suprafaţă reminescenţe când nu te aştepţi !!!
felicitări din toată inima !
Iti multumesc pentru cuvintele de apreciere. <3
ȘtergereDaaaa... castele sunt suprimate mai mult teoretic (acolo unde sunt), pentru ca obiceiurile ancestrale greu pot fi abandonate; sunt, cumva, in ADN. :)
Zile fericite iti doresc, cu drag. <3