2018-11-07

Auzite pe aiurea, zise pe scurt

Pentru că in timpul zilei am mai mereu fereastra deschisă, când in zonă e linişte se aud conversaţiile trecătorilor chiar dacă discută pe ton jos.
Unele conversaţii le aud pe ici-colo, chiar dacă nu vreau să le aud - nu-mi pot acoperi urechile cu palmele şi să cânt la la la la laaaa la! Adică, pot să-mi acopăr urechile şi să cânt dar am, totuşi, ceva simţ al ridicolului.
*************
Un el şi o ea. Se aude vocea lui:
- Aşa, băgaţi-o. Închideţi uşa! Aşa, băgaţi-o acum; daţi-o mai la stânga. Daţi in spate şi o aranjaţi. Aşa, aşa, merge, merge… Gata.
(el o ghida pe ea să parcheze cu spatele, între alte două maşini)
*************
Un tată şi fiica lui in vârstă de vreo patru-cinci ani, ieşeau dintr-o instituţie mergând mână in mână, El era foarte înalt. Copila îi ajungea până la genunchi şi el era inclinat, pentru a n-o târî după el ţinând-o de mână.
Tatăl, privind spre copilă, zice: Draga mea, te rog să ţii minte: când tati salută pe cineva saluţi şi tu; nu aştepţi să îţi spun eu.
Ea, privind in sus spre el, dă din căpşorul drăgălaş in semn că a înţeles.
***************
Un tată cu fiica lui (mititică părea după glas şi vorbă), prin cartier.
Tatăl, răcnind: Dispari mă de-aici! Dispari, n-auzi?!
Fetiţa, din cauză de răcnete, începe să plângă: Tati, hai acasă - zicea printre sughiţuri de plâns. Tatăl nimic! Tatăl - am aflat privind pe fereastră, că prea era furios tipul care avea un copil cu el - urla la un puştan care “trăgea” din pungă: Dispari, mă, du-te şi trage in altă parte, că vă lăsaţi pungile peste tot! Dispari până nu vin la tine să-ţi dau un picior in cap.
In acest timp, fetiţa plângea tot mai tare şi tatăl ţipa şi la ea, să tacă “naibii” odată!
****************
****************
Ideea de publica ce aud pe ici-colo mi-a dat-o, indirect, Poteci de dor cu articolul său Instantanee. De notat, mai notam unele discuţii, care erau haioase (sau nu), cu gândul să le public cândva.

12 comentarii:

  1. Hello dear Diana!
    Interesting post and how funny things you can hear from your window and what is happening in the neighborhood! I really enjoyed your article! Have a lovely day!Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      When the window is open it is heard what people are talking about, when they are near. Sometimes they are funny, sometimes not. :)
      Thank you!
      I wish you a lovely evening! Hugs!

      Ștergere
  2. Amuzant, induiosator si trist. Aspecte ale vietii ce ne inconjoara...
    Ti-as povesti ce se aude si de la mine, dar in general e uuuuuuu si cam atat. Lol. Culmea este ca si pe alte blocuri sunt acelasi gen de aparate si numai asta huruie de numa (ori e stricat, ori e ancorat prost).

    Pupici si un botic mic si suparat ca nu mai primeste piscot (desi a mancat o gramada)
    Lol

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa ceva. :)
      E posibil sa fie ceva defect. Dar nu le atrage nimeni atentia acelor oameni?! Pe aici, e o alimentara la care huruia la un moment dar aparatul de aer conditionat - li s-a spus, si au rezolvat. Noaptea se auzea de la distanta destul de mare...
      *
      Haha! Ce le place ar manca până fac poc. :)
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  3. Stiu ca ai vrut sa fie si ceva Funny dar povestea din final a fost ca un dush rece..ura si respectul uite cq se învață de mic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu am vrut sa fie funny. Un parinte racnind in asa hal la copilul sau care abia leaga cuvintele, amenintarile - in prezenta unui copil atat de mic - la adresa amaratului care facea ce stia mai bine sunt departe de a fi vreodata hazlii. :( E cam cum zice Rux mai sus: in viata sunt si vesele si triste. M-am abtinut greu sa strig la individul acela - dar speriam copilul si mai rau (daca mai era posibil) :(
      *
      E aproape clar care e momentul in care alegem o cale.
      Weekend frumos iti doresc! :)

      Ștergere
    2. A nuuu, eu ziceam ca ai inceput pe ton haios, cu parcatul masinii, dar finalul a fost asa dureros incat a contat parca mai mult!

      Ștergere
    3. Scuze! N-an grabit sa ma justific, fara sa ma gandesc prea mult ca tu n-ai putea crede ca mi se pare hazliu ceva ca-n ultima "auzita". :)
      Ai dreptate: gestul ultimului ramane mai mult in memorie.
      Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  4. Daa,e cam rasu'plansu',educatia,atat parinteasca dar si cea din institutiile
    DE INVATAMANT,nu au nimic comun cu bunul-simt,inceputul detasarii ca OM !
    Educarea adultilor,care n-au bun-simt,e cvasi imposibila !
    "Greu la deal cu boii mici"!
    Zile frumoase !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru adultii - si copiii - carora bunul simt le este notiune necunoscuta ar putea fi o solutie... marginalizarea - in cercul lor de cunoscuti: vecini, colegi, rude etc. dar si in societate, in general. E ca o picatura in ocean dar, in timp, ar putea functiona. Dar cum sa fie pus la punct un nesimtit cand sunt unii care se distreaza de nesimtirile lui?
      Multumesc, Natalia draga! La fel! :)

      Ștergere
  5. Dacă timpul ne-ar permite să fim mai atenți la conversațiile din jur, la ceea ce vorbesc oamenii care trec pe lângă noi sau pe lânga care trecem grăbiți, am avea parte de un adevărat spectacol al străzii. Așa cum tu ai surprins atât de bine, dragă Diana.
    Toate cele bune și zile fericite! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unele conversatii - sau fragmente - le aud cand n-am incotro: cand se vorbeste prea tare, cand stau in autobuz langa unii care discuta despre cine stie ce... Dar sunt sigura ca ai dreptate: de-am fi atenti la ce vorbesc oamenii pe strada sau pe te miri unde (in general) ne-am distra copios in anumite cazuri si ne-am intrista serios in altele.
      Multumesc, Alex draga! :) La fel iti dores csi eu!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.