sâmbătă, 23 februarie 2019

Parfumul unui nou început. Poveste parfumată

Se spune că fiecare sfârşit este un nou început. In teorie sună bine, şi poate chiar aşa este, doar că nu toţi cei care ajung la un sfârşit au această senzaţie a unui nou început - abia mai apoi îşi spun că acel sfârşit s-a dovedit a fi un nou început. Aşa stând lucrurile, ar trebui să nu se mai îndoiască cineva că un sfârşit este un nou început dacă, in timp, s-a întâmplat să ajungă la această concluzie macar o dată.
Martin e un bărbat prezentabil, dar nu atrage privirile in mod deosebit. Farmecul lui se manifestă şi cucereşte numai atunci când ajungi să discuţi cu el. E foarte convingător şi hotărât - când vrea să obţină ceva, obţine, in orice domeniu, oricât ar dura. Nu-i place să fie singur, dar nu ştie să fie cu cineva. Femeilor are obiceiul să le spună exact ceea ce vor să audă şi ele cad ca muştele in borcanul cu miere - sunt prinse bine, şi suferă când nu mai sunt in centrul de interes al bărbatului de care s-au îndrăgostit aproape instantaneu când el a început “dansul ritualic al împerecherii”. E sincer in tot ceea ce le spune - îşi caută perechea, dar fiind cam prea pretenţios nu-şi găseşte locul pentru prea mult timp. Deşi i-a mers vestea de fustangiu, fiecare femeie de care a fost interesat la un moment dat a crezut va fi ultima, dar afla curând că e doar o alta într-un şir. Numai el ştie cum face că femeile pe care le părăseşte nu-l urăsc, ci din contră, încearcă să-i atragă din nou atenţia, gravitând in jurul lui ca planetele in jurul Soarelui; nu reuşesc să înţeleagă - sau nu vor - că pentru ele mai e in inima lui numai respect şi o sinceră prietenie. Martin este acel gen de om care nu ştie să spună nu când cineva îl roagă ceva, e acel gen de om care încearcă să ajute şi pe cei care nu îi cer ajutorul, când simte el ca aceia au nevoie de ajutor. E omul acela care pare că-şi risipeşte energia pentru toţi ceilalţi doar pentru a nu se concentra pe sine.
Până la vârsta de optsprezece ani crescuse la orfelinat - nu i-a fost uşor, dar a fost nevoit să înveţe să se descurce singur. Când a trebuit să plece din câmin l-a primit, de milă, o matuşă vârstnică; in niciun an, mătuşa a ajuns să-l iubească - l-a ajutat in anii cât a studiat la facultate, deşi el se angajase imediat ca încărcător-descărcător la un magazin mare, şi apoi l-a susţinut in mica afacere care, repede, a devenit o afacere profitabilă. Are in jurul lui multe persoane care-l numesc “prietenul meu” dar el ştie că nu toate sunt sincere - nu-l deranjează, pentru că îi place să fie înconjurat de oameni. Energic şi entuziast, mereu optimist, îşi trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Cei din anturaj profită de darnicia lui şi îl tapează de bani ori cerând cu împrumut ori acceptând - sau provocând - invitaţii prin restaurante şi cluburi.
Criza economică care a afectat aproape întreaga lume l-a atins şi pe el. Lucrând in pierdere, a considerat că e mai corect să lichideze afacerea, deşi nu se simţea bine pentru că trebuia să concedieze angajaţii, dar nu avea de ales. Alături de foştii lui colegi-angajaţi s-a înscris la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă şi a trăit un timp, alături de mătuşa lui, din mult prea puţni bani. Mătuşa era bolnavă, avea nevoie de îngrijiri medicale destul de scumpe, pe care nu şi le puteau permite doar ei doi. A încercat Martin să găsească un loc de munca pe la “prietenii” lui, dar aceştia părea că au dispărut. S-a angajat ca tocilar, într-un atelier mic, şi ascuţea cuţite, foarfeci şi alte unelte tăietoare cât e ziua de lungă - o făcea cu pricepere, deşi era pentru prima dată. In mai puţin de un an, proprietarul atelierului, un domn in vârstă, care nu mai putea lucra din cauza cataractei, i-a predat aproape in întregime conducerea atelierului. Tânărul se simţea in acel atelier ca şi cum acolo ar fi fost locul lui, ca şi cum asta îi fusese destinat să facă. Nu doar ascuţea unelte, dar şi meşterea câte ceva, modifica şi sau repara unele maşini-unelte şi extinsese obiectul de activitate şi la altele, produsele finite fiind vândute azi in magazinele de profil din toată ţara.
- Martin?!
Vocea caldă care îi rostea numele l-a făcut să tresară şi a ridicat ochii de pe foarfeca pe care tocmai o demonta. O tânără femeie, blondă, elegant îmbrăcată,  intrase pe o uşa secundară şi el n-o auzise pentru că numai uşa pe unde intrau clienţii era prevazută cu un clopoţel de avertizare. Femeie era in dreptul bancului de lucru, cu spatele spre fereastra prin care razele soarelui formau un con de lumină. Nu-i vedea bine chipul şi a înclinat din cap că “da”, e Martin.
- Iris sunt - râde glasul cristalin.
Bărbatul se ridică, uşor încurcat - nu pentru că o fostă iubită îl vedea acolo, ci pentru că emoţia simţită la auzul acelui glas i-a fost necunoscută până atunci.
- Mă bucur să te revăd, Iris.
Îşi şterge palmele de halat, trece in faţa bancului de lucru şi are tendinţa de a o îmbrăţişa, dar se abţine, pentru că halatul e murdar de pilitură de fier şi pete de ulei. Femeia îl îmbrăţişează strâns, ignorând halatul murdar. Îmbrăţişând-o, Martin s-a gândit că Iris miroase ca o prăjitură cu zmeură.  A inspirat adânc parfumul, zâmbind gândului că ar putea să mănânce pe nerăsuflate prăjitura cu zmeură din braţele lui.
- De când lucrezi aici? se interesează ea.
- Luna viitoare se împlineşte un an.
Ochii ei mari şi căprui s-au rotunjit de mirare iar buzele s-au arcuit într-un zâmbet larg.
- Tatăl meu e şeful tău - îi spune. Mi-a vorbit despre “omul lui de încredre”, i-a spus şi numele dar n-am făcut legătura cu tine; nici nu aveam cum. Mă bucur să aflu că eşti tu. Ce mai faci, altfel?
A deschis gura să vorbească, dar chiar atunci a intrat o clientă. Tocmai in acel moment! Sunt zile in care nimeni nu calcă pragul atelierului şi azi, in chiar acel moment, intră prima clientă a zilei.
- Ai de lucru, te las. Te aştept la sfârşitul programului, să mai discutăm.
El a reuşit doar să încline din cap că e de acord. Iris a ieşit, lăsând in urmă un suav parfum de citrice şi o puternică emoţie in pieptul bărbatului care se fâstâcea in faţa clientei vârstnice care scotea din sacoşă mai multe cuţite de bucătărie. Vorbea cu femeia, nota in carneţel fiecare cuţit, dar gândul lui era la Iris. Şi-o amintea bine - aşa cum îşi amintea fiecare femeie pe care a ţinut-o in braţe - dar nu-şi imaginase vreodată că reîntâlnirea îi va provoca o astfel de emoţie. De când se despărţiseră, cu mulţi ani in urmă, n-o reîntâlnise; era singura care plecase definitiv din viaţa lui - nu-l sunase de sărbători, nici de ziua lui, nu îl inivitase nicăieri, ca “prieten şi atât”. Când s-au despărţit, ea i-a oferit o sticluţă  de “Optimistic”, apă de toaletă care nu era tocmai pe gustul lui, pentru că mirosea a fructe, dar îl folosise până la ultima picătură, in semn de apreciere, deşi ea n-ar fi avut cum să ştie, şi îşi amintea bine parfumul - poate pentru că azi Iris avea acel parfum de fructe care-i amintea zilele in care nu-şi găsea locul in lume. Acum nu-şi găsea locul in atelier, era vesel fără motiv bine determinat, se simţea energic, gata să mute munţii, dar nerăbdarea de a o întâlni pe Iris făcea ca timpul să pară că stă. Piesele îi cădeau din mână, se împiedica in picioarele stativului pe care e montat polizorul, a luat prea mult din lama unui cuţit pe care îl ascuţea… S-a hotărât să se aşeze şi să aştepte curgerea timpului. Zâmbea la pereţi, bucurându-şi simţul olfactiv cu parfumul de citrice care persista in atelier - aşa credea el. Livezi de mandarini in floare erau in mintea lui, grapefruit acrişor savura cu plăcere, florile de merişor îşi scuturau petalele fine şi se imagina gustând o delicioasă prăjitură cu zmeură. Simţea că ziua era prima din noul lui început.
=======================================================================
Poveste scrisă pentru Clubul condeilor parfumate, iniţiat şi găzduit de Mirela pe blogul ei, unde sunt înscrise poveşti parfumate despre un nou început. Tema pentru această poveste a fost aleasă de Dana.
Se implinesc opt ani de existenţă a Clubului!
La mulţi ani, Club!
La mulţi ani, condeieri şi cititori!
=======================================================================
Parfumul amintit in poveste este “Optimistic”, floral-fructat - pentru el şi pentru ea, separat şi împreună - prezentat de designerul Paul Smith in primăvara anului 2011. Nu cunosc parfumul, l-am ales pentru că îmi place denumirea dar îmi plac şi descrierile pe care le-am citit şi care se referă, desigur, la optimism. Creatorul parfumului este Francoise Caron. Notele de vârf ale parfumului de damă sunt piper roz, grapefruit, fructe roşii; notele de mijloc: merişor, sângele voinicului şi lici (fructul bucuriei) şi notele de baza sunt pricomigdale, zmeură şi iris. Pentru apa de toaletă destinată bărbaţilor ingredientele sunt: citrice, coriandru, cardamon, garoafă, esenţă de salvie, vetiver, ambră, lemn de cedru uscat. 

41 de comentarii:

  1. Impresionanta aceasta minunata poveste parfumata ! Am citit-o cu sufletul la gura, de frica cutitelor si foarfecelor... :) ))
    O seara magica, Suflet drag !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Iosif!
      :)) Eee, in atelier e doar un tocilar, nu un cutitar - e inofensiv, si cutitele nu sunt lasate la voia intamplarii. :)
      Multumesc, la fel, cu drag!

      Ștergere
  2. Dintotdeauna am iubit si admirat... Irisii. Sunt atât de paradoxale si expresive aceste flori, ce exprima sentimente profunde, parfum, gingasie si mii de nuante si culori. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te pot contrazice. :) Sunt, cu adevarat, frumoase, diferite, gingase - tot despre... irisi scriu. :)
      Numai bine!

      Ștergere
  3. Tare as mai fi vrut ca povestea sa curga mai departe☺
    Ce combinatie de mirosuri, pilitura de fier, atat de masculina si parfum de zmeura si unnume de floare, Iris....tulburatoare combinatie☺
    Ai scris frumos, Diana,multumesc pentru fermecatoarea lectura💝
    Te imbratisez si la multi si parfumati ani in scris! 🎉

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma cam luase valul, si am mai "taiat" - pe alocuri a ramas cam "colturoasa" povestea. :)
      Multumesc pentru compliment, pandhora, si multumesc pentru urare. :) Multi-multi ani parfumati iti doresc si eu! Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  4. Ce faaain! Parca tocmai am văzut un film de scurt metraj! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru compliment, Mona! :)

      Ștergere
    2. Ai văzut câta lume cere continuarea?? Ai atat talent, de ce nu faci asta serios? Ti-as cumpara toate cărțile!

      Ștergere
    3. Multumesc, Mona!
      Pe blog, poate ca as reusi sa ma descurc, cu publicatul pe suport de hartie, insa, e mai greu - m-am interesat, la un moment dat, cam cat costa, cum se procedeaza... In plus (si esential), sunt constienta de multe lipsuri (ma straduiesc sa fac "completarile" necesare). :)

      Ștergere
  5. La mulți ani frumoși, condeier talentat, parfumat și...disciplinat! Nu cred că ai lipsit de la vreo poveste de când ai intrat în acest carusel minunat, alcătuit din litere și miresme, care se cheamă Clubul Condeielor Pafumate!
    Dragostea, iubirea, esența vieții, în definitiv!
    Nu mi s-a întâmplat niciodată să mă reîntâlnesc cu un ”iubit” din adolescență sau prima tinerețe... Așa a fost să fie. Dar povestea ta, nu știu de ce, mi-a amintit de Elizabeth Taylor și Richard Burton, care nu numai că l-a reîntâlnit și s-au reîndrăgostit, dar s-au și recăsătorit!
    Însă mi s-a întâmplat să mă dea gata parfumul cuiva, și nu pot uita seara de aprilie când cel mai frumos băiat din lume, care mă iubea și pe care îl iubeam, dar care...n-a fost să fie, în mireasma de liliac înflorit, răspândea miros de deo-parfum numit Paris, franțuzesc până în pânzele albe, un parfum atât de bun că te poți îndrăgosti și dacă nu-i atât de perfect băiatul!
    Nu cunosc parfumurile prezentate de tine, dar îmi plac mult componentele și de văzut, le-am văzut pe multe site-uri de specialitate. S-ar putea să mă leg de cel feminin,cine știe?! Citricele dau bine mai ales vara!
    Mă bucur mult că ai scris așa o poveste complexă și frumoasă, se ptrivește cu această ediție aniversară.
    Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mirela draga! La multi ani!
      Ce draguta esti! :) Imi amintesc ca am lispit - stiu ca a fost un moment (mai lung) cand am fost in imposibilitate tehnica de a accesa computerul, si la nu mai stiu ce "tema" mi-am simtit, efectiv, mintea goala si n-am putut sa scriu nimic. N-am vrut sa lipsesc, asta-i sigur!
      Da, dragoste cu nabadai intre cei doi titani ai marelui ecran. Eu stiu o fata care s-a intalnit cu un fost iubit putin inainte de nunta - cei doi au fost despartiti de imprejurari, nu pentru ca asa au ales. (cred ca nu ma insel: am scris o poveste parfumata despre cei doi).
      Oh, da! Exista parfumuri care pot avea o astfel de putere asupra oamenilor! Din cate am inteles, francezii au dat lumii cele mai bune parfumuri - presupun ca e adevarat.
      Nici eu nu cunosc "Optimistic" - l-am ales pentru ca imi place denumirea. :) Parfumurile pe care le prefer sunt cele gen Opium (YSL), Moschino (Dolce & Gabbana) etc. dar imi plac si alte "genuri". :)
      Multumesc pentru complimente. Sa lipsesc la o editie aniversara mi-ar fi parut râu (e destul ca am uitat ca in februarie aniversam Clubul).
      Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Multumesc. :) Iti place aranjarea in pagina?! Maaare figura esti! :)

      Ștergere
    2. Doamne Diana ce poveste faina! Cred ca ar trebui într-o zi sa o Doamne Diana ce poveste faînă! Cred că ar trebui într-o zi să o continui pentru că ai toate posibilitățîle deschise... Te rog să o continui! :)
      Nici eu nu cunosc parfumul dar bănuiesc că este tare fain, mai ales dacă este "fructat" și citricele... cine să le refuze?
      La mulți ani dragă condeier talentat! Să înteleg că eșți, așa un pic, veteranul clubului! ♥

      Bună dimineață, e gata cafeluța? La mine afară este un cer albastru superb și se anunță azi 16 grade! A venit cu adevăraț primăvara! Îmbrățișări și o duminică frumoasă îți doresc!
      Pupici! <3

      Ștergere
    3. Ella draga, multumesc pentru complimente si incurajari! Si multumesc pentru urare! La multi ani, condeier talentat ce esti! (m-am prins cam tarziu ca ai un blog nou si eram cam dezorientata). :)

      La fiecare poveste parfumata imi spun ca o voi continua - la unele am incercat o continuare dar ajung, mereu, sa ma blochez in clisee, in truisme si, recitind, ma plictisesc eu! dar cititorii?! :)

      Daaa! Am baut cafeaua dimineata, dupa ce n-am dormit si nu inainte de a dormi - inca nu mi-e somn. :))
      Si aici e cerul albastru, soarele straluceste, crusta de gheaţă de pe trotuare se topeste dar e friiiig! (nu chiar ca ieri, insa).
      Duminica frumoasa iti doresc sa ai si tu!
      Imbratisari si pupici, cu drag! <3

      Ștergere
    4. Este asa de plictisitor auto corectorul din Google si mai este si prost pe deasupra! M-am chinuit sa adaug diacriticele si a iesit ... un baleg! :))) Nu mai fac! :))
      Da, am un blog deschis ieri ptr ca nu puteam sa scriu o poveste parfumata dupa postarea cu Michael ... nu se lega! Mai bine asa, voi avea toate povestile separate! Pupici Diana!

      Ștergere
    5. Eu am dezactivat auto corectul :) Hm! Nici nu stiu de unde am facut-o! :)) Era activat si pentru documentele word si m-am chinuit si acolo de numa-numa! Sunt un talent cand e vorba despre astea! :)
      Zilele acestea nu reuseam sa public comentariile! Apasam degeaba "publicati"! Ramaneau tot la "in curs de moderare". Unele "plecau", dar o faceau cand nu eram atenta la care postare erau si da-i si cauta unde sunt comentarii "fara sot". :)

      M-am gandit ca s-ar putea ca acesta sa fie motivul.
      Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  7. Ce frumos ne-ai dus cu gândul la o posibilă reîntâlnire cu trecutul fiind și parfumată pe deasupra. Poate că ne mai întrebăm uneori"ce ar fi fost dacă... ?", chiar dacă știm că viața își urmează cursul stabilit.
    Surprinzătoare reîntâlnirea protago ușor tăi și da, are parfum de nou început.
    Duminică frumoasă să ai, Diana dragă și o săptămână cu bucurii! 🤗😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am scris mai jos "raspunsul" pentru ca aceste randuri risca sa dispara in 2 aprilie si nu vreau sa pierd cuvintele scrise de tine.
      Pupici! <3

      Ștergere
    2. Dana, am facut o proba si a functionat.
      Daca apesi pe sagetica de sub chenarul pentru comentarii, in draptul "Raspundeti ca:" unde alegi Nume/Adresa ULR si se deschide o fereastra mica - la nume am scris Dana si la Adresa URL am scris (prin copy/paste) adresa blogului tau: https://despresipentrunoi.wordpress.com/ si am fost redirectionata mai apoi spre blogul tau. Incearca, te rog, cand mai ai timp sa treci pe aici. Multumesc.

      Ștergere
  8. Diana, ești foarte talentată! Cândva reușeam să scriu și eu măcar un sfert din cum scrii tu, însă mi-am pierdut talentul când am venit la Universitate :(
    La mulți ani, draga mea! Spor la scris în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru compliment, Raisa draga!
      Oooo! Stiu foarte bine ce zici! In circumstante asemanatoare nu doar ca n-am putut sa "brodez" povesti dar nici de carti nu m-am putut atinge (chiar si dupa ce am terminat cursurile) - pur si simplu nu reuseam sa ma concentrez si, cumva, aveam sentimentul ca mintea nu mai suporta sa... citeasca! :))
      Multumesc, la fel! <3

      Ștergere
  9. Și după acest început, ce? Chiar aș vrea să știu ce se va întâmpla mai departe! Nu ne poți lăsa așa!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru compliment!
      Mai departe... nu mai stiu. :) Oricat m-as stradui, nu-mi iese. :) Ma blochez in clisee.

      Ștergere
  10. Pentru Dana
    Imi place sa imi imaginez astfel de intalniri - la una am fost martora si pana atunci nu m-am intrebat vreodata - despre mine - “ce-ar fi fost daca…?” O astfel de intrebare risca, cred, sa distruga armonia pentru ca, asa cum zici si tu, viata isi urmeaza cursul (chiar daca acest curs poate avea o cotitura neasteptata, si chiar nedorita uneori).
    Multumesc pentru apreciere. Iti doresc sa ai si tu, Dana draga, o duminica frumoasa si o minunata saptamana! <3
    **
    Pentru ca din 2 aprilie conturile G+ nu vor mai fi copiez mai jos randurile tale, pentru ca nu vreau sa le pierd:
    Dana Alistar
    "Ce frumos ne-ai dus cu gândul la o posibilă reîntâlnire cu trecutul fiind și parfumată pe deasupra. Poate că ne mai întrebăm uneori"ce ar fi fost dacă... ?", chiar dacă știm că viața își urmează cursul stabilit.
    Surprinzătoare reîntâlnirea protago ușor tăi și da, are parfum de nou început.
    Duminică frumoasă să ai, Diana dragă și o săptămână cu bucurii! 🤗😊"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu cum vom mai comunica atunci. Trebuie să existe și o altă soluție de ă-ți lăsa un comentariu... 😊

      Ștergere
  11. O poveste cu adevarat minunata. Si ai un har aparte de a ne face sa vizualizam imaginile despre care ai scris! Sa nu te opresti, sau sa incepi, nu stiu ce este mai corect! 😊
    La Multi Ani, Diana draga! O seara placuta si o saptamana la fel! Pupici!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru complimente, Suzana draga! Sa incep, cred ca s-ar potrivi. :)
      Multumesc! La multi ani si tie! Saptamana minunata iti doresc sa ai! Pupici! <3

      Ștergere
  12. Draga Diana,m-am bucurat sa citesc povestea ta parfumata,care,cred eu,nu
    trebuie sa aiba nici o continuare;te-ai oprit exact cand trebuia,dand
    posibilitatea de a alege,Martin sau Iris,ce va urma,daca va urma...
    Cum am mai spus,"scutura-te" si porneste pe drumul talentului tau real !
    Saptamana senina iti doresc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Natalia draga!
      Fara continuare, m-am gandit si eu, dar asa cum este pare, cumva, colturoasa, iar la o continuare nu stiu daca ma voi incumeta (tentatia de a continua sau "dezvolta" unele povesti parfumate incolteste din cand in cand in mintea mea, dar stiu ca la un moment dat ajung sa ma invart in cerc) :)
      Multumesc. Saptamana senina iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  13. Bună Diana!
    Superbă povestioara,sper că vei continua că îmi place!
    O săptămână ușoară și plină de bucurii să ai!
    Pupici și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Sa continui sunt tentata, dar de reusit, se pare ca nu-mi prea iese vreodata. :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai si tu o saptamana senina!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  14. Diana, mă laşi să te cert puţin? :D Cine-a zis că se plictisesc cititorii?? De ce eşti aşa aspră cu tine? Şi mie mi-a plăcut mult povestea ta aromată, şi eu aş fi vrut să mai fie, să mai am de citit! Deci nu mai spune asta!
    Mda, scuze că am tras cu ochiul şi la comentarii :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Potecuta, pentru ca ma incurajezi. :) Ma cunosc. Cand merg mai departe cu o povestire ajung sa bat apa in piua sau imi vin mai multe idei si le amestec de nu mai stiu nici eu ce-am vrut sa zic. :) Trebuie sa-mi iau inima-n dinti si sa contiunui - macar aceasta poveste. Dar daca o fac, mi-ar placea sa fiu certata :) si criticata. Am lacune... mama-mama! :)
      Iti multumesc ca ai tras cu ochiul la comentarii. :) Si eu fac asta, cand am timp: indiferent cat de multe comentarii sunt le citesc pe toate. Comentariile de pe blogul tau sunt (cu foarte-foarte putine exceptii si nu intotdeauna apar exceptiile) deosebite - stii sa initiezi dialoguri, stii sa scrii, ce sa mai! :)

      Ștergere
  15. Credeam ca am comentat aici, dar uneori neantul scrie pe mine! :D
    Oricum, mi-a placut imaginatia cu care ai scris aceasta poveste parfumata.
    Si ce frumos ar fi ca sa se intample asa mereu. Un nou inceput, in timp util, ca sa spun asa...:) Ca altfel...
    Zile frumoase, Diana draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai scri, si-mi pare rau Suzana draga, ca te-am indus in eroare... Pentru ca moderez comentariile (din cauza de oameni care se plictisesc cu ei) le public mai tarziu - zilele acestea, insa, apasam degeaba "publicati", ca nu "plecau" decat cele care voiau. :)
      Bine zis: un nou inceput in timp util!
      Multumesc! Zile senine iti doresc sa ai! Pupici! <3

      Ștergere
  16. Ca un inceput e iubirea .... parfum cu aroma de tinerete, de noi inceputuri, de metamorfoze! Si zau ca mi-am pus intrebarea ce se alege de cei doi ???? Frumos scris, ca intotdeauna.
    Te pup, Mala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La aceasta intrebare mi-ar placea sa pot raspunde, insa cred ca as incepe sa ma invart in cerc, pentru ca, in timp ce scriu, se formeaza fel si fel de scenarii si ajung in punctul in care nu mai stiu unde vreau sa ajung. :)
      Iti multumesc, Mala, pentru ca ai facut popas aici. Pupici! <3

      P.S. Am facut o proba, si am raspuns (am sters apoi) conectandu-ma cu "Nume/URL" - apare daca apesi pe sagetica din dreptul "Raspundeti ca:" Si am scris in "fereastra mica ce s-a deschis: la Nume - Mala, la URL adresa blogului tau: https://malalt.wordpress.com/ si s-a inregistrat cu legatura catre blogul tau.

      Ștergere
    2. Am inteles, sa traiti. O sa incerc sa postez acum comentariul asta. Pina acum doar cu "anonim" puteam scrie cite ceva.

      Ștergere
    3. Iti multumesc, Mala. Ma simt mai bine acum :) pentru ca era destul de aiurea sentimentul incercat, pentru ca nu se putea "trece" de aici direct la blogul tau.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. ❤️ Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun comentariu si sa evit eventuale obraznicii ale unora la adresa prietenilor. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.