Omul cu zada sau despre lăcomie, m-am gândit citind scurta povestire scrisă de Jos Vandeloo.
Dacă ţii să-ţi procuri un copăcel pentru grădina - presupunând,
bineînţeles, că ai o gradină - există trei metode ca să ajungi in posesia lui:
să-l primeşti in dar, să-l cumperi sau să-l furi.
Domnul Dubois, care de fapt nu era domn, cu toate că ţinea
de sexul masculin, a ales a treia metodă, deoarece era cam cărpănos. S-a dus in
pădure, şi-a rotit privirea, fricos şi precaut, ca să vadă dacă nu-l pândeşte
nici o primejdie, şi apoi a smuls din pământ, cu ochii aproape închişi, o
plantă tânără şi gingaşă. Ulterior a constatat că smulsese o biată zadă, care
era pe punctul de a-şi pierde acele, deoarece venise toamna, iar zadele au urâta
însuşire de a cheli când se apropie iarna. […]
Domnul Dubois s-a dus numaidecât in garaj şi şi-a luat o
lopată ca să sape o groapă pentru copac. Dar, aşa cum se aşteptase, doamna
Dubois a fost de părere că locul ales de el nu e bun, […] şi a fost ales alt
loc. […] Un timp, doamna Dubois a privit cu ochi critic munca de săpător a soţului
ei, dar s-a plictisit repede şi s-a dus înapoi in bucătărie şi la revista ei
pentru femei. […]
Domnul Dubois a dat cu lopata de ceva tare, de ceva ce avea
un sunet metalic. S-a oprit o clipă ca să mediteze, şi atunci l-a străfulgerat
un gând: o lădiţă. O casetă cu o comoară. S-a uitat ceva mai atent, a îndepărtat
pământul cu mâinile şi, într-adevăr, a văzut colţul castaniu închis, ruginit, a
ceea ce nu putea fi decât o lădiţă de fier foarte veche, cu o comoară. Şi-a
anunţat nevasta, care era la fel de lacomă de bani şi amândoi şi-au dat seama că
agitaţia lor ar putea atrage atenţia vecinilor, aşa că au rămas calmi şi cu sânge
rece. Poate că banii proveneau dintr-un furt, poate că fostul proprietar al
casei ar fi venit să-şi ceară totul înapoi, şi aşa mai departe. Dacă se făcea
publicitate, dificultăţile ar fi fost incalculabile. […] Doamna Dubois nu s-a
putut abţine, bineînţeles, să precizeze că ea indicase locul. Totul i se datora
ei, ca de obicei. Domnul Dubois a început să facă planuri îndrăzneţe: un
automobil nou, mobilă nouă […] Doamna Dubois era încarnarea bunului simţ, care
in majoritatea cazurilor îşi căuta sălaş in inima sau in mintea acestui tip de
femei, in măsura in care ele posedă măcar una din două. Aşa încât nu i-a fost
greu să-şi convingă soţul să lucreze cu cea mai mare băgare de seamă şi să
administreze cu grijă comoara. […] Au întins in curte frânghii pentru rufe şi
au agăţat acolo pături şi cearceafuri, să ascundă groapa de eventualii ochi de
Argus ai vecinilor invidioşi. Se lăsase seara şi munca era mai dificilă acum
[…] Lada părea să fie mai mare decât bănuise el. Stătea bine înfiptă in pământ,
încât domnul Dubois a fost nevoit să o lovească tare cu lopata. Banii rezistă
in orice caz, iar lada de obicei şi ea. Deodată s-a dezlănţuit iadul, cu flăcări,
foc, fum, fier, putoare şi o detunătură îngrozitoare. Întregul cartier a fost
iluminat, in pofida păturilor şi a cearceafurilor. Vecinii speriaţi au ieşit
din case, in panică, ţipând. Peste tot moloz şi cioburi de sticlă dar bani ioc.
Doamna Dubois zăcea la vreo douăzeci de metri mai încolo, făcută
ghem ca o cârpă. Din Domnul Dubois nu s-a mai găsit decât puţin sau chiar
nimic, afară de o gheată şi dantura, amândouă stricate şi ne mai putând fi
utilizate. A, da: mai zăceau ici şi colo şi câteva schije ale unei bombe rătăcite,
rămasă din timpul războiului.
Numai plăpânda zadă era nevătămată, dar nimeni nu i-a dat
nici o atenţie.
(Omul cu zada, din volumul Casa cu străini, de Jos Vandeloo, Editura Univers, Bucureşti, 1986)
=====================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
=====================================================================
Josephus Albertus "Jos" Vandeloo, prozator şi poet
belgian (flamand), s-a născut la 5 septembrie 1925 in mica localitate Zonhoven,
situată in inima zonei miniere carbonifere din provincia belgiană Limburg, in
apropiere de frontiera germană şi de cea olandeză. In orăşelul minier şi-a
petrecut copilăria şi a urmat şcoala primară. A fost şi a rămas extrem de
ataşat de locurie natale. M-am născut într-un sat belgian […] scria el - unde
oameni de optsprezece naţionalitîţi trăiesc in bună pace unii cu alţii. […]
Poate că acestui mediu îi sunt îndatorat pentru două lucruri net diferite: pe
de o parte, un ciudat neastâmpăr, iar pe de alta, capacitatea de a mă simţi
acasă oriunde.
O temă frecventă in scrierile lui Vandeloo este tragismul
relaţiilor interumane (înstrăinarea, izolarea, însingurarea omului) şi tragedia
condiţiei umane in general, inclusiv binomul viaţă-moarte. Scrierile lui sunt
punctate pe alocuri de încântătoare accente de ironie şi de umor. In proza,
este considerat un maestru al genului scurt - majoritatea scrierilor sale in
proză sunt schiţe, povestiri scurte, mici nuvele.
Jos Vandeloo a decedat la 5 octombrie 2015 in Mortsel.
E tare!
RăspundețiȘtergereSimt nevoia sa ma laud: in ultimii 30 de ani n-am plantat mai mult de 10 arbori, dar am riscat in trei gradini: doua in Bucuresti si una in Mogosoaia.
Multumesc!
:) Ai riscat, zici. :) Nici plantarea unui arbore nu e suta la suta sigura! :)
ȘtergereNu-i de ici colo: 10 copaci! Eu am plantat un singur bradut - si l-au smuls niste copii.
Cu placere. Zile senine iti doresc!
Ador genul scurt, presărat cu umor! Îi dă fanteziei mele frâu liber să completeze și să lungească povestea. :) Jaroslav Hasek, Alphonse Allais, Vasili Șukșin și Karinthy Frigyes au excelat în acest gen. Îl voi căuta și pe Jos Vandeloo. Mulțumesc pentru prezentare!
RăspundețiȘtergereSăptămână excelentă, dragă Diana!
Si mie imi place genul - din aceleasi motive. :)
ȘtergereUau! Acum aflu aceste nume - nu cred ca i-am "intalnit".
Cu multa placere. Multumesc pentru oportunitatea de a-mi aminti una-alta, dar mai ales de a afla lucruri noi!
Multumesc, Zina draga! Zile senine iti doresc!
A trebuit sa caut cu Wiki pentru ca zau daca stiam ce e aia o zada.. :))
RăspundețiȘtergereAcuma stiu! :) Da, lacomia e tare pacatoasa! Multam Doamne ca m-ai ferit de asa ceva! Asa cum spunea Publilius Syrus: "Avarul nu traieste, ci moare intr-una"!
Sa ai o saptamana excelenta draga mea! Pupici! <3
Crezi ca eu stiam, cu ani in urma cand am citit? Si cand am postat am cautat din nou! :)
ȘtergereLacomia e de spaima! Ma uitam la unii - cand am avut ocazia - cum luau ca neamurile proaste ajutoarele trimise pentru copiii din orfelinate! Se intampla in anii 1990, dar si muuult mai tarziu - cred ca si azi. :(
Multumesc, Ella draga! Iti doresc sa ai si tu o saptamana cat mai linistita! Pupici! <3
Multumesc pentru videoclip, Ella draga! Am râs cu lacrimi! (inca râd!) Si nu sunt sigura daca lacrimile sunt chiar de la râs!! :))) Ce tare e fata!! Textul e demential! Si-o imita asa de bine pe coana Veo! :)) Sper ca se va gasi cineva care sa subtitreze in engleza textul! Blonda din bancurile cu blonde are nume!! :)
Nu stiam emisiunea pentru ca nu ma mai uit la TV decat intamplator (ti-ai aminitit bine) - nici mie nu-mi plac membrii din juriu. Mai sunt emisiuni la care as vrea sa ma uit dar din cauza celor din juriu si/sau a celor care chibiteaza aiurea n-am rabdare.
Pupici! <3
Hahahahaha! :)))))))))))
Cand am citit poveste omului cu zada mi-am amintit de o intamplare asemănătoare..
RăspundețiȘtergereUn anume nea Ion, intruna din zile merse cu caprele pe deal si la un momendat zărește o bilă de fier înfiptă in pământ..no o ia, o duce acasă cu gândul că numa bine îi pune o coadă și face un baros, că tot nu avea..
Zis și facut.. i-ar fi pus o coadă de lemn să fie mai ușoară, însă nu prea avea șanse să gaureasca tinicheaua aia, așa că se hotara sa-i sudeze o bucată de țeavă pe post de coadă..No a gătat omu barosu și dacă tot nu avea ce să facă cu el, sa dus si la pus la colectia lui de scule din magazie..
Nu trecu mult timp că vine Ghiță vecinu să-l intrebe dacă n-are vreun ciocan mai greu sau baros să își înfigă stâlpii de gardul din grădina..Și cum de obicei lucrurile și sculele se strică cand le imprumuţi la alții, numa ce aude nea Ion o bubuitură groaznică la vecinu ghiță in grădina.. Concluzie, aveți grijă ce scule și mașinării împrumutați sau luați cu imprumutul de pe la vecini 😂
Mi-a plăcut povestea cu ladita cu surprize..
O zii Superbă vă doresc !!!
Am scris "raspunsul" mai jos pentru ca am copiat si randurile de mai sus, sa nu se piarda in 2 aprilie, cand nu vor mai fi conturile G+ active.
ȘtergereNumai bine! Multumesc pentru istorioara.
Un citat foarte interesant si niste personaje, banuiesc nu chiar singulare in viata reala! Din pacate astfel de oameni manati de idei putine si fixe, pot genera numai dezastre, asa ca in povestire.
RăspundețiȘtergereNu-mi aduc aminte sa fi citit ceva de acest autor, asa multumesc frumos de recomandare, Diana draga! O saptamana linistita! Pupici! <3
Sunt aproape sigura ca nu sunt "unicat" cei doi. Uneori aflu de cate ceva sau vad ceva si ma minunez, si nu-mi vine a crede ce le poate trece unora prin cap. Nu mai stiu pe ce canal TV (pe vremea cand inca ma mai uitam la TV regulat) era o emisiune despre oameni care fac prostii (ceva cu "stupid" in titlu) - realizatorii adunau videoclipuri postate pe cine stie unde sau trimise de spectatori, in care oamenii faceau fel si fel de nazbatii!
ȘtergereCu multa placere, Suzana draga!
Multumesc. Iti doresc sa ai si tu o saptamana linistita! Pupici! <3
Pentru Rof Power Brickets
RăspundețiȘtergereVaaaiiii! Aia da nenorocire! Lacomul din poveste si-a facut-o numai lui, de bunavoie.
Buna observatia cu lucrul imprumutat care se strica tocmai la cel care a luat cu imprumut. :) Fara partea cu "bum" - partea cu bum e tragedie.
Multumesc pentru istorioara. Sunt asa de multe care se intampla, si cand aud despre el imi spun: "nu se poaaaate!" Dar se poate – si de bine si de rau.
Imi face placere sa stiu ca ti-a placut povestea.
Multumesc, la fel! Zile senine!
**
Pentru ca din 2 aprilie nu vor mai exista conturile G+ copiez mai jos randurile, pentru ca nu vreau sa se piarda.
Rof Power Brickets:
"Cand am citit povestea omului cu zada mi-am amintit de o intamplare asemănătoare..
Un anume nea Ion, intruna din zile merse cu caprele pe deal si la un momendat zărește o bilă de fier înfiptă in pământ..no o ia, o duce acasă cu gândul că numa bine îi pune o coadă și face un baros, că tot nu avea..
Zis și facut.. i-ar fi pus o coadă de lemn să fie mai ușoară, însă nu prea avea șanse să gaureasca tinicheaua aia, așa că se hotara sa-i sudeze o bucată de țeavă pe post de coadă..No a gătat omu barosu și dacă tot nu avea ce să facă cu el, sa dus si la pus la colectia lui de scule din magazie..
Nu trecu mult timp că vine Ghiță vecinu să-l intrebe dacă n-are vreun ciocan mai greu sau baros să își înfigă stâlpii de gardul din grădina..Și cum de obicei lucrurile și sculele se strică cand le imprumuţi la alții, numa ce aude nea Ion o bubuitură groaznică la vecinu ghiță in grădina.. Concluzie, aveți grijă ce scule și mașinării împrumutați sau luați cu imprumutul de pe la vecini 😂
Mi-a plăcut povestea cu ladita cu surprize..
O zii Superbă vă doresc !!!"