luni, 4 februarie 2019

Rosa Parks. Citate favorite

Este mai bine să protestezi decât să accepţi nedreptatea.
*
Fiecare persoană trebuie să-şi trăiască viaţa ca un model pentru alţii.
*
Nu trebuie să vă temeţi niciodată de ceea ce faceţi atunci când este corect.
*
Aş vrea să fiu cunoscută ca o persoană care este preocupată de libertate, de egalitate, de justiţie şi de prosperitate pentru toţi oamenii. Aş dori să fiu amintită ca o persoană care a vrut să fie liberă…  deci şi alţi oameni ar putea dori să fie liberi.
*
Rasismul încă este cu noi. Depinde de noi să-i pregătim pe copiii noştri pentru ceea ce vor avea de înfruntat şi, sperăm, vom depăşi prejudecăţile.
*
La acea vreme nu mi-am dat seama de ce Klanul a avut o activitate mai intensă, dar mai târziu am aflat că motivul era întoarcerea soldaţilor afro-americani din al doilea război mondial, ei acţionând ca şi cum ar merita drepturi egale pentru că şi-au slujit ţara.
*
Amintirile despre vieţile noastre, despre lucrările noastre şi despre faptele noastre vor continua prin  alţii.
(din Rosa Parks: My Story)
===================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul jocului.
===================================================================
Rosa Louise Parks (născută McCauley) a văzut lumina zilei in 4 februarie 1913 in Tuskegee, Alabama. Actul ei de curaj, făcut in data de 1 decembrie 1955 a schimbat cursul istoriei Statelor Unite ale Americii. Rosa e cunoscută ca “Mama mişcării pentru drepturile civile”.
Rosa a fost primul copil al familiei McCauley (James şi Leona); a avut un frate mai mic, Sylvester. In anul 1915 părinţii s-au separat şi Leona a plecat cu cei doi copii să locuiască in Pine Level, Alabama, alături de familia ei. Amândoi bunicii Rosei erau foşti sclavi.
In “Rosa Parks: My Story”, scrie despre bunicul ei: Bunicul meu a fost cel care a insistat la mama mea şi la surorile ei,  la copiii lor, să nu trateze rău pe nimeni. Această învăţătură a fost aproape înscrisă în genele noastre.
Pentru că mama ei era învăţătoare, Rosa a învăţat acasă până in anul 1924, apoi a fost trimisă la mătuşa ei din Montgomery, Alabama, pentru a-şi continua studiile. S-a înscris la o şcoală industrială pentru fete, o instituţie privată unde a fost femeie de serviciu in schimbul şcolarizării şi mai apoi s-a înscris la liceul Booker T. Washington High, dar a fost nevoită să îşi întrerupă studiile pentru a avea grijă de mamă şi de bunică.
In 1932 s-a căsătorit cu Raymond Parks, frizer şi activist pentru drepturi civile. Soţul ei erau un atodidact; cu sprijinul lui Rosa a revenit la şcoală şi in 1934 a obţinut diploma de absolvire a liceului.
In anii 1940, Rosa Parks a lucrat ca menajeră şi croitoreasă pentru un cuplu de albi, Clifford şi Virginia Durr, liberali, care i-au devenit prieteni şi i-au sponsorizat cursurile de vară la Highlander Folk School din Monteagle, Tennessee, un centru de educaţie pentru activişti care luptă pentru drepturile muncitorilor şi pentru egaliate rasială.
Cei doi soţi erau membri activi in filiala din Montgomery a Asociaţiei Naţionale pentru Progresul Oamenilor de Culoare (National Association for the Advancement of Colored People - NAACP), dar şi in alte asociaţii, inclusiv in mişcarea Black Power (Puterea Neagră) . In 1943, Rosa Parks a fost numită secretar al filialei locale NAACP (loc pe care l-a ocupat până in anul 1957), deşi şeful ei, Edgar D. Nixon, era genul de bărbat care considera că locul femeilor este in bucătărie. Rosa era şi lider de tineret.
In data de 1 decembrie 1955 Rosa Parks a fost arestată pentru că nu şi-a cedat locul in autobuz unei persoane albe (a fost eliberată pe cauţiune in seara acelei zile). Ştirea privind arestarea s-a răspândit repede printre membrii populaţiei afro-americane şi, cu ajutorul reverendului Martin Luther King jr., s-a organizat boicotarea transportului cu autobuze urbane din Montgomery, boicot care a durat 382 de zile şi s-a încheiat in momentul in care legea segregării in mijloacele de transport in comun a fost declarată neconstituţională. In ziua procesului ei s-au adunat la tribunal circa 500 de susţinători, oameni care doreau abolirea segregării.
Oamenii spun întotdeauna că nu am renunţat la locul meu pentru că eram obosita, dar nu este adevărat. Nu eram obosită fizic, sau nu mai obosită decât eram de obicei la sfârşitul unei zile lucrătoare. Nu eram bătrână, deşi unii îşi imaginează despre mine că eram bătrână atunci. Aveam patruzeci şi doi de ani.  Nu, sigur nu eram obosită, obosisem să cedez.
Cedasem locul înainte, dar în acea zi eram foarte obosită. Obosită de la munca mea de croitoreasă şi obosită de durerea din inima mea - a scris in memoriile care au fost publicate in 1992.
Şi-a pierdut locul de muncă atunci, a primit ameninţări cu moartea, a fost hărţuită continuu aşa că a ales să se mute la Detroit, in 1957, unde, in 1965 s-a alăturat parlamentarului John Conyers, unul dintre cei câţiva politicieni afro-americani, alături de care a rămas până in anul pensionării, 1988. S-a implicat de-a lungul vieţii in multe cauze sociale, între care lupta pentru obţinerea de locuinţe pentru oamenii fără adăpost.
După decesul soţului, in 1977, Rosa şi-a continuat lupta pentru egalitate, revenind adesea in Montgomery pentru a-l ajuta pe Dr. King să îşi susţină marşurile şi demonstraţiile pentru obţinerea drepturilor civile. In memoria soţului ei, Rosa Parks a înfiinţat in 1987 Institutul pentru Dezvoltare Personală Rosa şi Raymond Parks, care oferă asistenţă şi formare profesională tinerilor locali; sunt organizate cursuri de vară unde tinerii americani învaţă istorie şi despre mişcarea privind drepturile civile.
La 30 decembrie 1994, Rosa Parks, pe atunci în vârstă de 81 de ani, este atacată în locuinţa sa din Detroit şi jefuită. Făptaşul prins a fost pedepsit doar cu o amendă de 53 dolari. Această sentinţă judecătorească a declanşat proteste în toată America.
De-a lungul anilor, Rosa Parks a primit numeroase distincţii, între care şi Medalia pentru Libertate (Medal of Freedom), oferită de Bill Clinton in 1996. In anul 1999, revista Time a inclus-o pe Rosa Parks in lista “Cei mai influenţi 20 de oameni din secolul XX”.
Rosa Parks nu a fost singura persoană care s-a opus segregării in autobuz, dar se pare că cei de la NAAC, au considerat-o cea mai potrivită pentru a contesta arestarea pentru încălcarea legii segregării din Alabama.
Rosa Parks a murit in 24 octombrie 2005 in apartamentul său din Detroit, Michigan.

Mai multe info:
https://www.biography.com/people/rosa-parks-9433715
&
https://www.u-s-history.com/pages/h1697.html
sursa foto:
https://en.wikipedia.org/wiki/Rosa_Parks

18 comentarii:

  1. Am avut o carte despre Ku-Klux-Klan pe vremea lui Ceausescu si toti ziceau ca e propaganda antiamericana. Dupa ce am pus internetul am ramas indurerat sa vad cate atrocitati se savarseau in 'minunata' America. E una dintre putinele tari care-mi provoaca greata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand au ajuns acolo primii colonisti au inceput si atrocitatile... si s-au tot perpetuat, pana cand unii au zis "ne-am saturat!"
      S.U.A., in ansamblul ei, e un stat (federatie de state) unde cuvantul "libertate" are mai mult sens - e mai plin de continut - decat in multe alte state democratice. Libertatea vine la pachet cu responsabilitati si cu riscuri. :) Din pacate, si pe acolo incepe sa fie golit de continut cuvantul "libertate", desi ei se impotrivesc mult mai mult si mai organizat decat altii.

      Ștergere
    2. Aveam o mare harta pe perete cu triburile amerindienilor, primita de la revista "Pif". Cum au facut cu ei, fac si cu ceilalti numai ca acum au mult mai multa putere de foc si lacomie. Din 50 nu am gasit unul sa-mi placa:)

      Ștergere
    3. Faina harta trebuie sa fi fost! Mi-ar fi prins tare bine pe vremea cand citeam "Winnetou".
      Ooo, nu! Acum le e mai greu sa faca ce-au facut atunci; exista, e drept, "Rezervatiile" pentru indienii americani (un fel de enclave cu politie proprie etc.) dar nu-i mai pot ucide (doar ii marginalizeaza. :( Afro-americanii au si ei "rezervatia" lor, dar nu pentru ca au cerut-o sau li s-a impus. Oamenii din alte natii si-au facut, si ei, fel si fel de "cartiere", in functie de nationalitate - si in multe astfel de comunitati oamenii se cearta intre ei tot pe criterii... etnice si/sau religioase.
      :) Sunt si americani cumsecade - si foarte multi sunt (aproape) naivi, adica pot fi pacaliti foarte usor pentru ca sunt de buna credinta. Cei care par a nu fi prea cumsecade sunt, in mare parte, din marile metropole, unde viata e dura - in sensul ca rata criminalitatii e foarte mare, si fiecare face ce poate sa fie in siguranta.

      Ștergere
  2. Rosa Parks, un adevărat model! Îți mulțumesc că mi-ai făcut cunoștință cu ea și cu ideile ei!

    Săptămână excelentă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multa placere, Zina draga! :)
      Iti doresc sa ai si tu o saptamana excelenta!

      Ștergere
  3. "Rasismul încă este cu noi" ... si va fii mereu! Eu una sunt tare recunoscatoare ca sunt "alba" ... Chiar daca traiesc într-o tara libera, înca mai "vad" uneoui descriminare, oameni rasisti ... Nu cred ca vom scapa de asta!

    Iti doresc o saptamana frumoasa, cu bucurii si liniste!
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate. Nici eu nu prea cred ca toti oamenii vor invata sa nu mai discrimineze.
      Sa stii ca si eu m-am gandit uneori la "avantajul" culorii pielii.
      "Uneori" e linistitor! Aici, desi nu pare la prima vedere, rasismul e... mocnit - multi afirma ca ei nu sunt, dar imi dau seama din gesturi, din vorbe. "Ticul" cel mai des al rasistilor este: "Nu am nimic cu... dar..." Acest "dar" imi spune totul. :)

      Multumesc, Ella draga! Iti doresc sa ai si tu o saptamana excelenta! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Bună Diana!
    Cât adevăr în citatul”Nu trebuie să vă temeţi niciodată de ceea ce faceţi atunci când este corect.”
    O săptămână minunată îți doresc!
    Pupici și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Oare cati gasesc curajul sa faca ceea ce este corect? :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai si tu o saptamana minunata!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  5. SUA au realizari evidente in ce priveste convietuirea raselor si religiilor. Dupa ce l-au ales doua mandate pe Obama, americanii nu ar trebui sa (mai) fie considerati ca discrimineaza...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E foarte adevarat, pentru ca acolo sunt mai multi oameni care se implica in educatia celor mici, in special. Se pare, totusi, ca au ajuns la "discriminarea inversa"; e o tendinta care se observa cam paste tot si se considera a fi ok (dar nu stiu cat este de ok).
      Au destule grupari extremiste (mai ales in anumite state) dar, din fericire, cei moderati sunt mai multi decat extremistii.
      Multumesc. Toate cele bune!

      Ștergere
  6. Idei clare si extrem de firesti. Cand ma gandesc ca pentru un astfel de firesc s-a suferit atat.
    Multumesc pentru prezentare, Diana draga! Nu-i stiam povestea.
    Pupici! O saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca bine zici! si suna cutremurator: "pentru un astfel de firesc s-a suferit atat"!
      Cu multa placere, Suzana draga! :)
      Saptamana frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  7. Cea mai urâtă manifestare publică este intoleranța, fie că este etnică, religioasă, rasială, privind orientările sexuale, etc. Nu e permis să faci discriminări...Americanii niciodată nu-i vor considera pe cei de culoare egalii lor, majoritatea continuă să fie rasiști, unii pe față, chiar și afro-americanii sunt ostili cu o mare parte din populația albă, mai ales pe teritoriile lor (cartiere, etc).
    Îți mulțumesc, la rându-mi, pentru prezentarea acestei figuri deosebite, Rosa Parks!
    O seară de vis, Diana dragă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Urata rău intoleranţa, da... :(
      Sunt multi rasisti, peste tot in lume - poate ca americanii par ca au mai multi rasisti in comparatie cu alte state - ei fiind, numeric discutand, foarte multi (inclusiv africanii sunt mai multi in SUA decat in alte state "ne africane"). :)
      Si afro-americanii le au pe ale lor. Chiar exista discutii pe tema, in sensul ca (de exemplu) atunci cand un "alb" e politicos cu un "negru" acesta din urma se enerveaza, considerand ca "albul" ii face concesii asa cum faci unor copii.
      Unii adulti se comporta ca niste adolescenti teribilisti: "unul de-al tău mi-a facut rău si pentru ca pe ala nu l-am prins iti fac rău ţie". :(
      Cu multa placere, Mirela draga!
      Multumesc, la fel!

      Ștergere
  8. Pe langa aprecierile deosebite pentru Rosa Parks,personalitate puternica,
    bazata pe lupta de-a lungul vietii impotriva nedreptatilor sociale,politice
    rasiale,etc.iti multumesc pentru tabloul mai complet al vietii sale,decat il stiam eu,draga Diana.
    Cat despre americanii actuali,sunt de acord cu Robert:dupa ce aventurieri
    de diferite natii s-au cantonat pe noul continent,a inceput exterminarea
    bastinasilor cu bestialitate;si-au cladit tara pe sange;apoi au inceput sa
    aduca sclavi...Iar acum,s-ar parea,ca apar alte discriminari?!
    "Da,este mai bine sa protestezi decat sa accepti nedreptatea!"
    PS Deci esti varsator:la multi ani,cu intarziere,draga Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multa placere, Natalia draga! Mi-a facut placere sa scriu despre ea si as fi tot scris, dar prea ar fi fost lung textul.
      Multumesc pentru interes.
      Pe sange s-a cladit natiunea, e foarte adevarat, dar a devenit una puternica si mult mai unita decat alte natiuni. Nu-mi place ca ei trimit cei mai multi soldati sa moara pentru o cauza care nu e tocmai "a lor" (a celor care mor in diferite razboaie actuale) dar consider ca sunt sigura natiune care "echilibreaza" fortele (ma gandesc la alta mare putere: Rusia). Desigur, interesele politice si economice ale conducatorilor celor doua state care sunt intr-un razboi indirect inca de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, pe teritoriile altor state, sunt necunoscute maselor largi. :(

      Multumesc, draga Natalia, pentru urare, dar sunt "Balanta". :)
      Zile senine iti doresc!

      Ștergere