Picaturi de intelepciune

Cand un filosof iti raspunde nu mai pricepi nici ce l-ai intrebat.

(Andre Gide, in Paludes)

Aldous Huxley scria ca “arta buna contine un fel de supraadevar ca si filosofia buna, e mai aproape de adevar decat faptul real.

N-ai voie sa spui: “stiu, asa a fost”. Nu stii

(Hilary Putman)

Din moment ce nu exista lucruri simple in Univers, totul este complex 

(Jorge Luis Borges)

Chiar si in literatura sau arta, nimeni care se preocupa de originalitate nu va fi vreodata original, pe cand, daca incerci, pur si simplu, sa spui adevarul (fara sa iti pese nici cat negru sub unghie cat de des a mai fost spus pana acum), in noua cazuri din zece, vei deveni original fara macar sa-ti dai seama.

(C.S.Lewis)

Un om de caracter nu-si leapada virtutile, chiar cand se afla in imprejurarea cea mai grea, dupa cum scoica nu-si pierde albeata nici cand e mistuita de foc

(proverb indian).

Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim.

(F.Nietzsche)

Si acum iata secretul meu, unul foarte simplu: doar cu inima poti vedea corect; ceea ce este important este invizibil pentru ochi.

(Antoine De Saint-Exupery, Micul Print)

Socrate isi accepta moartea (moartea lui Socrate)

Socrate s-a nascut cca in anul 470 i.H. si a murit in 7 Mai 399 i.H.

A trait la Atena cand aceasta cetate se afla in culmea gloriei, sub domnia lui Pericle. A invatat filosofia cosmologica a acelei epoci si s-a implicat in numeroase dezbateri publice, mai ales cu sofistii, care raspandeau intelepciunea practica, predau oratoria si discutau orice problema pe care doreau s-o puna in circulatie cetatenii atenieni.

Dupa cat se pare, Socrate era de o integritate personala si sociala desavarsita, care l-a costat viata. In 406 i.H, cand era membru al Comisiei senatoriale, a refuzat cu mult curaj sa participe la solicitarea a opt condamnati, acuzati de neglijenta in exercitarea atributiilor lor, ca sa fie judecati laolalta. Un asemenea proces ar fi fost contrar legilor ateniene. Doi ani mai tarziu a refuzat sa participe la conspiratia unui grup de uzurpatori denumit „Cei treizeci”, pentru a actiona impotriva unor cetateni de vaza. „Cei treizeci” au cazut de la putere, dar mai tarziu Socrate a fost tradus in justitie de regimul democratic proaspat restabilit si a fost acuzat ca nu se inchina zeilor statului, ca introduce practici religioase neobisnuite si corupe tineretul. Pedeapsa pentru aceste delicte a fost moartea.

Probabil ca cei care il acuzau pe Socrate au presupus ca el se va exila de bunavoie din Atena pentru a se sustrage acuzatiilor. Dar el a preferat sa se supuna judecatii si sa-si sustina singur apararea.

Faima lui nu se intemeiaza pe scrieri, pentru ca nu ne-a lasat nici una.

Principala lui metoda filosofica era aceea de tip elenchus: o solicitare si o punere sub semnul indoielii a credintelor pentru a stabili adevarurile si a dezvalui inconsecventele.

Socrate si-a urmarit cu multa consecventa telul de a invata cum sa duca o viata virtuoasa. Sustinea ca fiecare dintre noi isi urmareste propriul sau bine, dar se poate insela gandind in ce consta acest bine sau poate chiar sa nu-l cunoasca. Totusi, intrucat noi nu urmarim decat binele nostru, atunci, de indata ce avem cunostinte de netagaduit in privinta lui, nu putem face niciun rau: asadar toate relele facute sunt o eroare, cunoasterea este virtute si nimeni nu face rau cu buna stiinta.

(Mic dictionar al filosofiei occidenale, Diane Collinson, Ed Nemira, 1995)

In 398, Socrate a fost acuzat de Meletos, Anytos si Lycon. Actul de acuzare era astfel intocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub juramant pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaste zeii recunoscuti de cetate si de a introduce divinitati noi; in plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa ceruta: moartea".

Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare sa fi fost Anytos, un tabacar bogat care reprezenta interesele comerciantilor, fiind asadar puternic si influent. Socrate i-a reprosat public faptul de a nu se gandi la educatia fiului sau decat pentru a face din el un tabacar capabil sa preia afacerile parintelui, de unde, conform lui Xenofon, dorinta de razbunare a lui Anytos. Dupa toate aparentele, Anytos era sincer convins ca vede in Socrate un personaj periculos.

Gandirea socratica graviteaza in jurul cunoasterii de sine - Gnothi seauton. Esentiala pentru om este capacitatea sa de a intra in relatie de dialog, Socrate punand pe prim plan sufletul iar nu corpul.

Socrate a fost primul ganditor care a luat ca obiect al meditatiei sale fiinta umana. Incepand cu Socrate, omul devine in mod exclusiv o problema pentru el insusi. "Persoana ta este sufletul tau" spunea Socrate (citat de Platon in Alcibiade).

Platon a fost student (discipol) al lui Socrate si invatator al lui Aristortel. Impreuna cu acestia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematica, a scris dialoguri filozofice si a pus bazele Academiei din Atena, prima institutie de invatamant superior din lumea occidentala.

(wikipedia)

Socrate este considerat intemeietorul ontologiei umanului. Cele mai multe informatii despre el le avem din „Amintiri despre Socrate” a lui Xenofon (alt elev al lui Socrate), din „Vietile si doctrinele filosofilor”, Diogene Laertios si mai ales din „Dialogurile lui Platon” in care e prezent ca protagonist. Socrate a manifestat dezinteres fata de cercetarea principiului lumii; el nu discuta, ca cei mai multi, despre natura tuturor lucrurilor, nu cerceta lumea ci se intreba daca oamenii se cunosc indeajuns. Examina ce e evlavios si ce nu, frumos si urat, drept si nedrept, ce-i intelepciunea, ce-s curajul si lasitatea. Din punctul lui de vedere obiectul filososfiei trebuie sa fie omul, iar filosofia o cale sau o metoda in masura a-l ajuta pe om a se cunoaste pe sine. In dialogul platonic Entidemos dupa ce citeaza preceptul inscris pe frontonul templului de la Delphi: „Cunoaste-te pe tine insuti”, atrage atentia ca „acel” ce nu se cunoaste pe sine si se inseala asupra capacitatilor sale e deopotriva de orb si fata de oameni si fata de treburile omenesti, el se-nseala asupra tuturor lucrurilor”. Socrate avea deplina stiinta a specificului fiintei umane, a centralitatii sale in ordinea cunoasterii si existentei.

Oamenii din Atena, orasul unde s-a nascut ideea de libertate a cuvantului, au votat moartea unuia dintre cei mai intelepti cetateni ai sai doar pentru ca si-a exprimat liber ideile?

In anul 399 a.Hr., un tribunal grec l-a judecat pe filosoful Socrate pentru crime impotriva statului. La 70 de ani a fost gasit vinovat pentru introducerea unor noi zei si coruperea tinerilor. A fost fortat să bea otrava (cucuta)

S-ar spune ca el este cel care a ”inventat”metoda investigatiei rationale...

Socrate: - Stii care e diferenta intre bine si rau?

- Da. Binele e iubit de zei si raul e urat de acestia.

Socrate: - Dar zeii nu sunt mereu de acord.

- Adevarat.

Socrate: - Iubesc si urasc lucruri diferite.

- Da.

Socrate: - Asta inseamna ca unele lucruri sunt si iubite si urate de zei. Deci sunt si bune si rele.

- Cred ca da.

Socrate: - Nu prea mi-ai raspuns la intrebare.

- Nu.

Pe majoritatea oamenilor abordati intrebarile sale ii faceau sa se simta umiliti, ignoranti si penibili.

El a pus bazele convingerii noastre ca toate pot fi puse la indoiala, dar si-a castigat astfel tot atatia dusmani cati si prieteni. Intrebarile neplacute ale lui Socrate aveau sa tulbure cetatenii si democratia ateniana. Rationalismul concura cu o conceptie mai veche: cea a unei lumi dominate de zei, pe care atenienii o invatasera in copilarie, din poeme si mituri. Religia era suverana. Invatatii se impotrivisera deseori religiei grecesti. Cei care dezvaluiau secrete – sau explicau ca poemele religioase, ca exemplu – trebuie interpretate alegoric si nu ad litteram riscau pedeapsa cu moartea, pentru ”atac la democratie”. Unii oameni au nevoie de religie sa le explice motivele suferintelor. Era o parte esentiala a politicii, culturii si dezbaterilor lor publice. Dar, sa nu uitam: persoana care crede ca stie totul se condamna singura la tragedie; ca in ”Oedip” : cand crezi ca ai totul sub control constati ca te-ai culcat cu mama ta si ti-ai ucis tatal.

Platon spune ca Socrate si-a luat in deradere acuzatorii si acestia au apelat la acuzatiile standard impotriva oricarui intelept: au spus ca isi invata elevii lucruri din ceruri si de sub pamant, sa se indoiasca de zei si sa foloseasca argumentul mai slab pentru a-l invinge pe cel puternic. N-au vrut sa accepte adevarul: se pretindeau invatati cand erau in fapt ignoranti. Socrate a refuzat sa respecte completul de judecata. I s-a cerut sa sugereze o pedeapsa, cand juratii ar fi acceptat exilul, iar el a raspuns: ”Mese gratis toata viata”, recompensa traditionala pentru eroii din jocurile sportive. Atitudinea sa n-a fost acceptata.

Tot Platon ne spune ca Socrate a avut ultimul cuvant: ”Ora plecarii a sosit si fiecare va pleca pe calea sa. Eu spre moarte iar tu spre viata. Numai zeii stiu care e mai buna.”

Imediat dupa ce Socrate a murit atenienii si-au regretat fapta. I-au ridicat o statuie si Platon, elevul sau, l-a imortalizat in istorie ca pe primul martir ideologic al lumii, un martir al libertatii si al liberei exprimari. Socrate le-a spus atenienilor tot ceea ce nu voiau sa auda despre ei insisi si a refuzat sa faca vreo concesie. Acesta e unul dintre motivele maretiei, dar si al executiei sale.

Unii il considera pe Socrate invatatorul tiranilor: am putea accepta un discurs discriminatoriu? Ca profesor ai responsabilitati si trebuie sa te ridici la inaltimea acestora. Elevul sau, Platon, a fost teoreticianul la care au apelat Stalin si Hitler pentru a-si justifica statele totalitare.

Socrate a pus la indoiala intelepciunea maselor conducatoare; s-a aliat cu aristocratii conservatori si entuziasti. In multe privinte a fost antidemocratic dar, in acelasi timp, intrebarile sale au eliberat omenirea. A fost pionierul unei miscari ce a trecut de granitele religiei si a pus intrebari despre alcatuirea lumii si despre rolul oamenilor in ea.

Democratia putea fi toleranta dar nu putea accepta o provocare directa. Punand la indoiala zeii Socrate subminase sistemul de valori pe care se sprijinea democratia ateniana. Paradoxal, aceste idei radicale aparusera chiar datorita democratiei ateniene. Povestea Atenei ne explica o parte a motivelor pentru care Occidentul a respins acest model politic o mare parte din istoria sa; democratia e dificila, solicitanta, imperfecta si nestatornica.

Sursa: ”Atena – adevarul despre democratie” (film documentar)

Socrate a practicat filosofia cu scopul de a-i ajuta pe oameni sa se inteleaga, sa descopere cu ajutorul propriei lor ratiuni sensurile profunde ale lucrurilor. Acest procedeu se numeste maieutica, adica arta de a „mosi” nasterea unei idei.

Ce dorim in viata

Cati pot raspunde la intrebarea: Cine sunt eu?

E foarte important sa cunosti ce vrei pentru a sti unde sa ajungi – a spus nu-mai-stiu-cine. Posibil si probabil ca dreptatea este de partea lui in ceea ce priveste aceasta chestiune care s-ar putea traduce si prin “a da vietii forma”.

Sunt unii care – probabil – traduc gresit din alte limbi sau doar nu pricep mare lucru dar vehiculeaza ideea – falsa, zic – ca trebuie sa stim ce vrem de la viata. Ce sa vrem de la viata? Viata o avem. Viata e Timp si timpul se misca repede. Ne imaginam ca-l masuram si stim ca timpul nu poate fi masurat, dar avem nevoie de “fragmentari” sa stim cand sa muncim, cand sa dormim, cand sa ne relaxam prin activitati placute… A trebuit sa incepem sa masuram timpul desi Natura ne-a inzestrat cu cel mai performant ceas: ceasul biologic. Dar nu ne mai permitem sa urmarim acest ceas pentru ca societatea – asa cum e structurata – nu ne mai permite.

Revenind. Cand aud pe cate unul intreband: “ce vrei de la viata?” am tendinta sa tip. Nu avem ce sa vrem de la viata. Viata nu ne da nimic. In timpul vietii – da! – putem obtine cate ceva, dar nu de la viata! Ce-i poti cere vietii? E ca si cum ai cere respiratiei sa-ti dea ceva. Ce ti-ar putea da respiratia?

Sa avem o directie in viata, da! Care sa fie aceasta directie? Raspunsul il poate gasi fiecare in momentul in care va reusi sa-l cunoasca pe cel din oglinda. Ce vrea omul din oglinda? Sa lucreze intre opt si zece ore si sa nu se poata bucura de viata si de ceea ce are in viata? Vrea bani omul omul din oglinda? Vrea omul din oglinda ca toata viata sa asculte de altii, sa execute ordine, sa urmeze turma? Vrea omul din oglinda sa exercite o meserie, o functie doar pentru ca e banoasa sau pentru ca asa s-a intamplat sa fie sau vrea sa fie ceea ce este: un artist, daca asa simte?

Cati dintre noi se aseaza linistiti si se intreaba ce vor cu adevarat sa obtina? Ce vor cu adevarat sa devina si ce sunt dispusi sa faca pentru a obtine? Si ce sunt dispusi sa piarda pentru a obtine? E usor sa fii condus de altii, in directia aleasa de ei dar ajungi la batranete si iti spui: Si cu asta ce-am facut? Te intrebi de ce n-ai ales sa faci ceea ce ti-ai dorit la un moment dat… Ajungi la o anumita varsta si simti ca nu ai sens in lume – te simti strain in propria-ti viata, in propria-ti familie si ai tendinta sa lasi totul balta, sa fugi si sa faci ceea ce simti ca trebuie sa faci. Dar esti prins in structura artificiala si consideri ca trebuie sa faci ceea ce asteapta ceilalti de la tine: sa fii responsabil, sa nu visezi cu ochii deschisi. Ai familie, ai un loc de munca bun si trebuie sa te sacrifici pentru familie, pentru copii. Dar a te anula ca personalitate nu te ajuta sa te simti mai bine, ba din contra: acumulezi noi frustrari. Si ajungi sa nu-ti mai placa in viata ta, sa nu-ti mai placa in familia ta, sa te consideri neinteles de cei din jur cand, de fapt, esti primul care nu se intelege.

Isi imagineaza multi ca li se datoreaza respect doar pentru ca au ajuns intr-o anumita pozitie sociala (prin munca, nu altfel). Dar se inseala: nimeni nu le datoreaza respect; respectul trebuie castigat zi de zi si indiferent cat de straluciti se cred acesti oameni daca le lipseste onestitatea si curajul moral nu vor avea niciodata respectul cuiva – doar de teatru ieftin vor avea parte, de lingusitori care vor sa-si pastreze pozitia care depinde de cel lingusit. Orice capacitate intelectuala ar avea cineva nu va castiga respectul oamenilor daca are un caracter slab.

J.R. Miller a scris: Singurul lucru care se intoarce din mormant alaturi de cei indoliati si refuza sa fie ingropat este caracterul omului. Ceea ce este omul supravietuieste fiintei sale. Visurile se destrama, ocaziile se pierd, societatile se naruiesc si oamenii sunt raniti cand cineva nu are caracterul potrivit pentru a-si proteja talentul.

Nimeni nu vrea sa fie singur, dar sa fii cu cineva numai pentru a nu fi singur e bine numai la inceput, pentru ca nu ai avut rabdare sa astepti. Avansand in Timp n-o sa-ti mai placa si vei incerca sa gasesti ceva si pentru tine, pentru sufletul tau. Si poate vei gasi, dar te vei abtine sa iei pentru ca ai, deja, responsabilitati – obligatii, cum ar zice unii. Cand n-ai asteptat si, totusi, se iveste ceea ce crezi ca ti se potriveste vei ezita – vei ezita pana vei pierde ocazia. Sigur, te vei intreba: dar daca nici ceea ce am gasit acum nu ma va multumi? Ei, aici e o problema! Pentru a sti sigur ca e ceea ce-ti doresti cu adevarat trebuie doar sa te cunosti, adica sa intelegi “semnele”, sa crezi in ceea ce instinctul iti spune. Instinctul rar ne inseala dar pentru ca suntem adulti ezitam sa credem in instinct – punem mare pret pe ratiune. Ratiunea e buna, dar instinctele sunt si mai bune.

Cum poti ajunge sa te cunosti? Sunt multe metode, sunt multe teste psihologice care pot fi facute – dar testele nu sunt decat “fire calauzitoare” si la intrebari trebuie sa raspunzi cat se poate de sincer. Puteti crede ca sunt oameni care raspund la unele intrebari despre ei asa cum ar vrea sa fie si nu asa cum sunt? Va puteti imagina ca exista oameni care sa se minta in asemenea hal atunci cand discuta… cu ei, in singuratatea unei camere? Dar asemenea oameni exista!

Cati oameni aleg sa urmeze cursurile unei facultati sau scoli pe care absolvidu-le ar munci ceea ce isi doresc? Cati oameni isi recunosc sincer numarul de prieteni adevarati? E uimitor cum sunt unii care afirma ca ei au zeci de prieteni! Si aproape ca ti-e mila de ei – mai ales ca sunt oameni ajunsi la asa-numita varsta a doua. Cati oameni se intreaba ce talente au si isi dezvolta aceste talente? Multi isi fixeaza o tinta si fac totul pentru a o atinge dar putini se intreaba daca tinta respectiva se afla in directia buna. Cati oameni au curajul sa iasa din rutina in care se zbat de ani si pe care aproape ca au ajuns sa o deteste dar altceva au impresia ca nu mai pot face, ca nu mai au timp sa faca sau ca nu mai are rost sa faca?

Care sunt prioritatile? Care sunt nevoile si care sunt problemele?

Sunt numai cateva intrebari la care raspunzand sincer putem gasi o directie noua, mai multumitoare, poate, daca nu ideala. Evident, intrebarile acestea – si multe altele – trebuie sa isi puna mai ales cei care simt ca se plafoneaza, cei care simt ca sunt blazati si / sau nemultumiti. Despre ceilalti putem spune doar atat: Fericitilor!

Cand stim ce vrem, cand avem principii ferme si ne cunoastem valoarea – cand cunoastem valorile – cand stim ce drum vrem sa urmam in viata vom fi mai siguri pe noi, vom sti cand sa spunem “da” si cand sa spunem “nu” si vom ajunge la foarte putine compromisuri. E pacat sa facem un compromis cu eternitatea!

Atunci cand vom ajunge sa il cunoastem bine pe omul din oglinda vom avea o directie clara in viata, nu vom fi captivi in relatii care ne secatuiesc si vom fi fericiti in pielea noastra fara a mai juca teatru ca suntem ceea ce ne dorim sa fim desi in adancul sufletului si al constiitei stim ca nu e asa.

Cu totii ar trebui sa ne consideram eroii vietii pe care o traim! Sa avem curajul de a iesi din zona de confort, de a face – macar din cand in cand – ceva ce nu facem in mod obisnuit.

Cei care nu stiu raspunsul la intrebarea: Ce vrei sa obtii in viata? sunt intr-o mare incurcatura.

Viata e scurta (da, e truism). Acum esti aici maine… cine stie?! Intotdeauna exista “un maine” dar nu – neaparat – pentru toti. Mai tineti minte vorba aceea: nu aduce ziua ce aduce ceasul? Si pentru ca tot am ajuns la… picaturi de intelepeciune: traieste clipa! e singura care ne apartine – spune un proverb arab.

Cateva picaturi de intelepciune:

E ingrozitor sa ajungi sa crezi ca ceea ce spun altii despre tine este si adevarat 

(Sydney Smith)

Nu te speria de perfectiune, n-o s-o atingi niciodata 

(Salvador Dali)

Se poate aprecia calitatea unui om dupa cantitatea de singuratate pe care o poate suporta 

(Nietzsche)

Nimic nu poate creste la umbra unui arbore mare 

(Constantin Brancusi)

Nu incerca sa fii un succes, ci sa fii o valoare 

(Albert Einstein)

Piticii se predau ridicandu-si mainile, oamenii mari coborandu-si aripile

(N. Petrescu-Redi)

Nimeni nu poate sa se intoarca in timp si sa fabrice un nou inceput, dar oricine poate incepe azi si sa fabrice un nou sfarsit 

(Maria Robinson)

Viata este pe jumatate traita pana ce ne dam seama ce este 

(George Herbert)

Exista un singur fel de succes: putinta de a-ti trai viata exact asa cum vrei 

(Cristopher Morley)

Afirmatii care in general sunt adevarate:

Niciodata nu ne maturizam cu adevarat. Invatam doar sa ne purtam in public. 

Daca ma vorbesti pe la spate, inseamna ca nu esti in pozitia in care sa-mi poti da peste nas.

A avea un spatiu pentru fumat e ca si cand ai avea un spatiu pentru urinat intr-o piscina.

S-a dovedit stiintific ca femeile sunt multumite cu o lungime de 8,5 cm. Nu conteaza ca e Visa sau Mastercard.

Traim niste vremuri in care pizza se livreaza mai repede decat ajung politistii. 

Dumnezeu a creat cerul si pamantul. Restul a fost fabricat in China. 

Daca femeile ar conduce lumea, n-ar mai exista razboaie. Doar niste tari invidioase, care nu-si vorbesc. 

Vreau sa stiu de ce Noe nu a omorat tantarii pe vremea cand erau doar doi.

Cenusareasa e dovada vie ca pantofii iti pot schimba viata. 

Gandesc, deci exist. Toata lumea care exista gandeste?

Prietenii exista pentru ca in cazul in care ai o zi proasta, sa ii poti vizita si sa le strici si lor ziua. 

Soacra e ca un amestec de condimente - se amesteca in orice. 

Unele femei sustin ca toti barbatii sunt la fel. Nu e cam multa experienta?

*

Cand Dumnezeu a facut femeia a promis acesteia ca va gasi  barbatul ideal in fiecare colt al pamantului.

Apoi Dumnezeu a facut pamantul... rotund!!!

Nota: text primit pe mail; nu stiu autorul/autorii

Reteta pentru slabit: gasca umpluta olteneste

Inchiderea editiei, de Bedros Horasangian

Gasca umpluta olteneste (din povestirea Zece delicatese f. pe scurt)

O gasca, 500 gr castane, 200 gr carne de vitel, 1 ficat de gasca, 50 gr unt, 1 ceapa, patrunjel verde sau piper ½ pahar vin, ½ pahar apa, 1 paharel cu smantana sau caimac.

Se curata si se spala gasca apoi se sterge inauntru cu o carpa curata si se sareaza. Se coc castanele pe o tava in cuptor, se curata  de coaja si apoi se sfarama bine miezul. Carnea de vitel se da prin masina de tocat, impreuna cu ficatul si apoi se pune intr-o cratita cu unt pe foc mic, sa se inabuse, acoperit cu capac, in apa ce o lasa carnea. Cand a scazut apa se mai lasa carnea, amestecand pana incepe a se rumeni. Se ia de pe foc, se pune sare si piper, patrunjel verde tocat, castanele pisate, o lingura cu unt, smantana sau caimac si se amesteca bine totul. Cu aceasta compozitie se umple gasca pe la baza pieptului: se coase, apoi se aseaza in tava, se toarna vinul si apa si se pune la cuptor sa se friga incet, incet, la foc mic pana se patrunde bine. Cand e gata se lasa sa se racoreasca, apoi se taie picioarele, se scoate pieptul si se taie felii subtiri. Se taie umplutura si se aranjeaza frumos pe un platou si se serveste cu un sos picant.

Se poate servi si cu felii de ananas rumenite in unt in loc de sos.

- Ei, ce facem, iti mai citesc din carte sau vrei sa dormi nitel? Ai auzit ce-a spus doctorul, trebuie sa dormi la pranz macar doua ore… Daca nu respecti toate prescriptiile, regimul alimentar n-o sa dea roade… Cum vrei tu sa dai jos 30 de kile daca nu respecti litera cu litera tot ce a indicat domnul doctor? Ia spune! Si daca nu esti tu acolo se duce magazinul de rapa… Stii ca Unghianu ti-o coace…

- Bine, bine, ma culc… Dar e un cosmar, un cosmar… Visez tot timpul branza de vaci… Ar mai fi cum ar mai fi… Dar sucul de spanac este infiorator, te rog sa ma crezi, am senzatia ca beau tot timpul suc de spanac… De-aia transpir atata… De spaima, de nervi…

- Hai, dragul meu, stai cuminte, un mic efort… Mai ai putin si o sa fii ca-n prima zi… Tanar si frumos… Si sanatos pe deasupra… Nu de la suc transpiri, ci de la regim… Poftesti cine stie ce n-ai voie… Trebuie sa te abtii… Grasut ai fost de cand te stiu…

- Te pomenesti ca te-a deranjat… Mai citeste-mi ceva si pe urma ma culc…

- Gasca cu fasole boabe…

- Nu, altceva, nu mai vreau gisca!

Editura “Cartea Romaneasca” 1984

Orb prin Gaza, de Aldous Huxley

Aldous Leonard Huxley (26.07.1894, U.K. - 22.11.1963, Los Angeles, SUA) - scriitor, eseist, publicist, scenarist; face parte din acea familie Huxley care a dat multi oameni de stiinta cu minti stralucitoare; a fost nepotul lui Thomas Huxley, cel mai fervent aparator al lui Charles Darwin.

Cancerul laringian i-a pus capat vietii; pe patul de moarte si-a rugat sotia, in scris, sa ii faca o injectie intramusculara cu LSD; ea ar fi acceptat si a doua zi A. H. a murit linistit.

Actiunea romanului Orb prin Gaza se desfasoara intre anii 1902 -1935.

Anthony Beavis este personajul central - un intelectual din clasa de mijloc macinat de sentimentul inutilitatii, in jurul caruia se contureaza totul.

Romanul, scris in 1936, surprinde criza spirituala a societatii londoneze intre cele doua razboaie mon­diale.

*

Fericirea, fiind un bun specific unei naturi dotate cu inteligenta, trebuie sa lege natura dotata cu inteligenta de ceea ce ii este specific. Dar dorința nu e caracteristică unei naturi dotată cu inteligență, ea putând fi găsită în orice lucru, deși în diferite grade la diferite ființe. Deoarece voința face parte din categoria dorințelor nu e un atribut caracteristic naturii dotate cu inteligență, dar inteligența in sine e specifică naturii dotate cu inteligență. Iată de ce fericirea constă în mod esențial într-o acţiune ce depinde mai degrabă de intelect decât de voință… Chiar în cea mai adâncă tainiță a sufletului meu, nu am fost în stare să concep iubirea, decât ca o luptă, luptă ce începe prin ură și care se termină cu aservire morală...

Ultima infirmitate a unei minți de elită este în același timp și cauza primordială și, poate chiar, unica origine a păcatului.

Moartea. Este singurul lucru pe care n-am reusit sa-l vulgarizam in totalitate.

Aldous Huxley

Un roman sclipitor, cinic, dar si sentimental, despre cautarea identitatii intr-o lume rigida si plina de dogmatism (The New Statesman)