2018-08-26

Parfum din trecut. Poveste parfumată

Lilah şi Aziz s-au îndrăgostit din clipa in care s-au văzut. Ea era pictoriţă, el inginerul care răspundea la acel moment de decorul ce-l va avea sala in care urma să funcţioneze un laborator de cercetare. Lilah a fost aleasă de director şi Aziz trebuia să îi ofere indicaţiile. Le-a fost uşor să lucreze împreună poate şi pentru că din prima noapte au devenit iubiţi. Erau suflete pereche; se cunoşteau de când lumea, aşa simţeau şi acum s-au întâlnit ca femeie şi bărbat meniţi să fie împreună.
- Te iubesc mai presus de orice - i-a spus ea.
- Te iubesc mai presus de orice - i-a spus el.
Când a rămas însărcinată Lilah a ştiut din prima clipă, şi a zâmbit. Lui nu i-a spus nimic atunci; l-a întrebat doar dacă nu simte in aer un vag miros de tămâie, pentru că ea îl simţea şi îl lega de noua viaţă ce se dezvolta in ea. El nu simţea.
Zain a venit in lumea lor după exact nouă luni şi abia atunci Lilah şi Aziz au hotărât să se căsătorească, deşi niciunul dintre ei nu credea in căsătorie; nu de hârtii au nevoie doi oameni ca să fie împreună pentru totdeauna, dincolo de moarte, dincolo de timp, convinşi că întâlnirea lor a fost una karmică şi convinşi că s-au mai întâlnit şi in alte vieţi - şi se iubeau mai presus de orice.
Când, după cinci ani de la sosirea micuţului, au plecat într-o călătorie pe mare numai ei trei, nenorocirea i-a lovit, ca un fulger iscat din senin: furtuna sălta cu furie ambarcaţiunea mică şi fiecare val părea a fi ultimul pe care să-l simtă. Încercând să îl coboare pe Zain sub punte, Aziz a fost aruncat peste bord de o rafală de vânt. In cădere şi-a lovit capul de bord şi plutea deasupra apei, nemişcat. Micuţul îi scăpase din braţe şi nu reapăruse din valurile înspumate. Lilah a sărit după soţul ei, forţându-se să îl readucă in simţiri. Când şi-a revenit, el a început să urle, împingând-o să sară după Zain. Lilah stătea ghemuită in bătaia vântului şi valurilor, tremurând. Un puternic parfum de tamâie părea că se ridică din apă, coboară din cer. Cumva, in amintirile ei, ştia că mai simţise acest parfum şi înainte de a-l aduce in lume pe Zain. N-avea rost să sară după el… Copilul se scufundase, probabil, imediat ce a căzut.
Aziz se învinovăţea pe sine, dar şi mai mult - parcă pentru a scăpa de povara ce-l apăsa - o învinovăţea pe ea, că a ales să-l salveze pe el. Degeaba i-a explicat soţia că altceva nu ar fi putut face. Când Lilah i-a spus că şi de-ar fi fost să aleagă între el şi copil l-ar fi ales pe el - un copil ar mai fi putut avea împreună, dar pe el nu l-ar mai fi putut avea in această viaţa - Aziz a cerut divorţul şi a refuzat să o mai întâlnească. El n-a înţeles că soţia lui vorbea serios când afirma că îl iubeşte mai presus de orice şi a văzut in gestul ei o monstruoasă manifestare a egoismului. 
- Spunea-i că şi Aziz crede in karma…Cum de te-a părăsit? Cum de n-a înţeles alegerea ta?
Lilah simţea răutatea din tonul Laylei. Strânse din dinţi şi nu-şi onoră vizitatoarea cu atenţie. Picta mai departe, pe jumătate cu spatele la cea care venise neinvitată şi cum ea nu ştia să spună nu a acceptat vizita.
Toate aşa-numitele ei prietene o compătimeau ori de câte ori se întâlneau, şi abia reuşeau să-şi stăpanească egoismul, bucuria că n-a durat iubirea care îi lega pe cei doi, iubire pe care aproape toţi cei care îi cunoşteau erau invidioşi, pentru că oameni care să se iubească aşa de mult încât să-şi ajungă unul celuilalt nu se întâlnesc la orice pas. Nu înţelegea de ce mai acceptă in apropierea ei toţi aceşti oameni care o vizitează motivând că le pasă de ea când ea simţea că veneau pentru a se convinge că mai are, încă, sufletul sfâşiat. Nu-l avea. Aziz trăia şi părea fericit lângă o altă femeie - fericirea lui era tot ce conta pentru ea. Ştia că pe Zain nu l-a uitat şi spera ca băieţelul pe care îl avea acum să fi  umplut acel gol din sufletul lui.
Aproape un an, după ce a părăsit-o Aziz, s-a izolat in casa părinţilor, refuzând să întâlnească pe cineva. Numai o bătrânică din vecini, care o cunoştea de mică, intra la ea, gătea, făcea curat şi îi vorbea mereu, chiar dacă nu primea răspuns de la tânăra femeie care, in dormitor, îmbrăcată in cămaşă de noapte, stătea in faţa şevaletului pe care se sprijinea o pânză ce rămânea albă zi după zi. Bătranica o îndemna să lase mâna libera, să acopere pânza cu vopsea fără să se găndească ce face. Lilah zâmbea doar in sinea ei auzind-o.
Într-o dimineaţă geroasă de ianuarie s-a trezit in miez de noapte, subit eliberată de greutatea ce-i apăsa sufletul. Desculţă, a alergat in atelierul plin de praf, in care nu mai intrase de ani, unde se afla primul ei şevalet, cumpărat de tată, de ziua ei, când împlinise vârsta de cinci ani. A pictat ca o nebună, până in zori şi apoi până in noapte. La un moment dat,  s-a oprit la fel de brusc cum a început. Simţea acel miros de tămâie pe care îl simţise in urma cu aproape şase ani, când a simţit că a fost conceput Zain. Acel obsesiv parfum tămâios o învăluia ca un voal real. A zâmbit larg! De data aceasta nu mai putea fi vorba de un copilaş. In dreptunghiul de lumină format de uşa care s-a deschis a recunoscut-o pe draga ei îngrijitoare. Ca trezită din somn s-a răsucit spre lumină şi pensula i-a căzut din mână. Parfumul de tămâie era tot mai puternic. Privea in jur, nedumerită; şi-a privit mâinille şi cămaşa de noapte murdare de culoare, apoi tabloul pe care-l terminase, se pare, într-un fel de transă, pentru că nu-şi amintea nimic – pote doar parfumul. A început să râdă. Stilul nu i se potrivea! Ani de zile a pictat numai peisaje, iar acum avea sub ochi siluete umane bine definite, chipuri ce păreau vii. Pictase chipul fostului soţ şi al copilului înghiţit de ape şi despre care - vorbea lumea - l-a lăsat să moară in locul soţului. Într-un plan mai îndepărtat, vag conturat, apărea un alt chip de copil…      Oamenii nu vor înţelege forţa acelei Iubiri, ei doar căutau, probabil, un vinovat pentru o tragedie care, la acel moment, nu ar fi putut fi evitată. In acel cumplit moment de cumpănă a ştiut că plecând in căutarea micuţului i-ar fi pierdut pe amândoi. Nu regreta alegerea. Tristeţea sufletului ei era că soţul, care-i declarase că o iubeşte mai presus de orice, a ales s-o lase singură. Aziz  se recăsatorise şi avea un băieţel care azi împlinea vârsta de cinci ani.
- N-a înţeles alegerea mea pentru că aşa a fost scris - a răspuns vizitatoarei când aceasta nici nu mai aştepta o reacţie.
- Mereu v-aţi lăudat că întâlnirea vostră a fost una karmica - răsucea cuţitul in rană, credea ea. Zău! O legătură karmica ar trebui să dureze; nu?
- Durează atât cât trebuie.
Bătrâna care se îngrijise de ea in ultimii ani intră in atelier.
- Lilah, musafira pe care o aşteptai tocmai a sosit; am primit-o in sufragerie.
Lilah ridică sprâncenele a mirare, privind lung spre femeia in vârstă care zâmbea din cadrul uşii.
- Ah, da! Multumesc! Urc imediat. Aşeză pensula pe o măsuţă, îşi şterse mâinile pe o cârpă şi se adresă musafirei nepoftite: - Te rog să mă scuzi…
Cealaltă se ridică şi se lăsă condusă spre ieşire. Lilah răsuflă uşurată, stând cu spatele lipit de uşă. Bâtrâna îi zâmbea de lângă scara interioară.
- Mulţumesc, Amina!
- De ce te încăpăţânezi să-ţi pierzi timpul cu astfel de oameni? Sufletul urât li se citeşte pe chip…
**
Lilah s-a îmbrăcat şi a ieşit să se plimbe prin centrul orăşelului unde a petrecut câţiva ani foarte frumoşi alături de iubitul ei dintotdeauna - cum îi plăcea să spună. Mirosul de tămâie a întâmpinat-o imediat ce a păşit afară, şi o făcea să zâmbească; îi dădea şi o stare de uşoară euforie, ca şi cum ceva frumos urma să se întâmple. Şi l-a văzut pe el, pe Aziz, pe o terasă înconjurată de flori; era împreună cu soţia şi fiul. Adulţii discutau ceva şi râdeau; băieţelul era tăcut, părând puţin trist aşa cum ţinea capul plecat. S-a oprit sub o arcadă, să-i privească. Oare ce căutau in acel orăşel? Poate că au venit in vacanţă, la părinţii lui. Distanţa relativ mică îi permitea să desluşească trăsăturile chipurilor şi îl privea aproape fix pe băieţel; semăna cu Zain – doar era fiul tatălui său, îşi zâmbi sieşi. Parfumul de tămâie devenise mult mai puternic - privi in jur, căutând sursa, dar nimic nu părea că poate emana acel parfum.  Renunţase cu ani in urmă să-I întrebe pe ceilalţi dacă simt şi ei mirosul - toţi negau şi păreau că o privesc compătimitor. Ca şi cum i-ar fi simţit prezenţa, băieţelul lui Aziz a privit spre ea. Până să-şi dea cineva seama s-a ridicat de la masă şi a alergat spre ea cu braţele deschise, strigând vesel “Mama! Mama!” De emoţie, Lilah a leşinat…

Regele simţurilor, care ajută nou-născutul să recunoască atingerea mamei este mirosul. Este simţul care ne ajută să călătorim chiar fără să ne deplasăm un pas, pentru că un parfum care ajunge la noi e imediat receptat şi ne poartă prin amintiri despre care, uneori, nu ştim că le mai avem sau  evocă fapte pe care nu ne amintim că le-am trăit dar, cumva, ca într-un vis, ştim că au făcut parte din destinul nostru - parfumul unui vis îl simte numai sufletul. Un parfum care ajunge la noi ne poate purta, cu gândul, in pădurile virgine sau pe valurile unui ocean agitat in furtună, pe piscurile cele mai înalte şi îngheţate sau pe plajele cu nisip fin şi cald.
Am ales să alătur poveştii parfumul unisex Armani privé - Bois d’Encens, pe care Giorgio Armani l-a gândit pentru a-i aminti de copilărie. Nota de vârf a parfumului creat in anul 2004 de Michel Almairac este piperul negru, nota de mijloc e dominată de vetiver iar nota de bază de tămâie, dar parfumul are şi alte ingrediente - unele care îmblânzesc puternicul parfum de tămâie: lemn de cedru şi unele răşinoase. E un parfum elegant, şi puternic fără a fi greu.
Poveste scrisă pentru Clubul condeielor parfumate găzduit de Mirela. Pornind de pe blogul ei puteţi citi şi alte poveşti parfumate.

14 comentarii:

  1. Doamne, cât de puternică trebuie să fi fost legătura dintre Lilah și Zain dacă îi simțea parfumul prezenței, aici tămâia, și după atâția ani. La orice ființă vie regele simţurilor, care ajută nou-născutul să recunoască atingerea mamei este mirosul. Animalele simt și recunosc mirosul puilor. Mirosul este cel mai puternic și mai puțin degradabil simț Anosmici sunt puțini, din fericire. Parfumul evocă cel mai bine faptele și persoanele pe care le-am întâlnit.
    Interesantă și plină de sensuri poveste, Diana dragă, m-a captivat.
    Cumva, m-ai purtat în lumea celor 1001 de nopți, unde parfumul era suveran.
    Ai ales un parfum notabil pentru ilustrarea frumoasei tale povești parfumate: Armani privé - Bois d’Encens, vulcanic, ceva între Tunisia și Siclia, fiebinte și deosebit.
    O seară de vis și numai bine, Diana dragă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Mirela draga!
      Nu am "adulmecat" acest parfum (sau nu am stiut ca o fac, daca s-a intamplat) :) dar sunt sigura ca miroase fain, in sensul ca mi-ar placea.
      Se zice ca fumatorii isi pierd simtul mirosului la un moment dat... Nu am cunoscut unul caruia sa i se intample - bine, s-a intamplat sa fie diminuat, dar fumatorul respectiv avea varsta de 93 de ani. :)
      Multumesc, la fel! Iti doresc sa ai o saptamana minunata! :)

      Ștergere
  2. Diana, ce poveste!
    Am citit-o cu sufletul la gura si cu un nod in gat!
    Este cu adevarat minunata!
    Dâra de tamaie leaga destine, le desface si le impleteste din nou si ne aduce noua in nari si in minte parfum de dragoste...
    Cu nesfarsit drag te imbratisez Diana, pentru aceasta picatura de parfumata poveste fermecata <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Elena draga! Cu acelasi drag si eu te imbratisez. <3
      Cu mult elan am pornit s-o scriu si cand m-am trezit in faţa paginii albe... am inceput sa ma poticnesc. Ma bucur tare mult ca iti place. :)
      Zile senine iti doresc, cu drag! Succes in toate planurile!

      Ștergere
  3. Ce surpriză! Numele prietenei din povestea mea este apropiat de cel al eroinei tale și, culmea, cândva picta. Tare mă bucur când dau peste apropieri de acest fel. Povestea ta este mult mai complexă, cu trimiteri de la normal la paranormal, de la firesc la nefiresc, simțuri și simțiri pe care de multe ori nu le luăm în seamă. Mi-a plăcut mult, mai ales că e și despre karma... Sfârșitul e surprinzător.Mi-ai spus cândva că îți place Armani, iar acum ai ales un parfum care sunt sigură că este deosebit. Să ai o zi frumoasă, Diana dragă și o săptămână după placul sufletului tău frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea nu ai publicat-o sau nu o gasesc eu?!
      Si pe mine ma bucura astfel de apropieri, de coincidente; e un fel de semn ca, intr-un fel sau altul, oamenii sunt conectati - la un nivel pe care (inca) :) nu il intelegem.
      Karma e o idee care ma fascineaza. :) N-o inteleg cum ar trebui, n-o pot cuprinde in cuvinte...
      Nu pot "ucide" un copil nici chiar atunci cand fabulez. :)
      Imi place Armani - mult de tot - dar parfumul amintit aici nu l-am "adulmecat" (doar daca s-a intampalt sa nu stiu ce "adulmec") :) Pasiunea mea este pentru Opium, de la YSL (nu ma pot lasa de el, chiar daca-l "insel" destul de des) :)
      Multumesc, Dana draga! Si iti urez la fel: Sa ai o zi frumoasa si o saptamana dupa placul sufletului tau frumos! <3

      Ștergere
  4. Ce poveste frumoasa! Uneori este asa o mare distanta intre textele tale, ca atmosfera si idei! Esti incredibila!
    Am vrut sa miros tamaie pe o lumanarica obisnuita. Am luat esenta de la plafar. Si am picurat dupa ce am aprins flacara. Vreau sa-ti spun ca a luat foc incredibil. S-a calmat in cateva secunde, dar m-a surprins cat de repede
    a reactionat. Am incercat si cu alte esente: santal, rozmarin si trandafir, dar nu s-a mai intamplat asa.
    Felicitari pentru poveste, Diana draga! Este minunata!
    Pupici si o saptamana frumoasa! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Suzana draga! <3
      Nu prea-mi pot explica diferentele; iau ideile asa cum se contureaza cand ma gandesc la ceva anume si "merg pe fir".
      Oh! Esenta, adica lichida...? Fiind o rasina, tamaia se aprinde repede, mai ales pe "foc deschis" (chiar si tamaia sintetica se aprinde repede (poate chiar mai repede!) in astfel de conditii, dar se si consuma repede si flacara se stinge) Picura pe carbune incins asezat intr-un vas suficient de adanc - tamaia "granula" se topeste treptat si cand e la "punctul de fierbere" incepe sa emane parfum - cu esenta nu stiu cum va reactiona daca picuri pe carbune. Multumesc de pont! :) Nu stiam ca se gaseste si esenta.
      O saptamana minunata iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Vai ce poveste intensa (am si plans la final tz tz tz, dar sa nu spui la nimeni, ramane intre noi :P)!
    Iti dai seama ca m-am revoltat un pic de nedreptate (si neputinta mai ales). Daaaar m-a bucurat ca la final, intr-un fel, s-a facut dreptate. Ca sa zic asa.

    Cautand o chestie (despre simtul mirosului dezvoltat) am dat peste ceva ce nu credeam ca a aparut si in Romania (eu am aflat pe filiera franceza in 2010 si asta m-a "salvat" ca sa zic asa, de presiunea si "parerile" altora despre ce ar trebui sa fac, oferindu-mi exact raspunsul si mai ales confirmarea despre ce mi se intampla cu adevarat). Cu mentiunea ca nu e vorba chiar de alergie, ci mai degraba de intoleranta - ma refer la hipersensibilitatea la chimicale multiple si nu tine neaparat doar de mirosuri puternice (desi in princial astea sunt pacatoase).

    De fapt eu cautam, asa cum am zis mai sus.. un articol despre cei care au un simt al mirosului foarte dezvoltat (si care, conform studiilor de acum cativa ani mai erau DOAR in procent de vreo 25%). Oamenii si-au pierdut in timp simtul mirosului considerabil (ceea ce explica si aceasta tendinta alarmanta spre "mai puternic", "de durata" etc. din tot ce inseamna segmentul "parfumat"). Eu pot sa iti spun sigur ca din punct de vedere al cncentratiei si al agresivitatii, fata de anii trecuti este o diferenta de la cer la pamat in ceea ce priveste "mirosurile. De fapt, de curiozitate, comparand anii care mi-au dat batai de cap cu evolutia "chimica", ei coincid la fix cu anii in care au avut loc schimbari in concentratia si compozitia detergentilor (printre altele): '97 - cand s-a schimbat prima data concentratia la detergenti, chipurile ca sa spele mai bine si eficient (atunci i-am zis bye bye lui Ariel) si 2008, cand am zis bye bye detergentului pudra persil.

    Cu toate acestea foarte putine persoane au sesizat aceste diferente care sunt, si "sunt" flagrant. Sunt multi care nici nu stiu ce ii loveste pentru ca simtul lor olfactiv este afectat. Vin la doctor ca le e rau, ca au ameteli, ii strange de gat etc.. dar efectiv nu poti sta langa ei pentru ca sunt imbibati cu detergent... nu doar hainele, ci si pielea. Si dupa ce pleaca lasa in urma in aer si pe ce au stat miros ce persista saptamani. Nu exagerez.
    Si asta nu e ok. La fel cum nu e ok sa mergi la alimentara (sau cum ii zice) si sa iei alimente cu miros de detergent. Si mai dam si bani pe ele....

    Din pacate da, fumatul are si in aceasta zona un cuvant de spus. Nu doar din ce demonstreaza medicina, dar si din cazuri concrete de pe langa mine (nu neaparat ca dispare asa cum bine ai remarcat, dar se diminueaza simtitor simtul oltfactiv). Sunt desigur si unele cazuri grave (indiferent de varsta) atat pentru persoana in cauza, cat si pentru cei din jurul lui. :(

    Dar desigur, nu despre asta e vorba in poveste, insa citind ce ai scris mai sus mi-am reamintit ce citisem despre celelalte subiecte si uite asa s-au facut legaturile :)))).

    Noi a fim sanatosi si sa ne bucuram impreuna de multe povesti frumoase :P.

    Pupici

    ps: acum mi s-a facut dor sa desenez si mai tare :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce draguta esti! Multumesc, Rux, (si) pentru compliment. <3

      Am observat ca s-au schimbat multe in zona "chimicalelor". Sora mea e ca si tine: o scot din circulatie mirosurile puternice - fie ele frumoase sau nu. Si nu despre alergie e vorba.

      Mie nu mi-a placut Ariel niciodata - am simtit pe hainele altora cum miroase si am zis "nu" din start. Altfel, imi plac cele puternic parfumate - Omo color, de exemplu, imi place pentru ca hainele miros a "aer curat/proaspat spalat", nu prea stii ca e parfum (e fin - pentru mine); si nu-mi plac detergenti amestecati cu balsam - si nu mai sunt prea multe marci fara (care sa-mi si placa).
      Acum, prin lege, nu mai au voie comerciantii sa aiba in aceeasi incinta alimente si detergenti (magazinele care au doar o "sala"); in cele mari e interzis detergentul aproape de alimente.

      Folosesc parfum si imi plac cele puternice - nu in sesnul de excesiv parfumate, nu stiu cum sa zic... nu ma pricep (acelea din care folosesti o picatura si sta toata ziua unde l-ai pus, dar il simt numai eu si cei care sunt foarte aproape, nu toti oamenii din autobuz, chiar si la cinci minute dupa ce am coborat!)

      Fumez de muuulti ani, dar mai am suficient din simtul mirosului. :) Pe nefumatori ii crut. :) Sunt cativa oameni care ma cunosc de ceva ani si n-au habar ca fumez; dintre acestia, doi au aflat de curand ca fumez, la modul: "Te-ai apucat de fumat!" "Fumez de ani si ani!" - in prezenta lor nu am aprins vreodata tigara, desi altii au facut-o.

      Asa e! Noi sa fim sanatosi si sa ne bucuram impreuna de povesti frumoase! :)
      Pupici! <3

      P.S. Spor la desenat! :)

      Ștergere
  6. ...fascinanta esti Diana! Cu povestile tale desprinse parca din carti cu coperti roase de timp, mangaiate de ochi buni, mirosind a viata care incremeneste, dar care se dezvaluie doar dand pagina. Iubesc tamaia si talcurile ascunse, iubesc misterul si parfumurile grele de ambient, iubesc faptul ca mi se pune imaginatia la lucru si nu trec prin lucruri obisnuite. Cred ca esti un om cu multe de oferit si te admir nespus. Multumesc pentru parfum si poveste, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru complimente si aprecieri, Adriana draga!
      Cand citesc povestile scrise de tine se deschid spre trecut carari pe care le credeam pierdute in hatisul timpului si, uneori, raman pe ganduri, privind spre oamenii frumosi pe care i-am cunoscut candva, in trecutul "indepartat", si de care, probabil, nu mi-as fi amintit fara unele dintre cuvintele tale.
      Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  7. Mi s a făcut pielea de găină citind povestea. Stiu ca viața poate fi si asa din pacate dar povestea ta e clar ca s a scris cumva singura. Superbă. Bună de un film. Ada am."vazut-o".
    M a atras si comentariul lui Ruz si mare dreptate ii dau. Cred ca noi, in clubul asta, desi vorbim despre parfumuri, avem un filtru pentru acelea invadatoare.
    Voi tine minte povestea ta cu siguranță. E prea frumoasă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca viata poate fi uneori mai tragica (sau mai spectaculoasa) decat ce-si imagineaza oamenii, uneori. :)
      Iti multumesc pentru compliment si apreciere.
      Imi place cum ai exprimat ideea "impotriva" parfumurilor care aproape ca ne agreseaza: "avem un filtru pentru acelea invadatoare".
      Succes in tot ceea ce faci iti doresc!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.