2018-08-29

Povestea din spatele fotografiei. Fleur and Color on Wednesday

Cu mai muţti ani in urmă - mulţi-mulţi - mi-am amintit de un “episod” legat de o pisică neagră pe care am văzut-o într-o noapte in camera unde dormeam, in casa bunicilor. Aceste rânduri sunt “explicaţia” fotografiei postată la Miercurea fără cuvinte.
Să fi avut până in patru ani, ca vârstă - aşa trebuie să fi fost pentru că aveam aproape patru ani când am devenit blocatar. In logica creierului uman, nu-mi puteam aminti ceva petrecut la acea vârstă, aşa că mi-am întrebat părinţii dacă îşi amintesc de noaptea in care am trezit-o pe bunica să-i spun că e o pisică neagră lânga patul ei şi al bunicului. Bunica spunea că trebuie să fi văzut papucii bunicului, dar mă încăpăţânam să nu cred - papucii erau lângă pat, dar nu in locul unde am văzut pisica. De aici, filmul amintirii s-a rupt, dar voiam să aflu dacă s-a întâmplat sau ba. Bunicii nu mai erau când mi-a intrat in cap că am văzut o pisică neagră in casă, in copilărie, părinţii habar n-aveau despre ce vorbesc (fireşte! ei dormeau la acel moment), dar şi-a amintit fratele cel mic al mamei că m-a găsit într-o dimineaţă, foarte devreme, in curte, cu un pisoi negru in braţe, străduindu-mă să-l ţin, pentru că aluneca. A vrut să-l ia el, dar nu l-am lăsat. In fine. Acest episod şi l-au amintit, mai apoi, şi părinţii şi celălalt frate al mamei, dar n-aveau cum să fie siguri că era dimineaţa imediat următoare nopţii pe care o aveam eu in minte.
Pisoiul era al unor vecini de pe aceeaşi stradă, şi îl căutau de câteva zile. A trebuit să îl dau înapoi, dar zi de zi mergeam să-l vad. Era încă pui, îl ţineau in casă şi, probabil, se strecurase pe undeva afară şi-a ajuns in curtea noastră.
Amintirea acestui pisoi negru pe care l-am găsit şi pe care îl vizitam nu există in capul meu - poate că, cine ştie cum, s-au “suprapus”, s-au “combinat” mai multe amintiri şi creierul mi-a oferit un “scenariu”, peste ani. Dar mi-e dragă amintirea a ceea ce credeam că s-a întâmplat: bunica, noaptea, căutând prin cameră o pisică neagră. Totuşi, un pisoi negru care, se pare, mi-a fost drag, a existat.
Fară legătură cu pisica neagră… Fotografia de mai jos am ales-o pentru că in curtea lungă a bunicilor (comună cu încă două case la ieşirea spre stradă), in apropierea porţii, era un gard viu format din hortensii diferit colorate.
Sursa foto flori: https://buchetefloria.wordpress.com/
Pentru Fleur and Color on Wednesday, iniţiat de Ella.

18 comentarii:

  1. <3 ce amintiri frumoase !
    Stiu ca se spune ca nu ne putem aminti lucruri de cand aveam sub doi ani (desi nu e adevarat, eu chiar imi amintesc lucruri care s-au intamplat mult mai devreme - numai privind apoi fotografii realizez cat de mica eram si de cand dateaza amintirile), dar daca tu ai aceasta amintire si imagine, din noapte, e foarte posibil sa se fi intamplat exact asa :).

    De exemplu... eu aveam o amintire cand stateam foarte comod pe ceva si priveam catre niste turturi enormi asezati langa mine in zapada... din partea in care priveam vedeam o cladire si ceva pini. Bun... Acum cativa ani am gasit (de fapt ai mei au gasit) un negativ si l-am scanat - printre poze era una pe care o aveam si imprimata si o stiam de cand eram mica DAR!! cand am scanat am observat ceva ce in fotografia imprimata nu se vedea... si anume 2 turturi. In poza aia nu aveam mai mult de 9 luni. Ca idee. :P
    Nu nu mi-a povestit nimeni, poza e din unghiul opus facuta, dinspre cladirea pe care o vedeam... Amintirea mea este exact ceea ce mi se arata in fata ochilor, poza ma infatiseaza pe mine pe sanie :P (cu trofeul turturos langa). Abia cand am scanat si am vazut detaliile am facut legatura.... :))))

    Hortensii avea si bunica mea Maia in gradina <3. Erau in galeti frumoase puse si iarna le adapostea in casa [ sau in beci ].

    Pupici cu drag

    ps: ah si apropo de pisic negru, am vazut si eu unul prin 2005 toamna :). In ziua in care ne luam ramas bun de la Maia. Parca venise sa ne aline... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amintire ii spun si eu, doar ca nu sunt sigura - ce-o fi; mi-e draga. :)
      Pot afirma ca mai am astfel de "amintiri" - scriu cu ghilimele pentru ca nu sunt convinsa ca sunt chiar fapte ceea ce-mi amintesc in mod direct; poate imi amintesc din povwestitele altora sau, poate, sunt suprapuneri ale realitatii cu imaginatia.
      Am citit, insa, despre oameni care isi amintesc unele lucruri de cand erau mici-mici. Creierul uman este un adevarat microcosmos si mai are multe mistere. :) Cred ca e tare interesant sa iti amintesti lucruri de cand erai mititica insa, cumva, exista mereu o intrebare: a fost asa sau ba? mai ales cand cei din jur nu-si amintesc. :) Tu ai descoperit dovada, fara sa o cauti - venind, parca, pentru a-ti raspunde la eventuale intrebari: A fost sau nu asa cum imi amintesc? E o amintire sau nu?

      :) Sunt plante destul de rezistente hortensiile - asa am inteles de pe ici-colo. Uite ca nu stiu ce se intampla cu hortensiile "mele" cand venea iarna.

      Legendele spun ca prima vietate care apare pe langa cei care tocmai au pierdut pe cineva drag este "intruparea" sufletului celui plecat care "da semn" ca mai e pe acolo (variatiuni pe tema). :) Dragalasenia pisoiului v-a mai abatut gandul de la buni Maia. Of, dragii nostri bunici. <3

      Pupici cu drag, Rux!

      Ștergere
  2. Acum nu mai stiu, dar imi amintesc de perioada cand pisicile negre erau persecutate deoarece ar aduce ghinion...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Persecutate, poate ca nu, dar sunt cele mai des lovite (sau cel mai des atrag tentative de lovituri). :( Or fi ajuns oamenii in cosmos, dar nu in mansarda tuturor s-au aprins luminitele. :)
      Multumesc, la fel!

      Ștergere
  3. Ha-ha,tare mi-a placut expresia ta,cum ca "nu in mansardele tuturor s-au aprins
    luminitele!
    Draga Diana,cred eu ca nu are rost sa disecam firul in patru,ca e o amintire fix,
    sau e "valoare adaugata" ! E foarte placut sa-ti amintesti copilariile,cu pisici,
    cu turturi,sau cand ma hranea mama,asezata pe o masa,in curte,sub un nuc!E amintirea ta,a ei,sau a mea;e importanta pentru fiecare !
    Zile frumoase iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am fost cam rautacioasa... dar asa mi-a trecut prin minte - am lasat gandul sa iasa. :)

      Pentru suflet, cert ca nu conteaza ca e realitate amintita sau doar un vis, dar ma "bantuie" un semn de intrebare care se tot asaza, uneori, pe unde nici nu ma astept. :)

      Multumesc, Natalia draga! Zile frumoase iti doresc sa ai si tu!

      P.S. Am o amintire-vis (?!) si cu un nuc din curtea unei matusi a mamei... Nimeni nu isi aminteste nucul sub coroana caruia "stiu" ca citeam (in adolescenta!!) cand mergeam in acel sat din apropierea Dunarii! :)

      Ștergere
  4. 'Blocatar'! Ce cuvant simpatic! Mi-a placut povestea din spatele imaginii, ca si gardul cu hortensii!
    Iar pisicile negre arata minunat. Nu stiu de ce tot se sperie oamenii de ele.
    O combinatie de negru cu verde este superba. Tocmai mi-a venit o idee...
    Pupici si un weekend excelent, Diana draga! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Blocatar" e un cuvant care m-a "cucerit" din prima clipa cand l-am citit pe un nu-mai-stiu-care-blog. :) E atat de potrivit pentru locuitorii din blocuri!! :)
      Toate mâţele :) sunt frumoase - cele negre sunt fascinante, cred, si datorita... simbolismului. :) Probabil ca numai oamenii cu mintea in colturi se mai sperie de ele (da, stiu, sunt rautacioasa, dar cand ma gandesc ca in secolul acesta mai sunt oameni care ar ucide pisicile negre pentru ca aduc ghinion... nu-mi mai pare rau ca sunt rautacioasa).
      Astept sa vad materializata ideea ta. :)
      Multumesc, Suzana draga! Zile senine iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Amintiri dragi !
    Frumoase flori - ți le-a admirat şi mami !
    Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vine o vreme cand numai amintirile ne raman. :)
      Multumesc, draga prietena-japoneza! :)
      Pupici!

      Ștergere
  6. Boa tarde, acho normal que se lembre do gatinho preto, certamente que foi um dos momentos que a marcou, no entanto, também é normal ouvir de alguém quando conta as sua recordação, dizer o seguinte, "quando eu tinha mais ou menos quatro anos".
    Feliz fim de semana ,
    AG

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Good evening!
      Yes, some memories may be induced by others.
      Thank you! I wish you a wonderful evening!

      Ștergere
  7. Mi.am adus aminte de ciinele meu preferat, Topee, pe care l.am iubit la nebunie...era un ciine de stina si venea la mine de cite ori mergeam vara la bunic, la Cheia. Simtea ca vin si pur si simplu cobora din munti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce minunate amintiri! <3
      Am iubit multe animalute de-a lungul timpului dar pe Bony, o catelusa din rasa Boxer am iubit-o cel mai mult - si ea pe mine! :)
      Au un simt aparte cainii! Iar simtul mirosului lor e celebru! :)

      Ștergere
  8. Frumoase amintiri și au ieșit la iveală când te așteptai mai puțin, cred.
    Îmi imaginez și gardul viu din hortensii care trebuie să fi fost minunat în izbucnirea de floare și culoare. Bune și frumoase să-ți fie zilele, Diana dragă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e! Cautam sa confirm o amintire si am aflat alta. :)
      Erau cat mine (cand eram pitica) :) Zilnic treceam pe langa florile acelea.
      Multumesc, la fel, Dana draga! Zile senine iti doresc! <3

      Ștergere
  9. Amintiri și vise din frageda copilărie, ne stăruiesc în minte și apar, te miri când, atât de clare și uimitoare.
    Mi-am amintit când am citit rândurile tale, de cineva care mi-a povestit că în copilărie, când a fost foarte bolnavă, iar familia veghea prin preajmă, îngrijorată, că a văzut într-un colț al camerei.... un înger! Spre disperarea celorlalți, care credeau că are halucinații. Dar poți să știi că micuța nu văzuse cu adevărat un înger? Copiii văd mai multe decât cei maturi.
    Zile frumoase, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E posibil! Sunt (destul de) convinsa ca cei mici au... simturile mai ascutite sau, poate mai corect spus, au simturile "nealterate". :) Oricum, sunt foaaarte intuitivi! Cred ca cei mici ar gresi rar daca li s-ar cere parerea despre un adult sau altul. :)
      E foarte interesant "mecanismul" acesta al amintirilor, al imaginilor care apar cumva ca din neant...
      Multumesc, Alex draga! Zile senine iti doresc sa ai! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.