joi, 23 august 2018

Gelozia este boală

Gelozia este o boală, dragostea este o stare sănătoasă. Mintea imatură adesea greșește in legatură cu una sau cealaltă, sau presupune că cu cât dragostea este mai mare, cu atât gelozia e mai mare - de fapt, cele două sunt aproape incompatibile; un sentiment nu lasă loc pentru celălalt (Robert A. Heinlein)
Surprinzător, mai există psihologi convinşi că gelozia este un sentiment natural, instinctiv, sau o emoţie firească, afirmând la modul: “puţină gelozie e firească”. Greşit. In primul rând pentru că gelozia - puţină sau multă (nu iau in considerare, deocamdată, gelozia delirantă) - chinuie pe cel care o simte, dar şi pe cei de lângă el. Altfel spus: gelozia face rău şi celui care o trăieşte şi celui care trebuie să suporte manifestările gelosului.  Mă refer numai la gelozia romantică.
Cei mai mulţi psihologi îşi învaţă clienţii (/ cititorii) să-şi ţină gelozia in frâu. N-am auzit de vreun gelos vindecat dar, e drept, nu sunt statistici pe această temă (sau nu am avut eu acces la acestea) dar din statistica proprie nu am concluzionat că gelozia poate fi controlată prea mult timp (am chestionat doar 100 de persoane, deci nu afirm că ar fi reprezentativ rezultatul). Gelozia poate fi controlată pentru o perioadă de timp şi, in general, cei care încearcă să o controleze de fapt nu fac decât să se abţină de la a o manifesta - sentimentul, însă, continuă să-i macine şi la un moment dat izbucnesc.
Unii consideră gelozia ca fiind un sentiment, alţii o consideră emoţie. Cred că poate fi sentiment şi poate fi emoţie. Diferenţa între sentiment şi emoţie este importantă când vrem să ne înţelegem trăirile. Sentimentul reprezintă prelucrarea mentală a unei emoţii; este o stare afectivă superioară emoţiei, are o durată mai lungă şi o intensitate moderată, reacţiile fiziologice fiind slabe. Emoţia e o stare afectivă spontană, de scurtă durată, de intensitate variabilă şi, de regulă, se produce inconştient, fiind însoţită întotdeauna de unele reacţii fiziologice, cum ar fi: senzaţii de căldură sau de frig, transpiraţie rece sau fierbinte, gură uscată, nod in gât şi chiar tahicardie. Reacţiile fiziologice depind, cumva, de fiecare persoană in parte. Specialiştii au identificat patru emoţii pe care le consideră de bază: frica, furia, tristeţea şi bucuria, dar sunt şi autori care consideră că emoţiile de bază sunt: teama, surpriza, tristeţea, dezgustul, furia, anticiparea, bucuria şi acceptul, sau: bucuria, surpriza, tristeţea, dispreţul şi disperarea (psiholog Monica Popescu). Gelozia e născută, in principal, din frică - frica de a fi părăsit, frica de a nu fi “la înălţimea” cerinţelor partenerului ş.a.m.d.. Pasiunile se deosebesc de sentimente şi sunt determinate de personalitate; sunt foarte intense şi ţin de sfera amoroasă, cea profesională, creaţie, cunoaştere; există şi pasiunile oarbe, care-i duc pe oameni in sfera fanatismului, in cea a viciilor, a geloziei patologice.
Având in minte aceste diferenţe înclin să afirm că gelozia este un sentiment, dar poate fi şi o emoţie - gelozia poate fi simţită de fiecare dintre noi la un moment dat, ceea ce nu o face “firească”, “normală” in sens “natural”, ci doar pentru că este simţită de aproape toţi oamenii la un moment dat. Dacă gelozia ar fi instinctuală, naturală, ar fi fost, pe drept, numită firească - făcând parte din legile firii - dar nu e aşa; de-ar fi un sentiment natural ar fi manifestată de absolut toţi oamenii!  Da, ştiu replica clişeu: cine iubeşte cu adevărat simte gelozia. Greşit! Iubirea nu e egoistă - daca e egoistă nu mai e iubire; dacă e obsedată iar nu mai e iubire, ci dorinţă de “a avea” pe cineva, dorinţă de posesiune, altfel spus. Iubirea e calmă, e caldă, e puternică şi aduce linişte celor care se iubesc, nu agitaţie şi o veşnică goană de a menţine “trează pasiunea” sau de a “descoperi adevărul” cu privire la o presupusă infidelitate.
Iubirea este acea condiție în care fericirea altei persoane este esențială pentru propria fericire (Robert A. Heinlein)
Cumva, sentimentul geloziei e născut şi dintr-un simţ al proprietăţii prea dezvoltat şi din dorinţa (deseori inconştientă) de a controla relaţia, de a-l controla şi domina pe celălalt - sunt cauzele cele mai des întâlnite când e vorba despre neînţelegerile in cuplu. Omul gelos este permanent nefericit, într-o stare de agitaţie a minţii (şi a sufletului) continuă. Oamenii din comuna primitivă, de exemplu, nu cunoaşteau acest sentiment - ei se împerecheau care cu care, fără a forma cupluri şi nici nu invidiau pe altul că are mai mult sau mai frumos - pentru că toţi erau la fel de goi şi la fel de “săraci” (dacă au minţit istoricii, cercetătorii, vă mint şi eu). Mai apoi, a intervenit morala, a intervenit dorinţa de a poseda lucruri şi oameni…
Gelozia e un sentiment complicat, bazat nu doar pe teama de a pierde “posesiunea”, ci şi pe o stimă de sine scăzută, nesiguranţă, chiar ură de sine şi paranoia, dar bazat şi pe iubire (poate greşit înţeleasă) sau pe ură. Cum am şi scris: toţi (ori fi şi excepţii!) o simţim măcar o dată in viaţă, dar numai atunci când nu scade in intensitate (dacă nu dispare) devine o problemă. E chiar greu de crezut că gelozia poate izvorî din iubire… Persoana geloasă vrea să-şi posede total partenerul. In greşeală se pierd şi cei care cred că gelozia e semn că celălalt îl iubeşte şi cu cât gelozia are un grad mai ridicat cu atât e şi iubirea mai mare. Ce eroare! Poate fi considerată gelozia un compliment extraordinar dar… la distrugere va conduce ambii parteneri, pentru că gelozia celuilalt nu înseamnă că ai o foarte mare valoare in sufletul său. Gelozia se bazeaza şi pe ură. Gelosul îl priveşte pe cel pe care-l iubeşte ca având o mare putere asupra lui, putând alege oricând să-l părăsească, putând face asta fără regret dacă nu iubeşte “la fel de mult”.
Un fel de concluzie
De unde teama omului gelos că va fi părăsit?! Fiind nesigur pe el, orice altă persoană care se apropie de “obiectul” (in cazul geloziei)  iubirii lui este mai masculin/feminin, mai frumos/frumoasă; mai atrăgator… Pe scurt: omul gelos crede că orice altă alegere a persoanei iubite e mai bună decât el - stima de sine scăzută are un rol destul de important in gelozie.
Gelozia poate fi o foarte mare problemă într-o relaţie romantică. Mitul că gelozia este un semn de dragoste ar trebui să dispară. Ce-i face pe unii oameni să fie geloşi? Pe lângă sentimentul de posesivitate prea dezvoltată, stima de sine scăzută, nesiguranţa sau chiar ura de sine mai sunt: instabilitatea emoţională, anxietatea, tendinţa de a fi mai mereu posomorât, dependenţa de partener ş.a.. Toţi aceşti factori legaţi de gelozie se referă la insecuritatea oamenilor geloşi şi nu are legătura cu dragostea pe care o nutresc pentru partener. A nu se înţelege că omul gelos, de fapt, nu iubeşte; el iubeşte, dar nefiind sigur pe el nu prea ştie cum să facă. Ajutorul celor care îl iubesc pe omul gelos este de o mare importanţa - şi nu e vorba numai despre partener, ci şi despre membrii familiei omului gelos.
Gelozia crează tensiuni, anxietate, furie, singurătate, ură, teamă - nimeni nu gândeşte clar când e gelos. Persoanele geloase nu au încredere in partener, sunt mereu suspicioase, caută prin buzunare, in agenda de telefon, in computer, unii instalează “programe de urmărire” pentru a şti “mişcările online” ale partenerului etc. Gelozia îl face pe cel gelos foarte puţin atractiv, chiar respingător… Omul gelos intră in categoria “persoane toxice”. Fiind unul dintre cele mai puternice sentimente poate fi cauză de răzbunare şi chiar de omor.
Gelozia poate apărea in mai multe forme: rivalitatea între fraţi, între colegi de muncă sau de şcoală, între prieteni dar cea romantică e cea mai puternică şi cel mai des întâlnită.
Gelozia obsedantă, delirantă (numită şi complexul lui Othello) e altceva, e mult mai gravă.
Concluzie J  
Gelozia este lipsa de respect faţă de persoana pe care o iubeşti (Ivan Bunin, primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. în anul 1933).

14 comentarii:

  1. o da! concluzia din final este TOTALA! exact asa cred si eu... Am trait 13 ani cu un sot gelos (pe langa alte defecte 🙃 Nu sunt rea, toti avem defecte, si stiu ca si eu am o gramada!) si gelis a fost inca de cand eram doar logoditi, atunci insa am perceput gresit acea gelozie ca pe o dovada ca ma iubeste tare mult. Pe parcursul anilor, gelozia lui a devenit penibila - chiar si el se rusina de situatiile pe care le crea si in final, a dus la despartirea noastra. Pe masura ce am citit postarea ta, in fata ochilor mi s-au derulat multe secvente din viata noastra de cuplu si asa este, exact cum ai descris.
    tja, am avut sansa ca la a doua casatorie sa am parte de un partener cu judecata sanatoasa si suntem fericiti, si iata, pasim umoreuna in al 13 lea an 😊
    O zi minunata Diana draga. pupici si imbratisari de la trio pentru trio.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cumplit! Nimeni nu-i perfect, dar unii prea sunt... "defecti". :( Si, culmea! Nu sunt oameni cu suflet rau.
      Manifestarea acestui sentiment l-am suportat vreo sase luni... Aveam vreo 20 de ani si tipul era, altfel, super ok (mai ales pentru altii) Din prima luna mi-am dat seama ca nu e ok comportamentul lui (recunosteam semnele, cunosteam destui gelosi) dar am cazut in capcana si-am zis ca n-o fi aghiuta asa de negru. :) A fost! De atunci, la primul semnd de gelozie si de-mi lasam inima acolo si tot plecam! Tipul acesta ma astepta la munca, statea pe langa bloc - sa vada daca si cu cine ma intalnesc; intr-o zi, veneam de la munca (distanta intre serviciu si casa 15 minute de mers pe jos, ca timp); el imi sare-n fata: Unde ai fost 5 minute? intreaba zambind. Raman masca! Ce 5 minute?! Il intreb la ce se refera si-mi spune ca, de regula, ajung la bloc la 15:15 iar atunci era 15:20. Am crezut ca glumeste, dar gluma s-a ingrosat si am zis stop. Stop in mintea mea! De el am scapat numai dupa aproape un an! Imi hartuia prietenii incercand sa-i convinga sa "intervina" pentru a ne impaca; ameninta ca ma zdrobeste cu masina oriunde ma vede - si-a si gasit pe cine sa sperie! Statea, uneori, noaptea la bloc si racnea... In final s-a potolit; m-a ajutat un prieten sa scap de el - ne prefaceam ca suntem un cuplu (si cum acesta era foarte mare, micul-mare gelos a dat inapoi in final). Atunci a fost momentul cand am inceput sa ma interesez de psihologie - incepand cu... psihiatria, pentru ca psihologia se "desfiintase" si nici carti nu se mai gaseau - m-a ajutat o matusa, care urmase cursurile de psihologie candva.
      Imi dau seama cat de armonioasa este relatia ta cu dragul tau sot. Si, sunt sigura, e ca o gura de oxigen dupa o relatie cu cineva gelos (oricat timp ar fi trecut) <3 Sa fiti sanatosi pana la adanci batraneti!
      Multumesc, Carmen draga! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio!

      Ștergere
  2. Sa citesti si acest articol:
    http://emotionologyinstitute.com/learn-about-emotionology/biochemical-model/

    Mi s-a parut interesant.
    Ne place sau nu, dereglarile chimice din corpul nostru genereaza tot felul de reactii, inclusiv emotionale.
    Vad ca ai energii inepuizabile pentru astfel de subiecte.

    ... Ti-am mai scris ceva la dendrite...
    Pupici si o seara frumoasa! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru articol, e interesant.
      Cunosc teoria conform careia sentimentele sunt reactii chimice si... la nivel rational sunt convinsa ca e asa. Dar nu vreau sa cred ca dragostea e tot... o boala. :) Am si scris despre acest aspect, in 2015. In 2012 cercetatorii au inscris aceasta "boala" - dragostea - in nomenclatorul international al "defectelor la cap" (probabil ca gelozia tot pe la acelasi cod se incadreaza). Altfel spus, si cand ne indragostim e vorba tot despre dereglare chimica. :) Ce urat suna! :)
      :) Cand e vorba despre oameni (si despre animale) :) energia imi e aproape inepuizabila. Ma intereseaza oamenii, imi plac si vreau sa ii inteleg si atunci mai scriu despre unele "preocupari" pentru ca vreau sa tot aflu cate ceva. Oricata informatie as gasi e sigur ca nu pot gasi singura atata cata imi pot oferi si altii.
      Am vazut, multumesc. Am ales moderarea comentariilor din cauza de "troll".
      Multumesc, la fel, Suzana draga! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Foarte interesant articolul tau,draga Diana!Sunt de acord,in parte,cu R.A.Heinlein
    (iubirea nu este conditie ci sentiment),reiau "iubirea este acel sentiment in care
    fericirea altei persoane este esentiala pentru propria fericire".Am rezerve privind starea de "fericire":nu cred ca viata(in cuplu de ex.)e o stare de fericire continua?!Da,exista clipe de fericire,si o stare de intelegere reciproca
    trairi comune,etc.Dar gelozia nu este exclusiv umana(vezi animalutele de companie
    si,cat am citit si trait eu,este o boala psihica(cu tratamente,ce nu au rezultate
    vizibile)ce se agraveaza prin intrarea in posesie a persoanei asa zis iubite,si
    duce prea des la deznodaminte tragice!Cred ca nu stii ce inseamna gelozia de soacra!!!Este o boala cumplita,care-i condamna pe ce doi soti la sclavie !Nu exista cale decat distrugerea sau fuga !
    Hai sa ne intoarcem la bunatate si sa nu toleram gelozia;toate bune,draga Diana!



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, pentru apreciere, Natalia draga! <3
      R.A.H. cred ca s-a referit la faptul ca iubirea este sentimentul care ne conditioneaza fericirea de fericirea celuilalt (asa am interpretat)
      Ai perfecta dreptate! Nu cred ca R.A.H. s-a referit la fericirea (perpetua) in cuplu - fericire absoluta nu exista, in general. Cuplurile in care oamenii chiar se iubesc au destule probleme care le tulbura armonia dar gasesc mereu calea de a rezolva problemele, de a depasi obstacolele etc.. Cand "iubirea romantica" se mai consuma (pentru ca nu are intensitatea inceputului decat in, probabil, extreeeem de putine cazuri) ramane prietenia (ar trebui sa ramana) - respectul, intelegerea se subinteleg, pentru ca pritenia nu inseamna "unul il secatuieste pe celalalt". :)
      Si la animalute gelozia se poate "traduce" prin simtul proprietatii/posesiei. :) De exemplu, un caine care nu lasa pe nimeni (om sau animal) sa se apropie de stapanul sau - sau pe stapan sa dea atentie altei fiinte - se condsidera ca are probleme de comportament si trebuie educat sa nu mai faca asa. :) Am avut o catelusa posesiva si greu am reusit sa-i temperez elanul. :)
      Oh, da! Gelozia poate avea forme foarte grave - nu degeaba gelozia obsedanta se mai numeste si "complexul lui Othello" - obsedatii ajung sa fie siguri ca si-au vazut partenerii facand exact ce-si imagineaza ei 9atat de obsedati sunt ca sunt inselati) - si sarmanii partenri n-au facut nimic. Unii obsedati sunt siguri ca au fost inselati chiar in acelasi pat, cand dormea...
      N-am cunoscut pe pielea mea :) ce inseamna gelozia de soacra, dar am vazut manifestarile.
      Personal, nu pot tolera gelozia - am avut parte de un om gelos, nu-mi mai trebuie alta experienta de gen. :) Sigur, gelozia care nu secatuieste poate fi tolerata dar... sa o faca altii. :)
      Multumesc, la fel, Natalia draga! Zile senine iti doresc, si oameni cu suflet frumos in jurul tau sa ai. <3

      Ștergere
  4. Sa stii ca si eu sunt geloasa, dar in limite normale. Mi-a placut articolul tau, si cred ca gelozia dusa la extrem duce la multe lucruri regretabile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Ella.
      :) In limite normale, dar, probabil, nu te simti tocmai confortabil cand "ghimpele geloziei" se face simtit (asa, cel putin, sfirma cei care simt gelozie).
      Zile senine iti doresc! Armonie! <3

      Ștergere
  5. Hmmm eu nu stiu daca am fost neaparat geloasa - cred ca mai degraba sufar de "nedreptate" :)))). Nu suport deloc nedreptatile ...

    Mi s-a spus insa in cateva dati ca sunt ciudata. Nu e vorba ca daca iubesc pe cineva si nu imi este impartasit sentimentul nu sufar ( dar nu e gelozie, ci tristete, sau neputinta, sau revolta din cauza neputintei hahaa ) insa... deobicei prefer sa stiu ca persoana respectiva e fericita si daca se poate sa existe o relatie de prietenie, sau de amicitie atunci e super fain pentru mine.
    Deci sufeream mai degraba ca persoana cealalta nu era fericita.. si imi doream pentru ea sa fie fericita, mai degraba decat sa imi fi dorit o relatie care ar fi insemnat un chin si o minciuna. Ceva de genul. Ceea ce ma facea (si probabil inca ma face) o ciudata. :)))
    [ si nu am fost geloasa nici pe altii in alte contexte... dar mereu m-a enervat si deranjat cand se intamplau chestii nedrepte ]

    In schimb am avut de tras de pe urma geloziei (mai mici sau mai mari) unor persoane. Ohohooh... si inca in ce mare fel. Pfoooa aveam nevoie de toata forta disponibila sa tin piept furtunii cand se declansa si sa calmez apele spre binele tuturor.
    Sper sa nu fie cazul sa trec prin asa ceva .... imi ajunge chinul cu "nedreptatea" hahahahaah.

    Mi-a placut articolul. Si eu cred la fel - ca vine de undeva din nesiguranta, din dusmanie (chiar), din dorinta obsesiva de a controla, din invidie... E trist si putin cam infricosator.

    :)

    Ahhhh in sfarsit am reusit sa ajung cat decat la zi.. Zilele astea m-am cam tarat :)))).
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ciudatico! <3 Bine ai venit in grup! :)
      Tristetea e fireasca; sigur ca ne doare sufletul daca, la un moment dat, ceva se intampla si sentimentele nu ne mai sunt impartasite. Probabil ca simtim cam la fel: dragoste cu forta nu se poate. :) Si e pacat sa intunecam o relatie romantica cu suspiciuni.
      Cand, dupa o relatie romantica "esuata" ramane o relatie de prietenie e... super fain! E un fel de semn :) ca acei oameni chiar se potrivesc, dar nu intr-o relatie de cuplu.
      Nici mie nu-mi plac relatiile in care trebuie "sa lupt" pentru ca cineva sa ramana langa mine: vrea sa stea, bine, nu vrea... iarasi bine (chiar daca m-ar durea sufletul ca pleaca).
      Neimpacarea cu nedreptatea... Eee... E o nedreptate si faptul ca cineva isi insala partenerul... Iar in astfel de cazuri, cel inselat are de ales: ramane sau pleaca; daca ramane, inseamna ca a iertat, daca ramane si traieste cu gandul ca iar va fi inselat... e consum inutil de sentimente (si cand sunt si copii pe acolo poate fi chiar tragic, pentru copii, in special).
      Stiu pe pielea mea ce inseamna sa ai parte de oameni gelosi! :( Iti doresc si tie (si mie) :) sa nu mai ai parte de asa ceva.
      Multumesc pentru apreciere, Rux!
      Oh! Inseamna ca ai avut nevoie de o pauza. :) Sper ca ai reusit sa te ridici. <3 Pupici cu drag! Zi frumoasa!

      Ștergere
  6. Un articol foarte interesant. Gelozia este o „boală” a oamenilor, ceva ce bine ai numit... „toxic”, căci otrăvește viața celor care sunt atinși de ea. Unii au o mare nesiguranță față de propria persoană, alții vin cu traume nevindecate în urma unor experiențe anterioare, altora li se oferă prilejul de a fi geloși datorită comportamentului prea libertin al partenerului... și câte și mai câte situații. Decât o viață otrăvită de bănuieli și nesiguranță, mai bine...lipsă!
    Numai bine, dragă Diana și zile frumoase! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Alex draga!
      Toxic rau acest sentiment, cand este exagerbat, mai ales. Ah! Ca mi-am amintit cand am citit despre traumele unora... Am cunoscut o doamna pe care o batea sotul - din gelozie. S-a despartit de el, bineinteles, si cand a cunoscut pe altcineva tresarea si facea gestul de a se feri de cate ori barbatul ridica mana sa-i mangaie parul sau obrazul... Zicea ca i-a trebuit mult timp pana sa scape de senzatia "pumnului care cade asupra ei".
      Banuielile si nesiguranta otravesc viata, indiferent in ce "parte" de viata se manifesta.
      Cred ca cei care au parteneri cu un compartament spre libertin nu manifesta, toti, gelozie - cred ca se simt mai mult desconsiderati, umiliti... si pot face "o scena". Partenerii libertini pot avea chiar ei o problema: au o nevoie acuta de a fi admirati, simpatizati, chiar iubiti de toata lumea (si, in unele cazuri, sunt dispusi sa faca orice pentru asta) - au nevoie de atentie, mai pe scurt, o atentie care sa le creeze sentimentul ca sunt apreciati. Aceasta continua nevoie de atentie poate fi semnul nesigurantei.
      Multumesc, la fel! ZIle senine iti doresc, cu drag!

      Ștergere
    2. Foarte bine ai subliniat acest sentiment al nesiguranței, dragă Diana! Gelosul e nesigur pe el... Libertinul are și el nesiguranța lui... De aici problemele.
      Zile minunate și la tine! :-)

      Ștergere
    3. Si ce mai probleme...
      E asa de "ciudat" omul, in general, incat nu e de mirare ca se spune ca cel care afirma ca e 100% normal are... probleme. :) Psihicul uman e fascinant!
      Multumesc, Alex draga! Zi frumoasa iti doresc! :)

      Ștergere