vineri, 10 august 2018

Libertate şi obedienţă

Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea altuia, afirma John Stuart Mill (părintele filosofiei utilitariste). In această logică unii ar ajunge la o concluzie: cu cât sunt mai mulţi oameni cu atât libertatea fiecăruia se diminuează. Oare?
Fantoma libertăţii încă ne bântuie pe mulţi. Ne-a fost promisă totala autonomie, pe care toate instituţiile statului ar trebui să ne-o asigure. Ce ne asigură, însă, aceste instituţii? Legi, subordonare. Relaţia cetăţeanului cu funcţionarii de stat este, de regulă, una abuzivă. Nu doar că sunt funcţionari care tratează contribuabilul ca şi cum acesta ar fi la cheremul lui, dar suntem şi pedepsiţi când nu respectăm termenele prevăzute in zeci şi zeci de legi prin care ni se cer bani pentru ca… societatea să funcţioneze (şi aparatul de stat să funcţioneze - acel aparat prin care suntem supuşi); reprezentanţii statului suferă - destul de rar - o pedeapsă atunci când nu îşi îndeplinesc, îşi îndeplinesc cu întârziere sau greşit atribuţiile - tot contribuabilul este cel care trebuie să îşi dovedească buna sa credinţă.
Care sunt semnele unei relaţii abuzive? Abuzatorul încearcă să controleze comportamentul celor abuzaţi, să le dicteze dorinţele şi chiar gândurile, blocând sau reglementând excesiv accesul la resurse, folosind ameninţarea şi violenţa pentru a-i menţine pe abuzaţi într-o poziţie de totală dependenţă, sub totală supraveghere. In contextul acesta, abuzatorii sunt instituţiile statului, cele care guvernează întreaga societate, bazându-se pe ideea că fiinţele umane trebuie să fie controlate, administrate, conduse, pentru că nu se descurcă altfel.
Autoritatea pe care o au alţii asupra vieţii noastre ne diminuează, dacă nu ne distruge, puterea de a fi liberi. In mai toate relaţiile noastre există subordonarea. De exemplu, soldatul ascultă ordinele generalului, preotul are, şi el, şefi ierarhici superiori, angajatul este subordonat angajatorului care, la rândul său, este in serviciul clientului, client a cărui autoritate derivă din puterea banului; poliţistul execută ordinele şefilor şi pune in aplicare mandate semnate de un magistrat, magistrat care răspunde, şi el, in faţa cuiva cu o mai mare autoritate… Ajungem să fim obedienţi deoarece ne temem că rămânem fără loc de muncă dacă pretindem să fim plătiţi pe merit şi la timp, dacă pretindem siguranţa muncii; tindem să devenim obedienţi pentru că ne temem şi de încălcarea cine ştie cărei legi despre care, uneori, habar nu avem că există, pentru că nu suntem toţi jurişti şi totul e reglementat excesiv… ş.a.m.d.. Viaţa obedientului este mai grea decât a celor care, măcar din când in când, se revoltă. Revolta se naşte din dorinţa de libertate.
In societate, puterea şi autoritatea sunt atât de interconectate încât cu greu le mai putem deosebi şi, in general, putem obţine ceva cu iz de libertate prin obedienţă, prin ascultare. Totuşi, libertatea fără putere este lipsită de valoare. Când nu avem puterea de a schimba ceva ce ştim că nu e in regulă înseamnă că nu avem nici libertatea de-a o face: suntem îngrădiţi prin autoritatea înalţilor funcţionari publici care, de regulă, au puterea (şi autoritatea) de a elabora şi de a impune legi care ne îngrădesc libertatea - pentru binele nostru, zic ei, şi pentru a trăi într-o societate sănătoasă. Şi aşa ajungem să fim controlaţi la conturi, la conţinutul corespondenţei electronice, să fim controlaţi ce scriem, cu cine ne întâlnim. Sunt colectate datele noastre pentru ca furnizorii de servicii şi produse să ne poată oferi ceea ce, zic ei, ne este imperios necesar - adică, să fim bombardaţi cu reclame… Mulţi se supun inclusiv presiunii pe care vânzătorii o fac asupra lor prin spoturi publicitare.
Libertatea nu este un buchet de drepturi personale. Nu putem fi diferentiaţi foarte uşor pentru că toţi cunoaştem iubirea, toţi râdem, toţi cunoaştem entuziasmul şi disperarea, şi suntem formaţi din “clişee”: ceea ce mâncăm, ceea ce experimentăm, ceea ce ascultăm, ceea ce citim, ceea ce ne face plăcere ş.a.m.d.. Diferenţele dintre oameni nu sunt importante atunci când ne referim, de exemplu, la libertatea de a conduce o maşină. Toţi cei care o conduc trebuie să fie conştienţi că poluează aerul pe care nu îl inspiră numai ei. Muzica pe care o ascultă unii la volum maxim nu ţine de libertate - chiar dacă şi altora le place muzica respectivă nu înseamnă că vor să o asculte la volum maxim sau chiar in acele momente. Grija pentru ceilalţi ţine de etică, de morală, nu de libertate.
Libertatea nu este o posesie, o proprietate, ci o relaţie, un mod de viaţă. Nu trebuie să ne apăram împotriva celor care nu simt, nu gândesc, nu arată ca noi, ci trebuie să ne intersectăm astfel încât să maximizăm şansa de a fi liberi. Aceasta, însă, nu înseamnă că trebuie să căutăm un consens, cu orice preţ, doar pentru armonie personală. Atât consensul cât şi conflictul sunt constructive cât timp nu există o putere centralizată, un şef care să aibă puterea (şi / sau autoritatea) de a impune un acord sau să transforme conflictul într-o competiţie in care cineva trebuie să câştige şi cineva trebuie, obligatoriu, să piardă.
Cei care manifestă o atitudine rigidă, intoleranţă in anumite chestiuni obişnuiesc să găsească vină unor grupuri specifice pentru o problemă sistemică. De exemplu, evreii sunt vinovati pentru capitalismul orientat spre profit, imigranţii pentru recesiunea economică, un politician sau altul pentru corupţia din politică ş.a.m.d.. Problema, însă, este sistemul in sine, şi nu faptul că nu funcţionează corect e o problemă, ci tocmai faptul că funcţionează, cu toate dezechilibrele.
Obedienţa, subjugarea, ating inclusiv planul pasiunilor noastre, al dorinţelor… Dorinţele, pasiunile au ajuns să fie cultivate prin publicitate şi alte forme de propagandă pentru a ne menţine in circuitul comerţului, al consumului. Din cauza îndoctrinării unii oamenii ajung să fie mulţumiţi de ei, pentru moment, făcând ceea ce li se sugerează (prin diferite metode) şi pot  ajunge la o situaţie nedorită pe termen lung - ca exemple “clasice”: împrumuturile avantajoase la bănci, cumpărăturile in rate… Încetişor, omul ajunge să fie închis in suferinţa lui şi plăcerea este lacătul. Pentru a fi cu adevărat liberi e nevoie să ne controlăm dorinţele, să ne dăm seama dacă este posibil ca acestea să fie îndeplinite şi să devenim conştienţi că, peste timp, dorinţele noastre se pot schimba şi ceea ce credeam că ne va mulţumi ne poate lăsa un gust amar când devine fapt. Altfel spus, suntem subordonaţi şi dorinţelor noastre. Numai cine a scăpat de o dependenţă poate înţelege foarte bine această formă de libertate.
Practic, duşmanii noştri nu sunt fiinţe umane, ci instituţii, obiceiuri, rutine care ne înstrăinează pe unii de ceilalţi şi chiar de noi înşine. Mai multe conflicte există in noi decât între noi şi cam ceea ce se întâmplă la nivel de macrocosmos se întâmplă şi in prieteniile noastre, in inimile noastre, in relaţiile cu ceilalţi. Acest conflict nu este o ciocnire între oameni, ci intre diferite tipuri de relaţii, moduri diferite de a trăi, de a înţelege lumea, viaţa.
Când refuzăm rolul pe care îl avem in ordinea dominantă deschidem nişte supape de avarie şi, făcând asta, determinam pe alţii să ia atitudine.
Acest sistem cu ierarhii, cu dominaţia celor puternici asupra celor mai puţin puternici, nu poate fi reformat pentru că amestecam poziţiile celui care suferă cu poziţiile celui care îi face pe alţii să sufere. Scopul protestului împotriva guvernelor, de exemplu, nu este acela de a cere mai multe sau mai puţine reguli sau alţi conducători, ci acela de a demonstra că putem acţiona prin propriile forţe, încurajând şi pe alţii să facă la fel, pentru a obţine ceea ce avem nevoie, refuzând ceea ce susţin alţii că ne este necesar. Protestul nu este un conflict între cetăţeni şi guvern, între angajaţi şi angajatori etc., ci mai degrabă o neascultare - care poate deveni “contagioasă” - manifestarea dorinţei de a scăpa de dominţia celor puţini.
Nu e suficient să fie educaţi oamenii in spiritul civic, să se discute, aşteptând ca mentalitatea celorlalţi să se schimbe. Când ideile nu sunt exprimate prin acţiune discuţia rămâne in limitele abstractului. Majoritatea oamenilor tind să rămână in afara discuţiilor dar când un grup porneşte o acţiune, când mizele devin ridicate, aceşti oameni ies din pasivitate. Nu e nevoie de unanimitate, nici de o înţelegere la nivel mondial pentru a schimba lucrurile in mai bine, avem nevoie doar de curajul de a porni pe o altă cale. Care să fie această altă cale?! Eh, aici începe distracţia! 

28 de comentarii:

  1. Crude adevăruri...
    O zi cu bucurii să ai, Diana dragă și un weekend după placul inimii tale! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si dificil de... transformat. :)
      Multumesc, Dana draga!
      Un minunat weekend iti doresc sa ai si tu! :)

      Ștergere
  2. Mie imi place definitia lui Albert Camus: 'Libertatea este dreptul de a nu minţi'. M-am intersectat cu ea acum multi ani si imi place la fel de mult adevarul ei.
    Eu cred ca lumea se va schimba cand fiecare om se va comporta fata de ceilalti, asa cum si-ar dori sa se comporte ceilalti fata de el. Cand va incepe cu adevarat sa gandeasca in loc sa reactioneze. Cand va intelege ideea interconetarii intre oameni, planeta si cosmos si faptul ca acel efect de fluture chiar exista. Nu sunt atat de naiva incat sa cred ca toate acestea se vor intampla prea curand. Dar daca daca aceasta 'trezire' cum i se mai spune nu va avea loc, consecintele pot fi iremediabile!
    Si chiar avem libertatea sa decidem ce si cum!

    Un weekend minunat, Diana draga, in care sa decizi cat mai liber cum sa-ti ridici tonusul! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Consecintele vor fi (sunt) iremediabile. :( Nu se vor schimba cei care detin puterea si/sau autoritatea - e o realitate dovedita de cand e omul pe Pamant. Nu vor renunta bogatii la castiguri si la puterea conferita de bani... Renuntand sa mai castige ar ajunge (cei mai multi) de unde au plecat: sa vanda sireturi. :) Nu-i pot vedea in aceasta postura (ei cu atat mai putin se pot vedea acolo). Ceea ce putem face - ceea ce avem puterea sa facem - solidari fiind - este de a imbunatati lucrurile pe unde se (mai) poate.
      Avem libertatea sa decidem ce si cum dar nu si puterea de a convinge, (mai ales) pe cei mai sus numiti, ca efectul de fluture exista.

      Multumesc, Suzana draga! Zile senine iti doresc sa ai! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Da, asa este.. libertatea fiecaruia dintre noi nu trebuie sa o incalce pe a celuilalt. Si totusi .... :(
    Se intampla tot mai des acest lucru. In ultimul timp mi se pare ca sunt mai putin libera fata de cum eram in copilarie. Acum teoretic am libertatea de expresie si ar trebui sa ma simt aparata in fata primejdiilor de orice fe si e tocmai contrarul. Nu ma simt foarte in siguranta in societate pentru ca sub semnul "falsei libertati" fiecare face ce vrea. "Cum vrea muschiul".... ca sa citez.
    Si atunci cand vrei pe cale pasnica sa semnalezi o neregula flagranta te poti trezi in cel mai fericit caz cu o injuratura sau persiflare...

    Traim intr-o tara in care se pune mare pret pe etichete. Atunci cand se achizitioneaza ceva - ca sa avem cu ce ne "lauda".. Ca si cand in asta ar consta faptul ca esti un om realizat. In etichete. Cu cat e mai mult, mai mare, mai vizil, cu atat mai bine....
    Si deasemenea intr-o tara in care se pun etichete. Una e sa observi, alta este sa judeci si sa etichetezi.

    Pentru ca o societate sa functioneze eficient cred eu ca e nevoie de:

    1.Disciplina - si asta se invata de mic. Se educa. A fi disciplinat nu inseamna a fi nefericit, a nu fi creativ, a fi constrans. Nu. Si nu iti incalca deloc libertatea. Inseamna a fi prezent, ancorat in realitate, sa ai puterea de a judeca singur si sa nu te lasi manipulat si controlat.
    Un om disciplinat stie si poate sa se comporte eficient in orice situatie.
    Cand eram la scoala am invatat lucrul acesta si pe cuvant, faptul ca eram disciplinati nu ne facea sa ne pierdem imaginatia si sa fim mai putin copii. Alte lucruri erau problematice.

    2.Respect. Oh, da. Eu am fost invatata sa respect pe toata lumea, indiferent de pozitie sociala, de job.. etc. Inca imi este greu sa vb la per tu cu persoane mai mari decat mine sau cu persoane pe care nu le cunosc indeajuns - nu am o problema cu varsta, dar nu vreau sa fiu nepoliticoasa.
    La capitolul acesta in Ro stam execrabil. Cu cat se comporta unii mai urat cu atat cred ei ca se afla mai presus de ceilalti..

    3.Educatie - si probabil ca trebuia sa incep cu ea dar... m-am gandit ca primele se pot invata chiar mai inainte de a intra in sistemul de invatamant ... desi desigur educatia ar trebui sa fie facuta si acasa(daca are cine ce invata).

    Voiam sa amintesc ceva interesant ce am citit la un moment dat. In Japonia (deh citez si eu din locuri de unde ai ce invata :P) exista aceasta problema a respectului pe care si-l manifesta aplecandu-se usor (mie mi s-a parut ca seamana foarte mult cu felul in care se salutau oamenii la tara <3). Si acolo mai exista si o ierarhie - de exemplu singurul care nu se apleaca in fata imparatului era dascalul.... Ca idee a importantei sale. Dascalii, medicii, preotii.. cum era si la noi pana la urma.

    Si mai voiam sa spun ceva despre dependente. (am scapat si eu de una referitoare la dulciurile chimizate din comert si nu numai ) In serialul meu preferat despre Povestea lui Yamada Tarou, pe panoul cu regulile familiei este trecut " Sa nu imprumuti." Este de fapt unul dintre primele lucruri pe care leam invatat cand eram mica: intai platesti darile, apoi te ocupi sa vezi ce ai nevoie pe luna respectiva (mancare etc) si abia apoi vezi ce faci cu ce ramane... daca mai ramane :))).

    Mi-a placut mult si articolul de azi <3.
    Cred ca am putea vorbi mult constructiv... daca am vrea. Dar nu stiu de ce, oamenii parca in ultimul timp parca fug de solutii si asteapta mereu sa rezolve altii ceea ce nu merge ... :O.

    pupici!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest… infernal "si totusi"!
      Ca adulti suntem, cert, mai putin liberi decat in copilarie - atunci aveam scuza… "mintii inca necoapte". :)
      Cei mai multi, e drept, inteleg din absolut orice notiune ceea ce vor ei - mai degraba, ceea ce pot ei (si asta e si mai trist). Acest fapt, insa, nu ne impiedica (nu ar trebui sa ne impiedice) sa ne exprimam liber (respectand dreptul celuilalt, far jigniri s.a.m.d.). Libertatea este asumarea unui risc - il parafrazez pe Denis de Rougemont ("Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc") = ne putem astepta la orice atunci cand ne exprimam liber, cand vrem sa fim liberi. :)
      *
      Oh! Etichetele! Sunt unii care si-ar purta hainele pe dos doar pentru a vedea ceilalti ca sunt "de firma"! Cele mai enervante etichete mi se par generalizarile: "evreii sunt răi"; "tiganii sunt răi", "românii sunt răi" s.a.m.d. (ca exemplu) cand, de fapt, exista doar oameni - unii sunt buni, unii sunt mai putin buni, altii sunt rai si tot asa.
      *
      In cele trei puncte ai descris esenta unei vieti sociale armonioase. Le recunosc ca atare "si totusi"! :) am unele observatii: disciplina e buna cat timp nu degenereaza in obedienta (unii nu stiu - sau nu vor sa stie - diferenta intre disciplina si supunere (militarul e disciplinat cand nu iese din rand, dar nu si angajatul care nu iese din rand desi ar vrea s-o faca pentru ca nu mai suporta sa lucreze in conditii infernale - acesta va fi numit supus, in cel mai bun caz)
      *
      E interesant acest obicei cu aplecatul, la japonezi. Cel care se pleaca mai adanc se cheama ca recunoaste superioritatea celuilalt. Personal, faza cu plecatul in faţa medicilor, popilor, dascalilor (a oricui!) nu-mi place. Le arat respectul cuvenit (celor care si l-au castigat) - nici vorba - dar n-o sa ma plec in faţa lor.
      *
      De-as scapa de dependenta de tutun as zice ca m-am invins! :)
      Sa nu imprumuti... Mai ales cand stii ca nu ai cum sa returnezi imprumutul! Daaa... doar ca, pentru multi, plata darilor a devenit o corvoada si salariile/pensiile nu le mai ajung de la o luna la alta si li se tot arunca praf in ochi prin mariri de venituri! Se maresc veniturile cu 10 lei si scumpirile (per total) sunt de 20 de lei).
      *
      Multumesc pentru apreciere, Rux!
      Sunt convinsa ca oamenii sunt capabili sa discute constructiv - cand inteleg ca o opinie diferita nu inseamna un "dusman la orizont". Partea rea este ca sunt putini cei care asculta alte pareri, incercand sa inteleaga de ce altul are o parere diferita… Putem ajunge usor la consens cand ii ascultam pe ceilalti, cand ii intelegem - cu conditia ca si ei sa faca la fel in ceea ce ne priveste.
      Cred ca oamenii nu fug de solutii, neaparat, dar cei mai multi - cum bine observi - se complac: vor sa manance omleta dar vor ca altii sa sparga ouale. Se mai poate intampla, dar mai rar, pentru ca nu poti ajuta, cu adevarat, pe acela care – din motive mai mult sau mai putin obiective - nu vrea sa se ajute singur.
      Pupici! <3

      Ștergere
  4. Articolul tau,draga Diana,este foarte pertinent,chiar daca ai pasit pe adevaruri
    "pe poante"(de balerina!)
    Dar,ziua de astazi,mai ales seara si noaptea,ne-au dovedit,ca,din pacate,sistemul
    "functioneaza"!!!
    Sunt cam trista,dar iti doresc numai bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sistemul defect functioneaza... :( Din afara nu-l putem schimba - e un fapt - iar cei care sunt in sistem nu au interes sa o faca (ar fi usor, dar n-avem cu cine).
      Si pe mine m-a intristat ziua de vineri si m-a intristat si ce am auzit a doua zi, la unii-altii (in mod direct): oamenii s-au speriat si sambata nu au mai fost la fel de multi! Nu, oamenii aceia nu s-au speriat - au venit sa demonstreze ceva (intre altele, ca se pot uni cand e cazul) si au demonstrat. Cine crede ca s-au speriat se amageste.
      Multumesc, Natalia draga!
      Zile senine iti doresc, cu drag, sa ai!

      Ștergere
  5. Cred ca ai scris postarea inainte sa inceapa mitingul...
    Si zau daca nu ai anticipat ce urma sa se intample...
    Eu cred ca se potrivesc manusa!

    Si ar fi socant ca toti cei care citesc postarea sa inteleaga exact ce ai scris! si nu pt ca nu ai fi scris tu bine, ci pt ca.............''pasivitatea'' in actiune (..........uneori neuronala)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Era in ciorna de ceva timp. :) Cand "i-am dat drumu'" imi era iesit din minte mitingul. Altfel spus: am anticipat din greseala; am inceput sa ma gandesc ca s-ar putea sa iasa cu scantei cand am tot auzit in stanga si in dreapta apeluri la "ordine" si voci ale unora care se "temeau" ca va iesi cu scandal... De unde si pana unde asemenea idee...? Suna mai mult a instigare.
      A iesit din pasivitatea (si) cine trebuia sa-si doarma somnul de frumusete... :(

      Ștergere
  6. Bună Diana!
    Cât adevăr în aceste cuvinte”libertatea este un buchet de drepturi personale”!
    Duminică frumoasă și o săptămână cât mai ușoară!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Multumesc! Iti doresc sa ai parte de zile senine - la propriu si la figurat! :)
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  7. Bom dia em liberdade, seu texto foca uma série de verdades, a liberdade é relativa, depende também do poder económico de cada um, a liberdade começa pela responsabilização do estado com o seu povo, este tem o dever de educar e de dar oportunidade iguais a todos, todas as pessoas devem de ter os mesmos direitos e deveres, quando assim for, sabes onde se pode ir em liberdade sem ferir e sensibilidade de quem também tem o direito a ser livre.
    Feliz semana,
    AG

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bom dia! Muito obrigada! :)
      It is quite true what you write: freedom is relative.
      Freedom is taking a risk; not always the state is responsible and then people have to demand their rights.
      I wish you a lovely day!

      Ștergere
  8. Te pup si trimit imbratisari si ganduri bune, de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen draga! Te imbratisez cu drag!
      Salutari si pupici cu drag, si imbratisari, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  9. Hei! te-ai ascuns? Sper ca esti bine! Numai ganduri bune de la mine!
    Pupici si o saptamana usoara! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt bine. Multumesc de gand, Suzana draga! Si de la mine la tine numai ganduri bune ar trebui sa ajunga. :)
      Am fost luata de valul neterminatelor, s-au mai intercalat si altele... dar e bine! Azi era s-o pun, din nou, de-o raceala! De la un aparat de aer conditionat. Am luat masuri din timp si mi-a trecut in cateva ore. Pfuuu! :)
      Multumesc! Zile senine iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  10. Eu judec in termeni materiali, comerciali. Exista cateva categorii care contribuie cu multi bani la bugetul statului si considera ca statul nu-si face datoria, ca statul risipeste.
    Este evident ca bugetarii nu prea contribuie la buget, deci nu vor protesta; nu ma refer nici la contributorii traditionali care s-au impacat cu soarta si cu compromisurile: intreprinzatorii mari si mici si liber profesionisti.
    Acum e vorba despre lucratorii de la multinationale si cei din diaspora, contributori siguri la buget, dar nu se simt reprezentati, protejati, respectati...
    Calea?
    Timpul le rezolva: diaspora va trimite mai putini bani, va renunta sa-si mai faca case in Romania, va uita, va trece peste sentimentalisme...
    Despre cei care lucreaza la multinationale ( corporatisti ?) nu stiu ce sa zic.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca este o contributie mai mare sau mai mica cred ca nu are foarte mare importanta pentru ca statul, oricum, nu-si face datoria.
      Nu toti cei care au plecat din tara doresc "mai bine" pentru ei, personal, neaparat, cat pentru cei dragi ramasi aici... Foarte multi au "viata lor" peste hotare si nu sunt sigura ca sunt multi cei care ar reveni sa traiasca aici... Unii au incercat, dar li s-au pus bete in roate... si nu doar de catre diversi functionari (ceea ce este si mai trist).
      Surprinzator (sau nu?!) sunt multi bugetari prezenti la protestele din ultimul timp - si ei sunt satui de ceea ce se intampla (au intre ei si persoane care, practic, nu fac decat sa incaseze salariul si, in unele cazuri, sefi care habar nu au despre ce si cum trebuie sa faca). :(
      Lipsa de respect pe care unii functionari o arata celor care locuiesc in strainatate e pur si simplu invidie, cred!
      Bineinteles ca nu se simt protejati! Cum ar putea fi, cand ambasadele Ro sunt populate cu exemplare de genul pe care le vedem si noi zilnic?
      Diaspora nu inseamna "doar plecat din tara". Diaspora e ceva mai mult - cetatenii se intalnesc, lupta pentru drepturile lor (chiar si in privinta unor modificari pe care le doresc pentru conationali ramasi "acasa" - pe care si acestia le doresc, evident) si in statele in care au rezidenta, se ajuta intre ei s.a.m.d. Românii nu au dovedit ca sunt solidari altfel decat la unele proteste care nu ii angajeaza, practic, personal, ci doar ca grup.
      Cei care lucreaza in multinationale sunt... captivi... Nu preau au de ales si vireaza ceea ce au de virat statului, iar statul nu da doi bani nici pe ei, asa cum nu da nici pe cel mai nenorocit om din Ro (doar ca cel din urma simte mai tare nesimtirea). Ceea ce ar putea face pentru a da cu tifla statului nu ar accepta proprietarii multinationalelor (nu doar pentru ca e... utopic): sa fie angajati la "firma mama" si ei sa lucreze aici - impozitele si taxele ar ajunge in alte state (dar e complicat cu obtinerea documentelor pentru angajarea unui cetatean strain, plus ca cel mai mic salariu ar fi, poate, mai mare decat salariul mediu platit aici :)
      Multumesc, la fel: toate cele bune!

      Ștergere
    2. Ma bucur sa aflu ca sunt bugetari care nu se lasa mituiti asemenea unor asistati social.
      Am avut cateva experiente neplacute cu cativa functionari si parintii acestora care incearcau sa-mi demonstreze ca nu e cazul sa mai discutam despre coruptia si nepotismul din RO deoarece sunt la un nivel rezonabil ...
      Felicitari pentru aceasta dezbatere reusita!

      Ștergere
    3. Asta chiar ca-i buna! Coruptia si nepotismul la nivel rezonabil! Sa-i luam in serios si sa intrebam: in comparatie cu... unde?! :(
      Sunt cativa bugetari (sunt sigura ca la nivel de Ro sunt multi) care au incercat sa schimbe ceva din interior dar nu au fost sustinuti de colegi pana la capat si majoritatea dintre acestia au ajuns sa lucreze in sectorul privat (in Ro sau in strainatate). :( Ma bucur pentru ei si-mi pare rau pentru... noi. :)
      Iti multumesc pentru apreciere, si in numele celorlalti participanti.
      Weekend frumos iti doresc!

      Ștergere
  11. Ne laudam ca suntem un popor crestin. Sa vedem ce scrie in Biblia ortodoxa, Matei 20:25-28:
    "25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.
    26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
    27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
    28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi."
    Acum, dela a zice pana la a face este drum lung, eu nu am vazut pe nimeni facand ce ne invata Dumnezeu. Nici eu, ma rog, sunt bolnav, dar nu am nici o scuza.
    Este legatura stransa intre religie, comert, razboi, sclavie.
    Religia=ce cred oamenii care se folosesc de numele lui Dumnezeu intr-un fel sau altul.
    Pentru cei lacomi ce stapanesc, tu nu ai nici o valoare ca om, doar ca marfa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleg la ce te referi si departe de mine gandul sa te contrazic. :)
      Fac, un pic, pe avocatul lui aghiuta... Tot in Biblie scrie:
      "Dati deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" (Marcu 12:17) In plus, Ro este un stat laic (si nu vrem sa fie altfel); in fine... in anumite cazuri doar pare un stat laic.

      Ștergere
  12. Da, crude adevăruri, într-o lume în car e oamenii nu mai știu cu adevărat ce înseamnă libertatea...
    Numai bine și zile frumoase, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scara valorilor e aproape cu susu-n jos (n-am reusit s-o indreptam din 1990 incoace - ba din contra!) si de aici vine cam tot necazul. Imi vine-n minte romanul lui Jules Verne: "Un Pamant cu susu-n jos" - unele personaje visau sa indrepte axa pamantului cu o lovitura de tun... Noi am incercat o lovitura de tun pentru a indrepta scara valorilor (personajele au scapat cu bine, noi...) :)
      Multumesc, Alex draga! Zile senine iti doresc! :)

      Ștergere
  13. Am simtit nevoia sa-ti scriu din nou,pentru ca "lucrurile",privite retrospectiv,
    devin din ce in ce mai grave,din cauzele cunoscute;privind in viitorul apropiat,
    fara a sta cu mainile in san,e "o reactie" :"eu(noi)am dreptate;eu am intotdeauna
    dreptate!"
    Zile bune,draga Diana,cu actiune si speranta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lucruri grave s-au intamplat si, firesc, se pune un puternic accent pe aceste evenimente... Poate ca sufar de "scenarita", dar am, asa, o senzatie ca ceva imi scapa, ca totul e o perdea de fum pentru a pregati altceva sau pentru a distrage atentia de la altceva... Din pacate, in ultimele luni nu am mai mai acordat multa atentie geopoliticului...
      *
      Singurul lucru ce-mi vine in minte acum (pe repede inainte) este modificarea Constitutiei - se vor discuta public cateva dintre articolele care urmeaza a fi modificate si se vor lasa la o parte altele, foarte importante, iar la referendum vom vota "en gros" toate articolele - si cand ne vom da seama va fi cam tarziu..
      *
      Pentru cei care sunt convinsi ca au intotdeauna dreptate s-a inventat un banc:
      - Numai un idiot sau un nebun poate spune ca este absolut sigur de un lucru. Un om intelept se indoieste de toate.
      - Sunteti sigur de ceea ce afirmati?
      - Absolut.
      *
      Multumesc, Natalia draga! Zile senine iti doresc, cu drag!

      Ștergere