Ce au devenit toţi ceilalţi? Citate favorite

Socrate: Nimic nu ne poate seduce, nimic nu ne poate atrage; nimic nu face urechea noastră să se orienteze, privirea noastră să se fixeze; nimic nu este ales de noi in multitudinea lucrurilor şi nu face inegal sufletul nostru, fără să fi fost, într-un fel, preexistent in fiinţa noastră, fie aşteptat in secret de natura noastră. Tot ceea ce devenim, chiar pasager, a fost preparat. A existat in mine un arhitect pe care împrejurările n-au terminat să îl formeze.

Fedru: După ce cunoşti asta?

Socrate: După nu ştiu ce profundă intenţie de a construi care nelinişteşte surd gândirea mea.

Fedru: N-ai fost nimic asemănător când existam.

Socrate: Ţi-am spus că m-am născut mai mulţi şi că am murit unul singur. Copilul care se naşte este o mulţime nenumărată, pe care viaţa o reduce destul de iute la un singur individ, cel care se manifestă şi moare. O cantitate de Socrate s-a născut odată cu mine, de unde, puţin câte puţin, s-a detaşat Socratele sortit magistraţilor şi cucutei.

Fedru: Şi ce-au devenit toţi ceilalţi?

Socrate: Idei. Au rămas la starea de idei.

(scurt fragment din dialogul Eupalinos sau Arhitectul, de Paul Valéry, dintr-un fragment mai lung citit in cartea Paul Valéry şi modelul Leonardo, de Gabriela Negreanu, Ed Albatros, Bucureşti, 1978 - lucrare de debut). Cele două personaje, Socrate şi discipolul Fedru, se întâlnesc in regatul lui Hades şi fac o trecere in revistă a vieţii pe care au consumat-o in lumea de sus; între altele, se întreabă ce ar face dacă le-ar fi dată şansa de a o lua de la capăt.

Despre autorul dialogului

Ambroise Paul Toussaint Jules Valéry (30.10.1871-20.07.1945), poet francez, eseist, filosof, interesat de teatru - a scris o piesă în două părţi („Mon Faust”) - şi de altele: a scris un număr de “colocvii” şi “dialoguri” (Socrate şi medicul, Eupalinos sau arhitectul, Sufletul şi dansul, Dialogul arborelui, Ideea fixă).

A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură in 12 ani diferiţi.

Valéry dezvoltă teoria semnificaţiei multiple a poeziei:

Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greşală - care ar contrazice esenţa poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenţii reale şi unice a autorului.

Îl interesau şi arta, istoria, muzica, evenimentele curente; îi plăceau aforismele - in cele 257 de caiete de note, unde, vreme de 51 de ani şi-a închis, zi de zi tot sistemul de notaţii şi reflecţii care-i sunt proprii folosea întotdeauna formula aforistică. Ca exemple:

Omul poartă in sine tot ceea ce trebuie pentru a-l umili. Fapt de care Părinţii şi teologii au prea abuzat.

*

Nimic nu face un om mai redutabil, mai implacabil, mai… ca facultatea de a vedea lucrurile… aşa cum sunt.

*

Politeţea este indiferenţa organizată.

*

Cine eşti? Sunt ceea ce pot.

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

Despre autoarea lucrării Paul Valéry şi modelul Leonardo

Gabriela Negreanu (născută Vasilache; 06.07.1947-22.10.1995), poetă, eseistă, redactor.

Între anii 1970-1985 a fost redactor la Editura Albatros. În 1985 a fost înlăturată de la editură, mutată într-un post de funcţionară. După Decembrie 1989 a lucrat la redacţia Culturală a Televiziunii Române, realizatoare a emisiunii Logos şi ethos.

A scris poezii de la vârsta de 8 ani şi a activat în echipele de teatru ale şcolilor frecventate. Ca poetă, a debutat cu poezia Dunăre, în Luceafărul, 1983. S-a sinucis aruncându-se de de la etajul nouă al blocului in care locuia.

sursa foto Gabriela Negreanu: http://ilazu.blogspot.com/