2018-08-14

Amintiri din casa morţilor. Citate favorite

Oamenii vorbesc uneori despre cruzimea "animalică" a omului, dar aceasta este teribil de nedrept şi ofensator față de animale, niciun animal nu ar putea fi vreodată atât de crud ca un om, atât de artistic crud. (Dostoievski)
*
poza romanului Amintiri din Casa mortii
Casa morţilor este ocna siberiană unde Dostoievski a ispăşit o pedeapsă de patru ani de muncă silnică (din cauza implicării într-un grup de liberali utopişti, numit Cercul Petraşevski), fiind condamnat politic - ani grei de detenţie, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivţov (nu era decât un om rău şi samavolnic şi nimic altceva; Nu era lipsit de oarecare însuşiri, dar totul la el, până şi laturile pozitive, căpătau un aspect diform, monstros. […] Avea o faţă veşnic congestionată, răutăcioasă - îl descrie Dostoievski pe individ). După eliberarea din ocnă a fost obligat să se înroleze ca soldat: şase ani de “serviciu militar”.
Casa morţilor este Gulagul, in care se târau morţi vii, într-o viaţă cum nimeni nu şi-o poate închipui, cu oameni altfel decât ceilalţi. Erau închişi acolo fel şi fel de infractori: militari care au săvârşit o infracţiune, ucigaşi ocazionali sau profesionişti, pungaşi de buzunare, vagabonzi care şterpeliseră mâncare, tâlhari şi şefi de bande tâlhăreşti, şi “criminalii politici”.
*
- Da, nu-i prea înghit pe nobili, şi mai ales pe cei politici; să-i sugrume, nu altceva; şi nu-i de mirare. Mai întâi că sunteţi altfel de oameni şi nu semănaţi deloc cu ei, şi in al doilea rând, ei toţi au fost ori iobagi, ori soldaţi in oştire. Spune şi dumneata, cum ar putea să vă iubească? […]
Am spus că, in cele din urmă, mă obişnuisem cu viaţa de ocnă; dar acest “in cele din urmă” se împlinise greu, in suferinţi chinuitoare şi prea cu încetul. Îmi trebui un an întreg până să mă obişnuiesc şi acest an îl voi socoti întotdeauna cel mai groaznic din viaţa mea. […]  Lucrul cel mai de seamă e că două ceasuri după intrarea in temniţă oricare nou-venit devine la fel cu toţi ceilalţi, se simte la el acasă, egal in drepturi cu toţi ceilalţi fraţi ai lui de temniţă. E înţeles de fiecare şi la rândul lui îi înţelege pe toţi, toţi îl recunosc şi-l socotesc de-al lor. Cu totul altfel stau lucrurile când e vorba de un domn, de un nobil. Oricât de drept, de bun şi de înţelept ar fi, toţi la un loc îl vor urî şi-l vor dispreţui ani de-a rândul, nu-l vor putea înţelege şi, mai ales, nu-l vor crede. Nu va fi nici prietenul, nici camaradul lor şi, dacă in cele din urmă va ajunge să scape de ocări şi persecuţii, pentru ei va rămâne tot un străin şi va îndura totdeauna, cu amărăciune, o tristă singurătate şi o viaţă izolată de a lor. Această înstrăinare, acest gol din juru-i se cască uneori fără vreun gând rău din partea ocnaşilor, şi fără ca ei să-şi dea seama de asta. Nu e dintr-ai lor şi atât. Nimic nu e mai îngrozitor decât să trăieşti într-o lume străină de tine. Ţăranul din Taganrog, strămutat in portul Petropavlovski, va găsi îndată şi acolo alţi ţărani ruşi asemenea lui, cu care se va înţelege şi va putea trăi in tovărăşie; in mai puţin de două ceasuri se vor lega şi vor duce traiul liniştiţi, laolaltă, in aceeaţi izbă ori in acelaşi bordei. Nu la fel se întâmplă şi cu domnii. O prăpastie adâncă îi desparte de popor; aceasta apare limpede mai cu seamă atunci când vreunul dintre domni, prin forţa unor împrejurări din afară, îşi pierde pe neaşteptate poziţia şi drepturile şi devine şi el om simplu din popor. Altminteri, poţi sta şi o viaţă întreagă in preajma oamenilor din popor, poţi avea zilnic legături de serviciu, de pildă, in cadrul unor relaţii convenţionale de ordin administrativ, sau chiar să întreţii legături simple de prietenie, ori să manifeşti faţă de ei o grijă paternă şi să apari mereu ca un binefăcător, şi asta ani de-a rândul, chiar şi patruzeci in şir, şi tot n-ai să ajungi să pătrunzi esenţa adevărată a relaţiilor lor. Tot ce va părea că ştii nu va fi decât o iluzie optică, o amăgire şi nimic mai mult. Sunt sigur că toţi cei ce vor citi aceste rânduri, dar absolut toţi, vor spune că exagerez. Sunt însă încredinţat că nu greşesc, că observaţia mea este îndreptăţită. Ştiu lucrul acesta nu din cărţi, nu din teorie pe baza unor speculaţiuni abstracte, ci din propriile mele observaţii asupra realităţii, din contactul direct cu viaţa, din cunoaşterea nemijlocită a faptelor, trăite şi gândite de mine, observaţii şi concluzii pe care le-am putut verifica temeinic timp îndelungat. Poate cândva, mai târziu, toată lumea se va convinge de adevărul spuselor mele şi de dreptatea mea.
(Fragment din Amintiri din casa morţilor, de F.M. Dostoievski, Editura Pro, 1995, traducere: Nicolae Gane).
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. 

20 de comentarii:

  1. Gulagul țarist din vremea lui Dostoievski seamănă tare mult cu societatea actuală... Numai că sunt mai multe prăpastii: între cei cu bani și cei fără bani, între cei cu carte și cei fără carte, între cei cu principii și cei fără... etc.etc.etc. Cred că așa a fost societatea omenească întotdeauna și așa va fi în veci.

    Zi frumoasă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O paralela intre aceste "lumi" am gandit cand am ales fragmentul... E ca si cum traim intr-o ocna cat ţara! Cred ca nu gresesc prea mult daca scriu "cat lumea!"
      As vrea sa pot fi utopica si sa cred ca va fi altfel... Sper, imi doresc, ma "agit", dar mi-e greu sa cred. Poate as fi crezut, daca istoria mi-ar fi ramas "materie straina". :)
      Multumesc, Zina draga! Seara frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  2. Nu am citit cartea si recunosc ca nici nu stiu daca as putea. In ultima vreme evit astfel de lecturi. Viata reala are oricum relele ei si nu ma simt in stare sa mai adaug si altele.
    Oricum, faptul ca oamenii au trecut prin astfel de experiente este sinistru si continui sa nu inteleg motivele fundamentale pentru care s-au petrecut astfel de lucruri.

    Zile senine, Diana draga! Sper ca ziua de Sarbatoare de azi sa-ti fie cat mai frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Suzana draga! Multe bucurii si impliniri iti doresc si eu!
      *
      E greu sa intelegem ce-i motiveaza pe oamenii sa-si faca atata rau unii altora. Eexplicatii se gasesc, nu-i voba!, dar remediile par de negasit pentru ca sunt... un complex de remedii care se pot aplica numai diferentiat si au efect numai dupa o mai lunga perioada de timp.
      Seara frumoasa in continuare! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Pentru foarte mult timp, dupa ce am citit-o, oricine ma intreba care este cartea mea preferata primea raspunsul "Amintiri din casa mortilor" (desi e posibil sa fi folosit varianta prescurtata "mortii").
    Cartea asta am citit-o ascultand pe fundal albumul celor de la A-ha "Scoundrel Days" care intr-un fel se potrivea perfect cu textul. A fost o combinatie fericita - si ori de cate ori ascult abumul imi amintesc "imagini" din carte. Eu din carti imi amintesc mai mult "imagini" decat citate. Imaginea lui iesind din camera aceea undeva in gradina in intuneric... podele de lemn... si apoi ziua cand iese din inchisoare.. Cerul...
    Mai mult cartea mi s-a transferat sub forma trairilor. Stau si ma intreb de ce am rezonat atat de mult cu ea.. si poate ca raspunsul e evident. Mereu am fost pusa la colt pentru ca gandeam si eram altfel. Pentru micile mele revolte in fata injustitiei, a absurdului...
    Cred ca mi-as dori tare mult sa o recitesc candva curand. O intalnire cu un prieten vechi...

    Ah ce m-am bucurat cand am vazut titlul. Nu iti poti imagina. Mai lipsea sa bat din palme si sa topai si tabloul era complet.

    Iti multumesc pentru surpriza :*. Pupici cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce draguta estie! Parca te si vad abtinandu-te a bati din palme! <3
      Si mie mi-a placut cartea foarte mult (dar tot "imaginea de ansamblu am retinut-o, sentimentele si unele scene au ramas vii), insa nu cred ca as putea sa o recitesc integral - sa o rasfoiesc, da... Imi pplace acest gen de carti - nu in sensul unei satisfacerii unei placeri de a citi despre suferinte, ci in sensul de a intelege ceea ce nu am trait, de a afla daca as fi capabila sa rezist anumitor situatii, cum m-as comporta etc. - constienta fiind ca, in caz de! (puschea pe limba!) :) nu am certitudinea ca as reactiona cum imi imaginez.
      Imi place sa privesc lumea prin lentile roz dar vreau sa o privesc direct si s-o iubesc asa cum este (nu stiu pe cine am parafrazat!) :)
      Cu multa placere, Rux! Pupici cu drag! <3
      P.S. Cat timp ai puterea de a te opune injustitiei, fa-o! Merita pe deplin, mai ales pentru suflet, pentru constiinta, pentru minte. :)

      Ștergere
  4. Atât de triste şi pline de durere cuvinte !
    "Nimic nu e mai îngrozitor decât să trăiești într-o lume străină de tine !"
    Nu am citit cartea - de fapt ce a scris Dostoievski mi s-a părut, tot timpul, greu de citit prin duritatea secventelor de viață descrise ! A scris atât de bine totuşi !
    Îți doresc o mini-vacanță de Sf. Maria !
    Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un foarte trist capitol din viata unui om care a indraznit "sa iasa din rand"... Ca el sunt foarte multi, prea multi... si totusi, lucrurile nu sunt mai drepte ca atunci.
      Autorii rusi mi-e foarte greu si mie sa-i citesc (am citit cateva romane, e adevarat) :) Aceasta carte, insa, e complet alt stil (stiu, pentru ca am incercat sa citesc si alte lucrari ale lui).
      Multumesc! <3 Numai bine si multe bucurii! Sanatate si puterea de a indeplini ceea ce iti doresti!
      Pupici!

      Ștergere
  5. Bună,Diana!Cartea e ca un jurnal?
    Da,rușii sunt mai grei că povestesc și cu multe amănunte.
    Spor la toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Gianina!
      Nu; nu pastreaza cronologia faptelor si nu "delimiteaza" zilele - e un roman autobiografic, mai mult (al perioadei petrecute la ocna)- sau un roman scris la persoana intaia; are si dialoguri si nu sunt "prezente" numele atat de lungi ale personajelor. Sunt destule amanunte, dar mie, cel putin, mi se pare total diferita aceasta carte faţă de altele scrise de F.D.
      Multumesc, la fel!

      Ștergere
    2. Mulțumesc pentru lămuriri!
      Week-end plăcut!

      Ștergere
    3. Cu placere!
      Multumesc, la fel! :)

      Ștergere
  6. ...Este o carte cat viata!Ai ales din zicerile lui F.Dostoievski,sapaturi in
    sufletul lui bun si intelegator,dar si dornic sa cunoasca ce e sub "armura"omului
    de rand,e uneori numai rautate,sau un alt fel de a percepe lumea,pe care nu o poate
    explica,pentru ca a 'tacut" prea mult timp ?! Da,e una din cartile mele preferate!
    Uneori am vrut sa-i recitesc cartile,dar...n-am putut !
    Zile frumoase iti doresc,draga Diana,si curaj si perseverenta in opozitia tacuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excelent ai descris-o: "cat viata"!
      Citind cartea aproape ca imi iesea din minte ca el a trait acele zile in ocna, ca nu e deloc imaginatie...
      Probabil, tocmai pentru ca a fost un om bun, intelegator, a avut sansa de a nu fi marginalizat in toti cei patru ani petrecuti acolo... si astfel, a reusit sa afle si povestile altora.
      Nu e un lucru de lauda (dar nici nu afirm ca ma rusinez) :) insa e singura carte scrisa de el si pe care am citit-o "din scoarta in scoarta" - altele am rasfoit, am citit rezumate sau... am vazut filme. :)
      Multumesc, Natalia draga!
      Zile frumoase iti doresc sa ai si tu! <3

      Ștergere
  7. Cineva scria pe facebook deunăzi, într-un context, ”că nu se referă la lipsa de respect a unor dobitoace, ci la niște oameni”...DOBITOACE??? Pisicile mele respectă de la ora de masă, la locul unde își fac nevoile, îngrijorate să acopere cât mai bine cu granule absorbante totul, după care să-și facă toaleta.Ofensator!
    ”Oamenii vorbesc uneori despre cruzimea "animalică" a omului, dar aceasta este teribil de nedrept şi ofensator față de animale, niciun animal nu ar putea fi vreodată atât de crud ca un om, atât de artistic crud. (Dostoievski)”
    Așa este, cruzimea oamenilor, răutatea lor, nepăsarea întrece orice limită pe care mi-am putut-o imagina. Cred că această sublimă conviețuire cu oameni buni și animăluțe mă ajută să mă păstrez cel puțin normală, dacă nu bună. Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca primii filosofi ai lumii - din negura vremii, altfel spus :) - au constatat ca omul este cel mai violent... animal. Si, se pare, concluzia a ramas aceeasi si azi. Cine stie - cu adevarat! - ce-i motiveaza pe unii sa fie atat de rai? Rautacios, invidios, egoist... dar cum poate ajunge cineva sa fie tortionar, de exemplu?! Eh! Nu la mine e raspunsul. :)
      Zile senine iti doresc! Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  8. Diana, oi fi pe la... spam?! Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A trebuit sa aleg moderarea comentariilor din cauza de "troll". :)
      Pupici!

      Ștergere
  9. Mi s-a zgârcit pielea pe mine, acum, la ceas târziu, dar tot îți urez "Noapte bună cu vise frumoase și gânduri senine", dragă Diana! 😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Dana draga! La fel! :)
      Nu a fost cu intentie... :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.