Crăciun 2020

Am fost tentată să scriu „Crăciunul a trecut” – și aș fi mințit. Crăciunul chiar îl simt în fiecare zi. Fiecare zi pe care o trăiesc e un dar – cine are certitudinea zilei de mâine? În fiecare zi primesc în dar motive pentru a zâmbi. Se întâmplă și unele neplăcute, unele tragice, și sufletul mă doare, pe inimă apare o nouă cicatrice – dar despre acestea nu vreau să-mi amintesc; nu acum.

Mă distrează vortexul din cap. Sunt cam aiurită de ceva timp, dar „ies” unele scene comice din aiureala aceasta. În 18 decembrie, de exemplu, o zi de vineri, am stabilit cu o doamnă pe care o ajut la cumpărături (în fiecare vineri) să ne vedem vinerea ce vine. M-a mirat răspunsul ei ezitant – a zis un „bine” cam tărăgănat, ca și cum nu era sigură dacă va merge sau ba. În fine! Miercurea care urmează îmi dau seama că în vinerea săptămânii e prima zi de Crăciun, și-o sun pe doamna în cauză spunându-i că ar trebui să mergem la cumpărături înainte de vineri pentru că. „Știam că e Crăciunul, dar dacă tu ai zis așa... ”. „Trebuia să-mi ziceți și mie” – am râs cu poftă amândouă. „Am crezut că numai atunci ai timp, de aceea n-am zis nimic”. Am plecat la piață. În aceeași zi de miercuri, 23 decembrie, am cumpărat și o creangă de brad, pentru parfum de brad în casă. La întoarcerea acasă întâlnesc o vecină. „Ați împodobit bradul?” mă întreabă. „Ooo, doar în 24” – zic pe un ton care să îi dea de înțeles că mai e destul timp până atunci. Privesc creanga și completez, neîntrebată: „Creanga e doar pentru parfum”. „Mâine e 24” – zice ea. „Ah!” a fost dovada că sunt om care știe pe ce lume trăiește, și ne-am distrat amândouă.

În 24 decembrie, spre seară, scot brăduțul artificial din ambalaj și... unde-i suportul? În ianuarie, cine a strâns bradul a pus aiurea suportul demontabil. Dă-i și caută! După o jumătate de oră de bombănit am scos suportul pentru brazi adevărați și m-am chinuit să „micșorez” gaura pentru a putea monta tija subțire a bradului artificial. După altă jumătate de oră, de bombănit și de meșterit în zadar, încep iar să caut! Suportul l-am găsit pe unde mai căutasem: într-o pungă colorată, în imediata apropiere a locului unde fusese bradul – prima dată am crezut că e punga în care mai era ceva pământ pentru flori (semănau culorile și la lumina chioară din balcon n-am văzut exact). Mi-a revenit bucuria de a împodobi, dar prea mult timp nu mai era. Am agățat ornamentele printre crengi cam cum mi-au venit la mână, și a ieșit ce se vede în poză. De ce n-am fotografiat bradul la lumina zilei, a doua zi? De ce? Abia în ziua următoare (parcă!) am decorat creanga de brad, pe care am făcut-o bucăți – era cam strâmbă și nu stătea drept nicicum. În plus, mi s-a părut și cam sărăcuță (deși am ales-o din mormanul de crengi pentru că mi s-a părut mai bogată ca altele). Am făcut un „buchet” pentru hol și unul pentru balcon. Cel pentru hol l-am fotografiat și în hol (lumina era destul de puternică, dar tot n-am reușit ceva bun)

și în balcon, la lumina zilei.

Buchetul pentru balcon l-am fotografiat doar o dată (și imaginea e cam tremurată) – se terminase bateria telefonului:

Ursulețul pare tare mirat: „Ce caut eu aici? Mi-am pierdut capul sau mi-am pierdut corpul?"

Omuleții de zăpadă – deși se văd bine în realitate – în poză par înghesuiți sub crengi (la adăpost de... beteală).

Am tot lăsat „pe mâine” prea multe și apoi am făcut totul în viteză. Cu plăcere și drag, dar în viteză. Plus că am căutat suportul pentru brad de mai era un pic și renunțam să împodobesc bradul.

N-au lipsit nici colindătorii zilele acestea! Am făcut naveta „afară-în casă” pentru a le oferi bani. De ani de zile fac asta și a devenit... tradiție.

Am uitat să mă laud! Pentru prima dată în viață am făcut sarmale! Și-au ieșit excelente și foarte-foarte mici! Am început să lucrez la ele pe la ora 13 (în nu mai știu care zi) și le-am pus la fiert pe la ora 16. Împachetatul mi-a luat enorm de mult timp. A doua oară probabil că voi mai face sarmale într-o viață viitoare.

***

Știu că azi e ziua Sfântului Ștefan! Sunt mereu cu ochii pe calendar, să știu în ce zi sunt!

Sănătate, bucurii, veselie le doresc tuturor celor care poartă prenumele sfântului.