Omagiu tinerilor – și mai puțin
tinerilor – care au murit pentru libertate în Timișoara,
București, Brașov și în alte orașe din România. Au murit pentru
libertatea de exprimare, libertatea de circulație, au murit pentru
dreptul femeilor (în special cele din fabrici) de a nu mai fi
controlate fizic dacă sunt gravide sau nu, pentru dreptul bunicilor
lor de a fi tratați cu omenie
în spitale chiar dacă au depășit vârsta de 70 de ani. Nu au
murit acești oameni pentru ca bogățiile solului și subsolului să
fie vândute sau concesionate (pe redevențe infime) străinilor sau
acoliților celor aflați – prin rotație – la putere, nici pentru toate celelalte de acest gen care se întâmplă din ianuarie 1990...
Tinerii
– și mai puțin tinerii – și-au riscat viața și libertatea în
decembrie 1989 (și nu numai) în speranța unei vieți mai bune, în
speranța unor libertăți pe care le aveau mulți oameni din lume.
Au riscat, și mulți au pierdut viața, sănătatea... dar cei care
au rămas s-au putut bucura de libertate: libertatea de-a alege ce
țări să viziteze, libertatea de a alege unde să trăiască,
libertatea de a alege unde să învețe, ce să îmbrace, ce frizură
să aleagă, ce să mănânce ș.a.m.d.
Tinerii
– și mai puțin tinerii – care au riscat și azi sunt eroi
(morți, mulți dintre ei) au lăsat în urma lor lacrimi și durere,
părinți fără copii și copii fără părinți. Cu prețul vieții
lor azi au alții șansa de-a alege ce să facă în viața, cu viața
lor, fără a mai fi conduși de unii care afirmă că știu ei ce le
trebuie oamenilor pentru a le fi bine. Punându-și viața și
libertatea în pericol au sperat că inclusiv oamenii care au ales să
nu-și riște confortul să fie uniți, să aibă ce le trebuie și
cât le trebuie, să nu mai stea în case friguroase, numai cu apă rece la
robinet, să nu mai stea la cozi în frig...
Azi
se repetă istoria poate mai mult decât oricând din 1989 încoace:
mulți oameni nu au căldură în casă pentru că „oficialii” se
dau neputincioși, oamenii stau la coadă în frig nu doar pentru
alimentele esențiale, dar și pentru medicamente (care lipsesc
pentru mulți), pentru a-și plăti facturile, pentru a scoate bani
de la bancă, pentru a-și rezolva problemele la instituții de
stat sau private, pentru un consult necesar la medic. Înainte vreme,
oamenii vârstnici nu prea mai erau luați în considerare pentru
tratament – azi li se întâmplă cam la fel celor care au depășit
vârsta de 70 de ani, în general, dar li se întâmplă și
tinerilor care ajung să zacă pe lângă
spitale în așteptarea unui medic care să vadă de piciorul lor
rupt. Cei care au azi 20-30 de ani să nu-și facă iluzii că pentru
ei va fi altfel când vor avea vârsta de 70 de ani, dacă nu schimbă
azi sistemul.
Părinții
tinerilor care au murit – dacă au supraviețuit durerii – în ce
situație sunt azi? Au sunat, și ei, inutil la „ambulanță”?
Cine poate ști? Situația din prezent, însă, ne poate conduce la
un răspuns probabil... Sunt închiși prin spitale singuri și
speriați...?
Tinerii
– și mai puțin tinerii – și-au riscat libertatea și viața
pentru ca ceilalți să aibă o viață mai bună, să aibă acces la
informație, la asistență medicală, la călătorii și la ce mai
vor. Zilele acestea îi omagiem de la distanță, eventual online. Am
sentimentul că de-ar putea ne-ar întoarce spatele după ce ne
„bat obrazul”...
Au
luptat tinerii – și mai puțin tinerii – și împotriva
instaurării epocii bolșevice, comuniste mai apoi, dar au fost
învinși pentru că restul populației s-a resemnat... Tinerii care
au luptat și au scăpat liberi și vii au plecat din țară și au
continuat lupta. Azi n-ar mai avea unde să se refugieze din fața
celor care știu ce e mai bine pentru ei. Azi, pretutindeni sunt unii
care impun modul de viață, alimentele de mâncat, tratamentele de
făcut, culorile de preferat, distanța de păstrat, hainele de
purtat. Ca și cu alte ocazii, cine nu se aliniază este „neutralizat”.
Cinste
eroilor, părinților și/sau copiilor acestora!
21,
22, cine naiba a tras în noi?!
20-20,
cine ne bagă pe toți la beci?!
Totdeauna când aud vorbindu-se despre revoluția din 89, mi se face un nod în gât; este o filă de istorie despre care nu știu ce să vorbesc..pur și simplu rămân fără cuvinte și nu mă pot exprima. La fel este și când aud de preafericitul Ion care a fost președinte în perioada aceea..
RăspundețiȘtergereDacă îmi aduc aminte de o perioadă mai neagră și mai săracă a vieții mele, atunci este perioada în care, Ionuț a fost președinte, și nu vreau să mi-o mai amintesc.. Nu mă interesează ce a făcut el pentru țara asta; de bine, nici într-un caz..
Noi să fim sănătoși !
O săptămână frumoasă îți doresc, Diana !
Nici mie nu-mi e prea usor, pentru ca vad ce se intampla si am tot un fel de nod in gat (dar si in stomac). Cat despre preafericitul Ion... A manipulat perfect multimea - doar a fost sef in aparatul de agitatie si propaganda la nivel national, stia exact ce trebuia sa faca si oamenii din "aparat" erau acolo (cred ca mai sunt, inca).
ȘtergereNoi sa fim sanatosi!
Multumesc, Stef. Saptamana frumoasa iti doresc sa ai si tu!
Eu nu am reusit niciodata sa scriu despre acest subiect, dar port un respect deosebit eroilor nostri, care nu mai sunt printre noi, marea majoritate. Si te respect mult-mult pentru ca mereu vorbesti atat de raspicat despre el. Sunt lucruri pe care nu le-am inteles atunci si pe masura ce a trecut timpul si tara noastra s-a deteriorat, mi-am castigat propriile dovezi ca in fond am gandit oarecum corect atunci. O imensa punere in scena cu un scop sinistru de mercantil, care inca nu este reliefat suficient. Mai sunt idei, dar mi-e mie tare tarsa de ele. Interesant este ca nu mi-as fi imaginat planeta in beci si piata experimentala a unor sinistri. Si totusi se intampla. Asa ca 1989 a fost doar un motto. Probabil dupa ce vor muri toti protagonistii importanti se va arhiva un dosar transformat intr-un thriler fluviu.
RăspundețiȘtergereMa tot gandesc cum vom scapa! O solutie trebuie sa existe, chiar si una ezoterica...
Te pup. Imi pare rau ca in seara asta este nor! Dar poate simtim ceva din energiile alea de care vorbea Nima!
<3
Dupa multi ani m-am incumetat sa scriu despre, dar n-am dat frau liber gandurilor. A fost uluitor cum s-a lasat, atunci, multimea manipulata si nu ma mira ca se intampla si azi, si se va intampla mereu cand unii vor sa-si indeplineasca "dezideratele".
ȘtergereMi-am imaginat planeta la beci - poate pentru ca am vazut multe filme de gen - dar nu-mi imaginam c-o sa fiu martora. O trecem si pe asta in contul experientei de viata si intelegem - o data in plus - cat de usor pot fi manipulati oamenii mai ales prin cele ce stau la baza piramidei lui Maslow.
Nu stiu cum scapam, dar cred ca e pe sistemul "scapa cine poate". Oamenii se vor satura, la un moment dat, pentru ca prin ceea ce se intampla se "ataca" nu doar cele ce stau la baza piramidei lui Maslow - nu cred ca se mai poate intinde mult coarda.
Poate se inampla ceva de bine. Cu nori si ceatza a fost pe aici. Dimineata, pe la noua, s-a aratat soarele dar n-a stat mult.
Pupici! ❤️
Iti multumesc pentru compliment, draga Suzana.
Si eram tineri ... si ne fluierau gloantele pe la urechi ... noroc cu "ingerul meu pazitor", sotul meu, care ma tras pur si simplu la pamant ... altfel nimerea glontul direct in frunte! Mi-a ars blana de la glugs!
RăspundețiȘtergereAm crezut atunci ca totul va fii mine, ca vom putea trai liberi si fericiti ... pana au venit minerii si ne-au naruit visele!
Sa ai o saptamana minunata, draga mea Diana!
Hugs 🤗 Kisses 😘😘😘 and Christmas wishes 🎅🎄🎁
Sora mea era in Bucuresti atunci, si sotul ei a impins-o la pamant, in spatele unei pietre de mormant (se refugiasera mai multi oameni intr-un cimitir - voiau sa intre in biserica, sa scape de gloante, dar poarta era incuiata). Glontul a nimerit piatra de mormant pe care scria "Emanuel", si in spatele careia se adapostisera.
ȘtergereAm auzit suieraturile si pocniturile, dar numai apa din furtunuri m-a nimerit.
Si apoi... au venit minerii, minerii au plecat si au venit... si-au tot venit... (nu stiu cum sa-i numesc!)
Iti multumesc, Ella draga! ❤️ Minunata sa fie si saptamana ta!
Pupicios! 😘 😘 😘
😊 Siiiii: Hugs, Kisses and Christmas wishes! 🎅 🎄 🎁
E o radiografie foarte buna a societatii!
RăspundețiȘtergereLa revolutie eram cu gandul doar la libertate. Acum ne este clar ca avem nevoie si de dreptate si de fraternitate...
Toate cele bune!
Multumesc.
ȘtergereCam asa e: libertatea nu-i suficienta - trebuie asumata pentru ca - nu stiu cine zicea - e o mare responsabilitate.
Hm. Fraternitate... Suntem cel putin doua "tabere" - cine, in favoarea cui, sa "cedeze"? Cine afla raspunsul la aceasta intrebare - si modul de a-l pune in practica - poate aduce in lume pacea absoluta. 😊
Toate cele bune!
Fratele meu a ramas cu rani fizice, sufletesti si psihice pâna azi, când zace închis într-o închisoare de lânga Paris, în timp ce tradatorii de neam si tara traiesc bine merci, ca-n Paradis !
RăspundețiȘtergereO saptamâna minunata, magica si binecuvântata, alaturi de toti cei apropiati sufleteste, draga Diana
E tragic. Imi pare rau. Cuvintele sunt de prisos, asa simt...
ȘtergereIti multumesc, Iosif. La fel iti doresc si eu tie.