Cercetătorii și extratereștrii

Unii oameni de știință sunt convinși de existența extratereștrilor. E credibil, oarecum, pentru că poate fi posibil să nu fim singurele ființe inteligente (mă rog… ) din Univers; sunt unele ființe inteligente - altele decât oamenii - chiar și pe Terra: maimuțele, despre care cercetătorii științifici afirmă că sunt strămoșii omului. Omul este puiul unei maimuțe mamă și una tată, pui care a evoluat, la un moment dat, față de părinții lui și puii lui față de el și tot așa până la bipezii fără pene de azi. Chiar necrezând într-o ființă supranaturală creatoare parcă n-aș merge până acolo încât să susțin că omul a evoluat din maimuță; poate a evoluat - pe linie separată - din ceea ce a evoluat și maimuța, la rândul ei… Zic și eu… Sigur că științificii au dovada (mai mult argumente logice decât dovezi palpabile) - doar că le lipsesc niște “verigi” în această evoluție a cărei teorie o susțin, dar nu contează. Ei cer dovada că divinitățile în care cred o foarte mare parte a oamenilor există. Credincioșii afirmă: știu că există, dar nu pot dovedi! Ei, dacă nu poți dovedi înseamnă că nu există - zice, cu superioritate, științificul. Dar vin și științificii: materia neagră există, dar nu pot dovedi. Ei, dacă nu poți dovedi înseamnă că nu există.

Revenind la existența extratereștrilor - acești științifici nu au o dovadă clară, dar ei cred că există pentru că… Și oferă unele argumente logice, dar nu pot dovedi, iar dacă nu pot dovedi aș zice că ei cred că există extratereștrii, dar nu știu… Adică e vorba tot despre credința în ceva / cineva. De ce e mai rău unul care crede în zei decât unul care crede în extratereștri?! Și mai zic științificii - alții sau aceiași - că extratereștrii au… făcut primii oameni! O.K. Și pe extratereștri cine i-a făcut? Au evoluat din…. maimuțe extraterestre sau din praf de stele? Maimuța terestră a evoluat dintr-o moluscă și din maimuță a evoluat omul. De ce n-ar fi posibil din praf de stele să evolueze ceva?!

În anul 1999 - da, e mult de atunci, și încă nu ne-au găsit extratereștrii (dar din 1973, când a fost transmis primul mesaj în Cosmos, e și mai mult timp) - doi astrofizicieni canadieni au cerut ajutorul guvernului pentru evitarea unei invazii extraterestre. Cei doi - Yvan Dutil și Stephane Dumas, de la Centrul de Cercetare și Apărare din Quebec - au fost îngrijorați de faptul că  fanii OZN au trimis în spațiu mesaje de genul Veniți și cotropiți-ne! Ai voștri suntem! Cei doi au creat un sistem de codificare / decodificare pentru mesajele care vizează comunicarea cu civilizațiile extraterestre. Astrofizicienii s-au adresat într-o scrisoare primului ministru canadian: Mesajele scrise la voia întâmplării ar putea pune Pământul în pericol! scriau ei, între altele.

Sunt și alți științifici care consideră că nu-i tocmai înțelept să trimiți astfel de mesaje în spațiu - lipsa dovezii existenței extratereștrilor nu înseamnă că aceștia nu există și sunt (sau pot fi) mai inteligenți decât oamenii - dar sunt la fel de mulți cei care “urmăresc” spațiul pentru captarea eventualelor semnale venite de la civilizații extraterestre. Științifici nu au dovezi dar… sunt preventivi!

Dacă e așa, de ce credinciosul religios e considerat naiv atunci când transmite rugăciuni (mesajele lui) către Cer? Doar pentru că nu o face prin intermediul unei sonde spațiale care costă o cârcă de bani? Cine știe? Poate că extratereștrii sunt telepatici! Sau… tocmai din acest motiv științificii asmuțesc pe unii (aruncându-le teoria evoluției) împotriva credincioșilor, să-i împiedice să mai trimită mesaje în spațiu? Dacă extraterestrul se oprește asupra oamenilor obișnuiți, și îi ajută într-un fel sau altul, ignorând ditamai oamenii de știință super inteligenți?! Hei! Sigur că exagerez, dar… e vreo dovadă că…?!

Istoria omenirii pare să abunde în exemple de confruntare între civilizații avansate și unele slab dezvoltate - cele din a două categorie au dispărut în urma confruntării. “Civilizatorii” Americii - ca exemplu - au condus la decimarea populațiilor băștinașe mai mult prin bolile aduse în ei din “civilizație”.

Pe scurt: ne atenționează oamenii de știință să avem grijă ce fel de mesaje trimitem în spațiu, să nu ne dibuiască reprezentanții civilizațiilor mai avansate și să ne radă din Univers sau - mai rău! - să ne facă sclavii lor! Acești oameni de știință par a uita faptul că zeci de sonde spațiale se plimbă prin sistemul solar și sunt adevarate cărți de vizită ale Terrei.

Vor științificii ca oamenii să nu mai creadă în divinitate și să creadă în existența extratereștrilor? Extratereștrii cum ar putea (ar fi putut) lua ființă, cum au apărut (cum ar putea apărea), din ce sau din cine?

A iubi nu e totuna cu a face dragoste

Pornostroika

Toată lumea știe ce este perestroika, deci ar trebui să deducă ce e pornostroika. Pentru cei care, totuși, nu știu: perestroika (însemnând restructurare, reconstrucție) a fost elementul central al politicii adoptate de Mihail Gorbaciov în vederea reformării economiei și societății sovietice. Astfel, ținând cont de stadiul deplorabil al economiei Uniunii Sovietice, care era o economie centralizată, a vrut să sporească eficiența economiei și implicit a partidului. (wikipedia.org) Meritul recunoscut al lui Gorbaciov a fost acela care a instituit o serie de reforme politice cunoscute sub numele de glasnost. Aceste reforme includeau democratizarea, relaxarea cenzurii și a represiunii politice […]

Ceea ce a făcut Gorbaciov a avut urmări despre care unii afirmă că acesta nu le-ar fi dorit: căderea comunismului (teoretic cel puțin) la nivelul statelor europene conduse până atunci de comuniști, și ce a urmat.

Perestroika nu a afectat numai ordinea economică și politică, ci și ordinea familiala, multe tabuuri s-au prăbușit, antrenând în căderea lor principii și bariere morale. S-a ajuns până acolo încât necrofilii revendică dreptul de a face amor cu cadavre, zoofilii își cer dreptul de a-și manifesta înclinațiile, pedofilii cer ca minorii care au împlinit vârsta de 12 ani să poată întreține, legal, relații sexuale cu adulți, tinerele fete visează să se mărite cu bogătași (străini, de preferință), fiecare se interesează despre venituri înainte de a avansa într-o relație amoroasă și multe altele de gen. Comercializarea căsătoriei este tot o schimbare adusă de perestroika.

În secolul al XIX-lea, în Anglia se spunea despre femeia în relația intimă cu soțul ei: O lady nu mișcă. Pentru că s-a întâmplat ca o englezoaică să moară în timp ce făcea dragoste și soțul ei n-a observat, regula s-a schimbat: O lady nu mișcă, dar dă semne de viață. Azi, toți și toate trebuie să miște, oricând, oriunde, cu oricine. Pentru a le încuraja pe ele sunt prezentați bărbați tineri și frumoși, eleganți (uneori în slip, dar niciodată goi). Pentru el: femei întotdeauna goale sau cât mai dezbracate, în poziții cât mai provocatoare…

Prin filme se arată, prin ziare, reviste se scrie - sau li se dă de înțeles naivilor - că a iubi e totuna cu a face dragoste. Peste tot poți citi sfaturi (unele de-a dreptul absurde) despre cum să flirtezi, cum să găsești jumătatea ideală, cum să agăți un potențial partener sexual, cum devii amanta perfectă sau amantul perfect… Fel și fel de sexologi - care au ca pregătire de bază cine știe ce - dau sfaturi despre ce poziții trebuie adoptate și naivii încep să creadă că iubirea se ascunde în tumbe. În mass media pare a se sugera că femeia e numai ceea ce are sub pântece iar bărbatul e doar un mare organ și toate problemele existențiale se rezolvă în pat, că două ore de sex echivalează cu o cură de slăbit iar a face schimb de parteneri sexuali este un mod de a păstra vie pasiunea în cuplu.

În revistele de divertisment, pentru el sau pentru ea, se oferă sfaturi:

Sărutul trebuie să fie pasionat. O dată ce v-ați unit buzele, limbile vi se întâlnesc. Nu umpleți cu salivă gura partenerei, e totdeauna neplacut. Nu-i controlați dinții cu limba, nu sunteți dentist! Nu agitați foarte repede limba, obligând astfel limba partenerei să se bată cu a dumneavoastră… Cât timp trebuie să dureze un sărut? Desigur, nu până vă sufocați partenera! Desprinzându-vă buzele de ale ei, faceți-o să simtă că pentru dumneavoastră e o smulgere și așteptați cu nerăbdare un nou sărut… (Pornostroika. Dragostea la sovietici, de Maurice T. Maschino, Nemira 1996 - titlul original: Allez-y doucement les camarades, 1991).

Citez din cartea amintită:

E tristă toată chestia asta, reia Oksana, calmă, gândindu-se la petrecere. Dar ce să faci, când ai 20 de ani, când visezi la o viață liberă, […]? Fugi, îți cauți uitarea în gălăgie, sex, alcool. Și fără complexe: suntem încurajați către așa ceva. Ce vezi la televizor, la cinema, pe pereți, în chioșcurile de ziare? Sex. Și atunci, în lipsă de ceva mai bun - călătorii, mașină, libertate - faci amor. Chiar dacă n-ai prea mult chef… A face dragoste, pentru mulți tineri, a devenit o obligație sau o muncă. Cu tehnici de aplicat, cu norme ce trebuie respectate; băieții își numără cuceririle, fetele își contabilizează orgasmele. E un stahanovism sexual. Planul cincinal la erotism. Se vorbește de o evoluție a mentalităților, dar în capetele noastre nu s-a schimbat nimic, totul funcționează la fel ca înainte: facem dragoste cu aceeași seriozitate cu care strângeam buloane, cu aceeași exigență a rentabilității… Pe când o medalie celui mai bun amant?

Mulți dintre cei care dau sfaturi tinerilor - ca educație sexuală - sunt oameni destul de vârstnici, care au ieșit din era comunistă cu propriile lor probleme nerezolvate și în loc să-i ajute pe tineri - în orele de educație sexuală, cel puțin - cad în extrema cealaltă, discutând generalități despre corpul uman și aparatul de reproducere apoi elogiază familia, celula de bază a societății… O lady nu mișcă? Încă mai sunt mulți cei care cred că educația sexuală este inacceptabilă! Ar trebui să li se vorbească tinerilor despre reproducere, sarcină, contracepție, protecție, să li se explice că sexualitatea este cu totul altceva decât tehnici sexuale - cum încearcă să dea de înțeles publicațiile, în special, (și) prin texte de genul: tipuri de sex pe care oricine ar trebui să le încerce - ar trebui să definească oricine - sau Kama Sutra, metodă de slăbit, inoculându-se ideea că totul este nu doar permis, ci și recomandabil  când partenerii sunt de acord - ceea ce este corect, dar de aici până la a încuraja tinerii în anumite practici afirmându-se că de nu sunt deschiși la orice înseamnă că nu sunt de comitet și n-au șansa de a-și găsi jumătatea ideală e cale lungă. Se încurajează tinerii în aventuri de o noapte, cu parteneri ocazionali, ca și cum ar fi nu doar firesc, ci și recomandabil…

Pe scurt: problema se pune în a fi și nu în a face când este vorba despre iubire.

Deși cartea citată se referă la sovietici aspectele amintite de autor se potrivesc și românilor, pentru că și românii au stat și au privit magazine goale, au fâcut dragoste sub plapumă, cu lumina stinsă, cu soșetele în picioare; li s-a inoculat ideea că familia e tot ce contează și - ai, n-ai cu ce întreține o familie - trebuie să te căsătorești pentru că a avea relații intime cu cineva în afara căsătoriei este imoral, și trebuie să ai copii. Încă se mai vehiculează ideea că bărbatul e capul familiei și femeia e gâtul și unul fără celălalt nu se descurcă. Încă, femeile care sunt mame singure trebuie să suporte privirile piezișe ale unora, ca și cum ar fi o rușine să fie mamă necăsătorită - niciodată căsătorită sau divorțată; încă se mai arată cu degetul copiii care în certificatele de naștere nu au trecut și numele unui tată; încă femeile sunt plătite mai puțin decât bărbații deși execută aceleași munci și ele sunt primele concediate când o întreprindere ajunge în pragul insolvenței; partidele politice au organizații pentru femei, ca și cum n-ar face parte din aceeași familie politică din care fac parte bărbații; femeile nu pot deveni… preoți și încă mulți alți încă… Se încearcă scoaterea avortului* în afara legii, ca și cum femeia ar trebui să-și înțeleagă rolul ei în perpetuarea speciei și să nu mai urmărească o carieră profesională, iar dacă o urmărește să înțeleagă că salariul mai mic este și pentru că, mamă fiind, s-ar putea învoi mai mult pentru a fi alături de copilul mic, ceea ce conduce la scăderea randamentului la locul de muncă. Încă se manipulează mințile slabe prin inocularea ideii că o femeie fără copii nu este un om împlinit (un slogan nu doar comunist)… și pe de altă parte se strigă că sunt prea mulți oameni pe Terra…

Pare că fiecare vrea respectul celorlalți dar în același timp nu-și respectă semenii…

Prea mulți români încă se zbat între cele două extreme: morala de partid și libertinajul, pe care unii îl înțeleg ca libertate.

Notă: Avortul e total nerecomandabil și nu mi se pare firesc să fie considerat o metodă de contracepție dar nu sunt de acord cu declararea avortului ca fiind infracțiune. Pentru a se reduce numărul femeilor (cele mai multe foarte tinere) care avortează se impune cu necesitate o educație adecvată. Despre contracepție trebuie să învețe și bărbații, nu doar femeile.

Vezi si:
Relatia corbului 

Miercurea fără cuvinte. Memorialul

Fotografii Wordless Wednesday (7), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

info

Happy WW!

Uciderea, o soluție aleasă pentru orice…

Întâi se pregătește populația, povestindu-i des și convingător despre daunele îngrozitoare care s-au produs, se produc și se vor produce dacă… ceva sau dacă nu ceva, apoi se alege soluția extremă. Populația dă din cap în semn de sigur, e cea mai bună soluție. Câți mai stau să treacă prin filtrul gândirii ce aud?!

Unii au probleme cu prea mulți câini maidanezi, alții cu prea multe girafe și unii cu prea mulți dromaderi sălbatici.

Photo: John O'Neill (Jjron)

Dromaderii sunt cămilele cu o singură cocoașă și au fost importați din India în Australia, de britanici, în anul 1840. Cămilele au fost folosite la transport și au ajutat la construirea primelor șosele și căi ferate care străbat deșerturile australiene. Lipsite de dușmani naturali numărul lor ajunsese în anul 2009 la peste 1 milion exemplare (precizează The Independent). Autoritățile australiene erau nevoite să împuște anual cam 80 de mii de cămile pentru că pun în pericol fragilul echilibru ecologic din Australia. Cămilele mănâncă mai mult decât turmele de oi și capre și pun în pericol nu doar vegetația sălbatică, ci și culturile agricole. Dromaderii mănânca până la 80% din plantele disponibile, declara profesorul Murray McGregor, directorul general al institutului Desert Knowledge Cooperative Research Center.

În anul 2009, aproximativ 6.000 de cămile înnebunite de sete au terorizat timp de mai multe săptămâni oraşul Docker River din nordul Australiei; au rupt în bucăţi conductele de apă, canalizarea şi au scos aparatele de aer condiţionat din pereţii caselor. Guvernul a fost nevoit să trimită elicoptere pentru a mitralia din văzduh (scrie MigNews).

În iunie 2011 guvernul australian a adoptat o decizie în care era prevăzută o recompensă de 75 de dolari australieni pentru ficare cămilă ucisă. Se susţinea că sacrificarea tuturor cămilelor sălbatice din Australia va echivala cu scoaterea a circa 300.000 de autoturisme din circulaţie.

La sfârșitul anului 2013 populația de dromaderi a fost redusă la 300 de mii de exemplare prin uciderea în masă realizată cu ajutorul elicopterelor pe o suprafaţă de peste 3 milioane de kilometri pătraţi.

Avem o şansă reală acum de a menţine un număr redus de dromaderi sălbatici în deşertul Simpson şi regiunea Pilbara, afirmă Jan Ferguson, director al asociaţiei Ninti One, un ONG care gestionează programul implementat în anul 2009 de gestionare a dromaderilor salbatici (scopul declarat al programului fiind acela de a studia impactul asupra mediului și reducerea populației de dromaderi).

Fondurile obținute din comercializarea cărnii de cămilă vor fi vărsate în conturile organizațiilor ecologiste care se ocupă de conservarea mediului natural din Australia, mai declara profesorul Murray McGregor pe la finalul anului 2008.
Specialiștii nutriționiști și gastronomi afirmă că produsele din carne de cămilă sunt, practic, carnea viitorului. Carnea de cămilă nu conține colesterol, dar are o cantitate de proteine, vitamine și minerale superioară cărnii de vită (sursa: descopera.ro, 2008)

*

John Hare, fondatorul şi directorul fundaţiei Wild Camel Protection, spunea prin anul 2010 că dromaderul a dispărut deja din sălbăticie și bactrienele sălbatice (cămilele cu două cocoașe) sunt pe cale de a dispărea deoarece sunt vânate pentru carne. (sursa: realitatea.net)

Diverse ;)

Cămila mănâncă doar câteva frunze de la fiecare plantă, în felul acesta reduce nivelul de distrugere al plantelor și concurează foarte puțin cu alte animale din deșert.

Industria cărnurilor exotice este în creștere, iar oferta este una foarte mare. Ce mănâncă ce-i care-și permit să plătească pentru delicatese?! Între altele: carne de leu, de coiot, de broască țestoasă, de cămilă, lamă sau antilopă. (sursa: foodstory.ro)

În anul 2009 un restaurant fast food din Arabia Saudită a introdus carnea de pui de cămilă în sortimentul său de burgeri; în 2010, restaurantul cu specific arab Local House, din Dubai, oferă burgeri de cămilă cu brânză, sos și garnitură de cartofi prăjiți. Burgerii de cămila ar putea fi comercializați chiar în Burj Khalifa (cea mai înaltă clădire din lume, denumită anterior Burj Dubai). (sursa: descopera.ro, 2010)

Dubai’s Al Nassma, prima marcă din lume care produce ciocolată cu lapte de cămilă, plănuiește să se extindă prin dechiderea de noi reprezentanțe în țările arabe, Europa, Japonia și Statele Unite […] (sursa: descopera.ro, 2009)

Actualizare 14.02.

Vegetația Australiei nu mai e păscută de cămile, e mâncată de foc.

Mâncătorii de carne de cămilă care au închiriate apartamente în Burj Khalifa, ar putea rămâne fără lifturi și să urce pe jos cca. trei mii de trepte.

(de pe fluxul de știri yahoo)

Fabrica de ciocolată Cibo

De ce mă interesează trecutul? Deoarece cred că trecutul trebuie reamintit nu doar pentru a nu mai repeta greșeli, ci și pentru a ne aminti că ceva bun a fost posibil cândva.

Citind la CARMEN un articol despre cofetărie, ciocolată și alte dulciuri mi-am amintit că în Brașov a existat, cândva, o fabrică de ciocolată! Povestea începe cu A fost odată… dar nu se termină cu au trăit fericiți...

Ca un fel de ironie, Comisia Europeană vine cu apeluri către statele europene: recunoașteți importanța industriei, creșteți producția!

Comisia Europeană invită statele membre să recunoască importanța vitală a industriei pentru crearea de locuri de muncă și pentru generarea de creștere economică, precum și să integreze problemele legate de competitivitatea industrială în toate domeniile de politică,

se arată în comunicarea intitulată Pentru o renaștere industrială europeană, adoptată la începutul lunii ianuarie a.c.

Cutie pentru ciocolata - 1945

În anul 1899 etnicii germani din Brașov au construit un atelier de produse din ciocolată Hess (Prima Fabrică de Bomboane și ciocolată din Transilvania), mai apoi sub numele de Unitatea 1. 

Clădirea, de pe strada Al.Ioan Cuza, este parte a patrimoniului naţional. În anul 1922, fraţii Stollwerck din Bratislava au adus cu ei tradiţia şi un nume, construind fabrica de ciocolată şi specialităţi din ciocolată Stollwerck, pe strada Lungă, acum intrarea făcându-se de pe strada De Mijloc, devenită Unitatea 2.

După naţionalizarea din 11 iunie 1948, statul devine proprietar al ambelor unităţi, iar în anul 1954, le reuneşte în aceeaşi fabrică sub denumirea Dezrobirea.

În 1966 numele va fi schimbat în Cibo, iar în 1991 va deveni Poiana - Produse Zaharoase SA. Fabrica e preluată de la stat, în februarie 1994, de compania multinaţională Kraft Jacobs Suchard, devenită ulterior Kraft Foods International, iar unitatea de la Braşov se va numi, din anul 2000, Kraft Foods România (azi Compania Mondelez International).

În 1995 e lansată pe piață prima tabletă de ciocolată Poiana. Istoria mărcii Poiana a început cu două sortimente de tablete de ciocolată, iar acum cuprinde peste 25 de sortimente care sunt, azi, fabricate în Bulgaria. Fabrica a lansat pe piața românească și alte noi mărci de produse zaharoase: Silvana, Smash, Suchardine, Sugus, Africana.

Pe porțile fabricii ridicate în inima orașului de la poalele Tâmpei au ieșit 32.000 de tone de ciocolată (320 de milioane de tablete de ciocolată). Secretul rețetei originale Suchard e cunoscut în România numai de calculatorul care punea în mișcare malaxoarele uriașe.

Vedetele Kraft Foods România pe piața locală sunt mărcile de ciocolată Poiana și Milka, batonul Smash, mărcile de cafea Jacobs și Nova Brasilia, crema de brânză Philadelphia (Philly) și Toblerone, un baton de ciocolată conceput în Elveţia, care are în compoziţie miere, nuga şi alune, recunoscut imediat după forma triunghiuară.

În anul 2007 Kraft a adus, de la unitățile de producție deținute în Cehia și Polonia, biscuiții LU pe piața românească.

Milka a ajuns în România în 1994, când Kraft a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al Fabricii de Produse Zaharoase Poiana S.A., devenind astfel o filiala a Kraft Foods Inc., care este a doua mare companie din lume din domeniul produselor alimentare.

În noiembrie 2008, Compania Kraft Foods România a anunţat relocarea fabricii în Bulgaria, susţinând că nu se puteau extinde în zona din centrul Braşovului. Oficialii companiei au declarat:

Dezvoltarea puternică a afacerii Kraft Foods România din ultimii ani a generat nevoi suplimentare de capacități de producție. Din cauza limitărilor de spațiu în clădirile existente și locației unității de producție Kraft în mijlocul orașului, creșterea capacității de producție la Brașov nu este o opțiune viabilă,

a precizat, pentru o agenție de presă, Lachlan Grave, director general Kraft Foods România.

Fie vorba: ar fi putut lua o hală de pe platforma Tractorul (sau altă mare uzină care era aproape de faliment, fiind, cred, mai ușor să transporte utilajele la periferie decât să le transporte în Bulgaria, dar în Bulgaria forța de muncă era mult mai ieftină). E dreptul lor să aleagă cum își conduc afacerile.

Cel mai mare transfer de angajaţi, circa 80, s-a realizat, prin transfer direct ori după disponibilizare, către compania Rap Confectionery din Braşov, unde a fost externalizată, tot sub marca Kraft, producţia batoanelor Smash şi a bomboanelor Chokotoff. Alţi circa 80 şi-au găsit locuri de muncă prin firma de specialitate angajată de KFR să plaseze disponibilizaţii pe piaţa forţei de muncă. Rap Confectionery a produs în vechea unitate a Kraft Foods până în primăvara anului 2010, când unitatea a fost mutată la Ghimbav.

Compania a făcut oferte de relocare în Bulgaria şi câtorva reprezentanţi ai managementului fabricii de la Braşov, dar aceştia au refuzat din cauza condiţiilor de viaţă din ţara de la sud de Dunăre. O mare parte dintre angajaţii companiei au fost preluaţi de firma Rap Confectionary, unde produc ciocolată pentru diverse mărci.

Reprezentanţii companiei au declarat că în cei 15 ani de operare Kraft a investit circa 30 milioane de dolari în unitatea de producţie din Braşov.

În 2009, compania a decis ca o parte din producţie să rămână la nivel local şi a încheiat un contract de externalizare cu grupul RAP (din care face parte compania Raptronic), unul dintre furnizorii săi de servicii de mentenanţă a echipamentelor de producţie. Raptronic a fost implicată şi în cons­truirea fabricii de snacks-uri Intersnack din Ghimbav, inaugurată în 2009, şi în proiectul de retehnologizare a fabricii Kandia-Excelent din Bucureşti, potrivit informaţiilor de pe site-ul oficial al companiei. RAP produce la Ghimbav batoanele de ciocolată Smash şi bomboanele Choko toff din portofoliul companiei ameri cane.

Reprezentanții statului român, prin Compania Kraft Foods România (să zic așa) au distrus, practic, o tradiție care a dăinuit mai mult de 100 de ani, fabrica supraviețuind inclusiv bombardamentului din cel de-al doilea război mondial, primul bombardament fiind (și) asupra fabricii, o bombă afectând clădirea.

Îmi amintesc anii în care, coborând de la una dintre mătușile care locuiește pe strada Colinei, pe un deal din apropierea fabricii, simțeam minunatul miros de ciocolată (de dulce) care parfuma aerul, fiind foarte puternic mai ales noaptea. Și îmi amintesc, cu plăcere, vizita făcută la fabrica de ciocolată în vremea când eram elevă de gimnaziu și se obișnuia organizarea unor vizite la diferite fabrici din județul Brașov. În hala unde utilaje uriașe, cu palete rotative, amestecau imensa masă de ciocolată în tancuri încălzite era foarte-foarte cald iar mirosul de zahar, rom, lapte praf, pudra și masa de cacao ne fascina, pur și simplu, și ne imaginam ce frumos ar fi să lucrăm la fabrica de ciocolată și să mâncăm pe săturate. Nu știam noi atunci că nu e chiar așa ușor să consumi ciocolată după pofta inimii și nici nu ne imaginam că ar putea chiar să nu mai suportăm ciocolata după ce lucram acolo câțiva ani.

(sursa foto: okazii.ro)

M-am documentat pe net (ziare brașovene online, wikipedia) pentru că alte surse n-am avut la îndemână.

Ceea ce afirmă muzeograful amintit mai jos e puţin diferit şi mult mai complet decât ceea ce reuşisem să aflu.

Actualizare aprilie 2017

Din decembrie 2016 şi pâna in martie 2017, Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului a găzduit expoziţia Bonbons. Chocolat. Caramels. Istoria ciocolatei la Braşov.

Muzeograful Camelia Neagoe spune că prima fabrică de produse zaharoase a fost Thiess Seidel, care a început să funcţioneze din 1891, când s-a deschis un mic atelier pentru producţia de ciocolată pe strada Al. Ioan Cuza din Braşov. Acest atelier a fost extins şi modernizat în anul 1921, iar în anul 1927 a fost ridicată o nouă fabrică - dotată cu utilajele de ultima generaţie ale acelei perioade.

Din aceasta s-a desprins ulterior fabrică Hess. Se produceau aici peste 1000 de sortimente de dulciuri de cea mai bună calitate - figurile de ciocolată Novitas pe care privindu-le oricât de aproape, îţi dau impresia unor preţioase bibelouri.

Mai multe informatii pe newsbv.ro.

Actualizare iulie 2023

La inceputul verii anului 2018, pe locul fostei fabrici de ciocolata Cibo/Poiana a fost inaugurat un magazin (din reteaua Schwarz) cu acoperis verde - primul magazin din Brasov cu acoperis verde si al treilea din Romania. E acolo si un hotel.

Vezi si

Frații Schiel și Uzina Hidromecanica

Maimuța și merele din lemn. Bună dimneața Soare!

A trăit cândva o maimuțică ce hoinărea fericită prin junglă, hrănindu-se cu fructe delicioase atunci când îi era foame, odihnindu-se atunci când era obosită. Într-o zi a ajuns la o casă unde a văzut un platou cu mere foarte frumoase. N-a stat mult pe gânduri, a luat câte unul în fiecare lăbuță și a fugit înapoi în junglă. Maimuțica a mirosit merele, dar n-a simțit niciun parfum; a încercat să muște din unul și și-a rănit dinții, pentru că erau făcute din lemn, lustruite, strălucitoare și foarte frumoase. Când o altă maimuță le-a admirat, maimuțica le-a strâns și mai tare la piept. Își admira noile posesiuni și hoinărea mândră prin junglă. Strălucirea merelor în lumina Soarelui era perfecțiunea pentru ea. Se atașase atât de puternic de merele din lemn încât nu și-a dat seama că i s-a făcut foame. A văzut un copac plin cu fructe, dar a simțit merele și nu se putea hotărî să le lase pentru a se putea hrăni cu fructele zemoase. Nu se mai putea nici relaxa, de teamă să nu piardă merele, de teamă să nu fie nevoie să le apere de alte maimuțe.

O maimuțică mândră, dar mai puțin fericită, continua să hoinărească prin junglă. Merele i se păreau din ce în ce mai grele și se gândea să le abandoneze. Obosită și flămândă, cu mâinile ocupate de merele din lemn, nu mai putea urca în copaci pentru a culege fructe proaspete. Ce s-ar putea întâmpla dacă le-ar da drumul? Dar să renunțe la asemenea lucruri valoroase, pe care le admirau toate celelalte maimuțe era o nebunie; dar ce altceva ar fi putut face? Maimuțica era atât de obosită… La primul copac cu fructe, simțind aromele îmbietoare, a renunțat la merele din lemn, a urcat în pom și și-a savurat hrana care-i întărea trupul. Scăpând de grija merelor a devenit din nou fericită și liberă să hoinărească prin junglă, salutând Soarele, bucurându-se de tot ceea ce vedea, fără grija unor mere frumoase și inutile.

Ca și maimuțica, unii oameni cară după ei lucruri pe care le consideră valoroase, își poartă cu mândrie propria imagine, ducând o povară pe care o cred valoroasă, muncind prea mult din dorința pentru o viață mai bună. Și pare o nebunie să renunțe la griji - chiar și pentru liniștea spiritului - pentru că ceilalți îi invidiază pentru cele ce dețin.

(poveste sufită)

Photo: Karen Arnold

Text scris pentru Buna dimineata Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Cand aud pe cineva spunand: "Viata e grea" mereu sunt tentat sa intreb: "In comparatie cu ce"?

(Sydney J. Harris)

Ziua de Duminică

Duminica e femeie, zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai mare şi mai frumoasă dintre toate, ziua rugăciunii, a învierii, a bucuriei, a nunţilor şi jocurilor. Se povesteşte că Duminica e o sfântă înveşmântată în alb care locuieşte într-un palat de aur, dincolo de apa sâmbetei; unii spun că ar fi verişoară primară cu Soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului.

Duminica, singura zi a săptămânii care poarta un nume creștin (Dies Dominica - Ziua Domnului), este dedicată Soarelui. În credințele și folclorul românesc, Duminica este un personaj mitic binevoitor.

Adesea apare ca un râu care înconjoară Raiul, spre deosebire de Apa Sâmbetei, care inconjoară Iadul. În ziua de Duminică sunt interzise descântecele, cu excepția celor de dragoste și aflare a ursitei (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul și centrul Moldovei). Vitele născute în această zi se numeau Duman, Dumaia. Spre deosebire de Duminica obisnuită, calendarul popular mai cuprinde: Duminica Tânără, Duminica Floriilor, Duminica Tomei, Duminica Mare.

Duminica Floriilor (în a 6-a săptămână de post) și-a căpătat numele de la obiceiul de a duce la biserică flori și ramuri de salcie pentru a fi sfințite. Așezate la icoană sau în locurile de comunicare cu exteriorul (uși sau ferestre), ele aveau rolul de a-i proteja pe cei ai casei de duhurile rele.

Această sărbătoare s-a suprapus peste alta, de origine romană. Cu mii de ani în urmă romanii celebrau o divinitate feminină, protectoarea vegetației, zeița Flora, iar sărbătoarea se numea Floralia.

Tradiția populară a păstrat numele sărbătorii, transformându-1 foarte puțin. O serie de ritualuri și credințe, păstrate până astăzi și desfășurate în duminica de dinaintea Paștilor, se află în strânsă legătură cu esența vechii sărbători a romanilor: renașterea naturii, în special a vegetației.

Dintre toate plantele care se împlinesc în aprilie, salcia este cea care are cele mai accentuate valențe magice și protectoare.

O legendă populară povestește cum Maica Domnului, grăbindu-se să ajungă în locul unde se afla fiul ei răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Degeaba s-a rugat ea de toate plantele din jur s-o ajute să treacă apa. Nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei. Doar salcia și-a aplecat o creangă și a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulțumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.

Binecuvantate de preoți, puteau fi legate în jurul brâului, ferindu-i pe credincioși de durerile de spate. Ramurile de salcie se pun în jurul stupilor și al pomilor fructiferi, ca să aiba rod. Tot cu crenguțele de salcie sunt atinși copiii ca să creasca mari și puternici. Și mâțișorii salciei au puteri magice. Sfințiți la biserică, pot fi înghițiți pentru a nu mai suferi de dureri de gât mult timp.

Prima săptămână din Postul Mare. Duminica Nucilor. Acestei duminici i se zice şi Tăiatul Nucilor. În această zi, se crestează în lung scoarţa nucilor încuiaţi, ca să crească nucile mai mari şi sa fie mai uşor de spart.

La 50 de zile după Paști, poporul român serbează, timp de trei zile sau o săptămână, Rusaliile. Aceasta este, alături de Paști, cea mai veche sărbătoare creștină. Duminica Cincizecimii (Dominica Pentecostes) sau a Pogorârii Sfântului Duh, numită în popor și Duminica Mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli. În această săptămână sacră, românii își cinstesc morții prin pomeni cu colivă, orez cu cireșe și colaci, prin ofrande aduse Rusaliilor, prin purificarea caselor cu usturoi și prin dansul magic al Călușarilor.

În ajun de Duminica Mare gospodarii (din Moldova) fac ordine prin case şi prin curţi, iar după apusul soarelui pun rămurele verzi de salcie, nuc şi tei la porţi, uşi şi ferestre. Împodobirea gospodăriilor cu verdeaţă simbolizează fertilitatea plantelor şi protejează casele de Rusalii. În mitologia populară Rusaliile sunt nişte fiinţe supranaturale ce iau minţile oamenilor (Călușarii sunt cei care pot salva omul căruia Ielele i-au luat mințile).

În unele sate flăcăii şi fetele organizează jocul sau hora de Duminica Mare.

Duminica sau ziua Soarelui. Ziua sărbătorii, în care se celebrează Creația. Predispune la energie, încredere și optimism. Chiar dacă e patronată de cea mai puternică stea, ziua are aspecte negative care atrag ghinionul pentru cei care comit excese și nu au discernământ.
Principalele trăsături ale persoanelor care sunt născute duminica sunt fermitatea și loialitatea.

Informatii, pe larg, gasiti (si) pe urmatoarele siteuri: legendeleromanilor.ro; jurnalul.ro; pentrufamilie.ro; epochtimes-romania.com; decebaluirea.blogspot.ro;

Vezi si:

O poveste a zilelor saptamanii

Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri, Sambata, Duminica