În fiecare a doua duminică din luna mai este Ziua Națională a Portului Tradițional din România.
Nu eram o pasionată a „tradiționalului” dar de când există acest „curent” ciudat prin care pare că se tinde spre „desființarea” tradițiilor și chiar a istoriei, ca și cum trecutul n-ar mai avea valoare, ca și cum „adepții” acestui curent vor să fie ei „primii oameni”, făuritorii istoriei omenirii, încerc să aflu mai multe. Sigur, exagerez un pic ceea ce se întâmplă.
E cert, nu mă pricep la costumele populare mai mult decât la tradiții, în general, dar încerc să-mi lămuresc unele chestiuni și, pe măsura posibilităților, să le mențin vii.
Ziua Națională a Portului Tradițional din România a fost instituită în aprilie 2015; în decembrie 2014 Senatul respinsese propunerea legislativă cu privire la marcarea acestei zile, dar s-a votat în Camera Deputaților, for decizional.
Portul popular românesc datează din secolele IX – X, dar mai multe mărturii există din secolul al XIV, consemnate în Cronica Pictată de la Viena, 1358, care descrie bătălia de la Posada, între regele Carol Robert de Anjou și voievodul muntean Basarab I – este reprezentat portul autentic al bărbaților: cămăși lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, ițari, opinci și căciuli din bucăți de piele de oaie. (scrie pe doxologia)
Cum scriam mai sus: nu-s o pricepută, dar am extras câteva idei despre portul popular al Junilor din Brașov. Sar peste istoria Junilor pentru că obiceiul se pierde în negura timpului. Cercetatorii au păreri diferite în ceea ce privește obiceiul Junilor. Unii aderă la teoria conform căreia acest obicei are origini ancestrale indoeuropene, iar alți istorici atribuie unora dintre ritualurile existente în obiceiul junilor origine traco-dacică sau chiar pelasgică. Mai sunt și cei care afirmă că originile acestui obicei și ritualurilor care-l însoțesc trebuie căutate în sfera de simboluri și ritualuri specifice frățiilor sau confreriilor organizate paramilitar.
Cert este că obiceiul Junilor s-a schimbat și adaptat de-a lungul a sute de ani și, în ciuda vitregiilor istoriei, obiceiul este păstrat și continuă, Junii având același loc de „retragere”: Pietrele lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense și o grotă atribuită legendarului rege Solomon.
Cuvântul „june” se identifică aici cu „bărbat”; s-a alăturat atributul „tânăr” pentru a se face deosebirea între cei necăsătoriți și cei căsătoriți care erau obligați să iasă din rândurile companiei în momentul căsătoriei. June (tânăr) – bătrân este o nepotrivire, dar are sens pentru că – explică istoricii – trebuiau îngroșate rândurile celor care luptau pentru apărarea ținutului (ceata Junilor Bătrâni este formată din bărbații căsătoriți).
 |
| foto din luna mai 2013 |
În Brașov sunt șapte cete de Juni: șase din Șcheii Brașovului: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Naționali Albi (Albiori), Junii Curcani, Junii Dorobanți – și o ceată din cetate (oraș): Junii Brașovecheni, formată din șcheienii care s-au stabilit în cetate.
Într-o broșură publicată în 1890, etnograful și folcloristul brașovean George I. Pitiș, originar din Șchei, scria despre portul Junilor: "A doua zi de Paști, adică în Lunea Paștilor, Junii se îmbracă frumos, că au să meargă pe la fete după ouă. Altădată se îmbrăcau după cum era portul pe atunci de umblau unii și cu opinci; dar acum umblă cu cizma ori și cu papuci (ghete) și cu cioareci (ițari) și cu cămașă albă și călcată, scoasă peste cioareci și cu șpențăle, pe piept cu ceaprazuri și cei cu dare de mână cu nasturi de argint, la unii suflați cu aur. Acum șpențălele sunt răscroite nemțește, dar mai înainte vreme erau făcute „sadea” adică croite dintr-una. În cap sunt Junii cu pălării și mai ales cu pălării de mătase și păroase” (fetrul era materialul preferat). (...) Cam ceva mai înainte de 1848, Junii au început să se gătească la pălării cu panglicuțe înguste, prinse cu bongoșe ori cu ață, iar vătaful și armașii purtau câte o „ruje” (cocardă). De la 1848 încoace au început Junii să poarte pe pălării câte trei panglici în trei fețe: roșu, galben și vânăt, de le coseau una lângă alta și lăsau vârfurile să atârne îndărăt. (...) De câțiva ani ungurii i-au oprit să mai poarte panglici în trei fețe împreunate pe pălărie, așa că acum îi vezi purtând care roșu, care galben, care vânăt, care și câte două feluri și așa umblă toată săptămâna cât sunt în petrecere.”
Junii Tineri
Pe baza unei reproduceri din 1832 Al. Surdu arată că în trecut Junii Tineri purtau haine obișnuite românești: cămașă albă, lungă până mai sus de genunchi, fără guler, cu mâneci lungi și largi; la vreme rea aveau cojoace și sarici; la brâu erau încinși cu șerpare late „ghintuite”, în care, pe vremuri, purtau pistoale; aveau cioareci albi, strânși pe picior și erau încălțați unii cu opinci, alții cu cizme. Purtau pălării cu borul larg și calotă rotundă. Cei mai mulți purtau mustăți mari, răsucite în sus și pletele lungi până la umeri.
Astăzi poartă cămașă albă cu crețuri, lungă până la genunchi, peste care pun un „flanel” cu mâneci, acoperit de un „laibăr” și de un șpențel (haină și jachetă) de culoare vânat-închis, cu nasturi de argint sau suflați cu aur. Cioarecii sunt albi, de dimie fină și poartă cizme indiferent de anotimp. Pălăriile sunt de catifea, împodobite cu panglici tricolore.
Ion Mușlea preciza că pentru ieșirea călări la Pietrele lui Solomon, Junii purtau doar „laibărul” fără șpențele, indiferent de vreme (obicei păstrat și azi).
Junii Bătrâni
Aceștia poartă costum identic cu cel al Junilor Tineri – fiind și aceasta o dovadă a originii comune a celor două grupuri - dar fără panglici la pălărie. În ultimul timp, exceptând șergile, membrii companiei poartă tricolorul ca panglică în bandulieră; pe piept au lentă tricolor. În vechime, „bătrânii” – adică cei căsătoriți – însoțeau alaiul așezându-se în urma grupurilor de juni, iar ca grup sub numele de „Juni Bătrâni” s-au constituit după 1877.
Junii Naționali Albi (Albiori)
În vechime se numeau „ăi albi”, deoarece costumul lor era alcătuit din veșminte albe. Junii Albiori s-au constituit în anul 1860, în contextul înființării Asociațiunii Transilvănene pentru Cultura și Literatura Poporului Român (ASTRA); cei mai mulți membri făceau parte din breslele măcelarilor și negustorilor din Șchei.
În ceea ce privește costumul, Junii Albiori au cămăși de pânză albă, scoase în afară, lungi până la genunchi și largi, în 12 clini, împodobite cu fluturi aurii și broderii în motive românești. Poartă cizme, iar pe cap o căciulă de blană albă. Inițial purtau căciulă neagră, dar pentru a se distinge de celelalte grupuri și-au confecționat căciuli albe cu „țoc”, ca la Curcani, susținute sub bărbie cu o curea, modelul ei amintind de căciula lui Mihai Viteazul care, în condițiile celor trei popasuri brașovene, a avut bune legături cu românii din Șchei.
La brâu au un chimir lat cusut cu motive naționale și numai vătaful poartă o lăibărică (vestă) albă cu găitane negre și pe margini cu cusături, țesute cu „troaca” (un „război de țesut arhaic, cu ciocănele, care a dat șcheienilor porecla de „trocari”).
Junii Curcani
Compania s-a format în anul 1879 din rândul bărbaților care locuiau „Pe Coastă”. „Curcani” corespunde companiei omonimice acoperită de glorie în războiul pentru Independența României (1877) – au luat acest nume deoarece românii din Ardeal nu puteau participa la acest război. Arătau prin aceasta că erau cu sufletul alături de ceilalți români.
Costumul Junilor Curcani seamănă cu cel al Junilor Tineri, doar că în loc de pălării Curcanii au căciuli negre cu „țoc” împodobite cu pene de curcan și susținute sub bărbie cu o curea fină.
Junii Roșiori
 |
| foto din mai 2022 |
Compania e fondată în 1908, prin desprindere din rândul Junilor Albiori și care, prin costum și onomastică, amintește războiul de Independență din 1877. În procesiunea festivă la Pietrele lui Solomon au costumul cel mai pitoresc: cămașă bogat brodată cu motive populare și sute (și chiar mii) de paiete din argint aurit, încinsă cu un șerpar (brâu) cusut cu mărgele și fluturi aurii. Laibărele sunt de dimie albă, cusute cu ibrișin negru sau împodobite cu găitane, pe care vătaful îl poartă pe umărul stâng, iar ceilalți Juni pe umărul drept. Portcapul de roșior cu „pampon roșu” este caracteristică lor. Unii bătrâni spun că actualele pampoane sunt date de model de Nicolae Iorga, care le procurase de la armata română cu prilejul popasului Junilor Brașoveni la București, în cadrul serbărilor din 1906.
Junii Dorobanți
În 1924 se desprind din grupul „Curcanilor”. Costumul seamănă cu cel al Curcanilor, dar Dorobanții poartă căciulă sură, ca a lui Mihai Viteazul, pe care apare stema Țării Românești.
Junii Brașovecheni
Grupul s-a constituit în anul 1922 (obținând statut juridic în 1929), din rândul românilor din Șchei stabiliți în Brașovul-Vechi, ca semn al trăirii istorice comune cu românii din Șchei. Aceștia sunt asemănători Junilor Bătrâni atât ca organizare cât și în port, doar că în loc de pălărie poartă căciulă simplă țurcană cu „țugui”.
Surse info: „Junii brașoveni și troițele lor din Șcheii Brașovului”, de pr. dr. Vasile Oltean, Editura Semne, București, 2000 și „Sărbătoarea Junilor la Paști. Obicei particular al Românilor din Șchei (Brașov)”, de G. I. Pitiș, Brașov, 1890, Reeditare Pastel, 2010.
